4. /2 IULIE 2022 - POEZIE
Wislawa Szymborska
Biografie
Wisława Szymborska s-a născut pe 2 iulie 1923 la Prowent, in Polonia (care acum face parte din orașul Kórnik), iar părinții ei se numeau Wincenty and Anna (născută Rottermund) Szymborski. La vremea aceea, tatăl său era reprezentantul contelui Władysław Zamoyski, un polonez patriot. După moartea contelui Zamoyski din 1924, familia ei se mută la Toruń, iar in 1931 la Cracovia unde a trăit și a scris până la moartea sa.
La izbucnirea celui de-al doilea război mondial in 1939, ea și-a continuat educația participând la așa-numitele lecții clandestine („Tajne szkolnictwo” sau „tajne komplety”) care pregăteau tinerii pentru reconstrucția Poloniei după terminarea războiului. Din 1943, a fost angajat la căile ferate și a reușit să nu fie deportată în Germania ca muncitor silit. In timpul acestei perioade cariera ei ca artist a început cu câteva ilustrații pentru un manual de limba engleză. A început de asemenea să scrie povestiri si poeme ocazionale. Incepând din 1945, a studiat literatură poloneză inainte de a trece la sociologie pe care a invățat-o la Universitatea Jagiellonă din Cracovia. Acolo a devenit parte din cercul scriitorilor locali unde l-a cunoscut pe Czesław Miłosz care a avut o influență destul de importantă asupra scriiturii sale. In mai 1945 a publicat primul său poem, „Szukam słowa” (Căutând cuvinte) în ziarul local Dziennik Polski. Poemele sale au continuat să fie publicate în ziarele locale de-a lungul câtorva ani. În 1948, a renunțat la studii fără sa obțină o diplomă din cauza condiției materiale precare; în același an, s-a căsătorit cu poetul Adam Włodek de care a divorțat în 1954 (au rămas apropiați până la moartea lui Włodek, in 1986), nu au avut copii. Înainte să se căsătorească, ea lucra ca secretară și ilustratoare la o revistă educațională bisăptămânală.
Prima sa carte urma să fie publicată in 1949, dar nu a trecut de testul cenzurii fiindcă „nu îndeplinea cerințele socialiste”. Cu toate astea, Szymborska, la fel ca mulți alți intelectuali din Polonia de după război, a aderat la ideologia oficială a Republicii Populare Polone (RPR) la începutul carierei sale, semnând o petiție politică pe 8 februarie 1953 care condamna preoții polonezi acuzați de trădare in procesul-farsă stalinist de la Cracovia. Opera sa de început promovează teme socialiste, exemplu este volumul său de debut 'Dlatego żyjemy (Pentru asta trăim) care conținea poeziile „Lenin” și „Młodzieży budującej Nową Hutę” (În cinstea tinerilor care construiesc Nowa Huta), despre construcția unui oraș industrial stalinist de lângă Cracovia. A devenit membru al partidului conducător Partidul Muncitoresc Unit Polonez.
Asemenea multor intelectuali comuniști apropiați la început de ideologia oficială a partidului, Szymborska s-a înstrăinat treptat de ideologia socialistă și a renunțat la opera sa cu temă politică. Chiar dacă se retrage din partid abia in 1966, ea începuse să intre in contact cu dizidenți. În preajma anului 1957 se împrietenește cuJerzy Giedroyc, editorul ziarului polonez foarte influent, Kultura, care își avea sediul la Paris și la care contribuie in același timp cu articole. În 1964, se opune unui protest susținut de comuniști împotriva intelectualilor independenți, cerând in schimb libertate de exprimare.
În 1953, Szymborska se alătură personalului revistei literare „Życie Literackie” (Viață Literară), unde a continuat să lucreze până în 1981, iar din 1968 a condus propriul editorial cu recenzii de cărți, numit „Lektury Nadobowiązkowe”. Multe dintre eseurile ei din această perioadă au fost publicate mai târziu intr-o carte. Din 1981 până în 1983, a fost editor al revistei lunare din Cracovia „NaGlos”(OutLoud). În anii 1980, și-a intensificat activitățile de opoziție, contribuind la Samizdat, o acțiune dizidentă a publicației Arka sub pseudonimul „Stańczykówna”. Ultimul volum publicat în timp ce Szymborska era încă în viață, Dwukropek, a fost ales cea mai bună carte a anului 2006 de către cititorii Gazetei Wyborcza. Ea a tradus, de asemenea, literatură franceză în polonă, în special poezie barocă si operele lui Agrippa d'Aubigné . În Germania, Szymborska a fost asociată cu traducatorul ei Karl Dedecius, care a făcut multe pentru a promova lucrările ei acolo.
Wislawa Szymborska a murit pe 1 februarie 2012 la 88 de ani, în casa ei din Cracovia. Asistentul ei personal, Michał Rusinek, a confirmat informația și a spus că ea a "murit în pace dormind". A fost înconjurată de prieteni și rude în momentul acela. Ministrul de Externe, Radek Sikorski a descris moartea ei pe Twitter ca o "pierdere ireparabilă pentru cultura poloneză".
Ea a lucrat la poezii noi chiar până în momentul morții sale, deși a fost în imposibilitatea de a-și organiza eforturile finale intr-o carte așa cum și-ar fi dorit-o. Ultima poezie a fost publicat mai târziu în același an.
Opera
1952: Dlatego żyjemy
1954: Pytania zadawane sobie
1957: Wołanie do Yeti
1962: Sól
1966: 101 wierszy
1967: Sto pociech
1967: Poezje wybrane
1972: Wszelki wypadek
1976: Wielka liczba
1986: Ludzie na moście
1989: Poezje:
1992: Lektury nadobowiązkowe
1993: Koniec i początek
1996: Widok z ziarnkiem piasku
1997: Sto wierszy – sto pociech
2002: Chwila
2003: Rymowanki dla dużych dzieci
2005: Dwukropek
2009: Tutaj
2012: Wystarczy
2013: Błysk rewolwru
Posibilităţi
Prefer cinematograful.
Prefer pisicile.
Prefer stejarii de pe Warta.
Pe Dickens îl prefer lui Dostoievski.
Prefer să iubesc oamenii
în locul omenirii.
Prefer să am alături ac şi aţă.
Prefer culoarea verde.
Prefer să nu afirm
că toate au o motivaţie.
Prefer excepţiile.
Prefer să plec mai devreme.
Prefer să discut cu medicii despre altceva.
Prefer ilustraţiile vechi.
Prefer absurditatea scrierii versurilor
absurdităţii de a nu le scrie.
Prefer, cînd vine vorba de iubire, aniversările
sărbătorite-n fiecare zi.
Prefer moraliştii
care nu-mi promit nimic.
Prefer bunătatea vicleană naivităţii.
Prefer pămîntul în civil.
Prefer ţările cucerite celor cuceritoare.
Prefer să am reţineri.
Prefer iadul haosului iadului ordinii.
Prefer poveştile fraţilor Grimm titlurilor de ziar.
Prefer frunzele fără flori florilor fără frunze.
Prefer cîinii cu cozi netăiate.
Prefer ochii luminoşi pentru că ai mei sînt întunecaţi.
Prefer sertarele.
Prefer multe lucruri nemenţionate aici
multor lucruri nici ele menţionate.
Prefer zerourile risipite întîmplător
celor aşezate în coada altor cifre.
Prefer scurta existenţă a insectelor eternităţii stelelor.
Prefer să bat în lemn.
Prefer să nu întreb cît timp şi cînd.
Prefer să ţin cont chiar şi de faptul
că existenţa îşi are raţiunea sa.
Traducere de Doru Cosmin Radu
Laudă surorii mele
Sora mea nu scrie poezii
şi nici nu cred că o să scrie vreodată.
E ca mama ei care niciodată n-a scris poezii,
şi ca tatăl ei care nici el n-a scris poezii niciodată.
Însă sub acoperişul ei mă simt in siguranţă.
Soţul ei n-ar scrie poezii pentru nimic în lume,
şi – deja începe să sune ca o poezie găsită –
nici una din rudele mele nu scrie poezii.
Sora mea nu are sertare pline de poezii vechi,
în geantă nu cară niciodată poezii noi,
iar cînd mă invită la masă
ştiu că nu are de gînd să-mi recite nimic.
Însă supele ei sînt delicioase,
nu vezi în casa ei manuscrise pătate de cafea.
Sînt o mulţime de familii în care nimeni nu scrie poezii.
Sînt însă multe familii în care o mulţime de persoane scriu poezii.
Uneori poezia se revarsă în cascade de generaţii
provocînd vîrtejuri teribile de sentimente comune.
Sora mea e adepta prozei, iar scrierile ei
se rezumă la dimensiunea unei cărţi poştale
a cărei text promite în fiecare an acelaşi lucru:
cînd se va întoarce
ne va povesti tot,
tot,
tot ce a văzut.
Traducere de Doru Cosmin Radu
Bunătatea orbilor
Poetul îsi citeste versurile în fata orbilor.
N-ar fi crezut ca o sa-i fie atît de greu.
Vocea îi tremura.
Mîinile la fel.
Îsi simte fiecare propozitie
supusa unui test al întunericului.
Trebuie sa se descurce singur,
fara ajutorul culorilor sau al luminii.
Un efort mult prea mare
pentru stelele din poemele sale,
pentru zorii de zi, curcubeiele, norii, luminitele, luna,
pentru pestii de culoarea argintului de sub apa,
ori pentru vulturul atît de tacut din înaltul cerului.
Citeste – de vreme ce e prea tîrziu sa se opreasca –
despre baiatul în jacheta galbena de pe pajistea-nverzita,
despre acoperisurile rosiatice gata de numarat în vale,
despre numerele naravase de pe tricourile unor jucatori
sau necunoscutul despuiat ce sta în usa-ntredeschisa.
Si-ar dori sa nu mai mentioneze – desi nu are de ales –
toti sfintii de pe cupola catedralei,
fluturatul unei mîini de la fereastra unui tren,
lentilele microscopului, inelul ce arunca o sclipire,
pînzele albe din cinematograf, oglinzile, albumul plin de chipuri.
Dar nemasurata e bunatatea orbilor,
nelimitata le e îngaduinta, marinimia.
Ei asculta, zîmbesc si aplauda.
Cîte unul chiar se apropie
cu o carte tinuta pe dos
cerînd un autograf de nevazut.
N-ar fi crezut ca o sa-i fie atît de greu.
Vocea îi tremura.
Mîinile la fel.
Îsi simte fiecare propozitie
supusa unui test al întunericului.
Trebuie sa se descurce singur,
fara ajutorul culorilor sau al luminii.
Un efort mult prea mare
pentru stelele din poemele sale,
pentru zorii de zi, curcubeiele, norii, luminitele, luna,
pentru pestii de culoarea argintului de sub apa,
ori pentru vulturul atît de tacut din înaltul cerului.
Citeste – de vreme ce e prea tîrziu sa se opreasca –
despre baiatul în jacheta galbena de pe pajistea-nverzita,
despre acoperisurile rosiatice gata de numarat în vale,
despre numerele naravase de pe tricourile unor jucatori
sau necunoscutul despuiat ce sta în usa-ntredeschisa.
Si-ar dori sa nu mai mentioneze – desi nu are de ales –
toti sfintii de pe cupola catedralei,
fluturatul unei mîini de la fereastra unui tren,
lentilele microscopului, inelul ce arunca o sclipire,
pînzele albe din cinematograf, oglinzile, albumul plin de chipuri.
Dar nemasurata e bunatatea orbilor,
nelimitata le e îngaduinta, marinimia.
Ei asculta, zîmbesc si aplauda.
Cîte unul chiar se apropie
cu o carte tinuta pe dos
cerînd un autograf de nevazut.
Octavian Paler
Biografie
Octavian Paler s-a nascut la data de 2 iulie 1926 intr-un mic sat numit Lisa din Brasov, Romania. Este unul dintre cei mai mari scriitori, editori, jurnalisti si analist politic si cultural roman. A murit la data de 7 mai 2007, la vârsta de 81 de ani, în urma unui stop cardio-respirator.
Scoala primara a urmat-o in satul sau natal. In 1937 a fost admis cu bursa la Colegiul Spiru Haret din Bucuresti. A studiat in acelasi timp Facultatile de Drept si de Filosofie. Desfasoara si o activitate politica, intre 1974 si 1979 fiind membru supleant al Partidului Comunist Roman.
Este deputat de Vaslui din 1980 si pana in 1985. Mai desfasoara si o actiitate culturala, fiind intre 1965 si 1970 vicepresedinte al Comitetului de Radiodifuziune şi Televiziune. Es
Scoala primara a urmat-o in satul sau natal. In 1937 a fost admis cu bursa la Colegiul Spiru Haret din Bucuresti. A studiat in acelasi timp Facultatile de Drept si de Filosofie. Desfasoara si o activitate politica, intre 1974 si 1979 fiind membru supleant al Partidului Comunist Roman.
Este deputat de Vaslui din 1980 si pana in 1985. Mai desfasoara si o actiitate culturala, fiind intre 1965 si 1970 vicepresedinte al Comitetului de Radiodifuziune şi Televiziune. Es
te 1976 presedinte al Consiliului Ziaristilor, iar din 1970 si pana in 1983 este redactor-sef al cotidianului central Romania Libera.
Din cauza viziunilor sale pro-occidentale si din cauza criticilor acerbe la adresa comunismului, Paler a fost persecutat de Securitate, fiindu-i impus domiciliul fortat si interzicandu-i-se diferite activitati în lumea artistica. Dupa 1989 a fondat un Grup de Dialog Social, cunoscut pentru pozitaia sa anticomuista.
A fost editor la ziarele „Romania Libera”, „Ziua” si „Cotidianul”. A lucrat ca jurnalist şi comentator. In ultimii ani de viaţă devine un critic acerb al clasei politice romaneşti.
Inima sa a încetat sa mai bata pe 7 mai 2007, la varsta de 81 de ani. A fost inmormantat, cu onoruri militare, in Cimitirul Sfanta Vineri.
Pe scurt despre Octavian Paler:
Nume : Octavian Paler
Locul nasterii: sat Lisa, judet Brasov, Romania
Data nasterii: 2 iulie 1926
Parinti: Ana si Alexandru Paler
Nationalitate: Romana
Sotie: casatorit
Copii: un baietel
Profesie: scriitor, jurnalis, editorialist
Studii: Colegiul Spiru Haret, Facultatea de LItere si Filosofie, Facultatea de Drept
De ce ne place Octavian Paler?
Scriitorul Octavian Paler a reusit sa intre in inimile cititorilor si sa se faca placut prin simplitatea si realitatea temelor abordate in poeziile cat si in romanele lui. Stim cu toti ca atat romanele cat si poeziile sunt mai mereu pe placut oamenilor, mai ales ca sunt oameni carora le place sa citeasca foarte mult.
De ce este faimos Octavian Paler?
Scriitor Octavian este faimos datorita volumelor de poezii in care relateaza experiente din viata omului de rand, dar si a romanelor ce au ca tema evenimentele traite in urma unor calatorii pe care acesta le face si ramane placut impresionat de frumusetea acelor locuri. A fost un om de succes si un scriitor renumit deoarece cartile sale sunt si astzi in casele cititorilor.
Carti Publicate :
- Umbra cuvintelor
- Drumuri prin memorie I (Egipt, Grecia)
- Drumuri prin memorie II (Italia)
- Viaţa pe un peron
- Scrisori imaginare
- Apărarea lui Galilei
- Aventuri solitare
- Deşertul pentru totdeauna
- Un om norocos
- Mitologii subiective
- Caminante, (2004)
- Autoportret într-o oglindă spartă, (2004)
- Caminante. Jurnal şi contrajurnal mexican, (2005), ediţia a doua, adăugită
- Viaţa ca o coridă
- Un muzeu în labirint
- Eul detestabil
- Vremea intrebarilor
- Rugaţi-vă sa nu vă crească aripi
- Don Quijote in est
- Polemici cordiale.
Din cauza viziunilor sale pro-occidentale si din cauza criticilor acerbe la adresa comunismului, Paler a fost persecutat de Securitate, fiindu-i impus domiciliul fortat si interzicandu-i-se diferite activitati în lumea artistica. Dupa 1989 a fondat un Grup de Dialog Social, cunoscut pentru pozitaia sa anticomuista.
A fost editor la ziarele „Romania Libera”, „Ziua” si „Cotidianul”. A lucrat ca jurnalist şi comentator. In ultimii ani de viaţă devine un critic acerb al clasei politice romaneşti.
Inima sa a încetat sa mai bata pe 7 mai 2007, la varsta de 81 de ani. A fost inmormantat, cu onoruri militare, in Cimitirul Sfanta Vineri.
Pe scurt despre Octavian Paler:
Nume : Octavian Paler
Locul nasterii: sat Lisa, judet Brasov, Romania
Data nasterii: 2 iulie 1926
Parinti: Ana si Alexandru Paler
Nationalitate: Romana
Sotie: casatorit
Copii: un baietel
Profesie: scriitor, jurnalis, editorialist
Studii: Colegiul Spiru Haret, Facultatea de LItere si Filosofie, Facultatea de Drept
De ce ne place Octavian Paler?
Scriitorul Octavian Paler a reusit sa intre in inimile cititorilor si sa se faca placut prin simplitatea si realitatea temelor abordate in poeziile cat si in romanele lui. Stim cu toti ca atat romanele cat si poeziile sunt mai mereu pe placut oamenilor, mai ales ca sunt oameni carora le place sa citeasca foarte mult.
De ce este faimos Octavian Paler?
Scriitor Octavian este faimos datorita volumelor de poezii in care relateaza experiente din viata omului de rand, dar si a romanelor ce au ca tema evenimentele traite in urma unor calatorii pe care acesta le face si ramane placut impresionat de frumusetea acelor locuri. A fost un om de succes si un scriitor renumit deoarece cartile sale sunt si astzi in casele cititorilor.
Carti Publicate :
- Umbra cuvintelor
- Drumuri prin memorie I (Egipt, Grecia)
- Drumuri prin memorie II (Italia)
- Viaţa pe un peron
- Scrisori imaginare
- Apărarea lui Galilei
- Aventuri solitare
- Deşertul pentru totdeauna
- Un om norocos
- Mitologii subiective
- Caminante, (2004)
- Autoportret într-o oglindă spartă, (2004)
- Caminante. Jurnal şi contrajurnal mexican, (2005), ediţia a doua, adăugită
- Viaţa ca o coridă
- Un muzeu în labirint
- Eul detestabil
- Vremea intrebarilor
- Rugaţi-vă sa nu vă crească aripi
- Don Quijote in est
- Polemici cordiale.
Paradoxul vremurilor noastre
“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
ai.
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.
Avem timp
Avem timp pentru toate. Sa dormim,
sa alergam in dreapta si in stanga,
sa regretam ce- am gresit si sa gresim din nou,
sa- i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce- am scris, sa regretam ce- am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne- alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa- l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa- i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa- aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le- ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.
Avem timp pentru toate. Sa dormim,
sa alergam in dreapta si in stanga,
sa regretam ce- am gresit si sa gresim din nou,
sa- i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce- am scris, sa regretam ce- am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne- alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa- l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa- i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa- aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le- ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.
Am învățat
Avem timp
(varianta completa de Octavian Paler)
Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi
insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam
dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le
impartasesc si voua!!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul
cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce
pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla
oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu
cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie,
cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa
fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe
chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea
tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un
prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi
iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine
insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea
influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu
inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se
iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe
primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai
departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva
ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai
nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l
ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani
oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit
(varianta completa de Octavian Paler)
Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi
insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam
dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le
impartasesc si voua!!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul
cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce
pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla
oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu
cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie,
cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa
fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe
chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea
tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un
prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi
iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine
insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea
influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu
inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se
iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe
primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai
departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva
ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai
nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l
ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani
oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit
Theodor Serbanescu
Biografie
SERBANESCU Theodor, se naste la 29 dec. 1839, tecuci - moare in 2 iul. 1901, Braila.
Poet.
Fiul unui boiernas, paharnicul Eni Serban, devenit Serbanescu, si al Smarandei (n. ?).
Unul din cei optsprezece copii ai familiei. Urmeaza cursurile primare la Tecuci, cele liceale la Acad. Mihaileana din Iasi, apoi Scoala Militara din acelasi oras. S-a distins in toate scolile prin care a trecut. A intrat in armata ca sublocotenent de geniu. in 1869, ajuns capitan, demisioneaza. Se reintegreaza in armata in 1877 si participa ca ofiter de Stat major la Razboiul de Independenta. Serveste apoi in Ministerul de Razboi si este avansat pina la gradul de colonel, comandind in mai multe garnizoane (Bacau, Buzau, Braila). in 1893 se retrage definitiv din armata si traieste mai mult la mosia Vames din judetul Covurlui. in 1876 a fost prefect la Cahul. Alte incercari de intrare in viata politica esueaza.
A fost membru al Soc. Junimea (din 1868) si membru corespondent al Acad. Romane (din 1891). Debutul publicistic, in Steaua Dunarii, iar cel poetic, in Ateneul Roman (1861). A mai colaborat la: Albina Pindului, Convorbiri literare, care l-a consacrat, Literatura si arta romana, Oltul, Perseverenta, Revista contimporana s. a. Productia sa poetica, relativ bogata, 'a ramas in paginile revista sau in ms (scrisori, albume etc.). Primul voi., Poesii, este postum, aparind in 190. Au mai aparut Poesii alese, editate de E. Lovinescu (1927) si Poesii, comentate de I. Petrovici , nepotul poetului, si N. Cartojan (1941). Poliglot, a tradus din V. Hugo, Lamartine, A. de Musset, H. Heine, Ada Negri, poezii tiparite in volum din 190. impreuna cu D. C. Ollanescu a tradus Le Reve de Dochia. Poeme dramatique de Fr. Dame" (ed. IV, 1894). A semnat si cu pseudonimul Domescu.
S. a fost cel mai popular din grupul primilor poeti convorbiristi pe care, alaturi de Alecsandri si Eminescu, Maiorescu isi intemeia ideea unei Directii noi in poezia si proza romana. Cu doar un an inainte, poetul-ofiter fusese prezentat de catre Gr. H. Grandea ca „cel mai iubit dintre tinerele privighetori ale Moldovei. Un elev al lui Heinrich Heine" (Albina Pindului, 1870). Consacrarea i-o aduce Maiorescu , prin astfel de aprecieri si previziuni: „intre cele mai placute produceri ale literaturii romane sint si vor ramine poeziile d-lui Serbanescu". E drept, meritul sau principal este „farmecul limbei" si muzicalitatea, ce se evidentiaza intr-un context literar viciat. in decurs de patru decenii, Theodor Serbanescu a scris peste 200 de poezii, adunate de pnetenul sau T. G. Djuvara in volumul postum Poesii (1902), in care, printre piese nu lipsite de farmec poetic, gasim altele esuate in platitudine si retorism grandilocvent. Cea mai reusita parte a poeziei lui Theodor Serbanescu o reprezinta romantele, apartinind indeosebi primei perioade de creatie. Sub aceasta fateta, de cintaret al dragostei si dorului, apare poerul in antologia datorata lui E. Lovinescu (Poesii, 1927), II. Chendi numindu-l „parintele acestei specii la noi". De altfel, dorul este unul din cuvintele-cheie ale poeziei lui Theodor Serbanescu Tudor Vianu si pe urmele lui si alti exegeti il includ pe Theodor Serbanescu in categoria „poetilor erotici si ai cintecului de lume", in descendenta lui C. Conachi . in realitate, trecut prin scoala romanticilor apuseni, poetul face trecerea spre o alta virsta, cea eminesciana, a poeziei romanesti. El a debutat la Convorbiri literare cu trei ani inaintea lui Eminescu , dar numeroase elemente ale poeziei acestui moment sint vizibil „eminesciene". Unde esti (1871), pe muzica de G. Cavadia, este expresia unei iubiri pierdute, cintata mai tirziu in romantele si elegiile lui Eminescu .
Reminiscenta (1872) anunta nu numai sentimentele, imaginile, vocabulele, ci si tiparul metric si muzicalitatea caracteristice poeziei mai tinarului si genialului coleg de la Junimea:
Poet.
Fiul unui boiernas, paharnicul Eni Serban, devenit Serbanescu, si al Smarandei (n. ?).
Unul din cei optsprezece copii ai familiei. Urmeaza cursurile primare la Tecuci, cele liceale la Acad. Mihaileana din Iasi, apoi Scoala Militara din acelasi oras. S-a distins in toate scolile prin care a trecut. A intrat in armata ca sublocotenent de geniu. in 1869, ajuns capitan, demisioneaza. Se reintegreaza in armata in 1877 si participa ca ofiter de Stat major la Razboiul de Independenta. Serveste apoi in Ministerul de Razboi si este avansat pina la gradul de colonel, comandind in mai multe garnizoane (Bacau, Buzau, Braila). in 1893 se retrage definitiv din armata si traieste mai mult la mosia Vames din judetul Covurlui. in 1876 a fost prefect la Cahul. Alte incercari de intrare in viata politica esueaza.
A fost membru al Soc. Junimea (din 1868) si membru corespondent al Acad. Romane (din 1891). Debutul publicistic, in Steaua Dunarii, iar cel poetic, in Ateneul Roman (1861). A mai colaborat la: Albina Pindului, Convorbiri literare, care l-a consacrat, Literatura si arta romana, Oltul, Perseverenta, Revista contimporana s. a. Productia sa poetica, relativ bogata, 'a ramas in paginile revista sau in ms (scrisori, albume etc.). Primul voi., Poesii, este postum, aparind in 190. Au mai aparut Poesii alese, editate de E. Lovinescu (1927) si Poesii, comentate de I. Petrovici , nepotul poetului, si N. Cartojan (1941). Poliglot, a tradus din V. Hugo, Lamartine, A. de Musset, H. Heine, Ada Negri, poezii tiparite in volum din 190. impreuna cu D. C. Ollanescu a tradus Le Reve de Dochia. Poeme dramatique de Fr. Dame" (ed. IV, 1894). A semnat si cu pseudonimul Domescu.
S. a fost cel mai popular din grupul primilor poeti convorbiristi pe care, alaturi de Alecsandri si Eminescu, Maiorescu isi intemeia ideea unei Directii noi in poezia si proza romana. Cu doar un an inainte, poetul-ofiter fusese prezentat de catre Gr. H. Grandea ca „cel mai iubit dintre tinerele privighetori ale Moldovei. Un elev al lui Heinrich Heine" (Albina Pindului, 1870). Consacrarea i-o aduce Maiorescu , prin astfel de aprecieri si previziuni: „intre cele mai placute produceri ale literaturii romane sint si vor ramine poeziile d-lui Serbanescu". E drept, meritul sau principal este „farmecul limbei" si muzicalitatea, ce se evidentiaza intr-un context literar viciat. in decurs de patru decenii, Theodor Serbanescu a scris peste 200 de poezii, adunate de pnetenul sau T. G. Djuvara in volumul postum Poesii (1902), in care, printre piese nu lipsite de farmec poetic, gasim altele esuate in platitudine si retorism grandilocvent. Cea mai reusita parte a poeziei lui Theodor Serbanescu o reprezinta romantele, apartinind indeosebi primei perioade de creatie. Sub aceasta fateta, de cintaret al dragostei si dorului, apare poerul in antologia datorata lui E. Lovinescu (Poesii, 1927), II. Chendi numindu-l „parintele acestei specii la noi". De altfel, dorul este unul din cuvintele-cheie ale poeziei lui Theodor Serbanescu Tudor Vianu si pe urmele lui si alti exegeti il includ pe Theodor Serbanescu in categoria „poetilor erotici si ai cintecului de lume", in descendenta lui C. Conachi . in realitate, trecut prin scoala romanticilor apuseni, poetul face trecerea spre o alta virsta, cea eminesciana, a poeziei romanesti. El a debutat la Convorbiri literare cu trei ani inaintea lui Eminescu , dar numeroase elemente ale poeziei acestui moment sint vizibil „eminesciene". Unde esti (1871), pe muzica de G. Cavadia, este expresia unei iubiri pierdute, cintata mai tirziu in romantele si elegiile lui Eminescu .
Reminiscenta (1872) anunta nu numai sentimentele, imaginile, vocabulele, ci si tiparul metric si muzicalitatea caracteristice poeziei mai tinarului si genialului coleg de la Junimea:
„S-a fost un timp, cind tu si eu Un dor aveam pe lume; Cind luminai la glasul meu Si eu la al tau nume; Cind sufletu-ti senin credea Ca-n Dumnezeu in mine; Cind Dumnezeu inima mea N-avea decit pe tine. Acum te-ntreb. unde mai sint Simtirile aceste? Iubitu-ne-am pe-acest pamint? Sau e vreo poveste?". |
Ulterior, e greu de spus daca elementele „eminesoiene" reprezinta o continuare a inceputurilor proprii sau rezultatul influentei marelui poet. Ca si Eminescu , Theodor Serbanescu idealizeaza, divinizeaza femeia si apropie dragostea de sentimentul religios (in capela). Ochii sint amanuntul portretistic cel mai frecvent evocat iar floarea, steaua si ingerul, principalele elemente de comparatie, resimtite mai tirziu ca fiind conventionale. Deceptia poetului de a fi adorat o femeie rece ca o statuie este exprimata tot eminescian (Adio). in parte, si unele meditatii asupra destinului uman apar, fie ca elemente de legatura intre Gr. Alexandrescu si Eminescu (Noctu), fie ca ecouri din Scrisorile eminesciene (intre vis si viata), cu un plus de retorism si un minus de profunzime si originalitate a cugetarii si a expresiei. Universul liric al lui Theodor Serbanescu , mai bogat si mai nuantat in erotica, include si reusite fragmente de pastel, putine elemente satirice si citeva poezii patriotice (La Danubiu, Basarabia). Nu lipsesc nici incercarile de sincronizare cu poezia europeana a vremii (Sonete decadente, 1893). Dar aspectul cel mai interesant, din perspectiva istoriei literare, este tripla postura a lui Theodor Serbanescu de precursor, emul si epigon eminescian, in conditiile in care popularitatea sa, reala in epoca, asigurata de calitatea unor versuri, de popularizarea prin Convorbiri si mai ales prin muzica lui G. Cavadia, s-a stins curind dupa moartea poetului. incercarile de a-l mentine in atentia publicului si in istoria literara nu au depasit pragul centenarului nasterii sale, cind s-au organizat ultimele manifestari omagiale si a fost scoasa ultima editie.
OPERA: Poesii, adunate si publicate de T. G. Djuvara, insotite de studii asupra poesiilor lui Serbanescu de D. C. Ollanescu si T. G. Djuvara, Bucuresti, 1902; Poesii alese, pref: de E. Lovinescu, Bucuresti, 1927; Poesii, comentate de I. Petrovici si N. Cartojan, Craiova, 1941; Documente literare junimiste, ed. ingrijita, pref. si note de D. Manuca, Iasi, 1973. |
REFERINTE CRITICE: T. Maiorescu, Critice, 1874; II. Chendi, in Convorbiri literare, nr. 9, 1902; Inaugurarea monumentului poetului Th. Serbanescu (31 oct. 1904). Cuvintari si dari de seama, 1904; N. Petrascu, Icoane de lumina, I, 1935 (reed. in 1972); I. Petrovici, Figuri disparute, 1937; I. E. Toroutiu, in Convorbiri literare, nr. 1, 1940; G. Calinescu, Istoria..; C. Solomon, in Analele Moldovei, nr. 3-4, 1943; S. Cioculescu, VI. Streinu si T. Vianu, Istoria; I. Rotaru, O istorie, I; /. L. R., III; M. Scarlat, Istoria poeziei romanesti, II, 1984. |
Întîlnirea
baladă
Smerită maică pe cărarea ,
Ce urcă muntele în greu ,
Pășește-ncet... pe vîrf de munte
E mai aproape Dumnezeu.
De-acel ce-l cată-n izolare
Și-n umilite rugăciuni ,
Și mai departe răul lumii
Ce ispitește răi și buni !
Pe coasta muntelui opusă ,
Călugărașul de la schit ,
Spre-aceși vîrf înalt de munte
Cu-același gînd urcă smerit...
Și dacă ei se întîlniră ,
A cui e vina , o Duh rău !...
Sînt mai aproape-unul de altul
Acum, -decît de Dumnezeu !...
Pe mare
Ad doram
Frumoasa-i Marea ca și tine ,
Tu, ca o soră-i semeni ei ;
De-atîtea adîncimi sunt pline
Și undele-i și ochii tăi !
Și cum , cînd ochiul meu măsoară
A Mării adîncimi și stînci ,
Așa ființa-mi se-nfioară
Cînd cat în ochii tăi adînci.
frumoasă-i Marea și grozavă
Cînd vîntu-o strînge-n btațul lui !...
Pe sînul tău mă simt o navă
Plutind... în paza Domnului !...
Ș-ades uitat , cînd luce Luna ,
Pe valul sînului tău cald-
Mă simt amenințat totuna
Ca și pe valu-i de smarald !
Și totuși scris imi este mia, -
Frumoaselor nemarginiri !
Să vă iubesc cu nebunia
Nemărginitelor iubiri !...
Și vreau , la ceasul cel din urmă ,
Să mor pe sînul tău cel cald
Și îngropat să fiu pe urmă
În unda Mării de smarald !
CA IERI ȘI AZI
Ca ieri și azi și azi ca mîni
Tot depărtat de tine ,
Și zile trec , trec săptămîni
De lunga-ți lipsă pline !
Și lipsa-ți o străbat , tu știi ,
Ducîndu-ți dragă , dorul
Precum s-ar duce prin pustii
Cu setea-i călătorul.
În orizonturi far' de fund
Dau liber drum privirii,
Și nevăzîndu-te , m-afund
În lumea-nchipuirii.
Ș-aici , eu însumi Dumnezeu,
Din doruri arzătoare ,
Din razele de curcubeu ,
Din mirosul de floare,
Din tainele care-ntr-amurg
Dau freamătul pădurii,
Din armoniile ce curg
În vinele naturii,
Te plăsmuiesc din nou cum ești,
Cînd ești tu lîngă mine,
Cu-aceleași farmeci femeiești,
Ce m-au legat de tine !
Și-n aiurări adînci căzut,
Îți murmur lin amoru-mi:
Cînd însă dau să te sărut ,
Sărut... în gol tot doru-mi.
Astfel cu lipsa ta străbat ,
Ducîndu-ți vecinic dorul ,
Precum se duce însetat
Prin stepe călătorul !...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu