7. /1 AUGUST 2022 - POEZIE

Pantelimon Halippa

Sari la navigareSari la căutare

Pantelimon Halippa
Date personale
Născut	1 august 1883 Cubolta, ținutul Soroca, gubernia Basarabia, Imperiul Rus
Decedat	30 aprilie 1979 (95 de ani) București, Republica Socialistă România
Înmormântat	Mănăstirea Cernica
Frați și surori	Ion Halippa
Cetățenie	România
Religie	Biserica Ortodoxă Română
Ocupație	jurnalist politician
Președintele Sfatului Țării
În funcție 25 noiembrie – 27 noiembrie 1918
Precedat de	Constantin Stere
Succedat de	ultimul
Premii	Ordinul Republicii (23 august 2010)
Partid politic	Partidul Național Moldovenesc (1917 - 1918) Partidul Țărănesc din Basarabia (1918 - 1921) Partidul Țărănesc (1921 - 1926) Partidul Național Țărănesc (1926 - 1947)
Alma mater	Universitatea din Tartu Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Profesie	politician
Membru corespondent al Academiei Române
Modifică date / text

Pantelimon Halippa sau Pan Halippa (n. 1 august 1883, Cubolta, ținutul Soroca – d. 30 aprilie 1979, București) a fost un publicist și om politic român basarabean, unul dintre cei mai importanți militanți pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia și pentru unirea acestei provincii cu România. A fost președintele Sfatului Țării care a votat unirea în 1918. A ocupat funcții de ministru în diferite guverne. A fost persecutat politic de regimul comunist și închis la Sighet. Membru corespondent al Academiei Române exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.

Cuprins

• 1Biografie
• 2Activitatea politică
• 3Operă
• 4Note
• 5Legături externe
• 6Bibliografie

Biografie[modificare | modificare sursă]

Pan Halippa (stânga), Ștefan Holban și mitropolitul Gurie Grosu, prezenți la un eveniment religios în Nisporeni, 1930.

Bustul lui Pantelimon Halippa, ridicat în Alba Iulia

Imaginea lui Halippa pe un timbru românesc

Imaginea lui Pantelimon Halippa pe un timbru din Republica Moldova

A fost fiul dascălului de biserică Nicolae Halippa, mama sa fiind Paraschiva Halippa, fiica preotului din Vozdu, județul Soroca. A urmat școala primară în satul natal, la Cubolta, apoi cursurile Școlii Spirituale din Edineț și ale Seminarului Teologic din Chișinău. După ce a absolvit seminarul în 1904, s-a înscris la Facultatea de Fizică și Matematică a Universității din Dorpat (astăzi Tartu, Estonia). Un an mai târziu a izbucnit revoluția și Halippa s-a văzut nevoit să renunțe la studii. În anul 1906 a plecat la Moscova, la Congresul Uniunii Țăranilor din întreaga Rusie, fiind delegatul țărănimii basarabene. Aici a fost arestat și închis în închisoarea Butîrca, iar apoi eliberat și trimis în Basarabia. Revenit la Chișinău, s-a apropiat de tinerii intelectuali români, colaborând la „revista Basarabia”, prima publicație română a epocii, în paginile căreia a tipărit imnul revoluționar Deșteaptă-te, române, fapt pentru care a fost urmărit de autoritățile țariste.^[1]

În toamna anului 1908 s-a refugiat la Iași și s-a înscris la facultatea de litere și filosofie, secția istorie și geografie, ale cărei cursuri le-a urmat între 1908 și 1912. În această perioadă a colaborat la revista „Viața românească”, în care a avut o rubrică permanentă, “Scrisori din Basarabia”. A colaborat și la alte publicații din România, de exemplu „Adevărul”, „Dimineața” și altele. În 1908 a tipărit la Chișinău, cu caractere chirilice, „Pilde și povețe”, prima carte literară din Basarabia, iar în 1912 lucrarea „Basarabia, schiță geografică”. Revenit la Chișinău în 1913, publică împreună cu Nicolae Alexandri și cu ajutorul lui Vasile Stroescu, ziarul „Cuvânt moldovenesc”, al cărui director a fost. În scrierile sale, Halippa nu a contenit să militeze pentru unirea Basarabiei cu România.

Activitatea sa politică s-a intensificat, iar în 1917 a înființat Partidul Național Moldovenesc. În iunie 1917 a participat ca deputat al Basarabiei la primul congres al Sovietelor, cu care prilej a avut o întrevedere cu Lenin, în legătură cu problema autodeterminării Moldovei dintre Prut și Nistru. Anul 1918 l-a găsit pe Halippa în fruntea curentului pro-unire, drept pentru care a fost ales vicepreședinte, apoi președinte al Sfatului Țării, adunarea care la 27 martie 1918, a votat Unirea Basarabiei cu România. A participat și la adunările de la Cernăuți și de la Alba-Iulia care au proclamat Unirea Bucovinei și, respectiv, a Transilvaniei cu România.

După 1918 a deținut mai multe funcții: ministru, secretar de stat pentru Basarabia (1919-1920), ministru al Lucrărilor Publice (1927), ministru al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor (1930), ministru ad-interim la Ministerele Muncii, Sănătății și Ocrotirii Sociale (1930), ministru secretar de stat (1928-1930, 1932, 1932-1933), senator și deputat în Parlament (1918-1934), urmărind constant propășirea culturală a Basarabiei.

În anul 1923 devine membru emerit al Suveranului Sanctuar al României și, în același an, la 29 decembrie, reprezenta Loja Libertatea, din Chișinău, la Conventul anual al Marii Loji Naționale din România (MLNR). În 1925 a făcut parte din Comisia de relații externe a MLNR. A mai îndeplinit și funcția de garant de amiciție în România al Supremului Consiliu de grad 33 din Santo Domingo.^[2]

Pantelimon Halippa a fost întemeietorul Universității Populare din Chișinău (1917), al Conservatorului Moldovenesc, al Societății Scriitorilor și Publiciștilor Basarabeni, al Societății de Editură și Librărie “Luceafărul” din Chișinău (1940). În 1932 a editat și a condus revista “Viața Basarabiei” și ziarul cotidian omonim.

În 1950 a fost arestat și închis, fără a fi judecat, la Sighetu Marmației, după doi ani fiind predat NKVD-ului, dus la Chișinău, judecat și condamnat la 25 de ani de muncă forțată în Siberia. A fost mutat la închisoarea de la Aiud, unde a fost reținut până în 1957, fiind eliberat prin grațiere la 11 aprilie 1957. A murit la 30 aprilie 1979, la vârsta de 95 de ani, în București, în casa de pe strada Al. Donici nr. 32. A fost înmormântat în cavoul familiei din cimitirul Mănăstirii Cernica, de lângă București.^[3]

A scris peste 280 poezii, articole, schițe, traduceri, memorii, reușind să editeze în timpul vieții doar un singur volum, Flori de pârloagă (1921, Iași), prefațat de Mihail Sadoveanu. A scris și câteva studii istorice: Bessarabia do prisoedineniâ k Rossii (1914), Basarabia înainte de sub dominația Rusă (1812-1825), B. P. Hasdeu (1939). Postum i se publică în revista „Patrimoniu” din Chișinău Povestea vieții mele (1990) și un volum de publicistică (2001). În colaborare a mai semnat și cartea Testament pentru urmași (1991). Membru corespondent al Academiei Române (1918). Exclus în 1948, Halippa a fost repus în drepturi în 1990 ca membru corespondent al Academiei Române.

Pe 23 august 2010, președintele interimar al Republicii Moldova și președintele Parlamentului Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, i-a conferit post-mortem „Ordinul Republicii” lui Pantelimon Halippa, alături de un grup de luptători împotriva regimului totalitar comunist de ocupație.^[4][5][6]

O stradă și o mică piață din sectorul Centru al orașului Chișinău îi poartă numele.^[7][8]

Activitatea politică[modificare | modificare sursă]

Activitate	Mandat
Deputat	1919
Președintele Partidului Țărănesc din Basarabia	12 august 1918 - iulie 1921
Președintele Sfatului Țării	25 noiembrie 1918 - 27 noiembrie 1919
Ministru de stat pentru Basarabia	5 decembrie 1919 - 12 martie 1920
Ministrul Lucrărilor Publice	6 iunie 1927 - 20 iunie 1927
	10 noiembrie 1928 - 14 noiembrie 1929
Ministrul Lucrărilor Publice și Comunicațiilor	14 noiembrie 1929 - 7 iunie 1930
Ministrul Muncii, Sănătății și Ocrotirii Sociale	13 iunie 1930 - 8 octombrie 1930
Ministru de stat	10 noiembrie 1928 - 6 iunie 1930
	13 iunie 1930 - 4 aprilie 1931
	6 iunie 1932 - 10 august 1932
	20 octombrie 1932 - 9 noiembrie 1933

Operă[modificare | modificare sursă]

• Basarabia sub împăratul Alexandru I (Chișinău, 1914)
• Basarabia înainte de lipirea ei la Rusia. Studiu istoric (Chișinău, 1914)
• Bogdan Petriceicu Hasdeu (Chișinău, 1938)
• Calvarul românilor basarabeni și bucovineni. Documente (București, 1974)
• Flori de pârloagă (Iași, 1921)
• Povestea vieții mele, Chișinău, 1990
• Stihuri pentru zilele de astăzi, Chișinău, 1990
• Testament pentru urmași. Mărturii și documente, Chișinău, 1991 [postum, în colaborare cu Moraru Anatolie]

Debuteaza cu poezii in limba rusa. in revista pentru elevi a Seminarului Teologic din Chisinau (1901). 

A semnat si cu pseudonimul P. Basara-beanu, P. Cubolteanu etc, spre a-si ascunde identitatea de cenzura timpului. A condus si Cuvint moldovenesc (1913-l921), Viata Basarabiei ti ziarul CU acelasi nimic, la Chisinau (1922-l940) si Bucuresti (1940-l944). Deputat de Soroca. vicepresedinte si presedinte al Sfatului Tarii (1918), ministru in mai multe rinduri, seful Partidului National Taranesc din Basarabia. Arestat si inchis (1950). a fost predat autoritatilor sovietice si condamnat la douazeci si cinci de ani munca silnica. Membru corespondent al Acad. (1918); membru al U-niunii Scriitorilor. Colaboreaza la revista Arhiva. Revista stiintifica ..V. Adamachi", Viata Romaneasca si la cele basarabene. A publicat diverse lucrari cu caracter economic, istoric ori geografic, dupa model luminist. Traduce din poezia lui Puskin si Lermontov. A lasat in ms Amintirile unui mosneag de 92 de ani. Poetii si prozatorii basarabeni. Proverbe moldovenesti din Basarabia. Poezia lui Pantelimon Halippa (Flori de pirloaga, 1921; Chitarepamintului. 1940) este un reflex al miscarii de redesteptare nationala de la inceputul sec, cintata cu patima, dar fara posibilitati artistice. intreaga activitate politica si a consemnat-o in Cronica vietii mele. ms de 1480 p.

Inteleasa ca datorie morala, poezia lui Pantelimon Halippa repeta citeva teme si obsesii tipice liricii profetice si vindicative. Fiind o expresie autentica a suferintei, versurile din Flori de pirloaga (1921) si Chitarepamintului (1940) nu sint, in schimb, si produsul unei originalitati artistice pe masura, ele hranindu-se adesea din zonele traditionalismului minor. Poetul e, dupa stereotipice genului, alesul care cinta jalea multimii, anuntind desteptarea iminenta si prefacerea: 

„Si eu cint atuncea viata Moldovenilor din sate, Ce orbecaiesc prin ceata De dureri nenumarate" (Poezie-datorie).

Tonul e lipsit de accentele puternice ale poeziei mesianice, incit poetul devine un hibrid intre profet si rapsod. Poezia se confunda, prin urmare, cu improvizatia sterila: 

„Sufla vint de primavara (] Si ne-aduce veste-n tara Despre scumpa libertate" (Vestirea libertatii).

Nota sociala si nationala este evidenta, implicarea in istorie aduce in atentie evenimente concrete, legate, de regula, de realitatea provinciei natale, ca in poezia Anului . Nu lipseste nici poezia-rugaciune, care dezvaluie condamnarea la suferinta in asteptarea mintuirii divine (In miez de noapte). Patetismul e credibil, artistic insa figuratia poetica e precara. Poemul, redus la discurs, abunda in clisee. Tema insasi se banalizeaza, fiindca lipseste transfigurarea. Mai verosimila si mai plina de dramatism este impresia de suferinta colectiva, de plins incurabil: 

„Durerea lumii el plingea Si lumea-i raspun-dea-n suspinuri, Caci chinul lui se infratea Cu a multimii grele chinuri" (Poetul-luptator).

Inferioara poeziei sociale este cea de natura si de dragoste. Idilismul prolifereaza, imaginatia poetica e absenta, ideea e redusa la enunt, de unde si retorismul iminent. Rarele secvente care surprind atmosfera de intimitate naturista (Toamna in gradina) nu pot compensa bucuria exaltata care pastiseaza extazul cosbucian: 

„Tot cuprinsu-i o minune Si tu om, matur pe-aice Nici un chip n-ai a nu spune: Sint nimic, dar sint ferice! " (Lan de griu).

Lirica de dragoste dulceaga, sentimentala, abuzeaza de diminutive si rime previzibile, dupa modelul popular („nourasi de horbotele", „odorul meu gingas si drag"). in aceasta linie, poezia lui Pantelimon Halippa e o adaptare a romantismului la samanatorism. Retine atentia, in schimb, o plingere dupa pamintul pierdut, de o amaraciune resemnata. Poetul apare aici in ipostaza unui Ioan fara Tara, vagabondind melancolic: 

„Cindva si eu o tara-aveam! 
Ca-n paradis/in codri cu poeni traiam 
Dar a fost vis!

[] 
Azi vagabond, mereu la drum, 
Intr-un abis 
As vrea sa cad, sa ma fac scrum 
Ce jalnic vis!" (Amaraciune), 

In Cintarepamintului, nota sociala si politica e si mai pronuntata, exprimata insa cu aceleasi mijloace modeste. Ceea ce anima poezia lui Pantelimon Halippa si-i confera o unda de tulburare, desi artisticeste ea pare anacronica, este nota de implicare in suferinta colectiva, comunicata pe un ton de lamentatie.

OPERA: Basarabia sub imparatul Alexandru I (1812-l825), Chisinau, 1914; Flori de pirloaga (1912-l920), pref. de M. Sadoveanu, Iasi, 1921; O aivintare (inuta in Parlamentul tarii. Bucuresti, 1924; Soia. Sfaturi pentru tarani, Chisinau, 1939; Bogdan Petriceicu Hasdeu, Chisinau, 1939; Cinta-re pamintului. Chisinau, 1940; Munca si invatatura, Chisinau, 1940; Basarabia. Schita geografica, Chisinau, f.a.

REFERINTE CRITICE: St. Ciobanu, Cultura romaneasca in Basarabia, 1923; G. Calinescu, Istoria .

Gellu Naum

Gellu Naum
Date personale
Născut	1 august 1915[2]  București, România
Decedat	29 septembrie 2001 (86 de ani)  București, România
Părinți	Andrei Naum și Maria Rosa Gluck
Naționalitate	România, origini aromâne
Cetățenie	România
Ocupație	poet, prozator, dramaturg, traducător, eseist
Limbi	limba română[1]
Studii	Universitatea din București, Universitatea Sorbona
Activitatea literară
Mișcare/curent literar	suprarealism, proletcultism
Specie literară	eseistică, poezie, proză, teatru
Operă de debut	1. Poezii în revista Cuvântul, 2. Drumețul incendiar (1936)
Opere semnificative	„Libertatea de a dormi pe o frunte”, „Calea șarpelui”
Influențe[ascunde] André Breton
Note
Premii	Preis der Stadt Münster für Europäische Poesie[*]
Modifică date / text

Gellu Naum (n. 1 august 1915,^[2] București, România – d. 29 septembrie 2001, București, România) a fost un eseist, poet, prozator și dramaturg român considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist și unul dintre ultimii mari reprezentanți ai acestuia pe plan european.^[3]

Cuprins

• 1Biografie
• 2Operă
  • 2.1Poezii
  • 2.2Proză și eseu
  • 2.3Teatru
  • 2.4Literatură pentru copii
  • 2.5Opere traduse în alte limbi
  • 2.6Traduceri
• 3Premii și distincții
• 4Note
• 5Bibliografie
• 6Legături externe

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 1 august 1915 în București; a fost fiul poetului Andrei Naum, căzut în luptele de la Mărășești și al soției acestuia, Maria Naum, născută Rosa Gluck. În 1926 intră la liceul "Dimitrie Cantemir" din București, unde începe să scrie versuri în urma unui pariu. Debutează cu două poezii publicate în revista Cuvântul. Între 1933 și 1937, Gellu Naum urmează cursurile Universității din București, studiind filosofia. La 27 decembrie 1935, studentul Naum din anul III a fost percheziționat și arestat pentru că a fost surprins scriind "parole cu caracter subversiv" pe zidurile caselor din străzile Dr. Sergiu, Dr. Felix și Bd. Cuza.^[4]

La îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner, Gellu pleacă în 1938 la Paris, unde își continuă studiile de filozofie la Sorbona, pregătind o teză de doctorat despre Pierre Abélard (teolog și filozof scolastic francez). La Paris ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton.

Întors în țară în 1939, va fi mobilizat și trimis pe frontul de Răsărit.

În 1941 se constituie grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, Dolfi Trost, Virgil Teodorescu și Paul Păun), a cărui activitate deosebit de intensă între anii 1945 și 1947 îl va face pe André Breton să afirme: "Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la București".

După 1947, în condițiile impunerii Realismului socialist ca unică formă permisă de exprimare în literatură, grupul se destramă. În 1948 și 1949, Gellu Naum scrie poemul cu tentă filozofică și ezoterică Calea șarpelui, experiență care îi va marca definitiv stilul. În anii 1950 și 1960, publică mai multe cărți de literatură pentru copii (precum mult apreciata Carte cu Apolodor), dar și de literatură proletcultistă (precum volumul Soarele calm sau "romanul pentru tineret" Tabăra din munți), acestea din urmă nefiind prezente în majoritatea bibliografiilor oficiale. Cu toate acestea, Gellu Naum a continuat să scrie, pe ascuns, poeme suprarealiste (de exemplu, poemul din 1958 Heraclit). În această perioadă, el trăiește mai mult din traducerile autorilor René Char, Denis Diderot, Samuel Beckett, Stendhal, Franz Kafka, Julien Gracq etc.

Odată cu perioada destinderii regimului, începe să publice poeziile de sertar în 1968, cu volumul Athanor. Cu acest volum și cu următoarele (Copacul-animal, Tatăl meu obosit etc.), Gellu Naum reușește să stârnească unele reacții printre critici, dar începe să fie recunoscut ca un scriitor important abia după publicarea romanului Zenobia (1985). În numai câțiva ani, apar numeroase ediții traduse din poemele lui Gellu Naum. De asemenea, el este invitat să țină lecturi publice în Germania, Franța, Olanda și Elveția.

Opera sa este tradusă în principalele limbi internaționale, fiind încununată cu premii importante (Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate literară, 1986; Premiul european de poezie, Münster, 1999; The American Romanian Academy Arts Award, 2002 ș.a.).

Ca și André Breton, Gellu Naum a rămas până la sfârșitul vieții credincios modului suprarealist de a trăi și de a scrie poezia, ceea ce dovedește că pentru el alegerea suprarealismului nu a fost o opțiune conjuncturală, ci expresia celei mai autentice afirmări de sine.

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 - Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism Romantism - Realism Parnasianism - Simbolism Naturalism - Modernism Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru) Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii

Portal România

Portal Literatură

Proiectul literatură

v • d • m

Operă[modificare | modificare sursă]

Poezii[modificare | modificare sursă]

• Libertatea de a dormi pe o frunte, Tipografia Steaua Artei, București, 1937 (cu un desen de Victor Brauner; tiraj de 96 de exemplare)
• Vasco de Gama, Institutul de Arte Grafice "Rotativa", București, 1940 (cu un desen de Jacques Hérold; tiraj de 150 de exemplare pe hârtie velină)
• Culoarul somnului, București, 1944 (cu un portret de Victor Brauner)
• Poem despre tinerețea noastră, Editura S.N., București, 1960 (ilustrații de Jules Perahim)
• Soarele calm, Editura pentru Literatură, București, 1961 (copertă și ilustrații de Jules Perahim)
• Athanor, Editura pentru Literatură, București, 1968
• Poeme alese, Editura Albatros, București, 1970 (cu un portret de Victor Brauner)
• Copacul-animal, Editura Eminescu, București, 1971
• Tatăl meu obosit. Pohem, Cartea Românească, București, 1972
• Poeme alese, Cartea Românească, București, 1974
• Descrierea turnului, Editura Albatros, București, 1975 (în același an, o ediție completă, în afară de comerț a fost tipărită la Editura Litera)
• Partea cealaltă, Cartea Românească, București, 1980
• Malul albastru, Cartea Românească, București, 1990
• Fața și suprafața urmat de Malul albastru. Poeme (1989-1993), Editura Litera, București, 1994
• Focul negru, Editura Eminescu, București, 1995
• Sora fântână, Editura Eminescu, București, 1995
• Copacul-animal urmat de Avantajul vertebrelor, Colecția Avangarda, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000
• Ascet la baraca de tir, Editura Fundației Culturale Române, București, 2000 (postfață de Ioana Pârvulescu)
• Calea șearpelui, Editura Paralela 45, Pitești, 2002 (postum; ediție îngrijită și prefațată de Simona Popescu)
• Despre identic și felurit. Antologie, Editura Polirom, București, 2004 (postum; prefață și notă de Simona Popescu)
• Exactitatea umbrei, Editura Paralela 45, Pitești, 2010 (postum, seria Premiul Eminescu)
• Vârsta semnului. 52 de poeme alese și rostite de Gellu Naum, Editura Casa Radio, București, 2011 (postum; cu o prezentare de Simona Popescu și un documentar radiofonic de Anca Mateescu)
• Opere I. Poezii, Editura Polirom, București, 2011

Proză și eseu[modificare | modificare sursă]

• L'image présente à l'esprit (Imaginea prezentă în minte), Paris, 1939 (în exemplar unic)
• Medium, Tipografia Editura Modernă, București, 1945 (cu șase reproduceri fotografice)
• Critica mizeriei, în colaborare cu Paul Păun și Virgil Teodorescu, Colecția suprarealistă, București, 1945
• Teribilul interzis, Atelierele Tipografiei "I.C. Văcărescu", Colecția suprarealistă, București, 1945 (cu un frontispiciu de Paul Păun; tiraj de 300 de exemplare numărate pe hârtie velină)
• Spectrul longevității. 122 de cadavre, în colaborare cu Virgil Teodorescu, Colecția suprarealistă, 1946
• Castelul orbilor, Atelierele Tipografiei "Bucovina", Colecția suprarealistă, București, 1946 (tiraj de 300 de exemplare, dintre care 100 exemplare numărate pe hârtie velină)
• L’Infra-Noir (Infranegrul), în colaborare cu Gherasim Luca, Paul Păun, Virgil Teodorescu și Dolfi Trost, Colecția suprarealistă, București, 1947
• Éloge de Malombre. Cerne de l'amour absolu (Elogiul Malombrei), în colaborare cu Gherasim Luca, Paul Păun, Virgil Teodorescu și Dolfi Trost, Colecția Infra-Noir, 1947
• Filonul, Editura Tineretului, București, 1952
• Tabăra din munți, Editura Tineretului a C.C. al U.T.M., București, 1953
• Poetizați, poetizați..., Editura Eminescu, București, 1970
• Zenobia, Cartea Românească, București, 1985, 1991, 2003
• Întrebătorul, Editura Eminescu, București, 1996, 1999
• Despre interior-exterior. Gellu Naum în dialog cu Sanda Roșescu, Editura Paralela 45, Pitești, 2003 (postum)
• Opere II. Proza, Polirom, 2012

Teatru[modificare | modificare sursă]

• Insula. Ceasornicăria Taus. Poate Eleonora, Cartea Românească, București, 1979
• Exact în același timp. Teatru, Editura Palimpsest, București, 2003 (postum; ediție îngrijită și prefațată de Ion Cocora) da da'

Literatură pentru copii[modificare | modificare sursă]

• Așa-i Sanda, București, 1956
• Kicsi Sari, București, 1956
• Cel mai mare Gulliver, București, 1958
• Cartea cu Apolodor, București, 1959 (desene de Jules Perahim)
• Das Buch von Apolodor (Cartea lui Apolodor), Editura Tineretului, București, 1963 (tradusă în germană de Franz Johannes Bulhardt)
• A doua carte cu Apolodor, București, 1964
• Cartea cu Apolodor, Editura Ion Creangă, București, 1975
• Cărțile cu Apolodor, Editura Ion Creangă, București, 1979
• Amedeu, cel mai cumsecade leu, poezii, Editura Ion Creangă, București, 1988 (desene de N. Nobilescu)

Opere traduse în alte limbi[modificare | modificare sursă]

• Das Buch von Apolodor , Editura Tineretului, București, 1963 (traducere în germană de Franz Johannes Bulhardt)
• Zebegény a pingvin, Ifjúsági Kiadó, Bukarest, 1963 (traducere în maghiară de Erik Majtényi)
• Zebegény újabb kalandjai, Ifjúsági Kiadó, Bukarest, 1965 (traducere în maghiară de Erik Majtényi )
• Gladiátor az autóbuszban: versek, Albatrosz Könyvkiadó, Bukarest, 1976 (traducere în maghiară de Balogh József)
• Mon père fatigué, Arcane 17, Paris, 1983 (traducere în limba franceză de Sébastien Reichmann)
• Der Pinguin Appolodor, Editura Ion Creangă, București, 1982 (traducere în limba germană de Rolf Bossert);
• Zähne von Worten zermalmt, Editura Kriterion, București, 1983 (traducere în limba germană de Anemone Latzina)
• My Tired Father, Editura Inkblot, Oakland, 1986 (traducere în limba engleză de James Brook)
• Zenobia, Wieser Verlag, Klagenfurt, [Salzburg], 1990 (traducere în limba germană de Georg Aescht)
• Partea cealaltă / L'autre côté, Cartea Românească, București, 1991 (ediție bilingvă, traducere în limba franceză de Annie Bentoiu și Andrée Fléury)
• Zhnobia, Editura Forma, Atena, 1992 (traducere în limba greacă de Victor Ivanovici)
• Black Box, Wieser Verlag, Klagenfurt, Salzburg, 1993 (traducere în limba germană de Oskar Pastior și Georg Aescht)
• The advantage of vertebre, San Francisco, 1993 (traducere în limba engleză de James Brook și Sasha Vlad; ediție în afara comerțului)
• Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119
• Zenobia, Maren Sell, Calman Lévy, Paris, 1995 (traducere în limba franceză de Luba Jurgenson și Sébastien Reichmann)
• L'ekzakto de l'ombro, Eldonejo Bero, Berkeley, 1995 (traducere în esperanto de Sasha Vlad și Ionel Oneț)
• Patro mia laca. L'avantaĝo de l'vertebroj, Eldonejo Bero, Berkeley, 1995 (traducere în esperanto de Sasha Vlad)
• Zenobia, Northwestern University Press, Evanston, Illinois, 1995 (traducere în limba engleză de James Brook și Sasha Vlad)
• Rede auf dem Bahndamm an die Steine, Amman Verlag, Zürich, 1998 (traducere în limba germană de Oskar Pastior)
• My Tired Father, Green Integer København & Los Angeles, 1999
• Oskar Pastior entdeckt Gellu Naum, Europa Verlag, Hamburg-Wien, 2001
• Pentru Gellu Naum = For Gellu Naum, Editura Vinea / Editura Icare, București, 2002 (ediție bilingvă coordonată de Iulian Tănase)
• La quinta essenza / A cincea esență. Antologie bilingvă româno-italiană, selecție, traducere, eseu introductiv și biobibliografie de Geo Vasile, Editing Edizioni, Treviso, 2006, 312 p.
• Gramatica labirintului / La grammatica del labirinto. Antologie bilingvă româno-italiană, selecție, traducere, postfață și biobibliografie de Geo Vasile, Editura Ex Ponto, Constanța, 2008, 314 p.
• Vasco da Gama și alte poheme = Vasco da Gama and other pohems, Editura Humanitas, București, 2007 (ediție bilingvă; introducere și traducere în limba engleză de Alistair Blyth)
• A sziget (Insula), revista Játéktér, Cluj, nr. 1/2017, p. 56-95. (traducere în maghiară de Balázs Imre József)
• Zebegény, a pingvin, Kriterion, Cluj, 2018 (ed. completă; traducere în maghiară de Balázs Imre József și Majtényi Erik) ISBN 9789732611791

Majoritatea notelor bibliografice au fost extrase din antologia Literatura română de avangardă, îngrijită de Gabriela Duda, Universitatea din Ploiești, Editura Humanitas, 1997, ISBN 973-28-0730-X

• Pieta - Eine Auswahl rumänischer Lyrik, Dionysos, Boppard, 2018, în traducerea și selectarea lui Christian W. Schenk, ISBN 9781977075666;

Traduceri[modificare | modificare sursă]

• Căpitanul Fracasse, Le Capitaine Fracasse de Theophile Gautier, Colecția Cutezătorii, Editura Tineretului, 1967
• Notre-Dame de Paris, Victor Hugo
• Omul care râde, Victor Hugo
• 20.000 de leghe sub mări, Jules Verne
• Goana după meteor, Jules Verne
• O călătorie spre centrul Pământului, Jules Verne
• Uimitoarea aventură a misiunii Barsac, Jules Verne
• Contele de Monte-Cristo, Alexandre Dumas
• Roșu și negru, Stendhal
• Despre dragoste, Stendhal
• Koenigsmark, Pierre Benoît
• Atlantida, Pierre Benoît

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

• 1958 - Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii, București
• 1968 - Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traduceri, București
• 1975 - Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie, București
• 1986 - Premiul special al Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate literară, București
• 1992 - Premiul național de poezie „Mihai Eminescu”, Botoșani
• 1992 - Premiul Republicii Zair pentru poezie străină, Kinshasa
• 1995 - Premiul Fundației Culturale Române pentru excelență artistică, București
• 1997 - Premiul revistei Flacăra „Magician al cuvântului”, București
• 1999 - Premiul european de poezie, Münster
• 2002 - Titlul de „Cavaler al Literaturii” acordat de Academia de Științe, Literatură și Arte Oradea (ASLA)
• 2002 - The American Romanian Academy Arts Award

A fost distins cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.^[5]

Volume poezii

Drumeţul incendiar
Libertatea de a dormi pe o frunte, 
Vasco de Gama, 
Culoarul somnului,
Poem despre tinereţea noastră, 
Soarele calm, 
Athanor, 
Poeme alese, 
Copacul-animal, 
Tatăl meu obosit. 
Poeme alese, 
Descrierea turnului, 
Partea cealaltă, 
Malul albastru, 
Faţa şi suprafaţa urmat de Malul albastru. 
Focul negru, 
Sora fântână, 
Copacul-animal urmat de Avantajul vertebrelor, 
Ascet la baraca de tir, 
Calea şarpelui, 
Despre identic şi felurit. 

Răspântia

Ce prapaditi eram doamne si ce ne mai iubeam
ca niste linguri de lemn nedesfacute înca din trunchiul lor comun
duceam mâncarea la gura unuia si altuia ne daruiam
seminte de floarea soarelui într-un cornet facut dintr-o bucata de ziar
stateam la o raspântie cu un fior pe noi
o singura fiinta umplea tot cerul si pamântul
soaptele ei erau tunete ne contineau

ce prapaditi eram în noi se afla un copil ne prefaceam ca doarme
baiatul asta este mama mea spuneai
uita-te la cozorocul lui scrie pe el numele meu (l-a scris înainte de a ma naste)
nu-i asa ca scrie numele meu oricare numele nostru de prapaditi
se preface ca doarme e si el continut da-i câteva seminte
trece prin noi si creste crede ca se continua
si ce ne mai iubim ne tinem strâns ni se lipesc genele
pe când copilul asta doarme în descrierea lui
sa nu vorbesti asa spuneam fiindca prapaditul asta sunt eu s-a spus si la radio pe de alta parte
si ce ne mai iubim ce ne continem în fiinta aceea monstruoasa în vastitatea ei
uite îti dau tot cornetul citeste-mi stirile
si ce s-a mai îngalbenit hârtia ce s-au mai întunecat literele
doamne ce prapaditi suntem si ce ne mai iubim 

Acolo lângă mal

Acolo lânga mal sub mânastire
o fata îi ardea suturi unuia cu palarie gri
eu m-am oprit Habar n-aveam de ce
(poate nefericita mea nevoie de-a reintra în cauzalitati pierdute)
ea m-a simtit si s-a întors spre mine Avea o geanta extraordinara
Ma jerpelitule mi-a zis ce te holbezi asa Nu vezi ca facem dragoste

Eu m-am întins pe iarba Luceam pe dinauntru
ala scâncea zicea Te rog goneste-l

As fi putut sa le raspund urât sau chiar sa le înec motocicleta
pesemne însa ca luceam atât de tare
ca ochii lor au început sa lacrimeze
si fata ca un fluture s-a înaltat de la pamânt Plutea spre mine
venea ca o mireasa oarba ca un cires ceva în genul asta

oricum mi-era egal Pluteam si eu
cerul se ridica din ce în ce mai sus
ala scâncea ziea Te rog goneste-l 

La urma urmei

La urma urmei îmi amintesc perfect ziua
când cele sapte mame ale mele m-au nascut

(unica primordiala aceea care
cunoscuse bucuriile zamislirii
nu mai stia nici sa scrie nici sa citeasca
bratele ei octogenare ma leganau
si pentru ca pe umeri i se cuibarise
pisica cu patru ochi a mortii
eu ma sileam sa fiu cât mai usor)

celelalte sase cântau
transfigurate de durerile facerii
eu dormeam înca senin în fiecare din ele
dormeam ghemuit în coapsele si în genunchii lor
dormeam pur în materna lor puritate
aveam acolo si pâine si lapte si miere
si amintiri de la Amsterdam
si lumea se croia de jur împrejur linistita
o lume cu pesti si cu trestii în apele zilei a patra
cu omul de Hotel-Alger care îsi pierduse gura în ziua a sasea
o lume cu sori si zapezi în ziua a noua

dar bratele mamei octogenare erau ostenite
(pisica torcea abia auzita pe umerii ei)
si eu am vrut sa fiu cât mai usor

atunci m-am asezat lânga foc
sedeam acolo în costumul meu de geomant
miscam încet crenguta de alun
si încercam sa fiu cât mai usor chiar lânga foc

celelalte cinci au tacut
îndurerate de neasteptatul meu gest
de ce — le-am spus — de ce ma priviti asa
bratele mamei mele batrâne au ostenit
si eu vroiam sa fiu cât mai usor
as fi intrat sa ma culc într-un mar
dar nu vroiam sa complic continua voastra maternitate

ele au clatinat mustratoare din cap
si s-au închis în mutenia lor

apoi în ziua a zecea
au început sa latre câinii
si martorii au intrat tiptil în odaie