8. /8 APRILIE 2022 - INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET
Opere[modificare | modificare sursă]
1816 – 1819[modificare | modificare sursă]
- Il Pigmalione (1816; October 13, 1960, Teatro Donizetti, Bergamo)
- Olimpiade (1817, incomplete, libretto by Metastasio)
- L'ira di Achille (1817)
- Enrico di Borgogna (1818; November 14, 1818 Teatro San Luca, Venice)
- Una follia (1818; December 17, 1818 Teatro San Luca, Venice) (lost)
- I piccioli virtuosi ambulanti (1819), opera buffa in un Atto
- Pietro il Grande zar di tutte le Russie ossia Il Falegname di Livonia (1819; December 26, 1819, Teatro San Samuele, Venice),
1820 – 1824[modificare | modificare sursă]
- Le nozze in villa (1820; 1821? Teatro Vecchio, Mantua)
- Zoraida di Granata or Zoraïda di Granata (1822; January 28, 1822, Teatro Argentina, Rome, rev. January 7 1824 at the same theatre)
- La Zingara (1822; May 12, 1822, Teatro Nuovo, Napoli)
- La lettera anonima (June 29, 1822 Teatro del Fondo, Napoli)
- Chiara e Serafina, ossia I pirati (October 26, 1822, Teatro alla Scala, Milano)
- Alfredo il grande (July 2, 1823 Teatro San Carlo, Napoli)
- Il fortunato inganno (September 3, 1823 Teatro Nuovo, Napoli)
- L'ajo nell'imbarazzo (February 4, 1824, Teatro Valle, Rome)
- Emilia di Liverpool (L'eremitaggio di Liverpool) (28.7.1824 Teatro Nuovo, Naples)
1825 – 1829[modificare | modificare sursă]
- Alahor in Granata (7.1.1826 Teatro Carolino, Palermo)
- Don Gregorio [rev of L'ajo nell'imbarazzo] (11.6.1826 Teatro Nuovo, Naples)
- Elvida (6.7.1826 Teatro San Carlo, Naples)
- Gabriella di Vergy (1826; 29.11.1869 Teatro San Carlo, Naples) (Gabriella)
- Olivo e Pasquale (7.1.1827 Teatro Valle, Rome)
- Olivo e Pasquale [rev] (1.9.1827 Teatro Nuovo, Naples)
- Otto mesi in due ore (13.5.1827 Teatro Nuovo, Naples) (Gli esiliati in Siberia)
- Il borgomastro di Saardam (19.8.1827 Teatro del Fondo, Naples)
- Le convenienze teatrali (21.11.1827 Teatro Nuovo, Naples)
- L'esule di Roma, ossia Il proscritto (1.1.1828 Teatro San Carlo, Naples)
- Emilia di Liverpool [rev] (8.3.1828 Teatro Nuovo, Naples)
- Alina, regina di Golconda (12.5.1828 Teatro Carlo Felice, Genoa)
- Gianni di Calais (2.8.1828 Teatro del Fondo, Naples)
- Il paria (12.1.1829 Teatro San Carlo, Naples)
- Il giovedi grasso (Il nuovo Pourceaugnac) (26.2.1829? Teatro del Fondo, Naples)
- Il castello di Kenilworth (6.7.1829 Teatro San Carlo, Naples)
- Alina, regina di Golconda [rev] (10.10.1829 Teatro Valle, Rome)
1830 – 1834[modificare | modificare sursă]
- I pazzi per progetto (6.2.1830 Teatro San Carlo, Naples)
- Il diluvio universale (28.2.1830 Teatro San Carlo, Naples)
- Imelda de' Lambertazzi (5.9.1830 Teatro San Carlo, Naples)
- Anna Bolena (26.12.1830 Teatro Carcano, Milan)
- Le convenienze ed inconvenienze teatrali [rev of Le convenienze teatrali] (20.4.1831 Teatro Canobbiana, Milan)
- Gianni di Parigi (1831; 10.9.1839 Teatro alla Scala Milan)
- Francesca di Foix (30.5.1831 Teatro San Carlo, Naples)
- La romanziera e l'uomo nero (18.6.1831 Teatro del Fondo, Naples) (libretto lost)
- Fausta (12.1.1832 Teatro San Carlo, Naples)
- Ugo, conte di Parigi (13.3.1832 Teatro alla Scala Milan)
- L'elisir d'amore (12.5.1832 Teatro Canobbiana, Milan)
- Sancia di Castiglia (4.11.1832 Teatro San Carlo, Naples)
- Il furioso all'isola di San Domingo (2.1.1833 Teatro Valle, Rome)
- Otto mesi in due ore [rev] (1833, Livorno)
- Parisina (17.3.1833 Teatro della Pergola, Florence)
- Torquato Tasso (9.9.1833 Teatro Valle, Rome)
- Lucrezia Borgia (26.12.1833 Teatro alla Scala Milan)
- Il diluvio universale [rev] (17.1.1834 Teatro Carlo Felice, Genoa)
- Rosmonda d'Inghilterra (27.2.1834 Teatro della Pergola, Florence)
- Maria Stuarda [rev] (Buondelmonte) (18.10.1834 Teatro San Carlo, Naples)
- Gemma di Vergy (26.10.1834 Teatro alla Scala Milan)
1835 – 1839[modificare | modificare sursă]
- Maria Stuarda (30.12.1835 Teatro alla Scala Milan)
- Marin Faliero (12.3.1835 Théâtre-Italien, Paris)
- Lucia di Lammermoor (26.9.1835 Teatro San Carlo, Naples)
- Belisario (4.2.1836 Teatro La Fenice, Veneția)
- Il campanello di notte (1.6.1836 Teatro Nuovo, Naples)
- Betly, o La capanna svizzera (21.8.1836 Teatro Nuovo, Naples)
- L'assedio di Calais (19.11.1836 Teatro San Carlo, Naples)
- Pia de' Tolomei (18.2.1837 Teatro Apollo, Venice)
- Pia de' Tolomei [rev] (31.7.1837, Sinigaglia)
- Betly [rev] ((?) 29.9.1837 Teatro del Fondo, Naples)
- Roberto Devereux (28.10.1837 Teatro San Carlo, Naples)
- Maria de Rudenz (30.1.1838 Teatro La Fenice, Veneția)
- Gabriella di Vergy [rev] (1838; 8.1978 recording, London)
- Poliuto (1838; 30.11.1848 Teatro San Carlo, Naples)
- Pia de' Tolomei [rev 2] (30.9.1838 Teatro San Carlo, Naples)
- Lucie de Lammermoor [rev of Lucia di Lammermoor] (6.8.1839 Théâtre de la Renaissance, Paris)
- Le duc d'Albe (1839; 22.3.1882 Teatro Apollo, Rome) (Il duca d'Alba)
1840 – 1845[modificare | modificare sursă]
- Lucrezia Borgia [rev] (11.01.1833 Teatro alla Scala Milan)
- Poliuto [rev] (Les martyrs) (10.04.1840 Théâtre de l'Académie Royale de Musique (Paris Opéra), Paris)
- La fille du régiment (11.02.1840 Opéra-Comique, Paris)
- L'ange de Nisida (1839; ?)
- Lucrezia Borgia [rev 2] (31.10.1840 Théâtre-Italien, Paris)
- La favorite [rev of L'ange de Nisida] (02.12.1840 Théâtre de l'Académie Royale de Musique, Paris)
- Adelia (11.02.1841 Teatro Apollo, Rome)
- Rita (Deux hommes et une femme) (1841; 07.05.1860 Opéra-Comique, Paris)
- Maria Padilla (26.12.1841 Teatro alla Scala Milan)
- Linda di Chamounix (19.05.1842 Kärntnertortheater, Vienna)
- Linda di Chamounix [rev] (17.11.1842 Théâtre-Italien, Paris)
- Caterina Cornaro (18.01.1844 Teatro San Carlo, Naples)
- Don Pasquale (03.01.1843 Théâtre-Italien, Paris)
- Maria di Rohan (05.06.1843 Kärntnertortheater, Vienna)
- Dom Sébastien (13.11.1843 Théâtre de l'Académie Royale de Musique , Paris)
- Dom Sébastien [rev] (06.02.1845 Kärntnertortheater, Vienna)
Lucrări corale[modificare | modificare sursă]
- Ave Maria
- Grande Offertorio
- Il sospiro
- Messa da Requiem
- Messa di Gloria e Credo
- Miserere (Psalm 50)
Lucrări orchestrale[modificare | modificare sursă]
- Allegro for Strings in C major
- L'ajo nell'imbarazzo: Sinfonia
- Larghetto, tema e variazioni in E flat major
- Roberto Devereux: Sinfonia
- Sinfonia Concertante in D major (1818)
- Sinfonia for Winds in G minor (1817)
- Sinfonia in A major
- Sinfonia in C major
- Sinfonia in D major
- Sinfonia in D minor
- Ugo, conte di Parigi: Sinfonia
Concerte[modificare | modificare sursă]
- Concertino for Clarinet in B flat major
- Concertino for English Horn in G major (1816)
- Concertino in C minor for flute and chamber orchestra (1819)
- Concertino for Flute and Orchestra in C major
- Concertino for Flute and Orchestra in D major
- Concertino for Oboe in F major
- Concertino for Violin and Cello in D minor
- Concerto for 2 Clarinets "Maria Padilla"
- Concerto for Violin and Cello in D minor
Lucrări de muzică corală[modificare | modificare sursă]
- Andante sostenuto for Oboe and Harp in F minor
- Introduction for Strings in D major
- Larghetto and Allegro for Violin and Harp in G minor
- Largo/Moderato for Cello and Piano in G minor
- Nocturnes (4) for Winds and Strings
- Quartet for Strings in D major
- Quartet for Strings no 3 in C minor: 2nd movement, Adagio ma non troppo
- Quartet for Strings no 4 in D major
- Quartet for Strings no 5 in E minor
- Quartet for Strings no 5 in E minor: Larghetto
- Quartet for Strings no 6 in G minor
- Quartet for Strings no 7 in F minor
- Quartet for Strings no 8 in B flat major
- Quartet for Strings no 9 in D minor
- Quartet for Strings no 10 in G minor
- Quartet for Strings no 11 in C major
- Quartet for Strings no 12 in C major
- Quartet for Strings no 13 in A major
- Quartet for Strings no 14 in D major
- Quartet for Strings no 15 in F major
- Quartet for Strings no 16 in B minor
- Quartet for Strings no 17 in D major
- Quartet for Strings no 18 in E minor
- Quartet for Strings no 18 in E minor: Allegro
- Quintet for Guitar and Strings no 2 in C major
- Solo de concert
- Sonata for Flute and Harp
- Sonata for Flute and Piano in C minor
- Sonata for Oboe and Piano in F major
- Study for Clarinet no 1 in B flat major
- Trio for Flute, Bassoon and Piano in F major
Lucrări pentru pian[modificare | modificare sursă]
- Adagio and Allegro for Piano in G major
- Allegro for Piano in C major
- Allegro for Piano in F minor
- Fugue for Piano in G minor
- Grand Waltz for Piano in A major
- Larghetto for Piano in A minor "Una furtiva lagrima"
- Larghetto for Piano in C major
- Pastorale for Piano in E major
- Presto for Piano in F minor
- Sinfonia for Piano in A major
- Sinfonia for Piano no 1 in C major
- Sinfonia for Piano no 1 in D major
- Sinfonia for Piano no 2 in C major
- Sinfonia for Piano no 2 in D major
- Sonata for Piano in C major
- Sonata for Piano in F major
- Sonata for Piano in G major
- Variations for Piano in E major
- Variations for Piano in G major
- Waltz for Piano in A major
- Waltz for Piano in C major
- Waltz for Piano in C major "The Invitation"
Gaetano Donizetti 
Gaetano DonizettiDate personale Nume la naștere Domenico Gaetano Maria Donizetti 
Născut [1][2][3][4][5][6][7][8][9][10][11]
Bergamo, Republica Cisalpină[*][12][13][14]Decedat (50 de ani)[1][2][4][5][6][7][15][8][9][10][11]
Bergamo, Imperiul Austriac[16][13][17]Înmormântat Grave of Gaetano Donizetti[*] Cauza decesului sifilis Căsătorit cu Virginia Vasselli[*] Cetățenie 
Regatul Italiei
Regatul Lombardia-Veneția Ocupație compozitor Activitate Studii Conservatorio Giovanni Battista Martini[*] Gen muzical operă
misă[*]
CantatăPremii Legiunea de Onoare în grad de cavaler[*]
Order of the Golden Spur[*]
.svg){kind=small}
Lucia di Lammermoore
| Lucia de Lammermoor | |
.jpg) Fanny Tacchinadri-Persiani în rolul Lucia de Lammermoor | |
| Titlu original | Lucia di Lammermoor |
|---|---|
| Genul | operă tragică |
| Ciclul | trei acte (6 tablouri) |
| Compozitorul | Gaetano Donizetti |
| Libretul | Salvatore Cammarano |
| Data premierei | 26 septembrie 1835 |
| Locul premierei | Teatro San Carlo, Napoli |
| Durată | circa 2 h 30 min |
| Locul acțiunii | castelul Ravenswood, în Scoția |
| Timpul acțiunii | sfârșitul secolului XVII |
Modifică text  | |
Lucia de Lammermoor[1] (titlul original: în italiană Lucia di Lammermoor) este o operă în 3 acte de Gaetano Donizetti, după un libret de Salvatore Cammarano, bazat pe romanul The Bride of Lammermoor al lui Walter Scott.
Capodoperă a romantismului italian, una dintre ultimele mari creații preverdiene, în care belcantoul este investit cu valențe expresiv - dramatice. Este cea mai celebră tragedie donizettiană.
Ca și în cazul multor alte opere ale lui Gaetano Donizetti, și succesul "Luciei de Lammermoor" depinde de o distribuție de primă mână. În timp ce partitura lui Edgard trebuie interpretată de un tenor ce depășește granițele belcantoului, îndreptându-se către Giuseppe Verdi, Lucia și Enrico sunt reprezentanți tipici ai acestui stil.
Premiera operei a avut loc la 26 septembrie 1835 la Napoli, Teatro San Carlo. Ea s-a soldat cu un succes imens și datorită cântăreților Fanny Tacchinadri-Persiani (Lucia) și Gilbert Duprez (Edgardo). Triumful s-a repetat la Viena (1837), Paris (1837), Londra (1838), Amsterdam (1839), New Orleans (1841), New York (1843).
Durata operei: cca 2 1/2 ore.
Personajele principale[modificare | modificare sursă]
- Lordul Enric Ashton (bariton)
- Lucia, sora sa (soprană)
- Sir Edgard Ravenswood, iubitul Luciei (tenor)
- Lordul Artur Bucklaw (tenor)
- Raimond Bidebent, îndrumătorul și confidentul Luciei (bas)
- Alisa, confidenta Luciei (mezzo-soprană)
- Norman, căpitanul trupelor din Ravenswood (tenor)
Acțiunea[modificare | modificare sursă]
Actul I[modificare | modificare sursă]
Lordul Enric Ashton, dușman de moarte al familiei Ravenswood, reușise, printr-o serie de fărădelegi, să distrugă aproape toată această familie și să-i acapareze averea. Situația lui era însă critică, deoarece căzuse în dizgrația reginei. Ca ultimă soluție, întrevedea căsătoria surorii sale, Lucia, cu lordul Artur - favorit al curții, căsătorie pe care o dorea cât mai grabnică. În timp ce mărturisea aceste gânduri slujitorului său, Enric este anunțat că în preajma castelului se află ascuns Edgard Ravenswood, singurul moștenitor al familiei dușmane rămas în viață. Furia și ura lui răbufnesc și mai puternic, aflând că Lucia este îndrăgostită în taină de acest tânăr. În gradina castelului, Lucia povestește credincioasei sale confidente, Alisa, cum în plimbările-i singuratice, a avut impresia că zăreste în oglinda vechii fântâni chipul trist și însângerat al soției unuia dintre membrii familiei Ravenswood, ucisă cândva de acesta, din gelozie. Imaginea aceea înfricoșătoare reușește să o alunge din minte doar datorită clipelor de fericire trăite alături de iubitul ei. Sosește Edgardo, care o anunță că va pleca într-o misiune de încredere, ceea ce îl obligă sa amâne căsătoria, păstrând în taină logodna lor. Înainte de a se despărți, el îi dăruiește inelul său, simbol al legământului și credinței jurate.
Actul II[modificare | modificare sursă]
După plecarea lui Edgard, Lucia trăiește într-o puternică tensiune provocată de grija pentru iubitul de la care nu primește nici o veste și de teama că fratele ei intenționează să o mărite cu un lord aflat în grațiile reginei. Într-adevăr, Enric o cheamă și-i prezintă această căsătorie ca pe o datorie față de onoarea familiei pe care doar ea ar mai putea-o salva. Lucia respinge orice încercare de convingere; ea a jurat credință unui om și o va păstra. Viclean și pregătit pentru acest refuz, Enric, care avusese grijă să distrugă toate scrisorile trimise de Edgard, îi arată surorii sale o scrisoare falsă, anume ticluită, ca din partea logodniculul ei, prin care acesta o dezleagă de jurământul dat, fiindcă el "iubește o altă femeie". Lovitura, pe cât de neașteptată, pe atât de grea, rănește adânc sufletul curat al Luciei. Totuși, ea refuză și acum să-și calce jurământul. Într-o ultimă încercare, Enric îi spune că respingerea acestei căsătorii va duce la condamnarea lui la moarte. Intervine însă Raimond, care îi cere să-și îndeplinească datoria față de familie, și Lucia cedează. Ea este pusă să-i semneze contractul de căsătorie în mijlocul oaspeților. Edgardo, venit pe neașteptate, o acuză de trădare pe logodnica necredincioasă, în timp ce Enric vrea să-l dea afară din castel. Înainte de a ieși, Edgard aruncă inelul de logodnă în fața Luciei și o blestemă. În atmosfera de veselie care domnește printre oaspeții invitați la această căsătorie, este adusă o veste cumplită: Lucia a înnebunit și și-a ucis soțul. Pradă halucinațiilor, cu ochii rătăciți, aceasta apare ținând în mână un pumnal pătat de sânge. Ea retrăiește cu închipuirea clipele fericite alături de Edgard, apoi mintea i se tulbură de năluciri amenințătoare.
Actul III[modificare | modificare sursă]
În cimitirul unde erau înmormântați strămoșii sai, Edgard a venit să-și ia adio de la tot ce-l mai lega de viață, care nu mai avea sens fără dragostea Luciei. Se aud pași în întuneric; este adusă vestea nebuniei Luciei. Edgard vrea să alerge să o vadă, dar este prea târziu: clopotul castelului anunță moartea nefericitei. Convins acum de credința și dragostea ei, Edgardo adresează o ultimă chemare sufletului nepătat și, cu o lovitură de pumnal, îsi curmă viața.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu