miercuri, 4 mai 2022

 8. /6 MAI 2022 - TEATRU/FILM


DOREL DORIAN

Dorel Dorian
Dorian Dorel.jpg
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Decedat (84 de ani)[1] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
scriitor de literatură științifico-fantastică[*]
dramaturg Modificați la Wikidata
Deputat al României Modificați la Wikidata

Dorel Dorian (n. 6 mai 1930 - 5 noiembrie 2014) a fost un scriitor[2] și deputat român în legislaturile 1996-2000 și 2000 - 2004, ales în municipiul București pe listele partidului Grupul parlamentar al minorităților naționale.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A debutat ca autor de SF în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” nr. 255-256 din iulie 1965 cu povestirea „El și Ea”.[3]

În legislatura 1996-2000 a fost ales deputat în circumscripția electorală nr.41 București din partea FCER (Federația Comunităților Evreiești din România) și a făcut parte din formația politică Grupul parlamentar al minorităților naționale. A fost Secretar la Comisia pentru politică externă, Secretar la Comitetul Director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare (din feb. 1999) și Președinte la Grupul parlamentar de prietenie cu Statul Israel (din feb. 1997).

În legislatura 2000-2004 a fost ales deputat în circumscripția electorală nr.42 București, din partea aceleiași formațiuni politice, fiind vicelider la grupul parlamentar al minorităților naționale, vicepreședinte la Comisia pentru politică externă, membru în grupul parlamentar de prietenie cu Canada și în grupul parlamentar de prietenie cu Statul Israel.

A fost redactor al Almanah Magazin 1993[4] sau Paranormal 2000.[5][6]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

  • Secunda 58, teatru, Editura pentru Literatură, 1969
  • Teatru, Editura pentru Literatură, 1969
  • Ficțiuni pentru revolver și orchestră (Colecția SFEditura Tineretului, 1970).[7]
  • Dacă vei fi întrebat..., teatru, Colecția Rampa, Editura Eminescu, 1979
  • Cu toată dragostea. Confesiune târzie, teatru, Editura Eminescu, Colecția Rampa, 1986
  • Anchetatorul S.F. și forțele oculte, Editura Universal Dalsi, 1995
  • Evocarea dramatică. Foc în Calea Văcărești, teatru, Editura Universal Dalsi, 1999
  • Paranormal 2000, spiritualitate și religie, Editura Universal Dalsi, 2002

Nonficțiune[modificare | modificare sursă]

  • Mileniul II, ultimul sfert de oră (1988, Editura Politică)

Ficțiune scurtă[modificare | modificare sursă]

  • „El și Ea” (1965)[3]
  • „30 de ani de tăcere” (1970) - în volumul Ficțiuni pentru revolver și orchestră [3]
  • „Adio, domnule S.H.!” (1970) - în volumul Ficțiuni pentru revolver și orchestră [3]
  • „Arheo Vlastia” (1970) - în volumul Ficțiuni pentru revolver și orchestră [3]
  • „Elegie pentru ultimul Barlington” (1970) Tradusă în franceză ca Elégie pour le dernier Barlington (1975), a apărut și în Povestiri ciberrobotice (1986). Povestire din volumul Ficțiuni pentru revolver și orchestră.[3] Renumitul cibernetician și logician Teo Celan a devenit criminalist și apoi scrie memoriile despre propria anchetă. El construiește un super-robot pentru descifrarea misterelor criminalistice, acesta pare a fi un amestec între Susan Calvin și Elijah Baley din Seria Roboților a lui Isaac Asimov.[3]
  • „Improbabilul Quasifer” (1970) - în volumul Ficțiuni pentru revolver și orchestră [3]
  • „Îndrăgostiții din Süe-Anmar” (1970) - în volumul Ficțiuni pentru revolver și orchestră [3]
  • „O anticrimă perfectă” (1970) - în volumul Ficțiuni pentru revolver și orchestră [3]
  • „Scrisoare deschisă adresată corporației de criminalogie” (1970) - în volumul Ficțiuni pentru revolver și orchestră [3]
  • „Sfârșitul marelui oracol” (1970) - în volumul Ficțiuni pentru revolver și orchestră [3]
  • „Totul pe o singură carte” (1970) Tradusă în germană ca Alles auf eine Karte (1983) și Alles wurde auf eine Karte gesetzt (1984)
  • „Teama” (1983)[3]
  • „Pacific 2045” (1984)[3]
  • „Cădere de cortină” (1985)[3]
  • „Scrisoare deschisă adresată corporației de criminologie privind decesele prin "solo fagot"” (1990)



CONSTANTIN COJOCARU
Imagini pentru constantin cojocaru
Sari la navigareSari la căutare
Constantin Cojocaru
Date personale
Născut (76 de ani) Modificați la Wikidata
BoroleaHăneștiBotoșaniRomânia Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București

Constantin Cojocaru (n. 6 mai 1945Boroleajudețul Botoșani) este un actor român de teatru și de film.

Biografie[modificare | modificare sursă]

În 1966 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București,Facultatea de Teatru, Secția Actorie, clasa profesor George Carabin Imediat după absolvirea facultății devine actor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț unde rămâne până în 1975. În această perioada, între 1970-1975 este și profesor la Școala Populară de Artă din Piatra Neamț. Din 1975 până în 2001 este actor angajat la Teatrul Odeon din București. După 2001 își continua activitatea artistică, colaborând în afară de Teatrul Odeon cu multe alte teatre din București și din țară: Teatrul „Toma Caragiu” din PloieștiTeatrul Nottara, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, Teatrul de ComedieTeatrul Național BucureștiTeatrul „Luni” de la Green HoursTeatrul „Andrei Mureșanu” din Sf. Gheorghe. Participă de asemenea la numeroase alte proiecte culturale în țară și străinătate. Are o activitate îndelungată în film, teatrul de televiziune și teatrul radiofonic.

Roluri în teatru[modificare | modificare sursă]

Teatrul Tineretului din Piatra Neamț[modificare | modificare sursă]

Teatrul Odeon[modificare | modificare sursă]

Colaborări[modificare | modificare sursă]

  • Nenea Valerica in Moartea pentru patrie de Mihai Ignat, regia Alexandru Maftei ( Teatrul de Arta, Bucuresti), 2014
  • Isaac Baum in Frau Hess si gradinile ei de Milton Frederik Marcus, regia Alexander Hausvater ( Teatrul Evreiesc de Stat), 2014
  • Lui (El) in L'heure grise ou le derniere client de Agota Kristof, regia Jean Flammang ( Theatre des Capucins, Luxemburg), 2014
  • Valerio în Leonce și Lena de Georg Buchner , regia Vlad Cristache (Teatrul Maria Filotti,Braila), 2014
  • Ray/Peter în Blackbird de David Harrower, regia Andrei și Andreea Grosu (Teatrul Unteatru), 2013
  • Shheffler/Doctorul în Uratul de Marius von Mayenburg, regia Vlad Cristache (Teatrul de Comedie), 2013
  • Batrânul în Avalanșa de Tuncer Cucenoglu, regia Radu Afrim ( Teantrul Național București)
  • Ragnar Ronn în Cheek to Cheek de Jonas Gardell, regia Radu Afrim (Teatrul Nottara)
  • Tatăl Dorei în Nevrozele sexuale ale părinților noștri de Lukas Barfuss,regia Radu Afrim (Teatrul "Toma Caragiu" din Ploiești)
  • Sorin în Pescărușul de A.P.Cehov, regia Andreea Vulpe (Teatrul Toma Caragiu din Ploiești)
  • Sorin în Pescărușul de A.P. Cehov, regia Sandrine Barciet (Societatea Grognons Freres, Franța)
  • Memoria celor care au trecut în pe texte din Evanghelia după Ioan, regia Anca Berlogea și Dragoș Galgoțiu (UNITER)
  • Pastorul în Poveste de iarnă după W. Shakespeare, regia Dragoș Galgoțiu (Fundația Culturală Athon și altFEST)
  • Jack în A fost odată în Brooklyn de Neil Simon, regia Iarina Demian (Teatrul de Comedie)
  • Perimplin în Perimplin și Belisa de Garcia Lorca, regia Alexander Hausvater (Teatrul Toma Caragiu din Ploiești)
  • Polițist, Inspectorul, Generalul, Papa, Tata în N-avem bani, nu plătim de Dario Fo, regia Ada Lupu (Teatrul "Toma Caragiu" din Ploiești)
  • Tatăl în Întoarcerea lui Espinosa de Radu Macrinici, regia Bogdan Voicu (Teatrul "Andrei Mureșanu" din Sf. Gheorghe)

Teatru de televiziune[modificare | modificare sursă]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

  • Nominalizat la Premiul UNITER pentru cel mai bun actor pentru rolul Zoe din GAIȚELE de Al. Kirițescu, 2003
  • Premiul pentru cel mai bun rol feminin în spectacolele GAIȚELE de Alexandru Kiritescu și CHEEK TO CHEEK de J.Gardell (Teatrul Nottara), Festivalul de Teatru de la Piatra Neamț, octombrie 2005
  • Nominalizat la Premiul UNITER pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru Istvan din joi.megaJoy, 2007
  • Mențiune specială în cadrul Zilelor Filmului Românesc la TIFF pentru interpretarea rolului Nicolae Ceaușescu în filmul lui Radu Gabrea Trei zile până la Crăciun, 2012




Virgil Calotescu
Imagini pentru virgil calotescu

Sari la navigareSari la căutare
Virgil Calotescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
DobroteasaOltRomânia Modificați la Wikidata
Decedat (63 de ani) Modificați la Wikidata
BucureștiRomânia Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor de film Modificați la Wikidata
Prezență online
Internet Movie Database

Virgil Calotescu (n. 16 ianuarie 1928Dobroteasajudețul Argeș (azi în județul Olt) – d. 6 mai 1991București) a fost un prolific regizor român de filme documentare și de ficțiune, multe dintre acestea realizate pe scenarii scrise de Francisc Munteanu.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A absolvit în anul 1950 Facultatea de Istorie a Universității din București.



Filmografie[modificare | modificare sursă]

Regizor[modificare | modificare sursă]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...