9. /14 APRILIE 2022 - GÂNDURI PESTE TIMP
.jpg){kind=small}
Simone de Beauvoir (pronunție franceză: 
audio; n. ,[5][6][7][8] Paris, Franța – d. ,[5][6][7][8] Paris, Franța)a fost o eseistă, scriitoare (premiată cu Premiul Goncourt 1954), și în același timp o figură de marcă a existențialismului și a feminismului în Franța, militantă a mișcării intelectuale contestatare de după al Doilea Război Mondial.
BIOGRAFIE
Născută într-o familie burgheză și catolică, adoptă ateismul încă din adolescență, hotărându-se să-și dedice viața scrisului și studiului. Îl întâlnește pe Jean-Paul Sartre, cu care va lega pe parcursul întregii vieți o relație de iubire și prietenie devenită legendară. Începe ceea ce va numi faza "morală" a vieții sale, obiectivată mai întâi prin eseul Pyrrhus et Cinéas (1944), romanul L'Invitée și, în sfârșit, publicarea lucrării filozofice Pour une morale de l'ambiguïté, în 1947. Alături de Jean-Paul Sartre, va construi proiectul existențialist, deopotrivă etic, filozofic și literar, al intelectualului angajat. Militează public alături de acesta, criticând poziția Franței în conflictul din Algeria și manifestându-se în general împotriva colonialismului anacronic și a oricărei opresiuni colective sau individuale.
În 1949 apare faimoasa sa lucrare Le Deuxième sexe (Al doilea sex), în care e descrisă cu splendida acribie argumentativă o istorie a opresiunii feminine de-a lungul secolelor și o tipologie a caracterelor deformate astfel de o tradiție milenară. Tratatul, considerat o biblie a feminismului, pornește de la principiile existențiale asupra contingenței și libertății expuse în cartea lui Sartre, Ființa și neantul.
Respingând mitul pios și rizibil al "eternului feminin", ideea unei "naturi" feminine ca esență imuabilă și eternă, statuează celebrele cuvinte: "Femeie nu te naști, ci devii". În anii următori, după premiul Goncourt acordat pentru romanul Les Mandarins, interesul său se va îndrepta spre scrierile autobiografice, în care va descrie cu precădere anii petrecuți lângă Sartre în diversele angajări și evenimente ale epocii. Participă alături de el la multiple acțiuni publice și la redactarea revistei Les Temps modernes, îngrijindu-se în același timp și de buna editare a manuscriselor sartriene. Moare, zi după zi, la șase ani după moartea lui, lăsând în urmă o remarcabilă operă literară, eseistică și memorialistică. În La Cérémonie des adieux va înregistra aceste ultime cuvinte ale lui Sartre: "Moartea nu ne va reuni. Așa stau lucrurile. Cu toate astea, e splendid în sine că am reușit să ne trăim viețile în armonie pentru atâta vreme." Trupul său va fi îngropat în cimitirul Montparnasse, alături de cel al lui Sartre.
OPERA
Romane
- L'Invitée, 1943
- Le sang des autres, 1945
- Tous les hommes sont mortels, 1946
- Les Mandarins, 1954, premiul Goncourt
- Les belles images, 1966
- La femme rompue, 1968
- Quand prime le spirituel, 1979
Eseuri
- Pyrrhus et Cinéas, 1944
- L'Existentialisme et la Sagesse des nations, 1945
- Pour une morale de l'ambiguïté, 1947
- Le Deuxième sexe, 1949
- Privilèges, 1955
- La Longue Marche, 1957
- La Vieillesse, 1970
- Faut-il brûler Sade?, 1972
Memorii, corespondență
- L'Amérique au jour le jour, 1948
- Mémoires d'une jeune fille rangée, 1958
- La Force de l'âge, 1960
- La Force des choses, 1963
- Une Mort très douce, 1964
- Tout compte fait, 1972
- La Cérémonie des adieux, 1981
- Journal de guerre, 1990
- Lettres à Sartre, 1990
- Lettres à Nelson Algren, 1997
- Correspondance croisée. 1937-1940, 2004
- Cahiers de jeunesse, 2008
| Maurice Druon | |
 Maurice Druon | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Maurice Samuel Roger Charles Druon  |
| Născut | [3][4][1][5] Paris, Franța |
| Decedat | (90 de ani)[3][1][5][6] Paris, Franța |
| Cetățenie |  Franța |
| Ocupație | politician scriitor scenarist scriitor de literatură pentru copii[*] |
| Locul desfășurării activității | Strasbourg Bruxelles |
| Partid politic | Adunarea pentru Republica[*] |
| Limbi | limba franceză[1] |
| Studii | Lycée Louis-le-Grand |
| Specie literară | roman |
| Opere semnificative | Q3233030[*] |
| Note | |
| Premii | Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[*] Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*] Premiul Goncourt Knight Commander of the Order of the British Empire[*] prix Prince-Pierre-de-Monaco[*] Ordinul Prieteniei[*] concours général[*] Honorary doctorate from University of Toronto[*] Grand Cross of the Military Order of Christ[*][2] Ordinul Prieteniei Popoarelor[*] honorary doctorate of the University of Tirana[*] |
| Prezență online | |
| Identificator titlu IMDb | |
| Modifică date / text | |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu