4. /13 IUNIE 2022 - TEATRU/FILM
CRISTI PUIU
| Cristi Puiu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (54 de ani)[1][2][3] București, România |
| Cetățenie | |
| Ocupație | regizor de film scenarist |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Cristi Puiu (n. 3 aprilie 1967, București) este un regizor și scenarist român contemporan.
NOTE BIOGRAFICE
Fiul Iulianei și a lui Emilian Puiu. A făcut pictură de la 10 ani. În 1990, după căderea regimului comunist, a participat la o expoziție în Lausanne, Elveția, împreună cu alți tineri artiști români. Doi ani mai târziu, a trecut examenul de admitere la Ecole Superieure d'Arts Visuels din Geneva, departamentul de Pictură. La finalul primului an, a abandonat cursurile de pictură, pentru a le începe pe cele de film, la aceeași scoală pe care a absolvit-o în 1996. În anul 2004 a fondat cu Anca Puiu și Alex Munteanu casa de producție cinematografică Mandragora.
Cristi Puiu locuiește în București și este căsătorit cu producătoarea de film Anca Puiu. Cei doi au împreună trei copii: Smaranda, Ileana și Zoe.
ACTIVITATE
Regizor
A debutat ca regizor în 2001 cu filmul Marfa și banii, film care a obținut mai multe premii internaționale. Unii critici de film[cine?] consideră că acesta este filmul care a inaugurat noul val românesc în cinematografie. A continuat cu un film de scurt-metraj, Un cartuș de Kent și un pachet de cafea în 2004, film de asemenea premiat. Al doilea film de lung-metraj, Moartea domnului Lăzărescu, 2005, face parte dintr-un proiect de șase povestiri scrise de Cristi Puiu în 2003. Filmul a obținut numeroase premii internaționale. A mai regizat, în 2010, lung-metrajul de ficțiune Aurora, în care a interpretat personajul principal (Viorel). Filmul a câștigat trei premii Gopo, a avut premiera în secțiunea Un Certain Regard de la Cannes și a fost premiat la Karlovy Vary (East of West Award). În 2013, a lansat „Trois exercices d'interprétation”, după un text al lui Soloviov, iar în 2016 a apărut filmul Sieranevada care a fost proiectat în premieră în competiția de la Cannes.
În 2020, a apărut Malmkrog, al șaselea lungmetraj al lui Cristi Puiu, care a deschis noua secțiune Encounters a Festivalului de Film de la Berlin, aflat la a 70-a ediție. Puiu a fost recompensat cu premiul pentru regie al secțiunii Encounters, acesta fiind al doilea premiu pe care Cristi Puiu îl primește la Berlin, după Ursul de Aur pentru scurtmetraj la ediția din 2004.
Scenarist
Cristi Puiu este co-scenarist la primele sale filme de lung-metraj, Marfa și banii și Moartea Domnului Lăzărescu, alături de Răzvan Rădulescu. Cristi Puiu este scenaristul filmului său de scurt-metraj, Un cartuș de Kent și un pachet de cafea. Apoi, în colaborare cu Răzvan Rădulescu, a scris scenariul la Niki Ardelean, colonel în rezervă, 2003, film regizat de Lucian Pintilie. În 2006 regizorul german, Didi Danquart, a realizat filmul Offset după un scenariu scris de Cristi Puiu si Răzvan Rădulescu. Pentru filmul Aurora a scris singur scenariul după doi ani de prospecțiuni și documentare. În 2020, a scris scenariul filmului Malmkrog, după „Trois entretiens”, un text al filozofului rus Vladimir Soloviov.
PREMII
- 2020 Festivalul Internațional de la Berlin - premiul pentru regie al secțiunii Encounters pentru Malmkrog.
- 2017 Premiile Gopo - Premiile Gopo pentru cel mai bun film de lung metraj, Gopo pentru cea mai bună regie și Gopo pentru cel mai bun scenariu pentru Sieranevada
- 2016 Festivalul de Film de la Chicago - Premiul Silver Hugo pentru Sieranevada
- 2012 Premiile Gopo - Premiile Gopo pentru cel mai bun film de lung metraj, Gopo pentru cea mai bună regie și Gopo pentru cel mai bun scenariu pentru Aurora
- 2005 Festivalul de Film de la Cannes - Premiul "Un Certain Regard" pentru Moartea domnului Lăzărescu
- 2005 Festivalul de Film de la Chicago - Premiul Special al Juriului pentru Moartea domnului Lăzărescu
- 2005 Festivalul Internațional de la Reykjavik - Premiul "Descoperirea Anului, acordat noilor talente" pentru Moartea domnului Lăzărescu
- 2004 Festivalul Internațional de la Berlin - "Ursul de Aur pentru cel mai bun film de scurt-metraj" pentru Un cartuș de Kent și un pachet de cafea [4]
- 2002 Festivalul de Film de la Trieste - Mențiune specială a juriului pentru Marfa și banii
- 2002 Festivalul European de la Angers - Premiul Procirep pentru Marfa și banii
- 2002 Festivalul Internațional de Film Buenos Aires - Premiul Abasto pentru Marfa și banii
- 2001 Festivalul de Film de la Cottbus
- Premiul "Findling" pentru Marfa și banii
- Premiul special al juriului pentru Marfa și banii
- 2001 Festivalul de Film de la Salonic - Premiul FIPRESCI pentru Marfa și banii
FILMOGRAFIE
Regizor
- 1995 – Before Breakfast
- 1996 – 25.12. Bucharest, North Railway Station
- 2001 – Marfa și banii[5][6]
- 2004 – Un cartuș de Kent și un pachet de cafea
- 2005 – Moartea domnului Lăzărescu
- 2010 – Aurora
- 2016 – Sieranevada [7]
- 2020 – Malmkrog
Scenarist
- Marfa și banii (2001)
- Hacker (2003) - serial TV
- Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003)
- Un cartuș de Kent și un pachet de cafea (scurt-metraj 2004)
- Moartea domnului Lăzărescu (2005)
- Offset (2006)
- Aurora (2010)
- Sieranevada (2016)
- Malmkrog (2020)
| Alexandru Darie | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Alexandru Darie-Maximciuc |
| Născut | [1] București, România |
| Decedat | (60 de ani)[2] București, România |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu |
| Cauza decesului | cauze naturale (ciroză[3]) |
| Părinți | Iurie Darie Consuela Roșu |
| Naționalitate | Română |
| Cetățenie | |
| Ocupație | regizor de teatru traducător |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
| Ani de activitate | 1983 - 2019 |
| Organizație | Teatrul Bulandra Teatrul de Comedie, București Union of European Theatres[*][4] |
| Premii | Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de ofițer[*] (decembrie 2000)[5][6] Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor[*] ()[7] Ordinul Steaua Solidarităţii Italiene în grad de Cavaler[*] ()[8] |
| Prezență online | |
| Identificator titlu IMDb | |
| Modifică date / text | |
Alexandru (Ducu) Darie (nume la naștere Alexandru Darie-Maximciuc; n. ,[1] București, România – d. ,[2] București, România[9]) a fost un regizor român de teatru. Este fiul cunoscutului actor de teatru și film Iurie Darie și al actriței Consuela Roșu.[10]
BIOGRAFIE
Alexandru Darie s-a născut în data de 15 iunie 1959, la București. A studiat regia de teatru la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, pe care a absolvit-o în 1983.
În studenție a regizat spectacolul Paracliserul, de Marin Sorescu, pentru care i s-a acordat Marele Premiu pentru cea mai bună producție la Festivalul International al școlilor de Teatru Jacques Lecoq, Riccione, Italia, 1981.
În 1983, a interpretat rolul lui Lucu în Galax, omul păpușă, un film românesc de Ion Popescu-Gopo. În film a apărut și tatăl său, Iurie Darie.[11]
După terminarea facultății a lucrat la Teatrul de Stat din Oradea. Printre producțiile realizate în această perioadă se numără: Săptămâna luminată, de Mihail Săulescu, 1984; Jolly-Joker, de Tudor Popescu, 1985 (spectacolul a fost interzis un an mai târziu, iar numele său nu a mai apărut în presă timp de un an); Amadeus, de Peter Shaffer, 1986, nominalizat pentru cea mai bună producție a anului 1986, premiat de ATM; Zece hohote de râs, de Tudor Popescu, 1987, spectacol cenzurat de patru ori.
A continuat să colaboreze și cu alte teatre. În 1985 a regizat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț R.U.R., de Karel Capek - premiile pentru cea mai buna producție și cel mai bun regizor la Festivalul Tineretului de la Piatra Neamț, 1985.
În 1988 a fost invitat la Teatrul Mic din București unde a regizat Cameristele, de Jean Genet.
Din 1989 a lucrat ca regizor angajat la Teatrul de Comedie din București. Aici a regizat în 1990 Visul unei nopți de vară, de William Shakespeare (cu Florentina Mocanu în rolul Hermia), spectacol distins cu premiile pentru cel mai bun regizor și cele mai bune costume la prima ediție a Festivalului Național de Teatru „I.L. Caragiale".
Cu spectacolul Visul unei nopți de vară, Alexandru Darie a fost invitat în 1991 de London International Festival of Theatre (LIFT), a susținut un turneu în Marea Britanie, iar „The Guardian" a apreciat: „este cea mai bună producție prezentată în Marea Britanie după Visul unei nopți de vară regizat de Peter Brook".
Spectacolul a fost nominalizat printre primele 20 de producții cu Visul unei nopți de vară din lume. În 1992 regizorul a fost invitat de Oxford Stage Company să regizeze Mult zgomot pentru nimic, de William Shakespeare, BBC apreciind montarea drept un eveniment al stagiunii".
Alexandru Darie a regizat în SUA la Performing Arts Centre, New-York Mizantropul, de Moliere și Cabala bigoților, de Mihail Bulgakov. În 1992 s-a angajat regizor artistic la Teatrul Bulandra. În 1994 a continuat seria spectacolelor Shakespeare cu Poveste de iarnă, care a avut un mare succes la Globe Theatre Tokio și la Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa (Milano), spectacol distins cu premiul Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru - secția română.
În ianuarie 1995 a regizat Trei surori, de Anton Cehov, spectacolului acordându-i-se Premiul Asociației Criticilor de Teatru - secția română pentru cel mai bun spectacol și Premiul UNITER pentru cel mai bun regizor. De asemenea, a reprezentat Teatrul Bulandra la cea de-a cincea ediție a Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa - Cracovia1996.
Alexandru Darie a montat în Japonia Omul cel bun din Seciuan, de Bertolt Brecht, la Ghinza Season Theatre din Tokio (1996) și Macbeth, de William Shakespeare. În 1999 a regizat la Teatrul de Comedie Iluzia comică, după Pierre Corneille[12], traducere în versuri de Horia Gârbea, un spectacol care a obținut numeroase premii, printre care și premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al stagiunii. Înainte, în 1998, a montat la Teatrul Nottara, o temerară punere în scenă a piesei Viforul, o piesă istorică (considerată de mulți depășită) scrisă de Delavrancea. Însă viziunea lui regizorală a convins, ca și interpretarea de înaltă ținută a protagonistului Stelian Nistor.
În 2002, Alexandru Darie a devenit directorul prestigiosului Teatru Bulandra din București, iar în decembrie 2006 a fost ales președinte al Uniunii Teatrelor din Europa cu sediul la Paris.[13]
Alexandru Darie a decedat în data de 18 septembrie 2019, la Spitalul Fundeni din București.[9] A fost înmormântat pe 22 septembrie 2019 la Cimitirul Bellu, cu onoruri militare.[14]
DISTINCȚII
- Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[15]
- Ordinul „Steaua Solidarității Italiene” în grad de Cavaler[16]
- Ordinul Artelor și Literelor în grad de Cavaler, acordat la inițiativa Ministerului Culturii și Comunicării din Franța[16]
| Dragoș Bucur | |
Dragoș Bucur în filmul „Nașa” | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (43 de ani) București, Republica Socialistă România |
| Căsătorit cu | Dana Nălbaru (din 2005) |
| Cetățenie | |
| Ocupație | actor actor de televiziune[*] |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
| Roluri importante | 1998-prezent |
| Premii Gopo | |
| Cel mai bun actor 2009 Boogie 2010 Polițist, adjectiv | |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Dragoș Bucur (n. 13 iunie 1977, București, Republica Socialistă România) este un actor român de film, scenă și televiziune, și actualul prezentator TV al showului de la Pro TV, Visuri la cheie. Este premiat doi ani la rând (2009 și 2010) cu Premiul Gopo pentru cel mai bun actor.
BIOGRAFIE ARTISTICĂ
Teatru
- Orfanul Zhao (1998) de Ji Jianxiang, regia Alexandru Dabija
- DaDaDans (1999) un spectacol de teatru-dans de Theodor-Cristian Popescu și Florin Fieroiu
- Doi gemeni venețieni (1999) de Carlo Goldoni, regia Vlad Mugur
- Trilogia belgrădeană (2000) de Biljana Srbljanovic, regia Theodor-Cristian Popescu
- Minciuna din mine (2001) de Sam Shepard, regia Ada Lupu
- Hora iubirilor (2001) de Arthur Schnitzler, regia Felix Alexa
- Război și pace (2003) de Lev Tolstoi, regia Petre Bokor
Filmografie
- Popcorn Story (scurtmetraj, 2001)
- Marfa și banii (2001)
- Furia (2002)
- Tancul (2003)
- Visul lui Liviu (scurtmetraj, 2004)
- Comercial (2004)
- Moartea domnului Lăzărescu (2005)
- Băieți buni (serial TV, 2005)
- Hârtia va fi albastră (2006)
- Tinerețe fără tinerețe (2007)
- După ea (2007)
- Contra timp (2008)
- Contra timp 2 (2008)
- Boogie (2008)
- Polițist, adjectiv (2009) - Cristi
- Portretul luptătorului la tinerețe (2009)
- Povestea Jucăriilor 3 (2010) - dublajul vocii lui Ken, în original vocea aparținându-i lui Michael Keaton
- Marți după Crăciun (2010)
- Drumul de întoarcere (2010) - Zoran
- Nașa (2011) - Radu Prodan
- Love building (2013) - Silviu Soare
- Un polițist si jumatate (2014) - Marko
- Câini (2016) - Roman
- Două lozuri (2016) - Vasile Grămadă, zis Sile
- Hawaii (2017) - Tovarășul Andrei Florescu
- Urma (2019) - Radu
PREMII
- Premiul "Timică" la Gala Tânărului Actor (2002)
- Premiul UCIN pentru cel mai bun actor (2002) într-un rol principal pentru Furia
- Premiul Gopo pentru cel mai bun actor din anul 2009, pentru filmul Boogie, în care a interpretat rolul Bogdan „Boogie” Ciocăzanu
- Premiul Gopo pentru cel mai bun actor din anul 2010, pentru filmul Polițist, adjectiv, în care a interpretat rolul Cristi
ACTIVISM CIVIC
În iunie 2012 apare într-un spot (pro bono) în care sprijină campania "Salvați Roșia Montană".[1] A participat la protestele din România din 2017.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu