luni, 11 aprilie 2022

 1. b.  /13 APRILIE 2022 - ISTORIE PE ZILE - Nașteri (2)


Nașteri (2)

  • 1919: Howard Keel, actor și cântăreț american (d. 2004)
  • 1920: Gheorghe Bulgăr (13 aprilie 1920, Sanislău, județul Satu Mare-13 iunie 2002, București) a fost un filolog, lingvist, eminescolog și profesor universitar român. La 13 aprilie 1920 se naște în comuna Sanislău, județul Satu Mare, Gheorghe Bulgăr, într-o familie de țărani înstăriți care - după mărturisirile sale de mai târziu - aveau toate cele pentru lucrul pământului și creșterea animalelor. Clasele primare le-a urmat în satul de baștină - Sanislău - iar liceul mai rău decât armata la „Emanoil Gojdu” în Oradea fiint internist la „Seminarul Tinerimei Române Unite” unde - cu 100 de ani înainte - a fost și Ioan Vancea. Aici a scris la revista liceului „Țara visurilor noastre”.
    La 21 iunie 1940 Gheorghe Bulgăr își dă Bacalaureatul ca nu mult timp după aceea să fie arestat de către armata maghiară fiind transportat la Arad. Reușește să se refugieze la București unde se înscrie la facultatea de filologie, profesorii de atunci fiind printre alții: Tudor Vianu (Estetică generală), Dumitru Caracostea (Istoria Literaturii), Alexandru Rosetti (Istoria Limbii Române), Radu Zbierea (latină), Aram Frenkian (greacă) , Gheorghe Brătianu, Ion Petrovici sau N.I. Herescu.
    A debutat - cu studii de lingvistică - la Revista Fundațiilor Regale condusă de Camil Petrescu urmând ca mai târziu să colaboreze intens cu secretarul de redacție Ovidiu Papadima. În acelas timp publică la Timpul și Adevărul unde articolele lui sunt foarte bine cotate atât de profesorii lui cât și de critica de specialitate a vremii. Își dă doctoratul cu lucrarea: „Momentul Eminescu în evoluția limbii române literare”.
    Imediat după terminarea facultății Gheorghe Bulgăr a fost înrolat în armată urmând ca după o scurtă instrucție să fie trimis la luptă în tranșee unde, alături de alți colegi (printre care se numără și cu doi ani mai tânărul Emil Manu), formează „Detașamentul Păuliș”. A fost la Baia-Mare între 1946 și 1949, după care va fi asistent la București, la Facultatea de Litere, pană în 1953, când va fi demis și trimis ca cercetător la Institutul de Lingvistică, timp de zece ani. Apoi intră din nou în sistemul universitar.
    Profesorul Gheorghe Bulgăr, renumit eminescolog - lingvist de mare ținută - definitivează printre altele Dicționarul Limbii Române început cu Sextil Pușcariu sau dicționarul de rime Eminescu. Este apreciat în mod deosebit de Eugen Ionescu, Tudor Vianu, Mircea Eliade sau Alain Guillermou.
    A publicat peste 23 volume ca autor unic, 12 în colaborare, 7 ca redactor și colaborator, 10 prefețe și traduceri, peste 350 studii și articole publicate în volume sau reviste.
    A fost profesor la universitățile franceze Sorbona (între 1965 și 1967), Lyon (1978-1980) și Bordeaux (1988-1990).
    În 1980 îl întâlnim la Congresul european de la Strasbourg ca delegat al Universității din Lyon unde, pe atunci, activa ca profesor de limba română.
    A decedat la 13 iunie 2002, în București și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu. 

    DIN PUBLICAȚII

    • Dicționar de arhaisme si regionalisme, vol. I-II;
    • Dicționar de omonime;
    • Dicționar de paronime;
    • Dicționar de sinonime;
    • Literatura și limbajul;
    • Stil și artă literară în proza lui Mihail Diaconescu;
    • De la cuvânt la metafora în variantele liricii eminesciene;
    • Trei scriitori clasici: Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Mircea Eliade;
    • Dicționar de teorie literară;
    • Studii de stilistică și limbă literară, 1971;
    • Momentul Eminescu în evoluția limbii romane literare, 1971;
    • De la cuvânt la metafora în variantele liricii eminesciene, 1975;
    • Eminescu: Coordonate istorice și stilistice ale operei, 1980;
    • Cultură și limbaj, 1986;
    • Sinteze de Limbă Română  
  • Jump to navigationJump to search
    Gheorghe Bulgăr
    Gheorghe Bulgar.jpg
    Gheorghe Bulgăr
    Date personale
    Născut13 aprilie 1920
    Sanislău, județul Satu Mare
    Decedat13 iunie 2002
    București
    ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
    Naționalitateromână
    CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
    Ocupațiefilolog[*] Modificați la Wikidata
    Activitate
    Domeniufilologie, lingvistică romanică
    OrganizațiiUniversitatea din București,
    Sorbona, Universitatea din Lyon,
    Universitatewa din Bordeaux

























  • 1922: John Braine, scriitor englez (d. 1986)
  • 1924: Stanley Donen (n. , Columbia, Carolina de Sud, SUA – d. , Manhattan, New York, SUA[8]) a fost un regizor american și coregraf. Este celebru pentru Singin' in the Rain și On the Town, ambele regizate în colaborare cu actorul și dansatorul Gene Kelly. Alte filme notabile regizate de Stanley Donen sunt Royal Wedding, Seven Brides for Seven Brothers, Funny Face, Indiscreet, Damn Yankees!, Charade și Two for the Road.  

    FILMOGRAFIE

  • 1924: Alexandru Lungu, medic, poet, pictor și grafician român (d. 2008)
  • 1926: Sabin Marius Peculea, fizician, membru și secretar general al Academiei Române
  • 1927: Maurice Ronet, actor francez (d. 1983)
  • 1928: José Agustin Goytisolo, poet spaniol (d. 1999)
  • 1929: Tiberiu Bone[1] (n. 13 aprilie 1929 — d. 23 martie 1983) a fost un fotbalist român din Oradea. A jucat pe postul de mijlocaș central.
    La 17 ani joacă la Jiul, iar din 1950 trece la Steaua, unde câștigă 6 titluri: în 1951, 1952, 1953, 1956, 1960, 1961 și 4 Cupe ale României: în 1950, 1951, 1952, 1955. În Divizia A a jucat 270 de meciuri și a marcat 10 goluri. A strâns 12 selecții la națională. Din 1962 devine antrenor al juniorilor Stelei, până în 1964. După șase ani, revine în aceeași calitate.
  • 1930: Sergiu Florin Nicolaescu[1] (n. 13 aprilie 1930, Târgu Jiu, România – d. 3 ianuarie 2013, București, România[2]) a fost un regizor, scenarist, actor și, după 1989, politician român. Este de departe cel mai prolific și mai vizionat regizor român din toate timpurile: 54 filme, plus 27 coproducții și peste 1 miliard de spectatori (majoritatea din China și Rusia, dar și 130 milioane de spectatori din România)[3].
    Pe 30 mai 2015 Sergiu Nicolaescu a primit postum, în semn de recunoaștere și respect, o stea pe Walk of Fame (Aleea Celebrităților) din București. Cu această ocazie, actorul Vladimir Găitan a adus un omagiu marelui regizor: "Pe Sergiu Nicolaescu, ultraperfecționist, sever, profesionist de excepție, l-a cunoscut întreaga suflare artistică a României și, de ce nu, a Europei, să nu uităm filmele sale cu marii actori ai lumii".[4]
    Sergiu Nicolaescu a debutat "fulminant" in filmele de lung metraj cu o "co-producție monumentală, cu filmul Dacii", constata Grid Modorcea[3]. Acesta continuă: "Sergiu Nicolaescu este primul cineast român care introduce în filmul românesc luptele dintre armate, mari armate, ca în legende. De fapt el reînnoadă un fir istoric, cel început cu Independența României (1912)."[3]
    A devenit cunoscut prin mega-producții istorice ca Dacii (1966) și Mihai Viteazul (1970), precum și pentru seria de filme polițiste centrate în jurul personajului fictiv Comisarul Moldovan. Nicolaescu a interpretat de asemenea rolul ilegalistului comunist Andrei în serialul de propagandă Pistruiatul (1973). Un alt gen predilect al lui Nicolaescu a fost filmul de război, pentru care a folosit adesea efectivele Armatei Române ca figurație.
    Stilul său regizoral este caracterizat de o tendință bombastică spre auto-înscenare, Nicolaescu jucând adesea eroii principali ai filmelor pe care le regiza (seria Comisarul Moldovan, Nemuritorii, Mircea, Carol I etc). Andrei Gorzo, criticul de film al revistei Dilema Veche, scria despre Nicolaescu în rolul lui Carol I „Regele lui Nicolaescu e doar o altă fantezie de-a lui Nicolaescu despre sine, cum era și prințul lui din Orient Express (care la un moment dat se declara «un model vetust», înțelegînd prin asta că e prea mare pentru spiritele meschine ale generațiilor mai tinere) sau comisarul lui din Supraviețuitorul (care la rîndul lui se prezenta ca un anacronism, înțelegînd prin asta că oameni de calibrul lui nu se mai fac). În fanteziile lui, el a fost întotdeauna the king - de fapt, King Kong: un uriaș care e singurul din specia sa, care, supraviețuind, a ajuns într-un timp care nu e timpul său, într-o lume care nu-l mai vrea”.[5]
    După Revoluția din 1989, a fost senator din partea FSN, PDSR și PSD. A condus Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din 1989, care a fost acuzată de falsificarea adevărului.[6][7] De altfel, în ședința Senatului din 29 martie 1994, Nicolaescu a propus ținerea unui moment de reculegere pentru generalul Ștefan Gușe,[8][9] unul dintre responsabilii represiunii sângeroase de la Timișoara din decembrie 1989.
    Ultimele sale filme, printre care Orient Express, 15, Supraviețuitorul, Carol I și Poker au fost considerate eșecuri critice,[10][11][12][13][14][15][16] Nicolaescu fiind de asemenea criticat pentru câștigarea preferențială de finanțări publice prin CNC pentru filmele sale.[17][18] Indiferent de criticile aduse activității sale politice, colaborării sale cu regimul comunist și punerii în practică a liniei naționalist-comuniste în cinematografie[19] sau neajunsurilor sale ca regizor,[20] multe din filmele sale au păstrat o veritabilă popularitate la public,[21][22] impunând în folclorul urban[23] citate repetate și parodiate precum „Un fleac, m-au ciuruit.”[24] sau „Nu trage dom Semaca, sunt eu Lăscărică”[25] și personaje memorabile ca legionarul Paraipan (jucat de Gheorghe Dinică) și țiganul Limbă (Jean Constantin). Sergiu Nicolaescu s-a născut la Târgu Jiu într-o familie de aromâni.[26] A fost după mamă, Sevastița Cambrea, nepotul comisarului de poliție Gheorghe Cambrea, care a fost arestat de regimul comunist în 1952 și condamnat la 15 ani închisoare la Făgăraș, devenind mai târziu modelul pentru personajul căpitanul Moldovan.[27] Tot după mamă a fost și nepotul colonelului Nicolae Cambrea,[28] avansat de Iosif Vissarionovici Stalin la gradul de general, un apropiat al Anei Pauker,[29] numit de NKVD în funcția de comandant al Diviziei de voluntari Tudor Vladimirescu, fiind supranumit „generalul roșu”. [30]
    La vârsta de cinci ani, părinții săi au părăsit orașul Târgu Jiu și s-au stabilit la Timișoara. A absolvit Universitatea Politehnica București ca inginer mecanic,[31] iar după absolvire a lucrat inițial la Buftea, apoi la filmări combinate în cadrul Studioul cinematografic Alexandru Sahia, specializat în filme documentare și jurnale de actualități. Era curios, inteligent, bine organizat, neobosit și dornic de invatatură. În cursul acestor ani a deprins multe dintre competențele care s-au dovedit atât de utile în realizarea filmelor sale viitoare. Sergiu Nicolaescu mărturisea în interviurile sale că în tinerețe a practicat mai multe sporturi: atletism, călărie, box, tir și rugby. Conform informațiilor public disponibile, Sergiu Nicolaescu a fost o persoana foarte activă cu un stil de viață foarte disciplinat. În fiecare zi, chiar și la 82 de ani, practica cel putin 1 oră de activitate fizică (gimnastică, etc.).
    Sergiu Nicolaescu a fost căsătorit de trei ori. Soția lui la data decesului era Dana Nicolaescu, cu care se căsătorise în anul 2005, după ce avuseseră o relație din 1996.[32] A avut o soră, Iolanda Nicolaescu. Nu a avut copii, iar acesta a fost principalul său regret. Cu toate acestea, el accepta punctul de vedere că filmele sale sunt copiii săi și, mulțumită filmelor sale el va fi etern.
    Prima soție a lui Sergiu Nicolaescu s-a numit Mariana Nicolaescu, însă cei doi au divorțat numai după câteva luni.
    A doua soție a lui Sergiu Nicolaescu, Gabriela a fost artist plastic.  Sergiu Nicolaescu a fost internat la Spitalul de Urgență Elias la data de 26 decembrie 2012 pentru o afecțiune digestivă cronică. Ulterior medicii i-au diagnosticat cu totul o altă boală. Nicolaescu a fost operat laparoscopic în data de 28 decembrie. Intervenția chirurgicală a fost impusă de evoluția clinică în contextul afecțiunii digestive cronice benigne cunoscute. Intraoperator a fost descoperită o peritonită localizată cu punct de plecare apendicular, care a fost rezolvată laparoscopic. Intervenția chirurgicală a decurs fără incidente. În dimineața zilei de 3 ianuarie 2013 la ora 08.24 cineastul a încetat din viață.
    El a fost incinerat sâmbătă, 5 ianuarie 2013 orele 12.00, la crematoriul Vitan-Bârzești din București, după cum a fost dorința lui,[33][34] deși s-a iscat un scandal public imens, chiar Biserica Ortodoxă Română făcând presiuni pentru înhumarea sa conform tradiției ortodoxe. Controversele cu privire la dorința de a fi inmormântat sau incinerat continuă deoarece, Sergiu Nicolaescu cerea în testamentul său legalizat în 2008 la notărița Mircia Elena: „să mă înmormânteze după datinile creștinești."[3]
    Conform declarației de avere din 2008, Sergiu Nicolaescu poseda la acel moment două terenuri, trei apartamente și un cont de bancă la Deutsche Bank din Berlin, unde era depusă suma de €103.000.[35] Dana Nicolaescu, soția de la data decesului său, a anunțat că urna cu cenușa regizorului Sergiu Nicolaescu, care a decedat pe 3 ianuarie 2013, la vârsta de 82 de ani, a fost înhumată la Cimitirul Bellu Militar din București unde văduva sa i-a construit, post-mortem, în acest scop un frumos mormânt din marmură albă. 

    Filmografie

    Regizor

    - I Teil (1968); 
    - II Teil - Der Verrat (1969)
    - 2 ep., co-regizor cu Pierre Gaspard Huit - „Chasseur de dains” (Vanatorul de caprioare); „Le dernier des Mohicans” (Ultimul mohican); 
    - 1 ep. co-regizor cu Jean Dréville - „Aventures sur l'Ontario” (Aventura in Ontario); 
    - ep. 4, singur - „La prairie” (Preria)
    - 1 Calugareni 
    - 2 Unirea
    - Ein seltsames Schiff (88 Min.) - 5 decembrie 1971
    - Kurs auf Uma (96 Min.) - 12 decembrie 1971

    - Das Land der kleinen Zweige (88 Min.) - 19 decembrie 1971
    - Die Suche nach einer verlorenen Insel (89 Min.) - 26 decembrie 1971
    - Das Klondike-Fieber - 21 decembrie 1975
    - Die weiße Rinne - 23 decembrie 1975

    - Der wilde Mann vom Yukon - 28 decembrie 1975
    - Vierauge - 30 decembrie 1975

    Scenarist

    Actor

    Filme de scurt-metraj[modificare | modificare sursă]

  • 1931: Dan Gurney (n. , Port Jefferson[*], SUA – d. ,[1] Newport Beach, California, SUA), pe numele său complet Daniel Sexton Gurney, a fost un pilot american de Formula 1, apoi constructor și patron de echipă.
  • 1932: Margareta Teodorescu (n. , București, România – d. ,[1] București, România)[2] a fost o jucătoare de șah, din România, distinsă de Federația Internațională de Șah (FIDE) cu titlul de Mare Maestră a Șahului Feminin (WGM) în 1985.
    Născută la București, ea a câștigat Campionatul României pentru Femei în anii 1959, 1968, 1969 și 1974. A jucat pentru România în Olimpiada de Șah a Femeilor din anii 1957, 1963 și 1974, câștigând medaliile de argint în 1957 și 1974.[3]
    A intrat pe locul 15 în turneul pentru candidații la femei (Sukhumi, 1964).[4]
    Cel mai bun loc ocupat în lista FIDE Top Women pare să fie 35-37 în iulie 1972 (Elo 2165)
  • 1935: C.D. Zeletin (pseudonim al lui Constantin Dimoftache; n. 13 aprilie 1935, Burdusaci, comuna Răchitoasa, județul Bacău, fostul județ Tecuci – d, 18 februarie 2020, Bucuresti[2]) a fost un poet, eseist, traducător, profesor doctor, medic și biofizician român. Urmează Școala primară în satul natal, având-o învățătoare pe mama sa, Maria, și bucurându-se de instruire muzicală din partea tătălui său, Nicolae.
    Frecventează apoi Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad (1945-1952).
    Este absolvent al Facultății de Medicină din București, Secția Pediatrie (1959).  

    Repere profesionale

    • 1958-1960 - intern clinic prin concurs;
    • 1960-1961 - medic al circumscripției a III-a Hunedoara (categorie grea);
    • 1961-1962 - chirurg la Sanatoriul de tuberculoză osteoarticulară din Mangalia;
    • 1962-1965 - cercetător științific stagiar, prin concurs, la Catedra de Biofizică, IMF București;
    • 1963-1989 - activitate medicală integrată la Institutul Național de Igienă și Sănătate Publică din București;
    • 1965-1983 - asistent la Catedra de Biofizică, IMF București, titularizat prin concurs în 1973;
    • 1974 - Doctor în Științe Medicale, specialitatea Fiziologie;
    • 1973-1990 - membru în comitetul de conducere al Secției de Biofizică a USSM;
    • 1983-1990 - șef lucrări, prin concurs, la Catedra de Biofizică a Facultății de Medicină, IMF București;
    • 1990 - membru al Consiliului Societății Naționale de Biofizică Pură și Aplicată din România;
    • 1991 - redactor-șef al revistei Romanian Journal of Biophysics, Editura Academiei Române;
    • 1990-1993 - conferențiar prin concurs, la Catedra de Biofizică a UMF Carol Davila București;
    • 1993 - profesor prin concurs, Catedra de Biofizică a UMF Carol Davila București;
    • 1994 - membru al Academiei de Științe Medicale.  

      Rezultate ale cercetării

      • realizator, împreună cu ing. A. Ciureș, al primului dispozitiv de citospectrofotometrie din România (1962-1965) și autor al celor dintâi cercetări prin această metodă, publicate în țară și în străinătate (Nature, London etc.);
      • radiobiologie (investigații privind regenerarea hepatică experimentală, stabilitatea biochimică a moleculelor de ADN etc., prin metoda autoradiografiei și autohistoradiografiei; studii privind incorporarea tisulară de izotopi radioactivi și efectele iradierii interne și externe ș.a.);
      • criobiologia celulei seminale;
      • investigații nedestructive prin deuterare; cercetări privind eventualitatea apariției aberațiilor cromozomiale, induse în culturile limfocitare de către apa grea, acțiunea D2O asupra translocării produșilor macroergici prin membranele celulare cultivate in vitro etc.;
      • biofizica și cibernetica recepției vizuale; cercetări experimentale și teoretice de electrofiziologie, participare la elaborarea unor modele cibernetice;
      • probleme de istoria medicinii: activitatea unor înaintași (dr. Al. Brăescu, dr. Gh. Polizu);
      • a propus etimologia unor termeni cu implicație medicală;
      • Peste 70 de lucrări științifice în domeniul medicinei nucleare, criobiofizicii, citospectrofotometriei, modelării cibernetice a unor procese biologice etc..  

        Contribuții originale

        • a imaginat, verificat și validat un sistem original de identificare a limfocitelor cu aspect morfologic normal, dar presupuse a fi atinse de impulsul morbid în leucemia limfoidă cronică umană;
        • a semnalat, pentru prima oară (1964), existența a două tipuri ale limfocitului mic în sângele uman normal, propunând o revizuire a formulei leucocitare; a identificat cele două tipuri de limfocite pe baza tehnicii citospectrofotometrice, rezultatele fiind confirmate ulterior prin studii de microscopie electronică (stringentă actualitate după apariția SIDA);
        • a stabilit o serie de indici preciși ai celulei seminale conservate prin frig și congelare, a căror eficiență este reflectată în creșterea indicilor de fertilitate în practica însămânțărilor artificiale din zootehnie;
        • a aplicat modelul cibernetic original al excitației vizuale (conceput împreună cu ing. dr. Sonia Herman) anumitor situații patologice (ambliopia, hemeralopia, retinopatia pigmentară etc.).
        • a descoperit paternitatea unicului sonet al lui Leonardo da Vinci (Se voi star sano osserva questa norma…) în prolegomena poemului medical latin Regimen Sanitatis Salernitanum, numit și Flos medicinae (sec. XIII), dovedind astfel că nu este o poezie originală, ci o traducere din latină în italiană în forma fixă a sonetului.  

          Activitate didactică

          A susținut, vreme de peste 40 de ani, cursuri, conferințe, seminarii și lucrări practice de biofizică la Facultatea de Medicină a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ București. Între anii 1963 și 1977, a susținut prelegeri și lucrări practice la secția de Biofizică a Facultății de Fizică a Universității București, secție care își satisfăcea activitatea didactică la Catedra de Biofizică a U.M.F. „Carol Davila“ București. Personal sau în colaborare, a publicat sau a colaborat la tratate, manuale și îndreptare de lucrări practice:
          • Curs de biofizică (1963), Prelegeri de biofizică medicală, trei volume (1964 și 1971),
          • Îndreptar de lucrări practice de biofizică (edițiile 1964, 1972, 1975, 1977),
          • Biofizică medicală, Editura didactică și pedagogică, București, 1977,
          • Biofizică medicală (în colaborare cu Sonia Herman) Editura Cerma, București, 1993 (570 pagini),
          • Principii de biofizică umană, două volume (în colaborare cu Sonia Herman), Editura universitară „Carol Davila“, București, 2003.
          „Profesorul C. Dimoftache , scrie D.R. în Viața medicală, VI, 31 (241), p. 7, din 5 august 1994, e cunoscut prin arta didactică a prelegerilor sale de biofizică medicală, audiate cu interes de studenți vreme de 30 de ani. Aticismul lor strict e dublat de o vervă intelectuală bine stăpânită și de o permanentă integrare cărturărească, fapt important pentru o disciplină exactă ca biofizica. Totdeauna la obiect, ideile sale se articulează în nobilul spațiu al accepțiunii filozofice și iradiază impresia de fapt intelectual trăit.“
          Filozoful, scriitorul și medicul Sorin Lavric scria despre profesorul său de biofizică, alias scriitorul C.D. Zeletin: „Marea ciudățenie este că medicul acesta cu aplecări literare, de la care te-ai fi așteptat să-și cultive înclinațiile artistice până la treapta unui amatorism plin de mulțumire de sine, medicul acesta își dusese pasiunea până la pragul unei rafinări de ultimă performanță, impresionând prin acribia cu care traducea din Baudelaire sau Michelangelo, dar mai ales impunând prin erudiție.
          De fapt, detaliul care îl singulariza în masa cadrelor didactice de la Medicină era pofta cărturărească. Conferențiarul invoca persoane, cărți sau versuri cu plăcerea cu care alții degustă aroma unui vin bun. O bucurie nesimulată îi însoțea perorațiile, C.D. Zeletin digerând cultură la propriu, ca pe o hrana propriu-zisă, fără ostentație și fără parăzi cabotine. De fapt, Zeletin secreta cultura cu ușurința cu care o glandă își secretă hormonii, porii pielii sale părând anume dilatați pentru a emana particule olfactive de ordin spiritual (…). Dar ce te înmărmurea la Zeletin nu era  atât luxurianța erudiției, înspăimântătoare și inexplicabilă din perspectiva unui om normal, cât împrejurarea că acest apetit nu cunoștea întreruperi. Spiritul parcă îi fusese reglat pentru o activitate în platou de durată neprecizată, semănând în anduranță cu densitatea acelor oțeluri care nu se rup și nu ruginesc (…). Știa o carte nebunească…“ (Sorin Lavric, Picături savante, în România literară, XLII, 5, p. 9, 19 februarie 2010)  

          Volume publicate

          • MICHELANGELO, Sonete, tălmăcire, studiu introductiv, note și comentarii de C.D. Zeletin, Cuvânt înainte de Acad. Tudor Vianu, E.L.U., București, 1964.Premiul I și Medalia de aur la Concursul de carte, Edinburgh, 1965.
          • Lirica Renașterii italiene, tălmăcire și studiu introductiv de C.D. Zeletin, Editura Tineretului, „Cele mai frumoase poezii“, București, 1966.
          • CHARLES BAUDELAIRE, Florile Răului, E.L.U., București, 1967.
          • VALMIKI, Ramayana, repovestită de C. Rajagopalachari, două volume, în românește de S.E. Demetrian, C.D. Zeletin, G. Coșbuc, E.P.L., București, 1968.
          • Sonetul italian in Evul mediu și Renaștere, două volume, Editura Minerva, București, 1970.
          • ALESSANDRO PARRONCHI, Michelangelo sculptor, în românește de C.D. Zeletin, Editura Meridiane, București, 1970.
          • ALEXANDRINA ENĂCHESCU CANTEMIR, Portul popular românesc, ediție îngrijită și studiu introductiv de C.D. Zeletin, Editura Meridiane, București, 1971.
          • ROMAN ROLLAND, Viața lui Michelangelo, în românește de C.D. Zeletin, Editura Meridiane, București, 1971.
          • CORNELIA COMOROVSCHI, Literatura Umanismului și a Renașterii, vol. I (Italia), Editura Albatros, București, 1972.Cuprinde traduceri din italiană și latină de C.D. Zeletin.
          • Neapole, text de C.D. Zeletin, fotografii de Hedy Löffler, Editura Meridiane, București, 1973.
          • MICHELANGELO BUONARROTI, Sonete și crâmpeie de sonet, alcătuirea ediției, studiu introductiv, traducere, note și comentarii de C.D.Zeletin, Editura Albatros, București, 1975.Premiul Asociației Scriitorilor din București, 1975.
          • ALEXANDRINA ENĂCHESCU CANTEMIR, Portul popular românesc, ediție îngrijită și studiu introductiv de C.D. Zeletin, Editura Kobunsha Co., Ltd., Tokio, 1976.
          • Călătorie spre transparență, poezii, Editura Eminescu, 1977.
          • MICHELANGELO BUONARROTI, Scrisori urmate de Viața lui Michelangelo. scrisă de Ascanio Condivi, două volume, alcătuirea ediției, traducere, studiu introductiv, note și comentarii de C.D. Zeletin, Editura Meridiane, București, 1979.
          • Lirica franceză modernă, florilegiu, Editura Albatros, 1981.
          • Ideograme pe nisipul coridei, proză aforistică, Editura cartea Românească, 1982.
          • MICHELANGELO, Poezii, Opera omnia, traducere, prefață, tabel cronologic, note și comentarii de C.D. Zeletin, Editura Minerva, Biblioteca pentru toți, București, 1986.
          • Andaluzia, Editura Cartea românească, București, 1986.
          • AL. TZIGARA-SAMURCAȘ, Scrieri despre arta românească, ediție îngrijită, studiu introductiv, cronologie, bibliografie și note de C.D. Zeletin, Editura Meridiane, București, 1987.
          • ȘT. ZELETIN, Burghezia română, originea și rolul ei istoric, ediția a II-a, îngrijită de C.D. Zeletin, Editura Humanitas, București, 1991.
          • Charles Baudelaire, Florile răului, traducere integrală, Editura Univers, București, 1991.
          • ȘT. ZELETIN, Neoliberalismul, ediția a III-a, îngrijită de C.D. Zeletin, Editura Scripta, București, 1992.
          • MICHELANGELO, Quindici sonetti. Cincisprezece sonete, Versione romena di/ versiunea în limba română: C.D. Zeletin, Editura Kriterion, București, 1992. Cu zece gravuri de Simona Bucan.Ediție bibliofilă.
          • Respiro în amonte, eseuri, Editura Cartea Românească, 1995.
          • ROMAN ROLLAND, Viața lui Michelangelo, în românește de C.D. Zeletin, ediția a II-a, Editura Meridiane, București, 1995.
          • Gaură-n cer, eseuri, Editura Athena, 1997.
          • Adagii, proză aforistică, Editura Athena, 1999.
          • Amar de vreme. Editura Vitruviu, București, 2001.
          • Sonetul în zorii, amiaza și amurgul Renașterii italiene. Editura Pandora-M, Târgoviște, 2002.
          • Ștefan Zeletin. Contribuții documentare, Editura Corgal Press, Bacău, 2002.
          • PAUL VERLAINE, Poèmes. Poezii. Traduceri de Șt.O. Iosif și C.D. Zeletin, Editura Pandora-M, Târgoviște, 2002.
          • VINTILĂ CIOCÂLTEU, Adânc împietrit. Poezii, Ediție îngrijită de C.D. Zeletin, Editura Cartea universitară, București, 2003.
          • ALEXANDRU TZIGARA-SAMURCAȘ, Memorii III, 1919-1930. Lupta vieții unui octogenar. Ediție îngrijită și Studiu introductiv de C.D. Zeletin, Editura Meridiane,București, 2003.
          • G. TUTOVEANU, Albastru. Poezii alese. Ediție alcătuită de Mircea și Sergiu Coloșenco. Bibliografie de Al. Tutoveanu și C.D. Zeletin. Traduceri în franceză de C.D. Zeletin. Editura Sfera, Bârlad, 2003.
          • Scânteind ca Sirius... Scrisorile de tinerețe ale Zoei G. Frasin către G. Tutoveanu. Comentariu urmat de Contribuții documentare la biografia poetului G. Tutoveanu. Editura Sfera, Bârlad, 2004.
          • CHARLES BAUDELAIRE. Florile Răului, Traducere, cronologie, note și comentarii de C.D. Zeletin. Ediția a II-a, ilustrată cu desene de Charles Baudelaire. Ediție bibliofilă Editura Aldine, București, 2004.
          • Nu-i mai ajunge sufletului..., Editura Sfera, Bârlad, 2005.
          • Amar de vreme, Ediția a II-a, Editura Sfera, Bârlad, 2006.
          • Antologie din lirica franceză. Editura Pandora-M, Târgoviște, 2006.
          • TOMMASO CAMPANELLA, La Città del Sole. Poesie filosofiche/ Cetatea Soarelui, traducere din italiană de Smaranda Bratu Elian, și Poezii filozofice, traducere din italiană C.D. Zeletin și Smaranda Bratu Elian, Editura Humanitas, București, 2006. Ediție bilingvă.
          • Principesa Elena Bibescu, marea pianistă. Cronică, Editura Vitruviu, București, 2007.[3]
          • G. TUTOVEANU, Poezii. Ediție liliput. Cu un medalion de T. Arghezi. Ediție îngrijită de C.D. Zeletin. Editura Sfera, Bârlad, 2007.
          • ALEXANDRU TZIGARA-SAMURCAȘ, Lupta vieții unui octogenar, memorii, 1931-1936. Ediție îngrijită, studiu introductiv și cronologic de C.D. Zeletin. Editura Vitruviu, București, 2007.
          • Principesa Elena Bibescu, marea pianistă. Cronică, Ediția a II-a, Editura Vitruviu, București, 2008.
          • ALEXANDRU TZIGARA-SAMURCAȘ, Lupta vieții unui octogenar, memorii, 1937-1941. Ediție îngrijită, studiu introductiv și cronologic de C.D. Zeletin. Editura Vitruviu, București, 2008.
          • Il sonetto italiano del Medioevo e del Rinascimento/ Sonetul italian în Evul mediu și în Renaștere. Antologie, traducere din italiană și postfață de C.D. Zeletin. Prefață de Natascia Tonelli. Note explicative și note bibliografice de C.D. Zeletin și Smaranda Bratu Elian. Ediție îngrijită de Smaranda Bratu Elian. Editura Humanitas, București, 2008.
          • Distinguo. Eseuri. Evocări. Scriitori medici. Convorbiri. Editura Vitruviu, București, 2008.
          • Doctorul Alexandru Brăescu, 1860-1917, întemeietor al învățământului universitar de psihiatrie din Moldova, ctitor al Spitalului Socola din Iași. Contribuții documentare. Editura Corgal Press, Bacău, 2009.
          • ION BUZDUGAN, Miresme din stepă. Poezii. Ediția a II-a. Cu o prefață și o prezentare de N. Iorga. Ediție îngrijită de C.D. Zeletin. Editura Sfera, Bârlad, 2011.
          • MICHELANGELO, Rime. Poezii. Opera omnia. Ediție bilingvă. Traducere din italiană și postfață de C.D. Zeletin. Prefață de Adelin Charles Fiorato. Ediție îngrijită de Smaranda Bratu Elian. Editura Humanitas, București, 2011.
          • Charles Baudelaire, Florile răului, traducere integrală, Editura Sfera, Bârlad, 2011 .
          • Rămânerea trecerii. Eseuri. Evocări. Schițe. Convorbiri. Editura Spandugino, București, 2012.
          • Zdrențe în paradis. Proză apoftegmatică. Editura Spandugino, București, 2012.
          • Scrieri 1. Colecția Distinguo. Editura Spandugino, București, 2012.
          • Scrieri 2. Colecția Distinguo. Editura Spandugino, București, 2012.
          • C. D. Zeletin, Anca-Michaela Israil, Radu Șerban Palade, Centenar George Emil Palade, 1912-2008. Laureat al Premiului Nobel pentru Medicină, 1974 - Crestomație de familie, Editura Spandugino, București, 2012.
          • Scrieri 3. Colecția Distinguo. Editura Spandugino, București, 2013.
          • MICHELANGELO BUONARROTI, Scrisori, Traducere din limba italiană, studiu introductiv, cronologie și note de C.D. Zeletin, Editura Art, București, 2013.
          • Scrieri 4. Istoriografice. Colecția Distinguo. Editura Spandugino, București, 2014.
          • Scrieri 5. Principesa Elena Bibescu marea pianista, născută Kostaki Epureanu, începuturile carierei pariziene a lui George Enescu, Colecția Distinguo, Editura Spandugino, București, 2016.
          • Scrieri 6. Poezie italiană, Colecția Distinguo, Editura Spandugino, București, 2017.
          • Domnu-i domn și lerui ler. Proze. Convorbiri. La arderea manuscriselor, Editura Spandugino, București, 2017.
          • EDUARD PAMFIL, ARIOSO DOLENTE. Poezii. Ediție alcătuită, eseu introductiv, note și ADDENDA de C.D. Zeletin, Președinte de onoare al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România, Editura Cartea Medicală, București, 2019.
          • Așternutul isomniacului. Poeme gnomice în proză, Editura Spandugino, București, 2020.
          • Scrieri 7. Poezie franceză, Colecția Distinguo, Editura Spandugino, București, 2020.
          • Dada & Dada. Fulguiri din copilărie., în pregătire.  
            C.D. Zeletin
            Date personale
            Născut[1] Modificați la Wikidata
            Burdusaci, Răchitoasa, Bacău, România Modificați la Wikidata
            Decedat (84 de ani) Modificați la Wikidata
            București[*], România Modificați la Wikidata
            CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
            Ocupațiepoet
            medic
            traducător
  • 1936: Nicolae Velea, prozator român (d. 1987)
  • 1938: Cătălina Buzoianu, regizoare română (d. 2019)
  • 1939:Paul Anthony Sorvino (n. 13 aprilie 1939) este un actor american. Sorvino portretizează adesea personaje autoritare aflate în cele două tabere adverse ale legii. Probabil este cel mai bine cunoscut pentru rolul lui Paulie Cicero, un portret al lui Paul Vario în filmul cu gangsteri din 1990 Băieți buni (Goodfellas) sau pentru rolul sergentului Phil Cerreta din serialul TV Law & Order. Este tatăl actriței Mira Sorvino. 

    FILMOGRAFIE

  • 1939: S-a nascut Seamus Heaney, scriitor nord-irlandez, laureat al Premiului Nobel.
  • 1939: Jean-Claude Périsset (n. 13 aprilie 1939, Estavayer-le-Lac, cantonul Fribourg, Elveția) este un arhiepiscop romano-catolic care a îndeplinit funcția de nunțiu apostolic în România (din anul 1998) și Republica Moldova (din anul 2003), până în anul 2007. Din 15 octombrie 2007 până în 21 septembrie 2013 a fost nunțiu apostolic în Germania. 
    Jean-Claude Périsset
    Jean-Claude Périsset.jpg
    Date personale
    Născut (80 de ani)[1] Modificați la Wikidata
    Estavayer-le-Lac[*], Elveția[2] Modificați la Wikidata
    CetățenieFlag of Switzerland.svg Elveția Modificați la Wikidata
    Etnieelvețian[*] Modificați la Wikidata
    ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
    Ocupațiediplomat
    preot catolic[*] Modificați la Wikidata
    Funcția episcopală
    SediulBucurești
    TitlulNunțiu apostolic în România și Republica Moldova
    Perioada1998-2007
    PredecesorJanusz Bolonek
    SuccesorFrancisco-Javier Lozano Sebastián
    Cariera religioasă
    Hirotonire episcopală6 ianuarie 1997, Roma
    Episcop consacratorPapa Ioan Paul al II-lea
    Titluri precedenteOficial al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștine (1996-1998)
    Alte funcțiiEpiscop titular de Accia (1996-1998); Arhiepiscop titular de Iustiniana Prima (din 1998); Nunțiu apostolic în Germania (2007-2013)
  • 1940: Jean-Marie Gustave Le Clézio, scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2008
  • 1940: Vladimir Cosma, violonist, compozitor și dirijor francez de origine română
  • 1940: Max Mosley, pilot de curse auto, avocat englez
  • 1941: Claudia Balaban (n. 13 aprilie 1941, Burlănești, Edineț, RSSM) este o bibliografă moldoveancă. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova în anul 1968, la specialitatea bibliotecar-bibliograf.
    În perioada 1959–1964 a lucrat la bibliotecile din Burlănești, Burdujeni și Edineț, după care inspector și șef de sector la secția Cultură din raionul Comrat în anii 1964–1978. În anul 1978, preia conducerea Bibliotecii Republicane pentru Copii „Ion Creangă” din Chișinău.
    Claudia Balaban a contribuit la organizarea mai multor concursuri bibliotecare la nivel republican, ca „La izvoarele înțelepciunii”, „Lecturile copilăriei”, „Copiii și cartea”, cât și a unor simpozioane științifice, de exemplu „Cartea pentru copii: cultură, tradiție, unitate națională”, „Biblioteca pentru copii și cititorii ei”. În 1997, lansează Salonul Național de Carte pentru Copii și Tineret, implicând 27 de edituri. În 2013, acesta colabora cu 155 de edituri.[1]
    A publicat monografia Biblioteca pentru Copii Ion Creangă a Republicii Moldova la 50 de ani în anul 1994, cât și o serie de articole în presa periodică și de specialitate. Este președinte a Asociației Bibliotecarilor din RM din 1991, iar din 1996 președinte a secției naționale a Consiliului Internațional al Cărții pentru Copii și Tineret (IBBY). Participă la numeroase întruniri internaționale de specialitate.
  • 1941: Michael S. Brown, medic american, laureat al Premiului Nobel
  • 1942: Bill Conti (n. 13 aprilie 1942) este un compozitor din Statele Unite ale Americii, care a primit Premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră pentru filmul Cursă spațială.[6] Este cunoscut pentru coloana sonoră a filmului Rocky, cântecul Gonna Fly Now fiind nominalizat la Premiul Oscar pentru cea mai bună melodie originală.   
    Bill Conti
    Bill Conti.jpg
    Bill Conti
    Date personale
    Născut (77 de ani)[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
    Providence, Rhode Island, SUA Modificați la Wikidata
    CetățenieFlag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata
    Ocupațiecompozitor
    dirijor
    compozitor de coloană sonoră[*] Modificați la Wikidata
    Activitate
    Alma materLouisiana State University[*]  Modificați la Wikidata
    PremiiPremiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră ()
  • Jump to navigation
  • Jump to sear1943: Rodica Mandache, actriță română
  •        : Rodica Mandache
  • 1944: John Paul Jones DeJoria (n. 13 aprilie 1944 în Echo Park, Los Angeles) este un antreprenor american, cunoscut ca fiind cofondatorul companiei Paul Mitchell pentru produse de îngrijire a părului și al firmei de băuturi Patrón Spirits Company, unul dintre cele mai puternice branduri de tequila din lume.
    Este remarcabil destinul său deosebit: deși în copilărie a trăit în sărăcie, a reușit să ajungă un miliardar.
    S-a născut într-o familie modestă de imigranți, tatăl fiind italian și mama de origine greacă. Pe când avea numai doi ani, părinții au divorțat și DeJoria ajunge la un orfelinat. La nouă ani, este nevoit să își câștige existența vânzând vederi de Crăciun și ziare. Duce în continuare o existență precară și face parte dintr-o bandă de cartier.
    Se înscrie în armată și petrece doi ani în Marina SUA. Apoi are diverse slujbe (om de serviciu, agent de vânzări etc.) și intră în industria produselor de îngrijire a părului, anagjându-se la Redken Laboratories, dar nu stă mult aici, fiind concediat din cauza unor neînțelegeri cu conducerea. Reușește să obțină un împrumut de 700 de dolari (deși încă locuia într-o mașină abandonată) și, împreună cu frizerul Paul Mitchell, fondează John Paul Mitchell Systems. La început, biroul companiei era chiar mașina în care locuia DeJoria. Grație șamponului creat, care necesita o singură spălare și avea balsam încorporat, firma ajunge la venituri anuale de peste un miliard de dolari.
    O altă mare afacere a lui DeJoria îl constituie brandul Patron, fondat în 1989, care producea o tequila de calitate superioară.
    Mai târziu își extinde afacerile în domeniul telecomunicațiilor. Deși are doar pregătire medie, posedă în prezent o avere de 2,8 miliarde de dolari. 
    John Paul DeJoria
    JOHN PAUL DEJORIA WIKI.jpg
    John Paul DeJoria
    Date personale
    Născut (75 de ani) Modificați la Wikidata
    Echo Park[*], SUA Modificați la Wikidata
    CetățenieFlag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata
    Ocupațieom de afaceri
  • 1945: Judy Nunn, actriță și scriitoare australiană
  • 1947: Mihu Antin este pseudonimul scriitorului Mihai Constantin (n. 13 aprilie 1947, București). A absolvit șapte clase elementare plus trei profesionale.[2]
    A fost atras de literatura științifico-fantastică și este un talentat caricaturist.[2]
    Mihai Constantin a fost prezent la 25 iulie 1969 la „Tehnic-Club” (Calea Șerban Vodă nr.213, sector 5, București), când a fost înființat primul cenaclu SF de amatori din România. Inițial, acesta a fost numit „cenaclul S.F. de pe lângă clubul MM” (adică „2000” în cifre romane), apoi „cenaclul SF” iar în 1973 Adrian Rogoz i-a dat numele de „Solaris”  

    LUCRĂRI

  • 1947: Gottfried Wagner (n. 13 aprilie 1947, Bayreuth) este un jurnalist, muzicolog și regizor cunoscut pentru atitudinea sa critică la adresa familiei Wagner.
    Gottfried Wagner este fiul lui Wolfgang Wagner și al lui Ellen Drexel. Strănepot a lui Richard Wagner și stră-strănepot al lui Franz Liszt și a Mariei d'Agoult.[4]
    Și-a realizat teza de doctorat în filozofie la universitatea din Viena, pe tema Bertolt Brecht și Kurt Weill. Reflecțiile personale asupra culturii și istoriei Germaniei le-a corelat cu istoria și dramele poporului evreu din secolele XIX și XX. De aici au rezultat o serie de lucrări care au scos la iveală caracterul antisemit a lucrărilor lui Richard Wagner și legăturile de prietenie ale familiei sale cu Adolf Hitler. În 1992 a fost fondatorul Grupului de Discuții Post-Holocaust.[5]
    Din 1983 trăiește în Italia și este căsătorit cu Teresina Rossetti cu care a înfiat, după 1989 un copil din orfelinatele din România. 

    SCRIERI

    • Weill und Brecht - d. musikal. Zeittheater. Ill., Noten,, Editura Kindler, München, 1977.; ISBN-13 9783463007069 ; ISBN-10 3463007061
    • Wer nicht mit dem Wolf heult (cine nu urlă cu lupul), Editura Kiepenheuer & Witsch, 1997; ISBN 978-3-462-03112-6
      • Cartea a fost tradusă în italiană de soția sa, Teresina Rossetti Wagner, și a apărut cu titlul "Il crepuscolo dei Wagner" la editura il Saggiatore, Milano, 1998. 347 p.[6]
      • Cartea a apărut și în română sub titlul "Moștenirea Wagner" la editura Hasefer, București, 2001
    • Unsere Stunde Null. Deutsche und Juden nach 1945: Familiengeschichte, Holocaust und Neubeginn (coautor Abraham Peck), Editura Böhlau, Köln, Weimar und Wien, 2006, ISBN 3205773357
    • Erlösung vom Erlöser? Israel und Richard Wagner, editura Picus, 2007; ISBN-10 3854525281; ISBN-13 978-3854525288  
      Gottfried Wagner
      Gottfried Wagner.jpg
      Gottfried Wagner
      Date personale
      Născut (72 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
      Bayreuth, Germania[3] Modificați la Wikidata
      PărințiWolfgang Wagner[*]
      Ellen Drexel[*] Modificați la Wikidata
      Frați și suroriEva Wagner-Pasquier[*]
      Katharina Wagner[*] Modificați la Wikidata
      CetățenieFlag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
      Ocupațiescriitor
      jurnalist
      compozitor
      muzicolog[*
  • 1948: Drago Jančar, scriitor sloven
  • 1949: Christopher Hitchens, scriitor, critic literar și jurnalist anglo-american (d. 2011)
  • 1949: Ricardo Zunino, pilot argentinian de Formula 1
  • 1950: Ronald N. "Ron" Perlman[1] (n. 13 aprilie 1950, New York City) este un actor american de film, voce și televiziune. 
    Ron Perlman
    Ron Perlman by Gage Skidmore 3.jpg
    Perlman în 2012
    Date personale
    Nume la naștereRonald N. Perlman
    Născut (69 de ani)
    New York City, New York, SUA
    Căsătorit cuOpal Stone Perlman (c. 1981)
    Copii2
    CetățenieFlag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata
    OcupațieActor
    Activitate
    Alma materUniversitatea din Minnesota
    Lehman College[*]  Modificați la Wikidata
    Ani de activitate1979–prezent
  • 1950: Joseph Paul Franklin (n. 13 aprilie 1950, Mobile - d. 20 noiembrie 2013, Bonne Terre, Missouri) a fost un ucigaș în serie american. El a fost condamnat pentru mai multe crime, având șase condamnări pe viață, precum și o condamnare la moarte. El a mărturisit despre tentativele de omor a doi oameni cunoscuți: editorul Larry Flynt în 1978 și Vernon Jordan, activist pentru drepturile civile, în 1980. Ambii au supraviețuit rănilor lor, însă Flynt a fost paralizat de la talie în jos. Franklin nu a fost condamnat pentru aceste două cazuri.
    Deoarece Franklin și-a schimbat în mod repetat, conturile și domiciliul după fiecare caz, oficialii americani nu se pot determina în plină măsura despre crimele sale. Revendicările sale de motivație rasială au fost compensate de un martor expert în apărare care a mărturisit în 1997 că Franklin este un schizofrenic paranoic, ce nu se potrivește pentru a fi judecat.
    Franklin a fost condamnat la moarte, așteaptându-și executarea timp de 15 ani[1]. El a fost executat prin injecție letală pe 20 noiembrie 2013[
  • 1956:Ioan T. Morar (n. 13 aprilie 1956, Șeitin, județul Arad) este un scriitor, jurnalist, diplomat și activist civic din România. În 1981 a absolvit ca șef de promoție facultatea de Filologie a Universității Timișoara, secția română-franceză. În perioada 1981-1986 a fost profesor de limba română la Liceul Industrial „Textila” din Lugoj. Din 1987 a devenit redactor al revistelor Viața studențească și Amfiteatru. După 1989 a lucrat la Cuvântul și Alianța Civică.
    Între 1990 și 1991 a fost redactor șef la Varietăți, TVR, de unde a demisionat. Este membru fondator al Academiei Cațavencu. Din toamna anului 2004 este și senior editor la Cotidianul. A realizat mai multe emisiuni de televiziune, până în 1996 activând în grupul Divertis. Este realizator și prezentator al emisiunii „Lumea citește!” pe TVR 1. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.
    În 2010 a fost numit în postul de consul general român la Marsilia, în Franța, funcție în care a rămas timp de un an  

    OPERĂ

    • Îmblânzitorul de metafore (Facla, 1981)
    • Vară indiană (Albatros, 1984), premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România
    • Fumul și spada (Cartea Românească, 1989)
    • Șovăiala (Brumar, 2000), premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor
    • Nerușinarea (Brumar, 2003)
    • Lindenfeld (Polirom, 2005), proză
    • Cartea de la capătul lumii: Noua Caledonie - la un pas de Paradis (Polirom, 2007), memorialistică
    • Paloarea (Brumar, 2010), poezie
    • Negru și Roșu (Polirom, 2013) [2]
    • Sărbătoarea Corturilor (Polirom, 2016) [3]
    • Șapte ani în Provence (Polirom, 2018)  
      Ioan T. Morar (în noiembrie 2009)
  • 1960: Rudolf 'Rudi' Völler (poreclit Tante Käthe (în română Unchiul Käthe), n. 13 aprilie 1960 în Hanau, Hesse) (pronunțat /ˈfœlɐ/) este un fost fotbalist internațional german și fost selecționer al naționalei Germaniei. El a câștigat ca jucător Campionatul Mondial de Fotbal din 1990 și ca antrenor a condus naționala Germaniei până în finala Campionatului Mondial de Fotbal din 2002.
  • 1961: Paul Mecet (nume la naștere Paul Ciuciumiș, n. 13 aprilie 1961, București) este un pictor român. Este singurul copil al lui Ion Ciuciumiș, muncitor provenit dintr-o familie de țărani din Comuna Orlea, Olt, localitate situată în apropierea orașului Corabia. Mama lui, Elena (n. Ungureanu), provenea dintr-o familie numeroasă, unsprezece frați, din Comuna Trușești, Botoșani.[1]
    Școala primară și gimnazială o urmează la Școala Generală nr. 51 (azi Colegiul Economic A. D. Xenopol).
    Se înscrie in 1981 la cursurile Școlii Populare de Artă din București. Studiază sub îndrumarea atentă a profesoarei Dorotea Botez. Își perfecționează tehnica, desenează, pictează, expune împreună cu colegii.[1]
    În anul 2001 încurajat și sprijinit de familia Florescu (Prof.Av. Gheorghe Florescu și ziarista Nicoleta Dendu Florescu) deschide la Sala Radio prima expoziție personală. Îl are ca invitat pe criticul de artă Gheorghe Vida care apreciază lucrările expuse și primind un răspuns favorabil și din partea publicului vizitator, pictorul Paul Ciuciumiș se simte motivat să se concentreze și mai mult pe munca asiduă din atelierul ce începea să devină neîncăpător pentru operele sale.[1]
    Anul 2010 marchează maturizarea sa artistică. Îl cunoaște pe pictorul și scriitorul Valeriu Pantazi, vecin cu el pe Strada Mecet, care în scurt timp, prin impactul pe care îl are asupra sa îi devine un adevărat mentor și prieten .
    „Pictorul Paul Mecet Ciuciumiș m-a surprins de la prima vizită în atelierul său misterios, plin de portrete și obiecte vechi, râvnite de mulți colecționari. Pictate cu mare minuție și talent, lucrările sale mă duceau cu mintea către un panopticum sacerdotal care fixa timpul într-o eternitate a imaginii. După aproape un an de colaborare colegială, pictorul a început să-și diversifice temele cu aceeași măiestrie de bijutier, în frumoase naturi statice, peisaje insolite și mai ales în lucrările cu flori de o mare spontaneitate, pline de lumină și culoare, demonstrând o vocație sigură și un talent ajuns la maturitate.[1]”
    —Valeriu Pantazi
    În anul 2011 la recomandarea pictoriței Cristina Liu, vicepreședinte al Asociației Artiștilor Plastici din București, aplică și este admis în această asociație.
    Anul 2013 debutează cu participarea în Ianuarie la Salonul Internațional de Artă Plastică, editia aV-a, expoziție găzduită de Sala Theodor Pallady a Bibliotecii Academiei Române.  
    Paul Mecet
    Paul Mecet.jpg
    Date personale
    Născut (58 de ani)
    București, România
    NaționalitateFlag of Romania.svg român
    CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
    Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
    Activitate
    Domeniu artisticPictură
    StudiiȘcoala Populară de Artă din București
    PregătireValeriu Pantazi
    Mișcare artisticăpostimpresionism

    Paul Mecet, portret de Valeriu Pantazi

      •    
      •    
      •    
      •    
      •    
      •    
      •    
      •    
      •    
      •    
      •    
      •    
      •    
    • Paul Mecet (7).jpg
      •    
      •    
      •    
      •    
      •    
      •    
      •    
    • Paul Mecet (13).jpg
      •    
    • Paul Mecet (14).jpg
      •    
    • Paul Mecet (15).jpg
      •    
    • Paul Mecet (16).jpg
      •    
    • Paul Mecet (17).jpg
      •    
    • Paul Mecet (18).jpg
      •    
    • Paul Mecet (19).jpg
      •    
    • Paul Mecet (20).jpg
      •    
    • Paul Mecet (21).jpg
      •    
    • Paul Mecet (22).jpg

  • 1963: Gari Kimovici Kasparov, născut Weinstein (în limba rusă: Га́рри Ки́мович Каспа́ров, IPA: [ˈgarʲə ˈkʲɪməvʲə̈ʨ kʌˈsparəf]; prenumele este întâlnit în limba română și sub forma Garri) (n. 13 aprilie 1963, orașul Baku, U.R.S.S., azi Azerbaidjan) este un mare maestru și fost campion mondial la șah rus de origine armeană-evreiască.  
    Gari Kasparov
    Kasparov-34.jpg
    Date personale
    Nume la naștereGarry Kimovich Kasparov
    (Гарри Кимович Каспаров)
    Născut (56 de ani)
    Baku, R.S.S. Azerbaidjană, U.R.S.S.
    CetățenieFlag of Russia.svg Rusia
    Flag of Croatia.svg Croația Modificați la Wikidata
    Etnieevrei
    armean
    armenii din Rusia[*] Modificați la Wikidata
    Ocupațieșahist[*] Modificați la Wikidata
    Activitate
    ȚarăRusia Rusia
    TitluMare maestru la șah
    Campion mondial1985–1993 (necontestat)
    1993–2000 (clasic)
    Coef. ELO FIDE2.822[1]  Modificați la Wikidata
    Coef. ELO max.2851 (iulie 1999)
    Meciuri celebreDeep Blue versus Garry Kasparov[*]
    Classical World Chess Championship 2000[*]
    World Chess Championship 1984[*]
    World Chess Championship 1985[*]
    World Chess Championship 1986[*]
    World Chess Championship 1987[*]
    Classical World Chess Championship 1995[*]
    World Chess Championship 1990[*]
    World Chess Championship 1993[*]
    2012 Bilderberg Conference[*] (iunie 2012)
    24th Chess Olympiad[*]
    25th Chess Olympiad[*]
    27th Chess Olympiad[*]
    28th Chess Olympiad[*]
    30th Chess Olympiad[*]
    31st Chess Olympiad[*]
    32nd Chess Olympiad[*]
    35th Chess Olympiad[*]
  • 1964: Doku (Dokka) Hamatovici Umarov (în cecenă Ӏумар КӀант Доккa; în rusă Доку Хаматович Умаров; arabizat numit și "Dokka Abu Usman";[2] n. 13 aprilie 1964 - d. 7 septembrie 2013[1]) a fost un militant islamist cecen din Rusia.[3][4] Umarov și-a asumat responsabilitatea pentru mai multe atacuri asupra civililor ruși, autoporeclindu-se în mass-media "bin Laden al Rusiei".[5][6][7][8][9] Pe 3 februarie 2012, Umarov a ordonat subordonaților săi, într-un video postat online, să oprească atacurile asupra populației civile din Rusia, lăsând militarii și personalul de securitate ca ținte legitime primare.[10]
    Între anii 2006 și 2007, Umarov a fost președenite ilegal al Republici Icikeria, care însă e nerecunoscută oficial. Ulterior el a devenit Emir auto-proclamat al Caucazului de Nord rusesc, declarându-l stat islamic al Emiratului Caucaz. Până la decesul său a fost căutat intens de Rusia pentru infracțiuni de răpire, crime și trădare de patrie.[11] El a fost unul dintre principalii lideri rebeli din Rusia și și-a asumat responsabilitatea pentru numeroase atacuri, inclusiv Atacurile teroriste de la Moscova din 2010 și Atentatul de la Aeroportul Internațional Domodedovo din 2011. Atacurile s-au soldat cu 40 și 36 de victime civile respectiv, și sute de răniți în ambele cazuri.[12]
    La 1 august 2010, Umarov a demisionat din poziția sa și l-a numit pe Aslambek Vadalov ca nou Emir al Emiratului Caucaz. Cu toate acestea, la 4 august, a emis o declarație "care anulează" precedenta sa declarație și preciza că va rămâne în funcție.[13] În iulie 2011, Tribunalul rebel Șaria a decis conflictul în favoarea lui Umarov, după care ceilalți rebeli i-au jurat din nou credință lui. Pe 10 martie 2011, Comitetul Sancțiunilor pentru Al-Qaida și Talibani din cadrul Organizației Națiunilor Unite l-a adăugat pe Umarov în lista persoanelor presupuse asociate cu Al-Qaida.[14] Din mai 2011, guvernul Statelor Unite oferă 5 milioane de dolari pentru informații ce-ar duce la capturarea lui Umarov.[15]
    Pe 18 martie 2014, moartea acestuia a fost anunțată de Kavkaz Țentr, care spunea că decesul lui Umarov a fost confirmat de Comandamentul Emiratului Caucazian, care însă nu a oferit mai multe detalii.[16][17][18] S-a anunțat că el a fost înlocuit de juratul Șaria senior din Emiratul Caucaz, Ali Abu Muhammad, cel care a confirmat oficial moartea lui Umarov într-un video postat pe YouTube.[19] Conform unui reportaj al Kavkaz Țentr, Dokka a fost otrăvit pe 6 august 2013, stingându-se din viață de 7 septembrie 2013. 
    Dokka Hamatovici Umarov
    Докка Хаматович Умаров
    Doku Umarov2.jpg
    Doku Umarov la o întrunire a liderilor rebeli în 2003, în cadrul celui de-Al Doilea Război Cecen
    Date personale
    Născut13 aprilie 1964
    Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Harsenoi, R.A.S.S. Ceceno-Ingușă, URSS
    Decedat7 septembrie 2013
    Caucaz Modificați la Wikidata
    Cauza decesuluiplagă împușcată[*] Modificați la Wikidata
    Copii6
    NaționalitateCecen
    CetățenieFlag of the Soviet Union.svg URSS
    Flag of Russia.svg Rusia
    Flag of Chechen Republic of Ichkeria.svg Republica Cecenă Icikeria
    Flag of Caucasian Emirate.svg Emiratul Caucaz Modificați la Wikidata
    ReligieIslam
    Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
    Primul Emir al Emiratului Caucaz
    În funcție
    31 octombrie 2007 – 7 septembrie 2013[1]
    Precedat defuncție instituită
    Succedat deAli Abu Muhammad
    Al 4-lea președinte al Republicii Cecene Icikeria
    În funcție
    17 iunie 2006 – 31 octombrie 2007
    VicepreședinteȘamil Basaev (2006)
    Supian Abdullaev (2007)
    Prim-ministruAhmed Zakaev (în exil)
    Precedat deAbdul Halim Sadulaiev
    Succedat defuncție abolită
    Vicepreședinte al Ceceniei
    În funcție
    2 iunie 2005 – 17 iunie 2006
    Precedat deAbdul Halim Sadulaiev
    Succedat defuncție abolită
    PremiiOrdinul ”Onoarea Națiunii”
    Ordinul ”Eroul Națiunii”
    Alma materGrozny State Oil Technical University named after Academician MD Millionshtchikov[*]
    ProfesieGeneral de brigadă
    Războaie purtate
    Primul Război Cecen
    Al Doilea Război Cecen
    Insurgența în Caucazul de Nord
  • 1968: Ioan Deneș (n. ) este un politician român, senator de Bistrița-Năsăud din partea Partidului Social Democrat (PSD)..
  • 1968: Jørn Stubberud, basist norvegian
  • 1968: Margrethe Vestager [mɑˈg̊ʁeːɪ̯d̥ə ˈʋɛstʰeːɪ̯ɐ] (n. ,[2][3][4][4] Glostrup[*], Danemarca) este un om politic danez al partidului social liberal Det Radikale Venstre (RV). Din 2014 până în 2019 a fost comisar pentru Concurență în Comisia Juncker.
    Guvernul danez a nominalizat-o pentru un nou mandat de comisar european, în Comisia von der Leyen. 
    Margrethe Vestager
    Vestager 520 2012-04-16.jpg
    Date personale
    Născută (51 de ani)
    Glostrup
    PărințiHans Vestager[*]
    Bodil Tybjerg[*] Modificați la Wikidata
    Naționalitatedaneză
    CetățenieFlag of Denmark.svg Danemarca Modificați la Wikidata
    Ocupațiepoliticiană Modificați la Wikidata
    Comisar pentru Concurență
    Deținător actual
    Funcție asumată
    octombrie 2014
    PremiiDane of the Year[*] ()
    Ting Prize[*] ()
    Partid politicDet Radikale Venstre
    Alma materUniversitatea din Copenhaga[*][1]
    Varde Gymnasium[*]
  • 1970: Montaque N "Monty" Brown (n. 13 aprilie 1970) este un wrestler american, fost fotbalist american. În prezent evoluează în divizia ECW a WWE, sub numele de ring "The Alpha Male" Marcus Cor Von. A activat și în promoția Total Nonstop Action Wrestling, unde a folosit numele de ring de "The Alpha Male" Monty Brown.
  • 1970: Eduardo Capetillo (n. 13 aprilie 1970) este un actor de origine mexicană.  
    Eduardo Capetillo
    Date personale
    Nume la naștereEduardo Capetillo
    Născut (49 de ani)
    Mexico City, Mexic Mexic
    PărințiManuel Capetillo[*] Modificați la Wikidata
    Căsătorit cuBibi Gaytán (1994-prezent)
    CetățenieFlag of Mexico.svg Mexic Modificați la Wikidata
    Ocupațieactor
    cântăreț
    actor de televiziune[*]
    actor de film
  • 1972: Ingrid Vlasov, creatoare română de modă
  • 1978: Carles Puyol (n. 13 aprilie 1978, La Pobla de Segur, Lleida, Catalonia) este un fotbalist spaniol retras din activitate, care a jucat la clubul spaniol FC Barcelona. Acesta a fost căpitanul Barcelonei și a jucat pe postul de fundaș central
  • 1981: Florin Nohai (n. 13 aprilie 1981, Piatra Neamț) este un jucător român de fotbal care evoluează la clubul FC Ripensia Timișoara
  • 1983: Claudio Andrés Bravo Muñoz (n. 13 aprilie 1983) este un fotbalist chilean care joacă pentru Manchester City F.C. în Premier League, pe postul de portar. Este căpitanul naționalei statului Chile.
  • 1984: Anders Rosenkrantz Lindegaard (născut pe 13 aprilie 1984) este un fotbalist danez care din noiembrie 2010 joacă pe postul de portar la Burnley FC în Premier League. A debutat ca fotbalist profesionist la clubul din orașul natal Odense Boldklub, dar a plecat de acolo nereușind să se impună la prima echipă. A impresionat pentru prima dată în 2009 când a reușit să câștige Cupa Norvegiei cu Aalesunds. În 2010 a fost numit Portarul Anului atât în Danemarca cât și în Norvegia.
    A reprezentat naționala Danemarcei la nivelurile U19 și U20, debutul la prima reprezentativă constituindu-l un meci împotriva Islandei din septembrie 2010.
  • 1987: Brandon Allan Hardesty (n. , Baltimore, SUA) este un actor american de film, televiziune, și voce. 
    Brandon Hardesty
    Brandon Hardesty 23.jpg
    Hardesty în 2008
    Date personale
    Nume la naștereBrandon Allan Hardesty Modificați la Wikidata
    Născut (32 de ani) Modificați la Wikidata
    Baltimore, SUA Modificați la Wikidata
    NaționalitateAmerican
    CetățenieFlag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata
    OcupațieActor (2008-2015)
    Activitate
    Alte numeArtieTSMITW
    Brandon Allan Hardesty
    Brandon Allen Hardesty
    Alma materStevenson University[*]
    Universitatea Towson[*] 
  • 1988: Anderson Luís de Abreu Oliveira (n. 13 aprilie 1988 în Porto Alegre, Brazilia), cunoscut mai degrabă ca Anderson, este un fotbalist brazilian, în prezent legitimat la Manchester United. Joacă de obicei pe postul de mijlocaș ofensiv.Are o viziune bună. La începutul sezonului 2005-2006 a fost adus la F.C. Porto unde s-a afirmat ca titular.
  • 1988: Hélder Maurílio da Silva Ferreira (n.13 aprilie 1988, în Ribeirão Preto), mai bine cunoscut cu numele Helder este un fotbalist brazilian care joacă pentru echipa franceză AS Nancy.[1] Jucătorul care evoluează pe postul de fundaș dreapta a mai fost împrumutat în Liga I la Rapid București[2]., în sezonul 2009-2010 și la Dinamo București în debutul sezonului 2010-2011
  • 1990: Lodovica Comello (n. 13 aprilie 1990) este o actriță, cântăreață, muziciană, compozitoare și dansatoare italiană. Ea este cel mai bine cunoscută pentru interpretarea personajului Francesca Caviglia în serialul original latinoamerican Violetta, difuzat pe Disney Channel. În 2013-2014, Lodovica Comello împreună cu colega ei din serialul Violetta, Martina Stoessel au fost vocile lui Britney și Carrie, respectiv, în filmul Universitatea monștrilor. De asemenea, Comello a fost vocea Bucuriei, în filmul de animație "Întors pe dos", versiunea în italiană.
    Pe data de 19 noiembrie 2013, Comello și-a lansat albumul de debut Universo, iar single-ul cu același nume(Universo)– pe data de 1 noiembrie 2013. Al doilea album al artistei, Mariposa, a fost lansat pe data de 3 februarie 2015. Pe data de 6 aprilie 2015, a fost lansată cartea autobiografică "Tutto il resto non conta" ("Restul nu contează"), ce a apărut mai întâi în Italia și Polonia. De asemenea, a fost aleasă ca prezentatoare a emisiunii Italia are talent, emisiunea fiind gata de difuzare în martie 2016. Comello s-a născut și a crescut în San Daniele del Friuli, Italia. Este a doua fiică a lui Paolo Comello și a Annei Lizzi. Ea și-a demonstrat pasiunea pentru arte, actorie, dans și chitară de la o vârstă foarte tânără. Chiar dacă nimeni din familia ei nu este artist, muzica bună este foarte apreciată în casa Comello, conform declarațiilor făcute de aceasta pe Facebook. În liceu, Comello a studiat teoria muzicii și a învățat să cânte la chitară. În 2009, a început să ia cursuri de muzică la M.A.S.: Music Arts & Show, o școală de actorie în Milano, Italia.[1] Doi ani mai târziu, ea a fost aleasă ca o interpretă pentru turneul „Il Mondo di Patty”, versiunea italiană a serialului hit argentinean pentru copii, Patito Feo. Turneul a susținut concerte în Italia și Spania. De asemenea, ea a fost o vocalistă de rezervă pentru secțiunea specială al lui Brenda Asnicar al aceluiași turneu în Italia.[2]
    Comello are o soră mai mare numită Ilaria. Ea este fluentă în italiană, spaniolă și engleză. Comello s-a mutat la Buenos Aires pentru filmările serialului Violetta. Ea se întoarce în Italia uneori, când nu este ocupată. Piesa-cover "I Only Want To Be With You" este dedicată nepoatei sale, Mia.
    S-a căsătorit pe data de 1 aprilie 2015 cu producătorul argentinian Tomas Goldschmidt, după o relație de aproximativ 2 ani, în orașul natal al artistei.  
    Lodovica Comello
    Date personale
    Nume la naștereLodovica Comello
    Născută (29 de ani)
    Italia San Daniele del Friuli, Italia
    CetățenieFlag of Italy.svg Italia Modificați la Wikidata
    OcupațieActriță, cântăreață, dansatoare, compozitoare
    Activitate
    Alte numeLodo
    Gen muzicalPop, dance-pop
    Instrument(e)Vocale, chitară, pian
    Ani de activitate2009–prezent
    Case de discuriWalt Disney Records, Sony Music Entertainment Italia
    Colaborare cuAbraham Mateo
    * 1993: Tanner Petulla, cunoscut mai bine sub numele Getter, este un DJ, producător și rapper american din San Jose, California. Tanner a semnat cu casa de discuri a cunoscutului producător și DJ Datsik, Firepower Records în 2012, în timp ce lansa și prin intermediul altor case de discuri precum Rottun Records și OWSLA. De-a lungul timpului, Petulla a colaborat cu unele dintre cele mai mari nume din industrie precum Skrillex, Datsik, Borgore. În 2017, Getter a deschis propriul studio, casă de discuri și shop, Shred Collective. De asemenea produce și muzica hip hop sub numele Terror Reid, cea mai cunoscută piesa fiind "Uppercuts".Petulla a lansat recent un album numit "Visceral" care a fost pe primul loc in iTunes, Shazam si altele.Albumul este plin de, intuneric, tristete si "furtuni".Visceral vine cu 12 melodii care apartin genului Hip-Hop, Electronica, Bass si Rock.Multe din melodii au referinta depresiei si iubirii.
    Tinerete ,
    Petulla a început să producă muzică în timpul liceului, încărcând melodii originale, precum și remixuri ale Far East Movement și Timbaland pe pagina sa SoundCloud.A câștigat recunoașterea atunci când a lansat melodii pe etichete precum Ultragore Recordings și Tuff Love Dubs.Intr-un interviu, el a spus: "Am inceput de fapt cand aveam 16 ani. Am fost in cateva trupe inainte de asta, eram un baterist si un chitarist, am fost un metalist si am iubit rapul ca Mac Dre si Andre Nickatina. Ai putea să faci muzică electronică de unul singur, așa că m-ai atras într-adevăr spre ea și m-ai făcut să vreau să-mi fac treaba ". El a spus: "Imediat ce am luat o chitara stiam ca vreau sa fac muzica. Am facut mereu arta, indiferent daca e vorba de muzica sau de desen, asa ca totul a venit destul de natural.  
    Getter
    Getter Ultra Beach Bali September 14 2017.jpg
    Getter
    Date personale
    Născut (26 de ani)[1] Modificați la Wikidata
    San Jose, California, SUA Modificați la Wikidata
    CetățenieFlag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata
    Ocupațiedisc jockey
    producător muzical
    rapper[*]
    YouTuber Modificați la Wikidata
    Activitate
    Alte numeGetter  Modificați la Wikidata
    Case de discuriOWSLA[*]
    mau5trap[*]
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...