1. /24 MAI 2022 - TEATRU/FILM
FORY ETTERLE
| Fory Etterle | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Ploiești, România |
| Decedat | (75 de ani) București, România |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | actor |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Cristofor Etterle, cunoscut și sub numele de Fory Etterle (n. , Ploiești, România – d. , București, România) a fost un actor român de origine elvețiană.
A fost absolvent al Conservatorului de artă dramatică din București, fiind elevul Luciei Sturdza-Bulandra. A avut o remarcabilă și îndelungată activitate teatrală (Teatrul Municipal/Bulandra). Pe ecran a interpretat numeroase roluri de compoziție.
A fost căsătorit cu Marie-Jeanne Vizanti.
STUDII
- Facultatea de Drept, București
- Conservatorul de artă dramatică, București (1929)
PREMII ȘI DISTINCȚII
- titlul de Artist Emerit (anterior anului 1960)
- Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”[1]
- ACIN 1973 (Conspirația, Departe de Tipperary).
FILMOGRAFIE
- Viața învinge (1951)
- Desfășurarea (1954)
- Răsare soarele (1954)
- Alarmă în munți (1955)
- Pasărea furtunii (1957)
- Telegrame (1960)
- Darclée (1960)
- Portretul unui necunoscut (1960)
- Soldați fără uniformă(1960)
- Celebrul 702 (1961)
- Porto-Franco (1961)
- Lupeni '29 (1961)
- Tudor (1963)
- Străinul (1964)
- Neamul Șoimăreștilor(1965)
- Runda 6 (1965)
- Serbările galante(1965)
- De-aș fi... Harap Alb(1965)
- Haiducii (1966)
- De trei ori București(1967) - episodul București
- Dacii (1967) - dublaj de voce
- Șeful sectorului suflete(1967)
- Aventurile lui Tom Sawyer (1968)
- Moartea lui Joe Indianul (1968)
- Bătălia pentru Roma(1968)
- Castelul condamnaților(1970)
- Mihai Viteazul (1971)
- Pentru că se iubesc(1971)
- Astă seară dansăm în familie (1972)
- Conspirația (1972)
- Departe de Tipperary(1973)
- Pistruiatul (1973)
- Un august în flăcări(1974) - serial TV
- Hyperion (1975)
- Trei zile și trei nopți(1976)
- Muntele alb (1978)
- Între oglinzi paralele(1979)
- Detașamentul „Concordia” (1981)
- O scrisoare pierdută(spectacol TV, 1982) - Agamemnon Dandanache
- Pe malul stîng al Dunării albastre (1983)
- O lebădă iarna (1983)
ALEXANDRU COSMESCU
| Alexandru Cosmescu | |
.jpg) Alexandru Cosmescu fumând | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 24 mai 1922 disputat (deocamdată) |
| Decedat | (67 de ani) Chișinău, RSS Moldovenească, URSS |
| Înmormântat | Cimitirul Central din Chișinău |
| Cetățenie |  Regatul României URSS |
| Etnie | români |
| Ocupație | antologist, dramaturg, eseist, jurnalist, publicist, scriitor, traducător |
| Limbi | limba română |
| Studii | Facultatea de Medicină a Universității de la Cluj-Sibiu |
| Activitatea literară | |
| Operă de debut | Versuri în revista Licurici, în anul 1939 |
| Note | |
| Premii | Ordinul Insigna de Onoare[*] |
| Modifică date / text | |
Alexandru Cosmescu (n. 24 mai 1922, Vorniceni, județul Lăpușna, România interbelică – d. 29 septembrie 1989, Chișinău) a fost antologist, dramaturg, poet, prozator, redactor de carte, scriitor, traducător și ziarist român basarabean, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.
BIOGRAFIE
Primii ani, educație
Alexandru Cosmescu s-a născut la 24 mai 1922 în comuna Vorniceni, județul interbelic Lăpușna, România, astăzi în raionul Strășeni, Republica Moldova (după unele surse[1]), sau la Iași (după alte surse[2][3]). Oricum, se cunoaște că familia (formată din mamă, tatăl Alexandru și fratele geamăn Gheorghe), locuia în comuna Vorniceni. Își urmează studiile la Liceul „B. P. Hașdeu” din Chișinău, la gimnaziul „Alexandru Donici”[3] și la Facultatea de Medicină a Universității de la Cluj-Sibiu.[2]
Debut literar
Debutează cu versuri în revista interbelică de literatură Licurici în anul 1939. În 1940 se refugiază împreună cu părinții în județul interbelic Argeș, la Pitești, în orașul natal al tatălui său, de unde, în 1941, se înrolează în armată și va participa la cel de-al doilea război mondial.[2]
Revenirea în Basarabia
În 1943 este demobilizat într-un spital militar din Basarabia, iar în 1944, după refacere și recuperare, revine la Chișinău, unde îl prinde reocuparea Basarabiei de către armatele Uniunii Sovietice. În anul 1945, din ianuarie până în octombrie, a fost felcer în spitalul orășănesc de boli infecțioase nr. 3 din Chișinău.[3] Începînd cu anul 1945 este redactor al publicațiilor „Tinerimea Moldovei”, „Octombrie”, „Basarabia”.[2]
În deceniul dogmatic, 1950-1960, apar o serie dintre cărțile sale, așa cum sunt Urcuș, Dealul Viei, Spre liman și Crugul lunilor. Mai târziu, îi apare antologia selectivă de traduceri Maiștri și învățăcei (1979).[2]
La mare interval de timp, i se publică și două piese: Drumul diamantelor în 1961 și Vîrsta succeselor în 1988, în care dezbate probleme de creație, etică și morală.[2]
Militant al românismului
Operele sale, scrise într-o limbă română cursivă, era total opusă dogmatismului epocii staliniste și hrușciovene, care încercau prin orice mijloace rusificarea Basarabiei. Din cauza criticilor cauzate de cenzură, scriitorul s-a văzut nevoit să se refugieze în traduceri.[2]
De-a lungul întegii sale cariere literare sale a activat și în calitate de ziarist, redactor de editură și consultant literar la Uniunea Scriitorilor.[2]
Opera de traducător
Considerat a fi un traducător talentat, Alexandru Cosmescu a tradus în limba română din autori renumiți ai literaturii ruse precum Anton Cehov, Fiodor Dostoevski, Nikolai Gogol, Maxim Gorki, Mihail Lermontov, Alexandr Ostrovski, Alexandr Pușkin, Lev Tolstoi, cât și ai literaturii universale, Hans Christian Andersen, Jean Cocteau, O. Henry, Charles Perrault, Robert Louis Stevenson, Stefan Zweig.[1]
Alexandru Cosmescu a tradus, în cei circa 40 de ani cât a activat în acest domeniu al literaturii, aproape de 200 de cărți și două culegeri de antologie, Darul magilor în 1952 și Miraculoasele tărîmuri în 1982.[2] La fel de apreciat în calitatea sa de traducător a fost și la dublarea filmelor în română de la studioul Moldova-film.[1]
Moștenire
A decedat la 29 septembrie 1989 la Chișinău. Numele său îl poartă o stradă din municipiul Chișinău și un salon literar la Biblioteca Republicană pentru Copii.[2]
OPERE
Scrieri proprii
- 1951: Urcuș
- 1952: Dealul Viei
- 1954: Spre liman
- 1958: Crugul lunilor
- 1979: Maiștri și învățăcei
Dramaturgie
- 1961: Drumul diamantelor
- 1988: Vîrsta succeselor
Antologii, traduceri
- 1952: Darul magilor
- 1982: Miraculoasele tărîmuri
- 1987: Pușkin Opere alese
- Tolstoi - Opere ales
Filmografie
Filme traduse în română:
- 1979: Gingașa și tandra mea fiară, regia Emil Loteanu
- Răpirea „Savoiei”
- 1981: Bărbații
- 1983: Speranța și sprijinul
- 1984: Roua albă
PETRE BOKOR
| Petre Bokor | |
 Montreal, Canada | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 24 mai 1940 Cluj |
| Decedat | 26 aprilie 2014 Montreal, Canada |
| Părinți | Anna Méliusz[*] |
| Copii | Andreea Adereth, Petru Bokor |
| Naționalitate | român |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | regizor de teatru și scriitor |
| Modifică date / text | |
Petre Bokor (n. 24 mai 1940, Cluj – d. 25 aprilie 2014, Montreal, Canada) a fost un regizor de teatru și scriitor român.
BIOGRAFIE
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, clasa de regie film. Cariera și-a început-o lucrând alături de Mircea Veroiu și Dan Pița ca co-scenarist și co-regizor la filmul Apa ca un bivol negru.[1]
În anul 1977 emigrează în Canada unde devine directorul Teatrului Francez din Edmonton și profesor de artă teatrală la Universitatea Alberta.[1]
A fost profesor la Universitatea Națională Australiană și regizor la Canberra, în Australia, timp de doi ani.[1]
După căderea regimului comunist Petre Bokor a revenit în România punând în scenă multe spectacole pe scenele teatrelor din București, cum ar fi: Leul în iarnă de James Goldman (2001, Teatrul Național Ion Luca Caragiale), Cumetrele de Michel Tremblay (1994, Teatrul Odeon), A fi sau ce va fi... de Lyle Victor Albert (Teatrul Metropolis), Nebunia regelui George de Alan Bennett (Teatrul Bulandra), Vrăjitorul din Oz, după basmul lui L. Frank Baum (Teatrul Excelsior), Scandal la operă! de Ken Ludwig, Ultimul Don Juan de Neil Simon, 39 de trepte, după filmul lui Alfred Hitchcock, Blues de Arthur Miller (2008), Război și pace, adaptare după romanul lui Lev Tolstoi (2003), Miresele căpitanului de Larry Gelbart (2002) sau Operele complet prescurtate ale lui WLM ȘXPR de J. Borgeson, A. Long și D. Singer (2001) la Teatrul Nottara.[2]
În țară a pus în scenă spectacolele Liniște în culise! de Michael Frayn (2008, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj), Ați auzit ce s-a întâmplat în drum spre forum? de Plaut (2006, Teatrul Național din Târgu Mureș), Cumetrele de Michel Tremblay (2001, Teatrul Național „Marin Sorescu”, Craiova), Jack și femeile lui de Neil Simon, (Teatrul „Sică Alexandrescu”, Brașov), Cyrano de Buffalo de Ken Ludwig și Suntem happy! de Alan Bennett, (Teatrul Național din Timișoara).[2]
A semnat și regia filmului Tufă de Veneția.[1]
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj.[3]
OPERĂ LITERARĂ
- Tumbe în plină stradă (schițe, 1971)
- Opriți secolul, cobor! (umoristice, 1974)
- Micii mei toreadori (schițe, 1979)
- Toma Caragiu (1982)
- Carte despre Toma Caragiu (1996)
- Pe cuvânt de cineast (schițe, 1995)
- Planeta Silvestru (1998)
- Basca lui Șexpir (roman teatral), Editura Cartea Românească, 1998; Editura: Limes, 2011;
- Ieșirea la pagina 2681 (2000)
PREMII
ANATOL DURBALĂ
| Anatol Durbală | |
.jpg) Anatol Durbală, 2015 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (50 de ani) |
| Căsătorit cu | Olesea Sveclă (2016–) |
| Cetățenie |  Moldova |
| Ocupație | Actor |
| Modifică date / text | |
Anatol Durbală (n. 24 mai 1970, Ghidighici, Chișinău) este un actor, regizor, profesor universitar și prezentator TV din Republica Moldova.[1]
BIOGRAFIE
A absolvit Școala-Studio „V. Nemirovici Dancenko” pe lângă teatrul „MHAT- A. P. Cehov” din Moscova (1992), specialitatea Actor teatru și film.[2] În 2014 și-a făcut apariția și în industria cinematografică moldovenească, în calitate de regizor, cu lungmetrajul Ce lume minunată.[3]
În prezent, alături de Constantin Cheianu, este prezentator al emisiunii de satiră „Ora de ras” de pe Jurnal TV.[4]
S-a căsătorit cu prezentatoarea TV Olesea Sveclă în vara anului 2016. În ianuarie 2017, Olesea a născut o fetiță.[5]
PREMII
Anatol Durbală a fost decorat cu următoarele premii:[2]
- 1992: Laureat al Festivalului Tinerilor Talente, Chișinău
- 1998: Premiul „Cel mai bun debut regizoral” pentru Un lucru caraghios s-a întâmplat spre Forul Roman, UNITEM
- 2002: Premiul „Cel mai bun rol masculin plan II” pentru rolul lui Zamuhriskin din spectacolul Jucătorii
- Titlul Onorific „Maestru în Artă”[6]
- Premiul Național în domeniul literaturii, artei și arhitecturii[7]
- Bursa de Excelență a Fundației SOROS-Moldova
- 2009: Medalia „Mihai Eminescu”
LUNG-METRAJE
GALERIE DE IMAGINI
.jpg)
.jpg)
TUDOR AARON ISTODOR
| Tudor Aaron Istodor | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (36 de ani) București, România |
| Naționalitate | Român |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | Actor |
| Prezență online | |
| Identificator titlu IMDb | |
| Modifică date / text | |
Tudor Aaron Istodor (n. 24 mai 1984, București) este un actor român de film, televiziune, voce și de teatru.
BIOGRAFIE
Este fiul actorului Claudiu Istodor și al actriței Maia Morgenstern.
FILMOGRAFIE
- Fixeur (2016)
- Selfie 69 - 2016
- Cadences obstinées – 2014
- Domnișoara Christina (2013) - ca Egor Pașchievici
- Luna verde - 2010
- Cendres et sang / Cenușă și sânge - 2009
- Weekend cu mama - 2009
- Târziu - 2008 (film scurt)
- Blood and Chocolate / Pasiune și destin (2007)
- Bricostory - 2007 (film scurt)
- Interior. Scară de bloc (2007)
- Radu+Ana - 2007 (film scurt)
- Sinopsis docu-dramă - 2007 (film scurt)
- Târziu - 2007 (short)
- Cu inima îndoită - 2006 (film de televiziune)
- Examen - 2006 (film scurt)
- Hârtia va fi albastră - 2006
- Lombarzilor 8 - 2006 (serial TV)
- Tertium non datur - 2006 (film scurt)
- Băieți buni - 2005 (serial TV)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu