6. /11 MAI 2022 - TEATRU/FILM
Beate Fredanov
Biografie Beate (Friedmann) Fredanov
(n. 11 mai 1913, Cernăuţi – d. 13 martie 1997, Dusseldorf, Germania) - actriţă de teatru şi profesoară la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică. Studii la Academia de Muzică şi Artă dramatică din Viena, Reinhardt Seminar, între 1929-1932. După terminarea cursurilor universitare, actriţa se întoarce în ţară şi este angajată la Compania „Bulandra-Maximilian-Storin”, debutând în 1934 în spectacolul Lume de hotel, de Vicky Baum. A fost o prezenţă dintre cele mai importante, în mai multe trupe particulare, până în 1947, când devine interpretă şi codirectoare la Teatrul Municipal. În 1948 îşi începe strălucita ei carieră de profesoară de Artă dramatică la Institutul de Teatru „I.L. Cariagiale”, unde formează nenumăraţi actori până în anii ’80 când se pensionează. Pleacă apoi în Germania, unde lucrează încă o importantă perioadă ca profesoară, fiind apreciată pentru excepţionalul său talent pedagogic, pentru capacitatea de a forma viitorii actori, respectându-le personalitatea. Muncitoare, serioasă, tenace, Fredanov se impune în Compania „Bulandra-Maximilian-Storin”, căpătând roluri din ce în ce mai serioase şi mai ample, rezolvate cu nuanţe subtile, cu elemente definitorii din punct de vedere psihologic. Printre eroinele jucate cu succes la acest teatru va fi şi Nastia din Azilul de noapte, de Maxim Gorki, montat în stagiunea 1937-1938 de regizorul M. Muratov. În 1940, fiind evreică, Fredanov este dată afară din teatrele româneşti. Împreună cu un grup de actori şi oameni de cultură, printre care Al. Finţi şi Maria Sandu, va înfiinţa, la Teatrul Baraşeum, trupa de limbă română, creând memorabile spectacole, între 1941-1945. Demonstrând şi posibilităţi pentru comedie, la fel de sugestive şi puternice ca şi pentru dramă, Fredanov realizează la Baraşeum o paletă variată de roluri înFraţii Sanger, de Margareth Kennedy (spectacolul de deschidere al teatrului la 1 martie 1941, cu titlul Gema, regia Moni Ghelerter, decor N. Maxy), Cântăreţul tristeţii sale, de Osip Dimov, Potopul, de H. Berger, Nopţi fără lună, dramatizare de Mihail Sebastian, după John Steinbeck etc. Bine cunoscută deja, apreciată pentru talentul şi atenţia acordată cuvântului menit să comunice nu numai sentimente şi stări, ci şi idei, sub influenţa vizibilă a şcolii vieneze de teatru, Fredanov se reîntoarce în 1945 pe scenele româneşti, la început, la Teatrul Comedia, apoi la Teatrul Maria Filotti, iar din 1947, odată cu înfiinţarea Teatrului Municipal o găsim alături de Lucia Sturdza-Bulandra. Timp de peste patru decenii, actriţa dă viaţă unor personaje foarte diverse, remarcându-se printr-un umor fin şi caustic în comedii, excelentă interpretă, mai ales, a eroinelor lui G.B. Shaw, între care Gloria din Nu se ştie niciodată (premiera la Teatrul Municipal, 13 octombrie 1947, spectacol rămas în repertoriul teatrului peste 10 ani), Candida din comedia omonimă (premiera februarie 1947) sau D-na Higgins în Pygmalion(st. 1973-1974). Fără să fie vorba despre o eroină a lui G.B. Shaw, dar legată de stilul acestuia este şi Stella Patrick Campbell, din Dragă, mincinosule, de Jerome Kilty, montată de Moni Ghelerter, tot la Municipal, în septembrie 1964. Gama largă de stări, trecerile rapide de la o stare la alta, dar, mai ales, inteligenţa vie şi replica rapidă ale acestui personaj, au îngăduit actriţei una dintre cele mai frumoase realizări ale carierei sale şi ale teatrului românesc contemporan. Cu posibilităţi reale, convingătoare, expresive de a da viaţă eroinelor din piesele contemporane, fapt demonstrat în numeroase realizări, printre care Margot, din Maşina de scris, de Jean Cocteau (Teatrul „Comedia”, stagiunea 1946-1947), Eliza, din Trei generaţii, de Lucia Demetrius, (Teatrul Municipal, stagiunea 1956-1957), sora cea mare din Joc de pisici, de Orkeni Istvan (Teatrul „Bulandra”, stagiunea 1972-1973), Fredanov a creat şi câteva eroine paradigmatice în piesele clasice, reliefându-le complexitatea, dramatismul, semnificaţiile majore, punând în lumină cu accente de o logică impecabilă, prin intermediul rostirii, viaţa lăuntrică şi mai ales, drumul complicat al gânditorilor, în mod deosebit, s-au vădit toate aceste date în Rosalinda, din Cum vă place, de Shakespeare (Teatrul Municipal, stagiunea 1947-1948), un rol jucat cu un umor irezistibil, în Contesa Diana, din Câinele grădinarului, de Lope de Vega (acelaşi teatru, stagiunea 1948-1949),asocieri inedite de dramatism şi comic, în Eboli, din Don Carlos, de Schiller (1954-1955), izbucniri furtunoase de patimi în Clitemnestra, din Orestia, de Eschil, pusă în scenă la Teatrul „Bulandra”, în stagiunea 1963-1964. Fineţea jocului, nuanţele de mare subtilitate, umorul dar şi capacitatea de a-şi ascunde durerea au rămas constantele jocului actriţei până într-unul din ultimele sale roluri, Bunica, din Amintiri, amintiri, de Alexei Arbuzov, montată de Ion Caramitru la Teatrul „Bulandra” în 1981-1982. Ca profesoară de arta actorului, Fredanov a format zeci de interpreţi în spiritul unei profesionalităţi, cu respectul adevărului şi al valorilor artistice autentice. Concepţia sa despre formarea viitorului interpret se găseşte în capitolul III din manualul de Arta actorului (vol. II, 1970).
Spectacole de teatru
• L’Espoir, de Henri Bernstein;
• Prima zi de primăvară, de Doddie Smith;
• Ionescu G. Maria, de Fodor Laslo, adaptare de Tudor Muşatescu şi Sică Alexandrescu;
• Lysistrata, de Nicuşor Constantinescu, după Aristofan, stagiunea 1945-1946;
• Negustorii de glorie, de Marcel Pagnol şi Paul Novoix, stagiunea 1938-1939;
• Zile senine, de Claude-Audi Puyet, stagiunea 1939-1940;
• Istoria se repetă, de Mircea Ştefănescu;
• Aproape de cer, de Julien Luchaire;
• Domnişoara Butterfly, de Tudor Muşatescu;
• Liliom, de Fr. Molnar, stagiunea 1945-1946;
• Flacăra sfântă, de W. Sommerset Maugham stagiunea 1945-1946;
• Legea divorţului, de Clemence Dane, stagiunea 1945-1946;
• Omul care s-a jucat cu viaţa, de Emmelyn Williams, stagiunea 1946-1947;
• Femei din New York, de Clare Booth;
• Insula, de Mihail Sebastian, stagiunea 1947-1948;
• Rădăcini adânci, de James Gow şi Arnold d’Ausseau, stagiunea 1949-1950;
• Un om obişnuit, de Leonid Leonov, stagiunea 1951-1952;
• Un strugure în soare, de Lorraine Ransberry, stagiunea 1960-1961;
• Meteorul, de Friesrich Durrenatt, stagiunea 1968-1969;
• Strigoii, de Ibsen, stagiunea 1969-1970.
Cu Margareta Pogonat
Biografie
Actrita romana de teatru si film s-a nascut in Iasi pe 6 martie 1933. Nascuta dintr-un tata (Petru Pogonat) jurist și om politic român, care a îndeplinit funcția de primar al municipiului Iași în august 1921 si o mama actrita renumita a acelor vremuri, de mica a indragit scena.
A facut Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1959, unde prin seriozitate, multa munca, talent si creativitate a ramas si astazi ca profesor, invatand studentii de astazi sa fie sinceri, inventivi si sa realizeze ca munca in teatru inseamna imense sacrificii. A fost casatorita, divortata, a trait o dramatica poveste de iubire cu partenerul ei Cornel Coman din filmul "Drum in penumbra" (pentru care primește Premiul ACIN de interpretare în 1972) si astazi este mama si bunica.
Constienta ca filmul i-a adus celebritatea necesara prin expresivitatea interpretarii sale, a avut cateva creatii memorabile in filme cum ar fi: Meandre, Drum in penumbra, Apoi s-a nascut Legenda, Zestrea, Actorul si salbaticii, Pope Joan, Crucea de piatra, Margot etc. Rand pe rand, talentata actrita a fost frumoasa, cuceritoare, seducatoare si gratioasa, serioasa si femeie de casa, neincetate metarmorfoze conform rolurilor interpretate.
Cifrele de audienta cresc si sunt de partea actritei in serialul Tv "Cuscrele" unde alaturi de alti monsti sacri ai teatrului si filmului romanesc , dovedeste inca o data adevarata maiestrie interpretativa.
Activitate didactică după 1990 la două facultăți particulare - Spiru Haret și Universitatea Ecologică, la care predă Actoria.
A facut Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1959, unde prin seriozitate, multa munca, talent si creativitate a ramas si astazi ca profesor, invatand studentii de astazi sa fie sinceri, inventivi si sa realizeze ca munca in teatru inseamna imense sacrificii. A fost casatorita, divortata, a trait o dramatica poveste de iubire cu partenerul ei Cornel Coman din filmul "Drum in penumbra" (pentru care primește Premiul ACIN de interpretare în 1972) si astazi este mama si bunica.
Constienta ca filmul i-a adus celebritatea necesara prin expresivitatea interpretarii sale, a avut cateva creatii memorabile in filme cum ar fi: Meandre, Drum in penumbra, Apoi s-a nascut Legenda, Zestrea, Actorul si salbaticii, Pope Joan, Crucea de piatra, Margot etc. Rand pe rand, talentata actrita a fost frumoasa, cuceritoare, seducatoare si gratioasa, serioasa si femeie de casa, neincetate metarmorfoze conform rolurilor interpretate.
Cifrele de audienta cresc si sunt de partea actritei in serialul Tv "Cuscrele" unde alaturi de alti monsti sacri ai teatrului si filmului romanesc , dovedeste inca o data adevarata maiestrie interpretativa.
Activitate didactică după 1990 la două facultăți particulare - Spiru Haret și Universitatea Ecologică, la care predă Actoria.
În anul 2009, la Gala UNITER, actrița Margareta Pogonat a fost răsplătită cu un premiu pentru întreaga activitate. În semn de prețuire, are o stea, pe Aleea Artiștilor, în Ploiești, alături de Toma Caragiu și Ștefan Bănică sr.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu