5. /28 IUNIE 2022 - TEATRU/FILM

ION DESIDERIU SÎRBU

Ion Desideriu Sîrbu
Date personale
Născut	28 iunie 1919[1][2]  Petrila, Hunedoara, România
Decedat	17 septembrie 1989 (70 de ani)[1][2]  Craiova, România
Cetățenie	România
Ocupație	filozof scriitor dramaturg
Modifică date / text

Ion Desideriu Sîrbu (n. 28 iunie 1919, Petrila, județul Hunedoara (interbelic) – d. 17 septembrie 1989 Craiova) a fost un autor, eseist, dramaturg, filozof, publicist și romancier român, autor în special de literatură de sertar, din cauza epurării sale. A semnat Ion D. Sîrbu, cel mai adesea, dar și I. D. Sîrbu.^[3]

STUDII

Născut în familia unui miner, I. D. Sîrbu a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității Regele Ferdinand I din Cluj. După cum declara el însuși, a fost primul student la filozofie care provenea dintr-o colonie de mineri, cu o tradiție muncitorească foarte veche.

În anii 1940 a activat în Cercul Literar de la Sibiu, alături de Ion Negoițescu, Radu Stanca, Ștefan Augustin Doinaș, Cornel Regman, Eugen Todoran, Ovidiu Cotruș etc.

Dacă Lucian Blaga i-a fost profesor și mentor, ulterior I. D. Sîrbu îi va deveni asistent la catedră profesorului Liviu Rusu. În 1947, devenea cel mai tânăr conferențiar universitar din țară.^{[necesită citare]} Este însă scos din Universitate, epurat de noua orânduire, care îl consideră un filozof cu idei reacționare. Motivul real se pare că a fost refuzul unui denunț abominabil împotriva mentorului său, Lucian Blaga, care în acel moment îi conducea teza de doctorat.

EPURAREA SA

După câțiva ani de profesorat în învățământul liceal, a fost redactor în București, la revista Teatru iar apoi la Revista de pedagogie.

În urma unui articol critic referitor la o piesă comunistă, și datorită unei presupuse colaborări cu reacționarii maghiari în perioada Revoluției maghiare anticomuniste din Budapesta 1956, a fost arestat și condamnat politic, întâi la un an, iar apoi pedeapsa a crescut la șapte ani.

ELIBERAREA

După eliberarea din închisoare, lucrează câteva luni în mină, după care, din 1964, i se stabilește domiciliul obligatoriu la Craiova, unde reușește, în cele din urmă, să se angajeze la Teatrul Național din Craiova ca secretar literar. Rămâne sub supravegherea Securității locale si centrale, ofițerul de caz fiind locotenentul (pe atunci) Olimpian Ungherea, care, printr-o ironie a sorții, va deveni la rândul său scriitor după demisia din Securitate ^[4].

Publică, după o lungă perioadă de interdicție, piese de teatru, povestiri și două romane pentru copii, cu ecou de critică extrem de redus. Dupa 1989 cărțile sale au provocat o adevărată emoție în rândul intelectualilor români și au constituit exemple de literatură de sertar. Un rol semnificativ în promovarea operei sale l-a avut soția sa, Elisabeta Sîrbu, modelul personajului Limpi din romanul Adio Europa.

Victor Petrini, personajul principal al romanului lui Marin Preda Cel mai iubit dintre pământeni, pare a fi modelat în parte după I.D. Sîrbu.^[5]

A murit la 17 septembrie 1989 în urma unui cancer al esofagului.

IN MEMORIAM

La 27 august 2009, lui Ion Dezideriu Sîrbu i s-a conferit, post-mortem, titlul de "Cetățean de Onoare al municipiului Petroșani", pentru întreaga activitate culturală (H.C.L.Nr.210).^[6]

La Petrila există o școală care îi poartă numele,^[7] iar la Petroșani un teatru^[8]. Tot la Petrila este si casa memoriala I.D. Sarbu unde a locuit dramaturgul.

La Petroșani ființează din 1991 Fundația Culturală "Ion D. Sîrbu".

OPERA ANTUMĂ

Teatru

• La o piatră de hotar (1967),
• Frunze care ard (1968),
• Arca bunei speranțe (1970),
• Întoarcerea tatălui risipitor (1972),
• Sâmbăta amăgirilor (1972),
• A doua față a medaliei (1973),
• Teatru (1976).

Povestiri

• Șoarecele B. și alte povestiri
• Povestiri Petrilene

OPERE PUBLICATE POSTUM

• Jurnalul unui jurnalist fără jurnal
• Adio, Europa!

Romane

• Capodopera sa, romanul Adio, Europa!, un roman alegoric în stilul romanului Maestrul și Margareta al lui Mihail Bulgakov
• De ce plânge mama? (1973), roman pentru copii
• Dansul ursului, roman pentru copii și bătrâni
• Lupul și catedrala, roman distopic

Corespondență

• Iarna bolnavă de cancer, volum de corespondență inedită cu Delia Petroiu, Mina și Ion Maxim, Delia și Ovidiu Cotruș
• Traversarea cortinei, volumul de corespondență cu Ion Negoițescu, Virgil Nemoianu, și Mariana Sora, toți aflați dincolo de Cortina de fier

Traduceri in limbi straine

• Дневникът на един журналист без дневник.

Историята на мишлето В. превод и предговор Огнян Стамболиев, изд. "Авангардприннт", 2012, България - Jurnalul unui jurnalist fara jurnal. Soarecele B. - traducere si prefata Ognean Stamboliev, Editura Avangardprint, Bulgaria, 2012

CĂRȚI DESPRE I.D. SÎRBU

• Antonio Patras, Ion D. Sîrbu- de veghe în noaptea totalitară, Editura Universității "Al.I. Cuza", Iași, 2003

MIRCEA RUSU

Mircea Rusu
Date personale
Născut	28 iunie 1954 (66 de ani)  Săcele, Brașov, România
Cetățenie	România
Ocupație	actor
Modifică date / text

Mircea Rusu (n. 28 iunie 1954, Săcele, Brașov, România^[1]) este un actor român de film, radio, teatru, televiziune și voce. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anul 1986, la clasa profesorului universitar Ion Cojar.

TEATRU

Teatrul Tineretului Piatra Neamț (1986-1990)

• Troilus - „Troilus și Cresida" de William Shakespeare, regia Ștefan Iordănescu, 1987
• Rudy - "Patima roșie" de Mihail Sorbu, regia Nicolae Scarlat, 1986
• Pepelea - "Sânziana și Pepelea" de Vasile Alecsandri, regia Andrei Mihalache, 1986

Teatrul Național Arad

• Nae Girimea - „D`ale carnavalului" de I.L. Caragiale, regia Ștefan Iordănescu, 1987

Teatrul Tony Bulandra, Târgoviște

• Eduard Damson - „Darul Gorgonei" de Peter Shaffer, regia Victor Ioan Frunză, 2005

Teatrul Levant, București

• Axel - „Pelicanul" de August Strindberg, regia Cătălina Buzoianu, 1995

Teatrul Metropolis, București

• "Love Stories" de Radu F. Alexandru, regia Claudiu Goga, 2011
• Satin -"Azilul de noapte" de Maxim Gorki, regia Mircea Marin, 2008
• 5 personaje - „Teatrul descompus" de Matei Vișniec, regia Cătălina Buzoianu, 1994

Teatrul Bulandra, București

• Camus - „Le premier homme", regia Cătălina Buzoianu, spectacol în limba franceză, proiect UNESCO 2004, Sinaia
• Davud - „Colonelul Pasăre", regia Alexandru Dabija, 2002
• Laertes - „Hamlet" de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 1998
• Richard - „Totul în grădină" de Edward Albee, cu Marcela Motoc, 1996

Teatrul Evreiesc de Stat, București

• Hoke Coleburn - "Driving Miss Daisy" de Alfred Uhry, regia Claudiu Goga, 2009
• Franz - „Jocul regilor" de Pavel Kohout, regia Felix Alexa, 2008

Teatrul Național București

• Richard - "Amantul" de Harold Pinter - din spectacolul coupe "Doi x Doi", regia Vlad Stănescu, 2012
• Ștefan Tipătescu - "Scrisoarea" după O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, regia Horațiu Mălăele, 2012
• Alfred Miller - "Vizita bătrânei doamne" de Friedrich Dürrenmatt, regia Alexander Morfov, 2011
• Banquo, Un doctor scoțian - "Macbeth" de William Shakespeare, regia Radu Penciulescu, 2011
• Președintele Comitetului - "Avalanșa" de Tuncer Cücenoğlu, regia Radu Afrim, 2010
• Jack - „Dansând pentru zeul păgân" de Brian Friel, regia Lynne Parker (Irlanda), 2006
• Grigori Dekanozov - „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal" de Matei Vișniec, regia Florin Fătulescu, 2007
• Șerban Saru-Sinești - „Jocul ielelor" de Camil Petrescu, regia Claudiu Goga, 2007
• Kerjentev - „Gândirea" de Leonid Andreev, regia Felix Alexa, 2005
• Bormenthal - "Inimă de câine" după Mihail Bulgakov, regia Yuri Kordonsky, 2005
• Jupân Dumitrache - „O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale, regia Felix Alexa, 2002
• Verșinin - „Trei surori" de A.P. Cehov, regia Yuri Kordonsky, 2002
• Protasov - „Cadavrul viu" de Lev Tolstoi, regia Gelu Colceag, 2001
• Salvatore Sally Morella - „Dragoste în hala de pește" de Israel Horovitz, regia Ion Cojar, 1999
• Vaska Peppel - „Azilul de noapte" de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1998
• Kittel - „Ghetto" de Joshua Sobol, regia Victor Ioan Frunză, 1993
• Iașa - „Livada cu vișini" de A.P. Cehov, regia Andrei Șerban, 1992
• Jean - „Domnișoara Iulia" de August Strindberg, regia Ștefan Iordănescu, 1992
• Ralph Clark - „Cine are nevoie de teatru" de Timberlake Wertenbaker, regia Andrei Șerban, 1991
• Sebastian - „Noaptea regilor" de William Shakespeare, regia Andrei Șerban, 1991
• Iason - „Trilogia antică" după Euripide și Seneca, regia Andrei Șerban, 1990

TELEVIZIUNE

• Cezar Boboc - „Cu un pas înainte", serial Pro TV, regia Alex Berceanu, Jesus del Cerro, Luis Santa Maria, 2007
• Mircea - „A doua șansă", regia Adrian Sitaru, serial Pro TV, 2006
• Silviu Stamate - „Păcatele Evei", regia Iura Luncașu, serial Pro TV, 2005
• Daniel - „Corps et ames", regia Laurent Carceles, serial M6, 2003
• „Amantul Marii Doamne Dracula" de Fănuș Neagu, regia Constantin Dicu, serial TVR 1, 2003
• „Căsătorie imposibilă" de Alex Ștefănescu, regia Silviu Jicman, serial TVR 1, 2002
• „Detectiv fără voie" de George Arion, regia Silviu Jicman, serial TVR 1, 2001
• Paul - „Jusqu`a ce que la mort nous separe", regia Lionel Epp, TVR 1, 1999
• "Cui îi este frică de Virginia Woolf?" de Edward Albee, regia Olimpia Arghir, TVR 1, 1994
• „Cum vă place?" de William Shekespeare, regia Olimpia Arghir, TVR 1, 1992

FILMOGRAFIE

• Începutul adevărului (Oglinda) (1994)
• Stare de fapt (1995)
• „Terente - regele bălților", regia Andrei Blaier, 1995
• „Prea târziu", regia Lucian Pintilie, 1996
• Triunghiul morții, regia Sergiu Nicolaescu, 1999
• Ambasadori, căutăm patrie, regia Mircea Daneliuc, 2003
• Păcatele Evei (2005) - Silviu Stamate
• A doua șansă (2006) - Mircea
• Black Sea, regia Andrew Reuland, 2006
• Cu un pas înainte (2007) - Cezar Boboc
• My friend Christi (2008)
• Renovare (2009) - Cătălin, soțul Doinei
• Mănuși Roșii, regia Radu Gabrea, 2010 - Colonel Alexandrescu
• Visul lui Adalbert (2011)
• Iubire elenă, regia Geo Saizescu, 2011 - Scriitorul
• Visul lui Adalbert (2011)
• Trei zile până la Crăciun (2012)
• Kira Kiralina (2014)