3. /24 MAI 2022 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
BENONE SINULESCU
| Benone Sinulescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Siriu, Buzău, România |
| Decedat | (84 de ani)[2] Arad, România |
| Cauza decesului | cauze naturale (pneumonie de aspirație[*][3]) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | cântăreț |
| Activitate | |
| Ani de activitate | 1953 - 2021 |
| Premii | Ordinul Meritul Cultural în grad de mare ofițer[*][1] Ordinul Național „Serviciul Credincios” Ordinul Muncii |
| voce[*] | |
Modifică date / text  | |
Benone Sinulescu (n. , Siriu, Buzău, România – d. ,[2] Arad, România) a fost un interpret român de muzică populară din comuna Siriu, județul Buzău. De-a lungul carierei sale, a colaborat cu diverși interpreți de muzică populară printre care Irina Loghin. După 1989, a abordat și stilul etno-dance și a colaborat în acest sens cu formația Ro-Mania.
Discografie[modificare | modificare sursă]
Albume
- 1967 - Benone Sinulescu, EPD 1119, Vinil, Electrecord
- 1970 - Pe Drumul Căruțelor (cu Irina Loghin), EPD 1247, Vinil, Electrecord
- 1972 - Benone Sinulescu, STM-EPE 0800, Vinil, Electrecord
- 1974 - Rămâi, Mândruțo, Cu Bine" (cu Irina Loghin), Vinil, STM-EPE 01004, Electrecord
- 1975 - Cînd Eram În Satul Meu, STM-EPE 01021, Vinil, Electrecord
- 1977 - Aleargă Dorule, Aleargă , ST-EPE 01206, Vinil, Electrecord
- 1976 - La Căsuța Cu Pridvor (Cîntece De Petrecere), Vinil, STM-EPE 01566, Electrecord
- 1977 - Romanțe Și Cîntece De Petrecere, 1977, Vinil, ST-EPE 02082, Electrecord
- 1981 - Cîntece Populare Și De Voie Bună, (cu orchestra Gheorghe Zamfir), Vinil, ST-EPE 01904, Electrecord
- 1982 - Colo-n Vale La Buzău, Vinil, ST-EPE 02520, Electrecord
- 1992 - Domnul Nostru-i Dumnezeu (Cîntări Creștine Și Colinde De Crăciun), Vinil, CDS 032, Eurostar
- 1994 - Văzui Tinerețea Mea, ST-EPE 03563, Vinil, Electrecord
- 1996 - Irina Loghin, Benone Sinulescu, (cu Irina Loghin), Casetă, E 308, Eurostar
- 1998 - Cine-mi Face Mie Patul, Casetă, MC AL 096, Alpha Sound
- 1998 - Benone Sinulescu, E 0049, CD, Eurostar
- 2000 - La Căsuța Cu Pridvor, Casetă, RO 3010, Roton
- 2001 - La Un Pahar De ..Pietroasă Cu Săndel, CD, RBA 1216, RBA
- 2002 - Doamne, Ascultă Glasul Meu, CD, Eurostar
- 2002 - Roata Vieții, CD, Cat Music
- 2003 - Bennymania, CD, Cat Music
- 2003 - Tinerețe Trecătoare, CD, Eurostar
- 2004 - Se Duc Anii Mei, CD, Cat Music
- 2005 - Fiul Risipitor, CD, Casetă, Cat Music
- 2009 - Hai Nu Mă Lăsa, Tinerețea Mea, (cu Millenium), CD, Roton
- 2011 - Tinerețe Trecătoare, CD, E 654, Eurostar
- 2011 - Noi vă Colindăm (cu Millenium), CD, E 655, Eurostar
Discuri single 7 inch
- 1963 - Benone Sinulescu, Vinil, EPC 413, Electrecord
- 1963 - Mi-a Scris Mîndra Din Siriu, Vinil, EPC 438, Electrecord
- 1964 - Am Să-i Spun Codrului Mîine, Vinil, EPC 484, Electrecord
- 1965 - Benone Sinulescu, Vinil, EPC 563, Electrecord
- 1965 - Benone Sinulescu, Vinil, EPC 621, Electrecord
- 1967 - Benone Sinulescu, Vinil, EPC 870, Electrecord
- 1968 - Radu Mamii, Radule, Vinil, EPC 10.044, Electrecord
Compilații
- 1974 - Radu Mamii, Radule, STM-EPE 01006, Vinil, Electrecord
- 1975 - Benone Sinulescu, Casetă, STC 0043, Electrecord
- Cîntece de Voie Bună, ST-EPE 01566/01904/02082, 3 Vinil, Box Set, Electrecord
- 1999 - Radu Mamii, Radule, CD, Electrecord
- 2005 - La Lenuța Sub Cerdac, CD, Electrecord
- 2005 - Străina Mamei, Străină, CD, Electrecord
- 2007 - Mioara Velicu și Benone Sinulescu - Anii S-or Călători, CD, EDC 784, Electrecord
- 2007 - Cît E Siriul De Mare, CD, Electrecord
- 2008 - Muzică de Colecție, CD, Intercont Music
- 2008 - Colinde de Crăciun, CD, Eurostar
- 2010 - Cine bate seara la fereastra mea, (cu Irina Loghin), CD, EuroMusic, Taifasuri
- 2013 - Noi Vă Colindăm, CD, Eurostar
- 2013 - Colinde de Crăciun, CD, Eurostar
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
Prin Decretul nr. 1122 din 19 decembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, artistului Benone Sinulescu i s-a acordat Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a „pentru merite deosebite și îndelungată activitate artistică”.[4]
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Benone Sinulescu la 29 noiembrie 2002 Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.[5] El i-a conferit la 7 februarie 2004 și Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.[6]
VOICU ENĂCHESCU
Voicu Enăchescu (n. 24 mai 1943, Brănești, Dâmbovița) este un dirijor român, considerat maestru în artă corală.[1]
BIOGRAFIE
A absolvit Conservatorul de Muzică Ciprian Porumbescu din București, avându-i profesori pe Zeno Vancea, Alexandru Pașcanu, Petre Crăciun și Constantin Romașcanu.
În 1972 fondează Corul de Cameră Preludiu, devenind unul dintre cele mai apreciate grupuri muzicale din România. În cei peste 40 de ani de existența, Corul Preludiu a realizat peste 300 de înregistrări radio și tv, un disc Electrecord și trei CD-uri, peste 1500 de concerte în țară, în Europa, Asia, Statele Unite ale Americii, participări la festivaluri de referință.
Din 1991 este director al Centrului Național de Artă Tinerimea Română, iar din 1998, Voicu Enăchescu este președinte al Asociației Naționale Corale din România.
A fost căsătorit cu Eleonora Enăchescu.
PREMII
- Ordinul „Meritul Cultural” în Grad de Comandor pentru promovarea culturii
- Premiile pentru cel mai bun dirijor, premiul I și medalia de aur la Festivalul Coral Internațional din Beijing, China (2002, 2012)
- Premiul I la Festivalul de Muzică Ortodoxă de la Bialystok, Polonia
NICOLETA LUCA MEIȚOIU
| Nicoleta Luca-Meițoiu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Nicoleta Luca |
| Născută | 24 mai 1969 Iași, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | Pianistă |
| Activitate | |
| Origine |  România |
| Gen muzical | Muzică clasică |
| Instrument(e) | Pian |
| Prezență online | |
| Site web | |
| Modifică date / text | |
Nicoleta Luca-Meițoiu (n. 24 mai 1969, Iași) este o muziciană, solist concertist și pianistă română.
STUDII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Nicoleta Luca Meițoiu a început educația muzicală[1] la Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iași cu profesorul Marin Pânzaru, continuând la Academia de Muzică din Iași cu Ioan Welt și Mircea Dan Răducanu, iar apoi la Universitatea Națională de Muzică București cu Gabriel Amiraș.
A participat la cursurile de măiestrie ale pianistului german Wolfang Wagenhäuser în 1993, mai întâi la București iar apoi la Aurich, în Germania, Deasemenea s-a perfecționat cu pianistul britanic Martin Hughes, profesor la Universität der Künste din Berlin[2].
CARIERA ARTISTICĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
În 1987 a debutat cu Concertul nr.1 în Do Major de Ludwig van Beethoven alături de Filarmonica „Moldova” din Iași, dirijor George Vintilă. Ulterior a fost invitată adesea să susțină concerte alături de filarmonici din țară la Sibiu, Bacău, Ploiești, Botoșani, Râmnicu Vâlcea, Pitești.
A concertat sub bagheta unor cunoscuți dirijori români și străini[3], ca: Petre Sbârcea, Ovidiu Bălan, Neale Bartee (SUA), Roberto Misto (Italia), Octav Calleya (Spania), Arild Andersen (Norvegia), François Robert Girolami (Franța).
Deasemenea a susținut la București recitaluri la Sala de concerte a Radiodifuziunii Române, Sala „Auditorium” a Muzeului Național de Artă al României, Sala Mică a Ateneului Român, Sala Dalles, Sala Muzeului Național „George Enescu”, Muzeul Național Cotroceni, Centrul Cultural Maghiar, Centrul Cultural Otopeni, Ambasada Cehiei, Ambasada Turciei, ș.a.
Nicoleta Luca-Meițoiu a avut numeroase apariții pe posturi de televiziune din București: TVR 1, TVR 2, TVR Cultural, Antena 1, B1 TV, Național TV, ș.a.
Ca solistă sau în cadrul unor formații camerale a fost invitată să concerteze în străinătate în SUA, la New York la Carnegie Hall (Sala Isaac Stern), Chicago (Chicago Historical Society), Detroit, în Canada (la Ottawa) dar și în Australia, în Germania (la Berlin la Philharmonie Kammermusiksaal și la München), în Italia (la Roma, în Piazza del Popolo și la Academia di Romania), în Israel (la Tel Aviv, Haifa și Ierusalim), în Cehia (la Sala Congreselor din Praga), în Bulgaria (ca solistă alături de Filarmonica din Vidin), Republica Moldova (recitaluri de pian solo la Conservatorul din Chișinău).
În același timp a susținut numeroase recitaluri în țară și în străinătate[4] alături de artistul Gheorghe Zamfir.
Cea mai mare parte a acestor manifestări artistice au fost transmise și retransmise de numeroase posturi de televiziune și radio[3].
PREMII ȘI DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Premiul pentru colaborare pianistică la Concursul George Dima de la Cluj în 1988
- Premiul pentru acompaniament pianistic acordat de Uniunea Criticilor, Redactorilor si Realizatorilor Muzicali la Concursul Mihail Jora[3]
- Premiul Bianca la concursul Mihail Jora în 1994
- Premiul "Doina Micu" la Concursul Ionel Perlea
- Premiul pentru acompaniament pianistic „Lisette Georgescu” la Concursul Mihail Jora în 2004
CRONICI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
„Octombrie a adus din nou cu el în „Serile Lipatti” mult Chopin. Nicoleta Luca a opus în recitalul din seara de 7 octombrie (2014) nocturnelor, mazurcilor, polonezelor și studiilor chopiniene cumplit de grelele Studii Simfonice ale lui Schumann. Remarcabilă a fost tehnica acestei pianiste, iar siguranța interpretării ei a adus înaintea publicului un meseriaș care-și cizelează materia cu multă minuțiozitate.”— Petre Teodorescu, România Liberă, 16 octombrie 2014.
„ ...un superb și profesionist recital de pian susținut de consacrata, cunoscuta și sensibila pianistă Nicoleta Luca, încântând asistența numeroasă și avizată în domeniu și culegând aplauze la scenă deschisă. Artista a abordat un repertoriu valoros, cu pretenții, având în program operele lui Mozart, cu Sonata în Fa major K280 și Fantezia în Do minor K 475, urmate de Schumann cu Noveletta nr. 1 op. 21 și Noveletta nr.8, op. 21, Schubert cu Impromptu op. 142, nr.3, Enescu cu valoroasa Toccata din Suita în Re major, op. 10 și, în final, Rachmaninov cu Preludiu op. 32, nr. 12 în Sol diez minor. A fost o seară de delectare și de liniștire a sufletului, un act artistic necesar la Bistrița, savurat de un public avizat.”— Ioan Lazăr, Răsunetul, 27 iunie 2013
„Artista Nicoleta Luca-Meițoiu știe să obțină (de la instrumentul pe care-l domină), mărturisiri și dăruiri destinate exclusiv artiștilor privilegiați. Ea a găsit numeroase fluidități de nuanță și timbru, plasticizări reflexe, rezolvate printr-un joc mlădiu, expresiv cizelat și bogat în sonorități calde.”— Vasile Pruteanu, Ziarul de Bacău, 8 mai 2003.
„După frumoasa evoluție pe care a avut-o în urmă cu un an în Concertul pentru pian și orchestră nr. 21 în Do Major, KV 467 de W.A.Mozart, sub bagheta maestrului George Sbârcea, iată că Nicoleta Luca-Meițoiu a revenit la Sibiu tot cu o lucrare mozartiană, Concertul pentru pian și orchestră nr. 23 în La Major, KV 488, de această dată sub bagheta dirijorului norvegian Arild Andersen. Elevă a profesorilor Ioan Welt și Dan Mircea Răducanu la Academia de Muzică din Iași și mai apoi, a marelui șlefuitor de talente Gabriel Amiraș la București, Nicoleta Luca-Meițoiu s-a apropiat cu mult discernământ de această admirabilă pagină muzicală. Solista s-a mișcat natural pe parcursul întregului discurs muzical, cu mult echilibru, susținere și concentrare, fără scăderi de altitudine. Atenția acordată sonorității, în prima parte Allegro, detaliilor de nuanțare și rafinamentului în poeticul Adagio, din partea mediană a lucrării și inteligența cu care a rezolvat Rondo-ul final, o evidențiază pe Nicoleta Meițoiu ca pe una din vocile inconfundabile în contextul noii generații de interpreți.”— Nicolae Scutea, Cotidianul Obiectiv, martie 2003.
„Nicoleta Luca pe fondul unei stăpâniri temeinice a lucrării, de la arhitectura de ansamblu la ultimele detalii de ornament, se dăruie muzicii cu o generozitate, cu o prospețime a trăirii, cu o energie vitală persuasivă. Demnă de a fi remarcată este execuția Andante-ului în care interpreta dovedește posibilități de interiorizare, de control al timbrelor și al intensității prin tușeu pianistic fin.”— Laura Vasiliu, Opinia, mai 1991.
GABRIEL CHABORSCHI
| Gabriel Chaborschi | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 30 august 1924 Târgu Cărbunești, județul Gorj |
| Decedat | (65 de ani) Râmnicu Vâlcea |
| Cetățenie | română |
| Etnie | polonez |
| Ocupație | compozitor |
| Modifică date / text | |
Gabriel Chaborschi (n. 30 august 1924, Târgu Cărbunești, județul Gorj – d. 24 mai 1990, Râmnicu Vâlcea) a fost un muzician român de origine poloneză, dirijor, compozitor, folclorist și profesor.[1][2]
EDUCAȚIE
A urmat școala primară și liceul în Craiova. În această perioadă (1938-1944) a făcut parte din societatea corală și orchestra simfonică „Cântarea Olteniei”, dirijată de George Petrescu, George Pascu și Constantin Nina.
ACTIVITATEA MUZICALĂ
O scurtă perioadă de timp a părăsit Craiova. În anul 1946, a înființat fanfara și orchestra de teatru a Fabricii de postav Buhuși și corul tineretului din Piatra Neamț.
A revenit în Craiova în anul 1948, ca profesor de muzică la Liceul „Frații Buzești” și apoi la Școala Normală, azi Universitatea din Craiova (Facultatea de mecanică). În anul 1954 a trecut la Școala de Arte din Craiova, implicându-se ca îndrumător muzical în Craiova, Bechet și Novaci. Între anii 1955 – 1958 a fost directorul "Casei Creației Populare" din Craiova.
Când a fost numit instructor metodist la Casa de Cultură din Râmnicu Vâlcea, a înființat orchestra simfonică și a condus corul Căminului Cultural din comuna Păușești-Măglași.
În 1971 a înființat fanfara Clubului Elevilor din Râmnicu Vâlcea (în prezent Palatul Copiilor).[3] A înființat fanfara elevilor de la Liceul pedagogic (1973), cu sprijinul Fanfarei Garnizoanei Râmnicu Vâlcea, împreună cu Constantin Nechez, profesorul Constantin Andrei și profesorul Gheorghe Șoană.
A lucrat la Centrul Județean de Conservare și Valorificare a Tradiției și Creației Populare Vâlcea ca dirijor. A fost un pasionat culegător de folclor muzical, ocupându-se de cântecul popular. A fost profesor de muzică la Colegiul „Alexandru Lahovari” (1960-1969)[4] și la Școala nr.5.
Pe lângă faptul că a creat mai multe coruri și fanfare, Gabriel Chaborschi a fost și compozitor, realizând lucrări corale mixte, prelucrări folclorice, coruri bărbătești și orchestrații.
TITLURI ȘI MEDALII
- Medalia Muncii, clasa a II-a
- Meritul Cultural, clasa a III-a.
RECUNOAȘTERE
În anul 1995 a fost înființată, la Râmnicu Vâlcea, Fanfara elevilor „Gabriel Chaborschi” de la Palatul Copiilor.[5]
A fost membru în Asociația folcloriștilor vâlceni.[6]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu