1. /27 AUGUST 2022 - ISTORIE PE ZILE:  Evenimente; Nașteri

EVENIMENTE

• 479 î.Hr. - In timpul razboiului dintre persi si greci, spartanii condusi de comandantul Pausanias infrang persanii in Bătălia de la Plataea.

• 1388 - Bătălia de la Bilecia – Parte a Războaielor otomane în Europa. Bătălia de la Bilecia a avut loc pe 27 august 1388 între forțele bosniece conduse de ducele Vlatko Vukovici și cele otomane aflate sub conducerea lui Lala Șahin Pașa. Armata lui Vlatko număra 7.000 de luptători din Bosnia, fiind mult inferioară oștii Imperiului Otoman care strânsese 18.000 de luptători. Acestea s-au înfruntat prima dată la Rudine, bosniacii, deși puțini, în cele din urmă au învins în apropiere de oraș Bilecia, ceea ce a întârziat avansul otoman în Bosnia. Șahin Pașa a scăpat fugind, în timp ce pierderile bosniecilor învingători erau nesemnificative.

  Bătălia a impresionat populația bosniacă a acelei perioade, gravând pe mormântul ducelui Vlatko din apropriere de Stolac următoarea inscripție: „Ase leži dobri čoek Vlatko Vuković. Vojvoda Vlatko je prvi pobijedio Turke kod Bileće 27. avgusta 1388.” (Aici se odihnește bunul om Vlatko Vukovici. Ducele Vlatko a fost primul care i-a înfrânt pe turci la Bilecia 27 august 1388.)

• 1588 - Tratat de comerţ încheiat de Petru Şchiopul, domn al Moldovei, cu Elisabeta, regina Angliei. Reprezentantul reginei, William Harebone, ambasador la Constantinopol, încheie, în numele reginei, cu domnitorul Petru Şchiopul un tratat prin care supuşii reginei urmau a fi liberi a se statornici şi a face negoţ, a vinde şi a cumpăra, „ba chiar a face toate cele ce societatea omenească şi obiceiul caută pentru negoţ şi pentru trebuinţele vieţii”.

  

  Petru Șchiopul și fiul său – foto: ro.wikipedia.org

  Petru al VI-lea Șchiopul (n. 1537 – d. 1 iulie 1594) a fost un domn al Moldovei. A domnit de patru ori, un “record” ne-egalat ulterior în istoria Principatelor Române.
  Prima domnie – 11 iunie 1574 – 18 noiembrie 1577;
  A doua domnie – 31 decembrie 1577 – 9 februarie 1578;
  A treia domnie – 13 martie 1578 – 2 decembrie 1579 și
  A patra domnie – 17 octombrie 1582 – 9 august/19 august 1591

• 1595 - Domnitorul Ieremia Movilă a recunoscut suzeranitatea polonă, declarând Moldova “membru credincios şi inseparabil” al coroanei polone.

• 1664 - 300 soldati englezi cuceresc asezarea olandeza New-Amsterdam si o renumesc in New-York.

• 1689 - Se semneaza intre Rusia si China (Imperiul Qing) tratatul de la Nercinsk (6 septembrie/27 august), care delimita frontiera intre cele doua imperii in Siberia, punand capat unui conflict militar a carui miza era regiunea fluviului Amur.

• 1776 - Armata britanică a învins Armata Continentală americană în cea mai mare înfruntare din timpul Razboiului de Independenta al Statelor Unite ale Americii, batalia de la Long Island.

  

  Regimentul Delaware în bătălia de la Long Island – foto: ro.wikipedia.org

  Bătălia de la Long Island, denumită și bătălia de la Brooklyn sau bătălia de la Brooklyn Heights, care a avut loc la 27 august 1776, a fost prima mare bătălie din Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii, după declararea independenței de către SUA, cea mai mare bătălie a întregului conflict și prima în care a intrat o armată a Statelor Unite după declararea independenței.

• 1783 - A fost înaltat primul balon umflat cu hidrogen, construit la cererea fizicianului francez Jacques Alexandre César Charles, dupa numele caruia, mult timp, baloanele cu hidrogen au fost numite “charliere”. Acest prim „charlier”, avea 4 metri diametru, era umplut cu hidrogen. Prima călătorie cu un astfel de balon a efectuat-o la 1 decembrie 1783 si ca si primul balon cu aer cald, inventat de fratii Montgolfier, a fost înaltat fara echipaj.

• 1812 - A început, în Moldova, domnia lui Scarlat Callimachi (până în 1819) care a iniţiat codul de legi al Moldovei (« Codul lui Calimachi »); (27.08/8.09).

• 1812 - A început domnia lui Ioan Gheorghe Carageaîn Tara Româneasca (din 27.08/8.09 pâna în 1818). In timpul domniei lui, caracterizata printr-o fiscalitate excesiva, tara a fost lovita de o epidemie de ciuma, cunoscuta sub numele de „ciuma lui Caragea”; (27.08/8.09).

• 1832 - Odată cu capturarea ultimului șef indian, Black Hawk, se termină războiul la est de fluviul Mississippi în Statele Unite.

  

  An illustration of Black Hawk, from History of the Indian Tribes of North America – foto: en.wikipedia.org

• 1855 - In timpul Războiului din Crimeea (1853-1856), fortăreaţa rusească de la Sevastopol a fost cucerită după un lung asediu, de forţele aliate (Franţa, Marea Britanie, Turcia) (27.08/8.09). Războiul din Crimeea a prilejuit instalarea primei linii telefonice în Moldova şi Ţara Românească, folosită de trupele aliate.
• 1877 - In timpul Razboiului Ruso-Romano-Turc a avut loc primul atac al trupelor române asupra pozitiilor turcesti. Misiunea de asalt şi cucerire a redanului otoman, din faţa redutei Griviţa-1 din sistemul de apărare a Plevnei, a fost încredinţată Regimentului 13 dorobanţi, comandat de locotenent-colonelul Ion Petrovici, şi altor subunităţi din cadrul Diviziei a 4-a infanterie. Cucerirea acestui avanpost fortificat se înscrie ca o primă victorie a Armatei Române. Pentru succesul repurtat, drapelul de luptă al Regimentului 13 dorobanţi este distins cu Ordinul “Steaua României”. De asemenea, s-a acordat unor ofiţeri şi soldaţi din subunităţile participante la atac Ordinul “Steaua României”, precum şi medalia “Virtutea militară”.

• 1883 - Vulcanul Krakatau din Indonezia erupe si provoaca un tsunami care cauzeaza moartea a 36.000 persoane. Explozia a fost resimtita până la 5.000 de kilometri si este considerată cea mai mare catastrofă naturală a mileniului.

  

  Krakatau – foto – ro.wikipedia.org

  Krakatau (sau Krakatoa) este unul dintre cei mai renumiți vulcani ai lumii și cel mai destructiv din istoria omenirii după erupția din 1883. Este situat în Indonezia, în strâmtoarea Sunda, la 49 de km de coasta de vest a insulei Java și la 40 de km de insula Sumatra. La 26 august 1883 (data locala 27 august, ora locală 10 a.m.), când Krakatau a erupt prima dată violent, jetul de cenușă avea o lungime de 27 de km. A doua zi, dimineața, au urmat alte trei explozii. Ultima a fost cea care a aruncat în aer două treimi din nordul insulei Rakata. Jetul de cenușă a ajuns la o altitudine de 37 de km, iar zgomotul a fost auzit la 4600 de km distanță, în insula Rodriguez.

  Acest zgomot a fost înregistrat ca fiind cel mai mare zgomot auzit pe pamânt. În seara zilei de 27 august s-a mai înregistrat o explozie puternică, care a dus la surparea completă a părții nordice a insulei Rakata. Cele patru explozii din 26-27 august au emis o energie echivalentă cu 200 megatone de TNT. Cea mai mare dintre explozii a fost cea de-a treia, estimată la echivalentul a 150 de megatone de TNT. Indexul megnitudinii a fost de 6 VEI, numit și “colosal”. În comparație, bomba de la Hiroshima a avut 20 de kilotone. Magma aruncată în aer a fost de aproximativ 125 km cubi.

• 1896 - Războiul dintre Anglia si Zanzibar – cel mai scurt razboi din istoria lumii, a început la ora 9:02 dimineața și a durat 38 de minute. Conflictul a izbucnit atunci când Sultanul Hamad bin Thuwaini, prieten al englezilor a murit, iar nepotul său Khalid bin Bargash a preluat puterea printr-o lovitură de stat. Potrivit unui tratat semnat in 1886, o condiţie pentru a deveni sultan al Zanzibarului era obţinerea permisiunii de le consulul britanic. Marea Britanie a dat un ultimatum lui Khalid, cerandu-i ca el si forţele sale fidele să părăsească palatul. Ca răspuns, Khalid a chemat garda palatului şi s-a baricadat în interiorul resedintei sultanului. Incercarea lui Khalid bin Bargash de a negocia a venit prea târziu si a fost nevoit sa se refugieze impreuna cu soţiile sale la ambasada Germaniei. Apoi a plecat în exil în Tanganyka, unde a fost capturat de britanici în 1916.
• 1910 - Biochimistul polonez Casimir Funk a inventat termenul de “vitamine”, substanţe esenţiale pentru sănătatea omului.

• 1916 - (14/27 august) România a declarat război Austro-Ungariei, intrând în Primul Război Mondial, de partea Antantei. Ambasadorul Edgar Mavrocordat depune la ora 21 la secretariatul Ministerului Austro-Ungar de Externe declarația de război din partea Regatului Român. Armata română înaintează pe trei direcții în Transilvania. La rândul lor Germania și Turcia declară război României la 28 respectiv 30 august. Pe 31 august Bulgaria atacă România fără declarație de război, care va fi făcută abia pe 1 septembrie 1916.

  

  Trupe române trecând Carpații (august 1916) – foto: ro.wikipedia.org

  Din punct de vedere militar, Campania anului 1916 a cuprins patru operații militare de nivel strategic, fiecare dintre acestea incluzând un număr de mari bătălii:
  - Operația ofensivă în Transilvania;
  - Operația de apărare pe frontul de sud (incluzând operația de nivel operativ-strategic de la Flămânda);
  - Operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați;
  - Operația de apărare a teritoriului Munteniei (incluzând operația de nivel operativ-strategic de apărare a Bucureștiului).

• 1920 - Nicolae Titulescu a fost numit delegat al României la Societatea Naţiunilor, alături de Thoma Ionescu şi Dimitrie Negulescu.

• 1928 - La Paris, 15 state au semnat Pactul Kellogg-Briand, de respingere a războiului. Actul nu prevede nici o sancțiune împotriva celor care ar încălca pacea. România a aderat la acest pact la 4 septembrie 1928.

  

  Pactul Kellogg-Briand (27 august 1928): Calvin Coolidge, Herbert Hoover și Frank B. Kellogg, (în picioare), alături de reprezentanții guvernelor care au ratificat “Tratatul pentru renunțare la război” (Pactul Kellogg-Briand), în “Camera de răsărit” a Casei Albe – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  Pactul Kellogg-Briand, cunoscut și ca Pactul de la Paris, după orașul în care a fost semnată această înțelegere pe 27 august 1928, a fost un tratat internațional “care milita pentru renunțarea la război ca instrument al politicii naționale”. Scopurile sale nu au fost atinse, dar a fost un pas înainte pentru dezvoltarea doctrinelor dreptului internațional. Pactul a fost botezat cu numele secretarului de stat american Frank B. Kellogg și al ministrului de externe francez Aristide Briand, inițiatorii tratatului.

• 1939 - Grigore Gafencu, ministrul de Externe al Romaniei , a declarat ministrului Germaniei la Bucureşti, W. Fabricius, că guvernul român este hotărât să păstreze neutralitatea “în orice conflict dintre Germania şi Polonia, chiar şi în cazul că Franţa şi Marea Britanie s-ar angrena şi ele în acest conflict”.

• 1955 - A apărut prima ediţie a Guinness Book of Records, având 198 de pagini.

  

  Logo for Guinness World Records – foto: en.wikipedia.org

   

  Ideea i-a aparţinut lui Sir Hugh Beaner, director comercial al Companiei Co Ltd., companie engleză producătoare de bere, într-o permanentă căutare de idei promoţionale. Guinness World Records, cunoscută până în anul 2000 ca The Guinness Book of Records este o carte de referință publicată anual, care conține o colecție recunoscută internațional de recorduri mondiale, atât performanțe umane cât și lucruri extreme ale lumii naturale. Cartea în sine deține un record mondial, ca fiind cea mai bine vândută serie de carte care deține drepturi de copyright.

• 1965 - A fost înfiinţată Universitatea din Craiova. Prin decizia nr.894 a Consiliului de Ministrii din 27 august, facultatile de Matematica, Chimie, Filologie, Economie, Electrotehnica, Agronomie, Horticultura au fost unite sub aceeasi administrare.

• 1979 - Un atac cu bombă al Armatei Republicane Irlandeze (IRA ) l-a ucis pe vărul reginei Marii Britanii, lordul Louis Mountbatten, amiral britanic în cel de-al Doilea Război Mondial și alte trei persoane, în timp ce se afla în vacanță, pe iahtul său, în Sligo, Republica Irlanda.

  

  Louis Mountbatten, Primul Conte Mountbatten de Burma – foto: ro.wikipedia.org

  Louis Francis Albert Victor Nicholas Mountbatten, Primul Conte Mountbatten de Burma (25 iunie 1900 – 27 august 1979) a fost un amiral și om politic britanic, unchi al Prințului Filip, Duce de Edinburgh. A fost ultimul vicerege al Indiei Britanice (1947) și primul Guvernator General al Indiei independente (1947-48). Mountbatten a fost asasinat de Armata Republicană Irlandeză (IRA), care a pus o bombă în barca lui, la Mullaghmore, în Irlanda.

• 1982 - Hotărâre a Biroului Comitetului Executiv al CNEFS din Romania prin care se interzicea organizarea şi funcţionarea oricăror cercuri de yoga şi karate pe lângă sau în cadrul unităţilor sportive din ţara noastră. Hotărârea a fost abrogată la data de 16.01.1990, dupa Revoluția Anticomunistă din România (14 – 25 decembrie 1989).

• 1982 - Lansarea primului avion de linie Rombac 1-11- primul avion de transport de pasageri cu reacţie realizat în ţara noastră.

• 1989 - Marea Adunare Națională de la Chișinău a decis oficializarea limbii române și trecerea la alfabetul latin. Marea Adunare Națională de la 27 august 1989 a fost o întrunire ce s-a ținut in Piața Victoriei din Chișinău (în prezent, Piața Marii Adunări Naționale), în contextul mișcării de renaștere națională de la sfârșitul anilor ’80 din RSSM. Au participat aproximativ 750.000 de oameni (circa 1/6 din populația de atunci a republicii). În cadrul adunării a fost cerută declararea limbii române ca limbă de stat în RSSM, precum și trecerea la grafia latină.

  

  Chisinau – Piața Marii Adunări Naționale – 1989

  Sub impulsul Marii Adunări Naționale, peste două zile, pe 29 august 1989, s-au deschis lucrările celei de-a XIII sesiuni a Sovietului Suprem din RSSM, care a durat până pe 1 septembrie. În rezultatul unor intense dezbateri avute cu oponenții din Sovietul Suprem, deputații românofoni au reușit să impună limba română ca limba de stat și adoptarea alfabetului latin. Discuțiile cele mai aprinse au avut loc pe 31 august, cand s-a votat și cea mai mare parte a legislației privitoare la limba de stat și alfabet. Ulterior, ziua de 31 august a fost declarată sărbătoare națională în Republica Moldova.

   

• 1991 - Parlamentul de la Chișinău a adoptat Declarația de Independență a Republicii Moldova. La cateva zile dupa puciul de la Moscova, Republica Moldova si-a proclamat independenta, dupa ce Parlamentul de la Chișinău a adoptat Declarația de Independență a Republicii Moldova, votand LEGEA Nr. 691 din 27.08.1991, privind Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova. Guvernul si Parlamentul Romaniei au sprijinit acest act, recunoscand, imediat, noul stat romanesc. La 3.09.1991, prin decizia Parlamentului, România devenea primul stat care recunoaştea independenţa Moldovei.

   

• 1991 - Comunitatea Europeană recunoaşte independenţa ţărilor baltice: Estonia, Letonia şi Lituania.

• 2003 - Planeta Marte se află la cea mai mică distanţă de Terra din ultimii 60.000 de ani, trecând la aproape 55.758.006 km de Pământ.

  

  Dimensiunile lui Marte, în comparaţie cu cele ale Pământului – foto; ro.wikipedia.org

  Marte este, pornind dinspre Soare, a patra planetă a Sistemului Solar, a cărei denumirea provine de la Marte, zeul roman al războiului. Uneori mai este numită și „planeta roșie” datorită înfățișării sale văzută de pe Pământ. Culoarea roșiatică se explică prin prezența pe suprafața sa a oxidului de fier.

• 2007 - Zborul inaugural al primei linii aeriene a Vaticanului; aeronava a decolat din Cetatea Sfântă şi a zburat până în oraşul francez Lourdes. Invitatul special al acestui eveniment a fost cardinalul Camillo Ruini, fost şef al Congresului episcopilor italieni.

• 2008 - Georgia a decis să îşi reducă prezenţa diplomatică în Rusia, lăsând doar doi diplomaţi în funcţie la Moscova, ca ripostă la recunoaşterea de către Rusia a republicilor separatiste georgiene Abhazia şi Osetia de Sud.

NAȘTERI

• 1545: Alessandro Farnese (spaniolă Alejandro Farnesio; 27 august 1545 – 3 decembrie 1592) a fost Duce de Parma și Piacenza din 1586 până în 1592, și Guvernator al Țărilor de Jos Habsburge din 1578 până în 1592. Este cunoscut pentru succesul campaniei din 1578-1592 împotriva Revoltei Olandeze, în care a capturat principalele orașe din sud (astăzi Belgia) și le-a redat Spaniei catolice.  Alessandro a fost fiu al Ducelui Ottavio Farnese de Parma, care era nepot al Papei Paul al III-lea. Mama lui a fost Margareta de Parma, o fiică nelegitimă a regelui Spaniei, împăratul Carol al V-lea. El a avut un frate geamăn, care a trăit doar o lună. Mama lui a fost sora vitregă a regelui Filip al II-lea al Spaniei și a lui Ioan de Austria. Alessandro a avut o carieră militară și diplomatică semnificativă în serviciul Spaniei, sub serviciul unchiului său, regele. A luptat în Bătălia de la Lepanto (1571) și în Olanda împotriva rebelilor.  

  Alessandro Farnese
  Portret a lui Farnese de Jean Baptiste de Saive
  Date personale
  Născut	27 august 1545 Parma, Ducatul de Parma
  Decedat	3 decembrie 1592 (47 de ani) Arras
  Înmormântat	Sanctuary of Santa Maria della Steccata[*]
  Părinți	Ottavio Farnese[*] Margareta de Parma
  Căsătorit cu	Infanta Maria a Portugaliei
  Copii	Ranuccio I Farnese, Duce de Parma Margherita Farnese, Ducesă de Mantua Cardinalul Oddoardo
  Cetățenie	Spania
  Religie	catolicism
  Ocupație	ofițer diplomat
  Apartenență nobiliară
  Titluri	duce
  Familie nobiliară	Casa de Farnese
  Duce de Parma și Piacenza
  Domnie	15 septembrie 1586 – 3 decembrie 1592
  Predecesor	Ottavio
  Succesor	Ranuccio I
  Guvernator al Țărilor de Jos Habsburge
  Domnie	1 octombrie 1578 - 3 decembrie 1592
  Predecesor	Ioan de Austria
  Succesor	Peter Ernst I von Mansfeld-Vorderort

• 1666: Ivan al V-lea Alekseievici (rusă Иван V Алексеевич; 6 septembrie [S.V. 27 august] 1666 – 8 februarie [S.V. 29 ianuarie] 1696) a fost co-Țar al Rusiei împreună cu fratele său vitreg mai mic Petru I) cu care a domnit între 1682 și 1696. El a fost fiul cel mic al lui Alexis I al Rusiei și a Mariei Miloslavskaia. Domnia sa a fost formală, el având serioase dizabilități fizice și mentale.  Ivan al V-lea a fost al 11-lea copil al Țarului Alexis. Cu o vedere slabă din naștere și bolnăvicios, capacitatea sa de a deține puterea supremă a fost contestată de către familia Narîșkin, care aspira să-l aducă pe tron pe fiul Nataliei Narîșkina, Petru. După decesul țarului Feodor al III-lea al Rusiei în aprilie 1682, facțiunile Miloslavski și Narîșkin au pornit lupta pentru putere. Patriarhul Joachim a convocat o adunare care a decis trecerea coroanei în mâinile lui Petru, care pe atunci avea puțin peste zece ani, mama sa Natalia Narîșkina fiind regentă. Deși Ivan era mai mare decât Petru, el a fost ignorat din cauza faptului că suferea de o serie de handicapuri.
  Noua structură însă a fost pusă la încercare de revolta streliților, regimentele de infanterie înființate în timpul domniei țarului Ivan al IV-lea.  Majoritatea relatărilor susțin că revolta a fost încurajată de fiica țarului Alexis, Sofia, și de facțiunea Miloslavski, care doreau să-l aducă pe tron pe Ivan și să exercite puterea în numele lui. Streliții, cărora li se datorau sume mari de bani, erau indignați de felul în care comandanții lor îi exploatau ca forță de muncă necalificată și nu aveau nevoie de mult ca să pornească revolta.

  La 15 mai, când s-a insinuat că familia Narîșkin l-a strangulat pe Ivan, mulțimea furioasă a pătruns la Kremlin cerând să li se spună adevărul. Natalia i-a adus pe Ivan și Petru în fața mulțimii ca să arate că Ivan era viu și nevătămat. În mod normal acest lucru ar fi fost suficient, însă Prințul Mihail Dolgoruki, șeful streliților, a intervenit și i-a condamnat pe rebeli. El a fost târât de pe scară și sfâșiat în bucăți sub privirile regente și ale lui Ivan și Petru.

  Streliții au pătruns în palat și au ucis mai mulți membri ai familiei și facțiunii Narîșkin. La 23 mai Prințul Ivan Khovanski, liderul autointitulat al streliților, a cerut ca Ivan să fie desemnat țar împreună cu Petru. Sofia și consilierii ei au luat măsuri rapide de liniștire a streliților plătindu-le 240.000 de ruble din suma datorată.

  În câteva luni Prințul Khovanski a fost demis și 12 regimente de streliți au fost transferate în serviciul de frontieră.  Ivan a avut o relație apropiată cu mama sa vitregă și cu fratele său vitreg, co-Țarul Petru. Ivan nu a vrut să devină Țar dar a fost convins să devină.

  La 25 iunie 1682 Ivan și Petru au fost încoronați la catedrala Dormition ca "dvoetsarstvenniki" (țari dubli). Un tron special cu două locuri a fost creat pentru această ocazie (astăzi este afișat la Palatul Armurilor de la Kremlin). Deși Ivan a fost considerat "țarul senior", puterea reală era deținută de sora cea mare a lui Ivan, Sofia Alekseievna. Începând cu 1684 s-au emis monede cu figura ei iar în 1686 și-a asumat titlul de Autocrat.

  Printr-un decret din 1686 s-a hotărât adunarea gunoaielor de pe străzile Moscovei. De asemenea, a fost abolită pedeapsa îngropării de viu, aplicată în special femeilor care își omorau soții.

  În 1686 Rusia a devenit primul stat european care a semnat un tratat comercial cu China, Tratatul de la Nercinsk. În aprilie 1686 s-a semnat Tratatul de pace permanentă cu Polonia. Prin faptul că Rusia a sprijinit Polonia în războiul împotriva Turciei, polonezii au trebui să recunoască pentru totdeauna apartenența de Rusia a Kievului și a altor teritorii pe care Polonia le cucerise recent. Contribuția Rusiei a fost invazia Crimeei începută în primăvara anului 1687 și terminată rapid într-un eșec.

  Când Petru a ajuns la maturitate, poziția Sofiei a devenit din ce în ce mai precară. Ea a sperat ca Ivan să aibă un moștenitor pe linie masculină, mascând astfel prelungirea regenței. Ivan, căsătorit în 1684, a avut în 1689 o fiică. La începutul anului 1689, Petru în vârstă de 16 ani, s-a căsătorit cu Evdokia Lopukhina. Golițin, principalul consilier al Sofiei, a început o a doua campanie în Crimeea terminată și asta printr-un eșec.

  În august 1689 Petru fuge în mănăstirea-fortăreață Troițki-Sergius temându-se că viața lui e în pericol, deși nu există dovezi că Sofia plănuia o lovitură de stat împotriva lui Petru. Un număr tot mai mare de boieri și ofițeri s-a alăturat lui Petru. La începutul lui septembrie, Sofia deja nu mai avea sprijin suficient și a trebuit să se retragă la mănăstirea Novodevici. Golițin a fost exilat.  În ultimul deceniu al vieții sale, Ivan a fost complet umbrit de energicul Petru I. Ivan și-a petrecut zilele cu soția sa, Praskovia Saltykova, "în rugăciune și post, zi și noapte". Debilitate pretinsă a lui Ivan nu l-a împiedicat să aibă cinci fiice, dintre care una - Anna Ivanovna - va asuma tronul în 1730. Nepoata lui de la un alt copil, Anna Leopoldovna va deveni regentă a Rusiei în timpul minoratului fiului ei și strănepotului lui Ivan, Ivan al VI-lea. Ultimul descendent supraviețuitor al lui Ivan al V-lea, Ecaterina Antonovna de Brunswick, a murit în 1807 după ce a fost închisă toată viața ei.

  La 27 de ani a fost descris de ambasadorii străini ca senil, paralitic și aproape orb. A murit doi ani mai târziu și a fost înmormântat la Catedrala Arhanghelului.  

  Ivan al V-lea
  Date personale
  Nume la naștere	Ivan Alekseievici Romanov
  Născut	27 august 1666 Moscova
  Decedat	8 februarie 1696 (29 de ani) Moscova
  Înmormântat	Cathedral of the Archangel[*][1][2]
  Părinți	Alexei I al Rusiei[1][2][3] Maria Miloslavskaya[*][1][2][3]
  Frați și surori	Petru I al Rusiei Sofia Alexeevna a Rusiei Tsarevna Yevdokia Alekseyevna of Russia[*] Tsarevna Catherine Alekseyevna of Russia[*] Tsarevna Natalya Alexeevna of Russia[*] Tsarevna Feodosia Alekseyevna of Russia[*] Tsarevna Maria Alekseyevna of Russia[*] Tsarevna Marfa Alekseyevna of Russia[*] Feodor al III-lea al Rusiei Tsarevich Alexei Alexeyevich of Russia[*] Tsarevich Dmitry Alexeyevich of Russia[*] Tsarevich Simeon Alexeyevich of Russia[*]
  Căsătorit cu	Praskovia Saltykova
  Copii	Maria Ivanovna Feodosia Ivanovna Ecaterina Ivanova Împărăteasa Ana a Rusiei Praskovia Ivanovna
  Cetățenie	Țaratul Rusiei
  Religie	Ortodoxie
  Ocupație	monarh
  Apartenență nobiliară
  Titluri	Tsar of All Russia[*] (1682–1696)
  Familie nobiliară	Casa Romanov
  Țar al tuturor Rusiilor
  Domnie	7 mai 1682 – 8 februarie 1696, cu Petru I
  Încoronare	25 iunie 1682
  Predecesor	Feodor III
  Succesor	Petru I
  Regent	Sofia Alekseievna (1682–1689)

• 1669: Anne Marie d'Orléans (27 august 1669 - 26 august 1728), a fost regină a Sardiniei și bunica maternă a regelui Ludovic al XV-lea al Franței. Anne Marie s-a născut la Castelul Saint-Cloud. Părinții ei erau Filip I, Duce de Orléans (fratele regelui Ludovic al XIV-lea al Franței) și Anne Henrietta a Angliei. Bunicii materni erau Carol I al Angliei și Henrietta Maria a Franței. Sora ei mai mare era Maria Luisa de Orléans, care a devenit regină a Spaniei când Anne Marie avea zece ani. Mama lor a murit la Castelul Saint-Cloud la zece luni după nașterea Annei Marie.

  Un an mai târziu, tatăl ei s-a căsătorit cu Elizabeth Charlotte, Prințesă Palatină. Din această căsătorie au rezultat trei copii. Fratele ei vitreg, Filip d'Orléans, viitorul regent al Franței s-a născut din această a doua căsătorie.

  Mama ei vitregă a descris-o ca fiind una dintre cele mai amabile și virtuoase femei  La 10 aprilie 1684, Anne Marie s-a căsătorit la Versailles cu Víctor Amadeus II, Duce de Savoia și viitorul rege al Siciliei (1713) și Sardiniei (1720).

  Au avut șase copii:

  • Marie Adélaïde (1685-1712),
    • căsătorită cu Ludovic, duce de Bourgogne; mama viitorului Ludovic al XV-lea al Franței;
  • Marie Anne (1687-1690);
  • Marie Louise (1688-1714),
    • prima soție a regelui Filip al V-lea al Spaniei;
  • Victor Amadeus (1699-1715), prinț de Piemont;
  • Carlo Emanuele III (1701-1773),
    • următorul Duce de Savoia și rege al Sardiniei.
  • Emanuele Philibert (1705-1705) Duce de Chablais.  La 1 august 1714, după decesul reginei Anne a Marii Britanii, Anne Marie devine moștenitoare prezumptivă la tronul Angliei, Scoției și Irlandei până la 31 decembrie 1720, când fratele mai mic al reginei Anne, James Francis Edward Stuart autointitulat "Iacob al III-lea și al VIII-lea" are un moștenitor, Charles Edward Stuart.

    Prin Anne Marie coboară pretendenții iacobini legitimi la tronulu Angliei și Scoției. În 1807, la aproape opt ani după moartea ei, a murit și cardinalul Henry Benedict Stuart, ultimul descendent al unchiului ei regele Iacob al II-lea al Angliei. Iacobinii vedeau legitimă succesiunea la tronurile Angliei și Scoției a descendenților supraviețuitori ai regelui Carol I. în 1807, un pretendent iacobin a fost Charles Emmanuel al IV-lea al Sardiniei, strănepotul Annei Marie de Orléans.

    Anne Marie a murit la Torino la 26 august 1728. Soțul ei Víctor Amadeus II a abdicat în favoarea fiului său în 1730 și a murit doi ani mai târziu la Moncalieri.  

    Anne Marie de Orléans
    Ducesă de Savoia, Regină a Sardiniei și Siciliei
    Date personale
    Nume la naștere	Anne Marie d'Orléans
    Născută	27 august 1669 Castelul Saint-Cloud, Franța
    Decedată	26 august 1728 (58 de ani) Torino, Piemont, Italia
    Înmormântată	Basilica of Superga[*]
    Cauza decesului	insuficiență cardiacă
    Părinți	Filip I, Duce de Orléans[1] Anne Henrietta a Angliei[1]
    Frați și surori	Maria Luiza de Orléans Élisabeth Charlotte de Orléans Filip al II-lea, Duce de Orléans Philippe Charles, Duke of Valois[*]
    Căsătorită cu	Victor Amadeus al II-lea al Sardiniei
    Copii	Marie-Adélaïde de Savoia Marie Anne de Savoia Maria Louisa de Savoia Victor Amadeus de Savoia Charles Emmanuel al III-lea Emanuele Philibert de Savoia
    Cetățenie	Franța
    Religie	catolicism
    Apartenență nobiliară
    Titluri	duce regină consoartă[*]
    Familie nobiliară	Casa de Savoia Casa de Orléans

• 1770 - S-a născut Georg Wilhelm Friedrich Hegel, clasic al filosofiei germane: “Logica”, “Fenomenologia spiritului” ; (m. 14 noiembrie 1831).
• 1789: Joseph Georg Friedrich Ernst Karl, Duce de Saxa-Altenburg (27 august 1789 – 25 noiembrie 1868), a fost Duce de Saxa-Altenburg.

  A fost al doilea fiu însă fiul cel mare supraviețuitor al lui Frederic, Duce de Saxa-Hildburghausen (sau Saxa-Altenburg din 1826) și a soției acestuia, Ducesa Charlotte Georgine de Mecklenburg-Strelitz. Joseph i-a succedat tatălui său ca Duce de Saxa-Altenburg după decesul acestuia în 1834.  S-a căsătorit la 24 aprilie 1817 la Kirchheim unter Teck cu Amelia de Württemberg (1799–1848). Joseph și Amalie au avut șase fiice:

  • Alexandrine Marie Wilhelmine Katharine Charlotte Therese Henriette Luise Pauline Elisabeth Friederike Georgine (n. 14 aprilie 1818 - d. 9 ianuarie 1907), căsătorită la 18 februarie 1843 cu regele George al V-lea al Hanovrei
  • Pauline Friederike Henriette Auguste (n. 24 noiembrie 1819 - d. 11 ianuarie 1825)
  • Henriette Friederike Therese Elisabeth (n. 9 octombrie 1823 - d. 3 aprilie 1915)
  • Elisabeth Pauline Alexandrine (n. 26 martie 1826 - d. 2 februarie 1896), căsătorită la 10 februarie 1852 cu Petru al II-lea, Mare Duce de Oldenburg
  • Alexandra Friederike Henriette Pauline Marianne Elisabeth (n. 8 iulie 1830 - d. 6 iulie 1911), căsătorită la 11 septembrie 1848 cu Marele Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei
  • Luise (n. 4 iunie 1832 - d. 29 august 1833)

  Amalia a murit la 28 noiembrie 1848, la vârsta de 49 de ani la Altenburg. Două zile mai târziu, Joseph a decis să abdice în favoarea fratelui lui, George, Duce de Saxa-Altenburg. Joseph a murit în 1868 la Altenburg.  

• 1824: Joseph M

  Joseph
  Duce de Saxa-Altenburg
  Joseph, Duce de Saxa-Altenburg
  Date personale
  Nume la naștere	Joseph Georg Friedrich Ernst Karl
  Născut	27 august 1789 Hildburghausen
  Decedat	25 noiembrie 1868 (79 de ani) Altenburg
  Părinți	Frederic, Duce de Saxa-Altenburg Ducesa Charlotte Georgine de Mecklenburg-Strelitz
  Frați și surori	Prințesa Charlotte de Saxa-Hildburghausen Prințesa Louise de Saxa-Hildburghausen Friedrich von Sachsen-Altenburg[*] Prințul Eduard de Saxa-Altenburg Georg, Duce de Saxa-Altenburg Theresa de Saxa-Hildburghausen
  Căsătorit cu	Amelia de Württemberg
  Copii	Maria, regină a Hanovrei Pauline Friederike Henriette Friederike Elisabeta, Mare Ducesă de Oldenberg Alexandra, Mare Ducesă a Rusiei Luise
  Cetățenie	Germania
  Religie	luteranism
  Ocupație	aristocrat[*]
  Apartenență nobiliară
  Titluri	duce
  Familie nobiliară	Casa de Wettin
  Duce de Saxa-Altenburg
  Domnie	1834-1848
  Predecesor	Frederic
  Succesor	George

  arlin, scriitor și jurnalist german originar din Transilvania (d. 1849)
• 1835: Nicolae Haralambie (n. 27 august 1835, București – d. 3 aprilie 1908, București) a fost un politician și general român, unul dintre cei trei membri ai Locotenenței Domnești care a condus statul în 1866, de la abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza și până la înscăunarea lui Carol I.  

  Nicolae Haralambie
  Nicolae Haralambie
  Date personale
  Născut	27 august 1835  București, Țara Românească
  Decedat	3 aprilie 1908 (72 de ani)  București, România
  Cetățenie	România
  Ocupație	personal militar[*

• 1858: Giuseppe Peano, matematician italian (d. 1932)
• 1865: Charles Gates Dawes, politician american, laureat Nobel (d. 1951)
• 1865: James Henry Breasted (n. 27 august, 1865, Rockford, statul Illinois – d. 2 decembrie, 1935) a fost un arheolog american, egiptolog consacrat, conducător de șantiere arheologice din zona pe care el însuși a denumit-o Semiluna Fertilă.

  Una dintre cele mai mari autorități în privința Egiptului antic. Professor de egiptologie la Universitatea din Chicago, el a condus șantiere arheologice în Egipt, Mesopotamia, Palestina și Persia.

  A studiat la Colegiul Central de Nord (pe atunci: „North-Western College” – 1888), mai apoi la Chicago Theological Seminary, (Seminarul teologic din Cicago din cadrul Universității din Yale – 1891). Și-a completat studiile la Universitatea din Berlin, unde a susținut Doctoratul (1894). A fost primul american care a obținut titlul de doctor în egiptologie. Breasted face parte din avangarda arheologilor și istoricilor care au extins ideea de „civilizație occidentală” încorporând întregul Orient Mijlociu în rădăcinile culturale europene.

  În 1894 a ajuns docent al Universității din Chicago și în 1905 a fost numit profesor de egiptologie și de istorie orientală (prima catedră de felul acesta în America). Între timp însă, în 1901, a fost numit director al muzeului oriental din Haskell; chiar dacă acel muzeu conținea fie opere din Orientul Mijlociu fie opere din Extremul Orient interesul său s-a orientat spre Egipt. Astfel a început să lucreze la compilarea tuturor hieroglifelor cunoscute la acea vreme producând o operă ce va fi publicată în 1907 cu titlul: „Ancient Records of Egypt” (Antica Scriere a Egiptului), lucrare care și-n prezent reprezintă una dintre cele mai importante culegeri de texte traduse. Peter A. Piccione, în prezentarea ediției din 2001, observa pe bună dreptate: „această operă conține un număr de texte și de inscripții, care de atunci n-au mai fost traduse”.

  În 1919, John D. Rockefeller a donat Institutului Oriental din Chicago o sumă destul de importantă de bani, care i-au permis lui Breasted să efectueze – în cadrul unui proiect al Universității – primele sale (și-n același timp, americane) cercetări arheologice în Egipt. Breasted a perticipat la expediția Carter - Carnarvon, care în 1922 a descoperit în Valea Regilor (în Egipt), celebrul mormânt al faraonului Tutankhamon (KV62). Participarea lui la această expediție s-a realizat la învitația personală a Lordului Sir Carnarvon având ca scop precis redactarea părții istorice a descoperirii. Prea puținele date găsite în KV62 a limitat mult studiul și opera sa, oricum destul de prețioasă și așa. Atenția lui în această circumstanță s-a îndreptat spre nenumăratele (caractere săpate în piatră) cartigli împresi, asupra frescei de pe „ușa sigilată” a mormântului în care a identificat șapte „modele” diferite. În 1923 a fost ales Membru al Academiei Naționale de Științe.

  S-a stins din viață de pneumonie pe 2 decembrie 1935, în timp ce se întorcea dintr-o călătorie făcută în Egipt. Rămășițile sale pământești au fost înhumate în cimitirul Greenwood din localitatea natală. Locul său de veci este marcat de un imens obelisc de marmură, oferit ca recunoștință de guvernul egiptean.

  În prezent Breasted este cunoscut ca fiind savantul care a introdus termenul „Semiluna Fertilă” pentru descrierea ariei cuprinsă între Egipt și Mesopotamia.  

  PUBLICAȚII

  • A History of Egypt from the Earliest Times to the Persian Conquest. New York: Charles Scribner's Sons, 1905.
  • Ancient Records of Egypt: Historical Documents from the Earliest Times to the Persian Conquest, collected, edited, and translated, with Commentary. Chicago: University of Chicago Press, 1906–1907; (retipărită 2001).
  • Development of Religion and Thought in Ancient Egypt: Lectures delivered on the Morse Foundation at Union Theological Seminary. New York: Charles Scribner's Sons, 1912.
  • Oriental Forerunners of Byzantine Painting (Unversity of Chicago Oriental Institute Publications; 1). Chicago: University of Chicago Press, 1924.
  • The Conquest of Civilization. New York; London: Harper and Brothers, 1926.
  • The Dawn of Conscience. New York: Charles Scribner's Sons, 1933.
  • Egyptian Servant Statues (Bollingen Series; XIII). Washington, DC: Pantheon Books, 1948.
  • The 1905–1907 Breasted Expeditions to Egypt and the Sudan: A Photographic Study. Chicago: University of Chicago Press, 1975.  

    James H. Breasted
    James H. Breasted
    Date personale
    Născut	27 august 1865[1][2][3][4]  Rockford, Comitatul Winnebago, Illinois, SUA[5][6]
    Decedat	2 decembrie 1935 (70 de ani)[1][7][2][8][3][4]  New York, New York, SUA[9][6]
    Cauza decesului	pneumonie
    Cetățenie	SUA
    Ocupație	antropolog arheolog istoric egiptolog[*] profesor universitar[*] farmacist
    Activitate
    Alma mater	Universitatea Yale North Central College[*] Universitatea Humboldt din Berlin Chicago Theological Seminary[*]
    Organizație	Universitatea din Chicago

• 1868: Robert "Bob" Donaldson a fost un fotbalist scoțian. A evoluat pe postul de atacant central.

  Donaldosn a jucat pentru clubul Airdrieonians F.C. și Blackburn Rovers, pentru ca în anul 1892 să se transfere la Manchester United, club pentru care a înscris 66 de goluri în 147 de meciuri.^[1] S-a retras în anul 1897. (d. 26.04.1947)

• 1871 - S-a nascut scriitorul american Theodore Dreiser; (d. 1945).
• 1877 - S-a născut Charles Stewart Rolls, constructor de automobile şi aviator; a fost primul aviator care a traversat Canalul Mânecii dus-întors, fără escală, în iunie 1910. Impreună cu Henry Royce, a format renumita firmă de automobile Rolls Royce la 25 decembrie 1904; (m. 12 iulie 1910).
• 1884: Vincent Jules Auriol (n. 27 august 1884, Haute-Garonne – d. 1 ianuarie 1966, Paris) a fost un politician francez și al 16-lea președinte al Republicii Franceze (1947 - 1954).  

  Vincent Auriol
  Date personale
  Nume la naștere	Vincent Jules Auriol
  Născut	27 august 1884 Haute-Garonne, Franța
  Decedat	1 ianuarie 1966 Paris, Franța
  Înmormântat	Muret
  Căsătorit cu	Michelle Aucouturier
  Copii	Paul Auriol[*]
  Cetățenie	Franța
  Religie	romano-catolic
  Ocupație	politician avocat luptător în Rezistența Franceză[*]
  Al 16-lea Președinte al Franței
  În funcție 16 ianuarie 1947 – 16 ianuarie 1954
  Precedat de	Léon Blum
  Succedat de	René Coty
  Premii	Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[*] Grand Master of the Legion of Honour[*] Médaille de la Résistance[*] Order of the Star of Anjouan[*] Q17539834[*] Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*] Ordinul Sfântul Olaf în grad de mare cruce[*] Ordinul Elefantului[*] honorary doctorate at the Laval University[*] (1951)
  Partid politic	SFIM[*]
  Alma mater	Universitatea din Toulouse (1896-1969)

• 1890: Man Ray ([mæn reɪ], numele la naștere - probabil Michael Radnitzky sau Rudsitzky, în copilărie - Emmanuel Radnitzky, n. 27 august 1890,^{[1][2][3][4][5][6][7][8][9][10][11][12]} Philadelphia, SUA^[13] – d. 18 noiembrie 1976,^{[14][2][3][4][5][6][7][8][9][10][11][12]} Paris, Franța^[15]) a fost un fotograf, regizor de film și artist plastic american, de origine evreu, apropiat de curentele dadaismului și suprarealismului și care a trăit și activat cea mai mare parte a timpului în Franța.

  Denumit de către Cocteau „marele poet al camerei obscure”, Man Ray și-a legat numele de numeroase aspecte ale artei moderne, mai ales în domeniul artei fotografice, al istoriei cinematografiei și al filmului experimental. Lucrările sale înnoitoare și abstracte, în tehnicile solarizației, „rayografiei” (denumire inspirată de propriul său nume, pe care a dat-o „fotogramei”) și al colajului, create sub impresia conexiunilor sale cu artiștii suprarealiști, i-au adus o recunoaștere mondială. Numeroasele portrete fotografice ale artiștilor contemporani cu el au rămas un document grăitor al vieții culturale din Parisul anilor 1920.  Primul născut al lui Meleh Radnitzky și Mania, născută Luria, emigranți evrei veniți recent din Lituania, gubernia Kovno (Kaunas) a Imperiului Rus, Man Ray s-a născut în 1890 la Philadelphia,Pennsylvania. Numele în certificatul de naștere pierdut al artistului ar fi fost Michael Radnitzki, în schimb familia i-a spus de mic copil Immanuel. În 1897, an când s-au mutat la Williamsburg,în Brooklyn, părinții și-au americanizat și simplificat numele din Rudnitzky în Ray. Ulterior artistul își va zice Man Ray, unde Man provine de la „Manny”, adică Immanuel. Tatăl lucra într-o fabrică textilă, și în orele libere lucra acasă împreună cu soția și copiii într-un mic atelier de croitorie. Mamei artistului îi facea plăcere să-și pună imaginația la încercare pentru a confecționa haine pentru membrii familiei și născocea lucrări din petice (patchwork) din resturi de stofe și pânze. Cu toata dorința lui Man Ray de a se detașa de trecutul familiei sale, numeroase elemente din meșteșugul croitoriei și-au găsit ulterior amprenta în arta sa: manechini,fieruri de călcat, mașini de cusut, ace de cusut, ace de siguranță, ațe, resturi de stofe, etc. ^[16] Istorici de artă au semnalat asemănări între colaj și tehnicile și stilurile sale de pictură și croitorie.

  Immanuel a studiat în anii 1904-1909 la Liceul de băieți din Brooklyn (Brooklyn's Boys High School), unde s-a evidențiat la materiile artă și desen tehnic^[17],În acei ani a vizitat adesea muzeele locale de artă, unde a studiat operele vechilor maeștri. După absolvire, a primit o bursă pentru a studia arhitectura la Universitatea Columbia. Spre dezamăgirea părinților, el a preferat să se ocupe cu pictura. Părinții i-au creat în acest scop un studio într-una din odăile locuinței. El a rămas în casa părintească încă patru ani, vreme în care s-a străduit să -și cizeleze meșteșugul de pictor, imitând mai ales picturi și desene din secolul al XIX-lea, și s-a întreținut din picturi comerciale și din ilustrații tehnice pentru mai multe companii din Manhattan.

  

  Expoziţie a lui Constantin Brâncuşi la Galeria 291 a lui Stieglitz, 1914

  A devenit curând și un mare admirator al artei contemporane de avangardă, mai ales al maeștrilor moderniști europeni (Rodin, Cézanne, Brâncuși, Picasso, etc.) ale căror lucrări le-a văzut, pentru început, la „Galeria 291” a lui Alfred Stieglitz sau la Galeria Macbeth, precum și ale Școlii Ashcan. Dar, cu puține excepții, nu era încă în stare să integreze aceste tendințe în propriile sale lucrări.

  Anii 1908 - 1912 au fost pentru el ani de învățătură. Mai întâi a asistat sporadic la unele lecții de la National Academy of Design și Art Students League din Manhattan, dar nu a putut să se adapteze metodelor conservatoare de predare de acolo, preferând începând din toamna lui 1912 cursurile mai puțin convenționale de la Centrul Ferrer (Modern School of New Yorks Ferrer Center). La această din urmă școală, inspirata de idealuri libertariene l-a avut ca mentor pe Robert Henri și a beneficiat de o intensă și rapidă evoluție artistică.  


Fotografia lui Marcel Duchamp în Rrose Sélavy, 1921

În 1912 a părăsit domiciliul familiei, stabilindu-se mai întâi în Manhattan, apoi într-o căsuță din colonia artiștilor Grantwood de lângă Ridgefield, New Jersey, unde a lucrat în domeniul publicității. Împreună cu poetul Alfred Kreymborg a organizat acolo un grup avangardist numit „The Others”, din care au făcut parte și poeții William Carlos Williams, Minna Loy și alții.

În 1913 a avut ocazia să viziteze expoziția de avangardă de la Armory Show. Creațiile artiștilor europeni prezentate la aceasta expoziție, și mai cu seamă cele cubiste și opera lui Marcel Duchamp „Nud coborând pe scări” au fost pentru Ray o revelație. A devenit în curând prieten cu Duchamp și relațiile lor au rămas strânse în tot timpul anilor. Prima sa expoziție personală de picturi, multe din ele în stil cubist, a avut-o la Galeria Daniel din Manhattan în 1915. Cu acest prilej un colecționar de artă i-a cumpărat șase tablouri, ceea ce i-a procurat resursele și motivația de a închiria un studio in New York.

În anii următori Man Ray a evoluat de la pictura convențională la utilizarea unei bogății de mijloace artistice alternative - colaje, obiecte de gata, fotografii, asamblări de materiale, aerograme, - dezvoltând un stil artistic propriu, chiar dacă influențat uneori de Marcel Duchamp.

În 1916 a expus un obiect pre-dadaist intitulat „Autoportret”. Împreună cu Marcel Duchamp și Francis Picabia a întemeiat secția new yorkeză a mișcarii dadaiste. A editat și primul și unicul număr al revistei „Dada la New York” (1920). Exemple de creații din această perioadă sunt The Rope Dancer Accompanies Herself with Her Shadows (1916), influențată de asamblajul încă neterminat atunci al lui Duchamps, The Bride Stripped Bare by Her Bachelors (1915-1923) și pictată după un colaj, de asemenea The Revolving Doors (1916-1917), o serie de zece colaje însoțite de text.

Pentru a se putea întreține din vânzarea picturilor, multe din ele în stil cubist, și a obiectelor de artă pe care le-a realizat, a cumpărat un aparat de fotografiat și a început să le fotografieze. A ajuns la concluzia că nimeni nu le poate fotografia mai bine decât el însuși. În aceste împrejurări, începând din 1918 s-a ocupat serios de fotografie și cinematografie, experimentând diferite tehnici - fotograma sau rayografia, solarizația (tehnică dezvoltată in secolul al XIX-lea de către Sabatier) La New York a cunoscut în 1913 pe poeta și pictorița belgiană Donna Lecoeur, zisă Adon Lacroix, mamă a unei fetițe de 7 ani și care i-a devenit soție în anul următor. Ea l-a introdus în lumea poeziei franceze, făcându-i cunoscute operele lui Baudelaire, Rimbaud, Lautréamont, Mallarme, Apollinaire. Ray i-a ilustrat poeziile și scrisorile. S-au despărțit în 1919, obținând divorțul formal în 1937. Nemulțumit de atmosfera vieții artistice de la New York, mai ales după reacția nefavorabilă a criticii la lucrarea sa „Stateside”, Ray hotărî, în cele din urmă, să plece în Franța. „M-au tratat ca pe un traficant de droguri”.^[17]"Dada nu poate trăi la New York. Întreg New Yorkul e dada, și nu poate tolera un rival", a zis.  


Salvador Dali şi Man Ray, pozând fotografului Carl von Vechten la 16 iunie 1934

A debarcat la 14 iulie 1921 în portul Le Havre, de unde a aplecat la Paris, fiind întâmpinat de Marcel Duchamp la Gara Saint Lazare.În aceeași seară fu deja prezentat camarazilor suprarealiști Louis Aragon, André Breton ,Paul Éluard, Gala Dali, Théodore Fraenkel Jacques Rigaut,Philippe Soupault . S-a instalat în cartierul Montparnasse, unde a întâlnit-o pe cântăreața și modelul Alice Prin, cunoscută sub numele de Kiki de Montparnasse, "regina" cartierului, de care s-a îndrăgostit. Ea a devenit subiectul a numeroase fotografii devenite faimoase, și a apărut în filmele sale experimentale. Din 1921 începând, i s-au comandat sute de portete și lucrari cu scop comercial pentru revistele de modă Vogue, Vu, Harper’s Bazaar și Vanity Fair.

A colaborat și cu croitorul Paul Poiret în domeniul fotografiilor de modă, care i-au fost publicate în revistele de specialitate. În 1925 împreună cu Jean Arp, Max Ernst, André Masson, Joan Miró și Picasso, și-a prezentat operele la prima expoziție a suprarealiștilor la galeria Pierre din Paris Una din lucrările importante pe care le-a expus în acea perioadă a fost un metronom cu ochi de femeie, intitulat la origine Obiect de distrus, alta fiind Violon d'Ingres, reprezentând-o pe Kiki de Montparnasse, cu o bonetă orientală în postura unor femei pictate de Ingres, și având spatele nud, decorat prin tehnica supraimprimării, cu două aperturi acustice de vioară.

La Paris a continuat să creeze un șir întreg de obiecte și instalații dadaiste, unele în colaborare cu alți artiști Împrietenit cu Marie-Laure de Noailles și cu Charles, viconte de Noailles, a turnat în 1928 in vila acestora la Hyères al treilea film al său, Les Mystères du château de Dé Vreme de câteva decenii de ședere la Montparnasse, Man Ray a revoluționat arta fotografică. În 1929 a început Man Ray o nouă relație de dragoste și de colaborare artistică cu fotografa Lee Miller. Au intrat în istorie portretele fotografice pe care le-a făcut multora din celebritățile vieții culturale pariziene, inclusiv din mediul străinilor atrași ca el însuși de farmecul Orașului Luminilor:James Joyce, Gertrude Stein, Salvador Dali,Bridget Bate Tichenor, Jean Cocteau, Antonin Artaud etc A contribuit și la cunoașterea creațiilor lui Eugène Atget, pe care le-a revelat suprarealiștilor și asistentei sale, Berenice Abbott. În 1934 i-a pozat Meret Oppenheim într-o serie de fotografii de nuduri devenită celebră.  

În 1940, cu câteva zile înainte de ocuparea Parisului de către armata lui Hitler,Man Ray a reușit să plece la Lisabona, în compania lui Salvador și Gala Dali și a cineastului René Clair. De acolo a ajuns la New York, unde a petrecut câteva zile. Apoi, ajuns pe coasta de vest, s-a stabilit la Hollywood, unde a cunoscut o nouă parteneră de viață,dansatoarea Juliet Browner, și a reînceput să picteze. Căsătoria sa cu Juliet a avut loc în 1946 la Beverly Hills.  Reîntors în Franța în 1951, s-a dedicat mai ales picturii. Man Ray a murit în anul 1976 și a fost înmormântat la Cimitirul Montparnasse, în diviziunea 7. Pe mormânt se poate citi epitaful: „Unconcerned, but not indifferent” ( „Detașat, dar nu indiferent” ). Arhivele sale au fost donate de văduva sa Muzeului Național Francez de Artă Modernă de la Centrului Pompidou din Paris.  

OPERA

Fotografii

• Man – Woman, 1918
• Dust Raising, 1920
• Enigme d'Isidore Ducasse , 1920 (The Riddle), 1920
• Larmes (Glass Tears), în versiuni diferite, 1920–1933
• KEEP SMILING – dadaphoto, 1921
• Marquise Casati, 1922
• Kiki im Café, etwa 1923
• Le Violon d'Ingres, 1924 épreuve aux sels d'argent réhaussée à la mine de plomb et à l'encre de Chine et contrecollée sur papier
• Noire et blanche, 1926
• Élevage de poussière, 1920, 11,3 x 14,6 cm, Musée d'art de Toulon
• Mr and Mrs Woodman, 1927–1945
• La Prière, 1930
• African sculpture on lying woman, 1930. de fapt un portret al lui Simone Breton din 1927
• L'œuf et le coquillage, 1931
• Nature Morte, imprimare în argint, 1933;
• Érotique voilée, 1934
• Jeu d'échecs surréaliste, 1934, panoptic de 20 portrete de artiști suprarealiști
• Dora Maar, 1936
• Space Writings, 1937 (fotograme)
• Selfportrait, 1963
• La Télévision, 1975
• portrete fotografice ale multor artiști,oameni de cultură, persoane apropiate, majoritatea din anii 1920:

Marcel Duchamp (1916), Tristan Tzara (1921), marchiza Cesati (1922),Francis Picabia en grande vitesse (1924), Jean Cocteau (1924),Kiki de Montparnasse (1926), Antonin Artaud (1930),André Breton solarisé (1930), Lee Miller (1930), Salvador Dalí et Gala (1936), Juliet (1945)

• numeroase serii de fotografii, unele fără titlu, având drept fundal imaginea „A l'heure de l'observatoire – Les Amoureux”

Picturi

• The Lovers (Les Amants), ulei pe pânză, 24,7 x 35,2 cm, 1914, colecția Sylvio Perlstein, Antwerpen, * Ramapo Hills,1914/15
• Arrangement of Forms, No. 1, 1915
• The Revolving Doors, 1916/17, zece serigrafii
• La Volière (Aviary), 1919
• Une nuit à Saint-Jean-de-Luz, 1929
• Autoportret (obținut printr-o solarizare), 1931
• A l'heure de l'observatoire – Les Amoureux, 1932–34 + cea mai renumită pictură a sa
• La Fortune, 1938
• Le Rebus, 1938 ulei pe pânză, 55 x 46 cm, Muzeul național de artă modernă, Centrul Pompidou, Paris
• Imaginary Portrait of D.A.F. de Sade 1938
• Le Beau Temps, 1939
• Juliet 1943
• Rue Férou,1952 la Kunsthalle din Bielefeld.
• Peinture naturelle, 1958

Desene

• Les Mains libres, desene ilustrate de poeme ale lui Paul Éluard, Éd. Jeanne Bucher, Paris, 1937

Obiecte

• Danseuse de corde s'accompagnant de son ombre, 1916 (Dansatoare pe frânghie, însoțită de umbra ei)
• Autoportret, asamblaj , 1916
• Boardwalk , 1917
• Lampshade, 1919
• Obstruction, 1920
• Schachspiel (Chessboard), 1920 (nouă versiune 1945)
• The Object to be Destroyed, 1921 (Object of Destruction, 1932, Lost Object 1945; Indestructible Object, 1958; Last Object, 1966; Perpetual Motif, 1972)
• Catherine Barometer, 1920
• Cadeau, 1921, fier de călcat cu ținte pe talpă (creația orginală nu mai există;o versiune nouă din 1971 - se află la Muzeul de Arta Moderna din New York)
• Objet indéstructible, 1923
• The Fisherman's Idol , 1926, bucați de plută recuperate pe plaja din Biarritz și apoi asamblate
• Table for Two, 1944, masă de lemn
• Silent Harp, 1944, gât de vioară, oglinzi, zăbrele cu păr de cal
• Optical Hopes and Illusions, 1945, ramă de banjo cu minge și oglindă
• Les Vingt jours de Juliette, 1952, paravent
• Boule de neige

(multe obiecte au fost create numai pentru a fi fotografiate, iar apoi au fost distruse)

Filme

• 1923 : Le Retour à la raison1924 : À quoi rêvent les jeunes filles
• 1926 : Emak-Bakia
• 1928 : L'Étoile de mer
• 1929 : Les Mystères du château de Dé
• 1935 : Essai de simulation de délire cinématographique

Cărți și monografii

• Revolving doors, Éditions Surréalistes, Paris, 1917
• Les Champs délicieux, hors commerce, Paris, 1922
• Man Ray photographs 1920-1934, James Thrall Soby
• Facile with Paul Éluard, Éd. GLM, Paris, 1935
• La Photographie n'est pas l'art : 12 photographies, Éd. GLM, Paris, 1937, cu un cuvânt înainte de André Breton « Convulsionnaires
• Alphabet for adults, Copley Galleries, Berverly Hills, California, 1948
• Photographs-Portraits, Édition Prisma, Paris
• Autoportrait, 1963, Robert Laffont, Paris, 1964, traduit de l'américain par Anne Guérin, réédité chez Seghers, 1986

FILMOGRAPHIE

• François Lévy-Kuentz, Man Ray - 2 bis, rue Férou, 1989, 23 min, éditions Dilecta. Film despre atelierul lui Man Ray, cu puțin timp inaintea distrugerii lui  

  Man Ray
  Man Ray în 1934
  Date personale
  Născut	27 august 1890[1][2][3][4][5][6][7][8][9][10][11][12]  Philadelphia, SUA[13]
  Decedat	18 noiembrie 1976 (86 de ani)[14][2][3][4][5][6][7][8][9][10][11][12]  Paris, Franța[15]
  Înmormântat	Cimitirul Montparnasse
  Cauza decesului	boală infecțioasă
  Căsătorit cu	Juliet Man Ray[*]
  Cetățenie	SUA
  Ocupație	regizor de film fotograf director de imagine scenarist pictor monteur[*] collagist[*] autobiograf[*] actor designer designer de bijuterii[*]
  Activitate
  Alma mater	Art Students League of New York[

• 1903:Miron Nicolescu (n. 27 august 1903, Giurgiu - d. 30 iunie 1975, București) a fost un matematician român, membru titular al Academiei Române.  Născut la Giurgiu, a urmat cursurile liceului Matei Basarab din București. După terminarea studiilor la Facultatea de Matematică a Universității București în 1924, a plecat la Paris, unde s-a înscris la École Normale Supérieure și la Sorbona. În 1928 și-a luat doctoratul, cu teza „Fonctions complexes dans le plan et dans l'espace”, sub îndrumarea lui Paul Montel. După întoarcerea în România, a predat la Universitatea din Cernăuți până în 1940, când a fost numit profesor la Universitatea din București.

  În 1936 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1953 membru titular. În 1963 a devenit director al Institutului de Matematică al Academiei Române. Din 1966 până la deces a fost președinte al Academiei Române.

  A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935 și membru titular începând cu 28 mai 1938^[2].

  La Congresul Internațional al Matematicienilor de la Vancouver, Canada în 1974 a fost ales vice-președinte al „International Mathematical Union”.

  Prin colaborarea sa cu Solomon Marcus, Nicolescu are număr Erdős 2. La Giurgiu există o stradă care poartă numele academicianului Miron Nicolescu  

  Miron Nicolescu
  Matematicianul Miron Nicolescu
  Date personale
  Născut	27 august 1903 Giurgiu, România
  Decedat	30 iunie 1975, (72 de ani) București, Republica Socialistă România
  Naționalitate	România
  Cetățenie	România
  Ocupație	matematician
  Activitate
  Alma mater	Facultatea de Științe din Paris[*] Colegiul Național Matei Basarab Universitatea din București École Normale Supérieure[1]
  Organizație	Universitatea din București Universitatea din Cernăuți Institutul de Matematica "Simion Stoilow"[*]
  Cunoscut pentru	Președinte al Academiei Române.
  Profesor pentru	Ciprian Foiaș, Solomon Marcus
  Membru titular al Academiei Române
  Membru al Academiei de Științe din România

• 1905: Ion S. Antoniu (n. 27 august 1905, Roman - d. 10 martie 1987, București) a fost un inginer român, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române din 1963, filatelist. După absolvirea cursurilor Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu^[2], în 1923 s-a înscris la Școala Politehnică din București, Secția Electromecanică, pe care a absolvit-o în anul 1928^[2]. A studiat în Franța, în anul 1929 devenind inginer electrician, diplomat al Școlii Superioare de Electricitate din Paris^[1]. În iulie 1930 este angajat la Societatea de Gaz și Electricitate din București^[1]. În anul 1948 și-a susținut, la Școala Politehnică din București, teza de doctorat: „Étude du fonctionnement des appareils de mesure dans un régime déformant”^[2]. A desfășurat o muncă didactică, începută în 1941 la Politehnica din Timișoara, prin suplinirea cursului de centrale electrice, transmitere și distribuire a energiei electrice, și continuată la Politehnica din București, la Catedra de Măsuri electrice (din 1945): șef de lucrări (1946), conferențiar (1950), profesor (1953-1972); șef de catedră (1963-1972); decan al Facultății de Energetică și Electrotehnică (1956-1957)^[2]. Întocmește numeroase proiecte în domeniu^[1]; împreună cu prof. ing Al Popescu și ing S. Vasilache a întocmit anteproiectul Laboratorului Central de Electricitate, devenit mai târziu Institutul de Cercetări și Proiectări în Electrotehnică^[1]. În anul 1963 este ales membru corespondent al Academiei Române^[1], iar în 1965, director al Centrului de Cercetări și Producție a aparaturii științifice al Academiei Române^[1]. În anul 1984 este numit președinte al Comitetului Național de organizare a Conferinței Naționale de Electrotehnică și Electroenergetică   

  LUCRĂRI PUBLICATE

  • Instrumente de măsură electrice industriale în exploatările de electricitate. Manual practic, București, Editura Tehnică, 1944, 97 p.
  • Instrumente de măsură electrice industriale în exploatările de electricitate. Lucrare premiată de Academia Română, Ediția a 2-a revăzută și adăugită, București, Tipografia Gorjan, 1948, 132 p.
  • Chestiuni speciale de electrotehnică, București, Editura Academiei, 1956, 730 p.
  • Îndrumar la cursul Bazele teoretice ale electrotehnicii, București, Litografia învățământului, 1957, 123 p.
  • Aparate de măsurat și măsurări electrice uzuale. Ediția a 3-a revăzută și adăugită. București, Editura Tehnică, 1969, 235 p.
  • Bazele electrotehnicii, Vol. 1-2, București, Ed. Didactică și Pedagogică, 1974, 627 p.
  • Calculul matricial si tensorial in electrotehnica - Ed.Tehnica , 1962 , cod 81 196 169 221  

    Ion S. Antoniu
    Date personale
    Născut	27 august 1905[1][2] Roman[1][2]
    Decedat	10 martie 1987 (81 de ani)[1][2] București
    Ocupație	Inginer, profesor universitar
    Activitate
    Membru corespondent al Academiei Române

• 1906: Edward Theodore „Ed” Gein (n. 27 august 1906, La Crosse, Wisconsin - d. 26 iulie 1984, Madison, Wisconsin) a fost unul dintre cei mai faimoși criminali din istoria Statelor Unite, în ciuda faptului că doar două crime au fost dovedite, brutalitatea lor a șocat o lume întreagă.  Tatăl său, George Philip (1873-1940), a fost un alcoolic care adesea rămânea fără un loc de muncă. Mama sa, Augusta Wilhelmine (născută Lehrke) Gein (1878-1945), care era de origine prusacă, fiind fanatică religios, a interzis copiilor săi să interacționeze cu alți copii, de asemenea i-a învățat că tot ce este legat de sex este rău și că toate femeile (mai puțin ea) sunt malefice. Ed avea un frate mai mare, Henry George Gein (1901-1944).

  Moartea tuturor membrilor familiei în anii 1940 a lăsat urme adânci asupra lui Ed.^[1]

  După ce mama sa a murit la 29 decembrie 1945, Ed, care trăia acum singur la fermă, a început să citească cu aviditate cărți de anatomie și povestiri despre atrocitățile comise de naziști^[2] în timpul celui de-al doilea război mondial, dobândind o varietate de informații despre exhumare, de asemenea îi plăcea să citească ziarul local, în special secțiunea necrologuri. Cu timpul a început să jefuiască mormintele proaspete ale femeilor, deși mai târziu în cadrul anchetelor, el a jurat că nu întreținut relații sexuale cu cadavrele deoarece "miroseau prea rău" potrivit propriilor cuvinte. Unele dintre cadavre le-a luat acasă și în curând a avut o colecție deosebită de cranii și capete retezate, care atârnau pe pereți.^[3] Gagne avea, de asemenea, un costum din piele feminin, pe care îl purta prin casă.

  La 8 decembrie 1954 Gein a ucis-o pe Mary Hogan, proprietara unui restaurant local; iar la 16 noiembrie 1957 pe Bernice Worden, acestea fiind singurele sale crime care au fost dovedite. În noiembrie 1957, poliția decide să caute în casa Gein și face imediat prima descoperire sinistră - corpul eviscerat și mutilat al Bernicei Worden se afla într-un șopron al lui Gein. Corpul mutilat atârna pe perete ca trofeul unui cerb, iar în toată casa era o duhoare teribilă.

  Gein a fost arestat, iar autoritățile au decis să scoată proprietatea la licitație pentru a fi vândută. Cu toate acestea la 20 martie 1958 casa lui Gein a ars din temelii, dar autorii nu au fost niciodată găsiți. Când Gein, care era închis la Dodge Correctional Institution, Central State Hospital for the Criminally Insane, aflând de incident, a spus doar trei cuvinte: Just as well ("Așa să fie!")^[4]

  La 26 iulie 1984, Gein a murit de insuficiență respiratorie la vârsta de 77 de ani în Institutul de Sănătate Mintală Mendota din Madison, Wisconsin. Mormântul său din Cimitirul Plainfield a fost vandalizat frecvent de-a lungul anilor; iar doritorii de suveniruri au cioplit bucăți din lespede înainte ca cea mai mare parte a sa să fie furată în 2000. Piatra funerară a fost recuperată în iunie 2001 în apropiere de Seattle și este acum depozitată la Departamentul Șerifului din Comitatul Waushara.  Biografia sa a fost sursă de inspirație pentru mai multe filme artistice:

  • Deranged (1974)
  • In the Light of the Moon (2000) lansat în SUA ca Ed Gein (2001)
  • Ed Gein: The Butcher of Plainfield (2007)
  • Hitchcock (2012).

  Gein a servit și ca model pentru câteva personaje fictive de cărți și filme, cele mai notabile fiind:

  • Norman Bates (seria Psycho)
  • Leatherface (seria The Texas Chainsaw Massacre)
  • Jame Gumb (The Silence of the Lambs)
  • Bloody Face ("American Horror Story: Asylum")
• 1908:Lyndon Baines Johnson, cunoscut mai ales ca Lyndon B. Johnson (n. 27 august 1908,^{[2][3][4][5][6][7][8][9][10][11]} Stonewall[*], SUA^[12] – d. 22 ianuarie 1973,^{[2][3][4][5][6][7][8][9][10][11]} Stonewall[*], SUA), adesea numit pe inițialele sale, LBJ, a fost cel de-al treizeci și șaptelea vicepreședinte și cel de-al treizeci și șaselea președinte al Statelor Unite ale Americii (1963 - 1969). A preluat președinția după asasinarea președintelui John F. Kennedy. Democrat din Texas, Johnson a servit de asemenea ca membru al Camerei Reprezentanților al Statelor Unite și ca lider majoritar în Senatul Statelor Unite. Johnson este unul dintre cei patru oameni care au au fost aleși în toate cele patru poziții în cadrul alegerilor federale.^[a]

  Născut într-o fermă din Stonewall, Texas, Johnson a fost profesor de liceu și a lucrat ca ajutor în Congres înainte de a câștiga alegerile pentru Camera Reprezentanților în 1937. A câștigat alegerile pentru Senat în 1948 și a fost numit în funcția de lider al partidului în Senat în 1951. A devenit lider al partidului minoritar din Senat în 1953 și lider al majorității în Senat în 1955. A devenit cunoscut pentru personalitatea sa dominantă și pentru „tratamentul Johnson”, constrângerea agresivă a politicienilor puternici pentru trecerea legislației.

  Johnson a candidat pentru nominalizarea democraților în alegerile prezidențiale din 1960. Deși nu a obținut nominalizarea, a acceptat invitația senatorului de atunci, John F. Kennedy din Massachusetts, de a fi partenerul său în alegeri. Au câștigat alegerile contra candidaților republicani al lui Richard Nixon și al lui Henry Cabot Lodge Jr. La 22 noiembrie 1963, Kennedy a fost asasinat și Johnson i-a succedat în calitate de președinte. În anul următor, Johnson a câștigat cu o mare diferență alegerile din 1964, învingându-l pe senatorul Barry Goldwater din Arizona. Cu 61,1% din voturile populare, Johnson a câștigat cele mai multe voturi la votul popular decât oricare alt candidat de la alegerile din 1820.

  În politica internă, Johnson a proiectat legislația Marii societăți pentru a extinde drepturile civile, radiodifuziunea publică, sistemul medical, Medicaid, ajutorul pentru educație, arte, dezvoltarea urbană și rurală, serviciile publice și „Războiul împotriva sărăciei”. În timpul administrației sale, ajutat parțial și de o economie în creștere, războiul împotriva sărăciei a ajutat milioane de americani să se ridice deasupra nivelului sărăciei. A emis legi privind drepturile civile prin care a fost interzisă discriminarea rasială în instituțiile publice, privind comerțul interstatal, locurile de muncă și locuințele; Legea drepturilor de vot a interzis anumite cerințe folosite în statele sudice pentru a dezavantaja afro-americanii. Odată cu trecerea legii privind imigrația și cetățenia din 1965, sistemul de imigrație a fost reformat, încurajând o mai mare emigrare din alte regiuni decât Europa. Președinția lui Johnson a marcat vârful liberalismului modern după epoca New Deal.

  În politica externă, Johnson a intensificat implicarea americană în războiul din Vietnam. În 1964, Congresul a adoptat rezoluția Golfului Tonkin, care i-a acordat lui Johnson puterea de a folosi forța militară în Asia de Sud-Est fără a cere o declarație oficială de război. Numărul personalului militar american din Vietnam a crescut dramatic, de la 16.000 de consilieri în roluri non-combatante în 1963 la 525.000 în 1967, mulți în roluri de luptă. Pierderile americane au crescut și procesul de pace a stagnat. Frământările în creștere în legătură cu războiul a stimulat o mare și furioasă opoziție împotriva războiului bazată în principal pe studenții din campusurile universitare aflați la vârsta recrutării.

  Johnson s-a confruntat cu mai mult probleme atunci când au început revoltele din timpul verii 1965 în marile orașe, iar rata criminalității a crescut, deoarece oponenții săi punând întrebări despre politicile „legii și ordinii”. Deși Johnson și-a început președinția având o mare popularitate, sprijinul pentru el a scăzut, publicul devenind frustrat atât din cauza războiului, cât și a violenței în creștere din țară. În 1968, Partidul Democrat împărțit existând elemente anti-război care l-au denunțat pe Johnson; el a încheiat competiția de a obține nominalizarea partidului după dezamăgitorul rezultat din alegerile primare din New Hampshire. Nixon a fost ales să-i succeadă. După ce și-a încheiat mandatul în ianuarie 1969, Johnson s-a întors la ferma din Texas, unde a murit de un atac de cord la vârsta de 64 de ani, la 22 ianuarie 1973.  

  Johnson la vârsta de 7 ani cu pălăria de cowboy

  Lyndon Baines Johnson s-a născut la 27 august 1908, în apropiere de Stonewall, Texas, într-o mică fermă de pe malul râului Pedernales.^[14] El a fost cel mai mare dintre cei cinci copii născuți de Samuel Ealy Johnson Jr. și Rebekah Baines.^[15][16] Johnson a avut un frate, Sam Houston Johnson, și trei surori; Rebekah, Josefa și Lucia.^[17] Orășelul din apropiere, Johnson City, Texas, a fost numit după vărul lui LBJ, James Polk Johnson,^[18][19] ai cărui precursori s-au mutat la vest de Georgia.^[20] Johnson avea strămoși englezi, germani și scoțieni din Ulster.^[21] Din partea mamei era descendent al preotului baptist George Washington Baines, care păstorea opt biserici din Texas, precum și câteva din Arkansas și Louisiana. Baines, bunicul mamei lui Johnson, a fost, de asemenea, președintele Universității Baylor în timpul războiului civil american.^[22]

  Bunicul lui Johnson, Samuel Ealy Johnson Sr., a fost crescut în cultul baptist și pentru un timp a fost membru al Bisericii creștine (Discipolii lui Hristos). Spre finalul vieții, bunicul său a devenit christadelphian; Tatăl lui Johnson s-a alăturat, și el, Bisericii Christadelphiene spre sfârșitul vieții sale.^[23] Mai târziu, în calitate de politician, Johnson a fost influențat în atitudinea sa pozitivă față de evrei prin convingerile religioase pe care familia lui, în special bunicul său, le-a împărtășit.^[24] Versetul favorit al său era din versiunea regelui Iacob, Iacov 1:18: "Alăturați-vă și să ne înțelegem cu toții ..."^[25]

  

  Casa copilăriei lui Johnson din Johnson City, Texas

  La școală, Johnson era un tânăr ciudat, vorbăreț, fiind ales președinte pe când era în clasa a XI-a. A absolvit în 1924 liceul din Johnson City, unde a participat la dezbateri publice și baseball.^[26][27] La vârsta de 15 ani, Johnson era cel mai tânăr membru al clasei sale. Presat de părinții săi să meargă la colegiu, s-a înscris la un „subcolegiu” al Colegiului Profesoral de Stat din Southwest Texas (SWTSTC), în vara anului 1924, unde studenții de la licee neacreditate puteau să urmeze cursurile clasei a XII-a necesare admiterii la facultate. A părăsit școala la doar câteva săptămâni după sosire și a decis să se mute în sudul Californiei. A lucrat la cabinetul de avocatură al vărului său și în diverse slujbe ciudate înainte de a se întoarce în Texas, unde avea o slujbă de zi.^[28]

  În 1926, Johnson a reușit să se înscrie la SWTSTC (acum Texas State University). A participat la dezbateri, la politica din campus și a editat ziarul școlii, The Star College.^[29] Anii de colegiu i-au perfecționat abilitățile de persuasiune și organizare politică. Timp de nouă luni, între 1928 și 1929, Johnson și-a întrerupt studiile pentru a preda copiilor mexicano-americani la școala segregată Welhausen din Cotulla, la 140 de kilometri sud de San Antonio, în comitatul La Salle. Locul de muncă l-a ajutat să economisească bani pentru a-și finaliza studiile și a absolvit în 1930. A predat pentru scurt timp la Liceul Pearsall, înainte de a prelua un post de profesor de vorbit în public în cadrul liceului Sam Houston din Houston.  După ce Richard M. Kleberg a câștigat alegerile speciale din 1931 pentru a reprezenta Texasul în Camera Reprezentanților, el l-a numit pe Johnson drept secretar legislativ. Johnson a obținut poziția la recomandarea tatălui său și a senatorului Welly Hopkins, pentru care Johnson a făcut campanie în 1930.^[31] Kleberg nu era prea interesat să-și îndeplinească atribuțiile zilnice ale unui congresman, astfel că le-a delegat lui Johnson.^[32] După ce Franklin D. Roosevelt a câștigat alegerile prezidențiale din 1932, Johnson a devenit un susținător ferm al politicii New Deal al lui Roosevelt.^[33] Johnson a fost ales președinte al „Congresului Mic”, un grup de consilieri ai Congresului, care pregătea congresmeni, ziariști și reprezentanți ai grupurilor de interese. Prietenii lui Johnson au inclus curând ajutoare în preajma președintelui Roosevelt, precum colegii din Texas, cum erau vicepreședintele John Nance Garner și congresmanul Sam Rayburn.^[34]

  Johnson s-a căsătorit cu Claudia Alta Taylor, cunoscută și sub numele de Lady Bird din Karnack, Texas, la 17 noiembrie 1934, după ce a frecventat cursurile Georgetown Law câteva luni. Nunta a fost oficiată de reverendul Arthur R. McKinstry la Biserica Episcopală Sf. Marcu din San Antonio.^[35] Au avut două fiice, Lynda Bird, născută în 1944, și Luci Baines, născut în 1947. Johnson și-a dat numele copiilor cu inițialele LBJ; câinele său era Little Beagle Johnson. Casa lui era ferma LBJ; inițialele lui erau pe manșetele, scrumierele și hainele lui.^[36]

  În 1935, a fost numit șef al Administrației Naționale a Tineretului din Texas, care i-a permis să folosească guvernul pentru a crea oportunități de educație și locuri de muncă pentru tineri. A demisionat doi ani mai târziu pentru a candida pentru Congres. Johnson, cunoscut ca fiind dur în întreaga carieră, cerea adesea zile lungi de lucru și muncă la sfârșit de săptămână.^[37] A fost descris de prieteni, colegi politicieni și istorici ca fiind motivat de o dorință excepțională pentru putere și control. După cum remarca biograful lui Johnson, Robert Caro, „ambiția lui Johnson a fost neobișnuită - în măsura în care era neîngrădită chiar și de cea mai mică greutate excesivă a ideologiei, a filozofiei, a principiilor, a credințelor”  

  Lyndon B. Johnson
  Lyndon B. Johnson
  Date personale
  Nume la naștere	Lyndon Baines Johnson
  Născut	27 august 1908[2][3][4][5][6][7][8][9][10][11]  Stonewall[*], SUA[12]
  Decedat	22 ianuarie 1973 (64 de ani)[2][3][4][5][6][7][8][9][10][11]  Stonewall[*], SUA
  Înmormântat	Johnson Family Cemetery[*]
  Cauza decesului	cauze naturale[*] (acute myocardial infarction[*])
  Părinți	Samuel Ealy Johnson[*] Rebekah Baines Johnson[*][13]
  Frați și surori	Sam Houston Johnson[*]
  Căsătorit cu	Lady Bird Johnson (17 noiembrie 1934–22 ianuarie 1973)
  Număr de copii	2
  Copii	Lynda Bird Johnson Robb[*] Luci Baines Johnson[*]
  Cetățenie	SUA
  Religie	Biserica Creștină (Discipolii lui Hristos)[*] Restauraționism
  Ocupație	politician om de stat
  Al 36-lea președinte al Statelor Unite ale Americii
  În funcție 22 noiembrie 1963 – 20 ianuarie 1969
  Precedat de	John Fitzgerald Kennedy
  Succedat de	Richard Nixon
  Al 37-lea vicepreședinte al Statelor Unite ale Americii
  În funcție 20 ianuarie 1961 – 22 noiembrie 1963
  Precedat de	Richard Nixon
  Succedat de	Hubert H. Humphrey
  Senator al Statelor Unite
  În funcție 3 ianuarie 1949 – 3 ianuarie 1961
  Precedat de	William Lee O'Daniel[*]
  Succedat de	William A. Blakley[*]
  Circumscripția	Texas
  Congressman în Camera Reprezentanților a SUA
  În funcție 10 aprilie 1937 – 3 ianuarie 1949
  Precedat de	James P. Buchanan[*]
  Succedat de	Homer Thornberry[*]
  Circumscripția	Texas's 10th congressional district[*]
  Premii	Medalia Prezidențială pentru Libertate[*] Silver Star Lasker-Bloomberg Public Service Award[*] (1965)
  Partid politic	D
  Alma mater	Texas State University[*][1] Georgetown University Law Center[*] Junction School[*

• 1913: Martin David Kamen, biochimist canadiano-american (d. 2002)
• 1914: Stefan Zoller (n. 27 august 1914, Sibiu – d. 21 octombrie, Sibiu)^[1] a fost un handbalist de etnie germană care a jucat pentru echipa națională a României. Zoller a fost unul din portarii selecționatei în 11 jucători a României care s-a clasat pe locul al șaselea la Olimpiada din 1936, găzduită de Germania.^[2][3] El a jucat în două din cele trei meciuri.^[1][3]

  Stefan Zoller a fost component de bază al clubului Hermannstädter Turnverein^(de) (Societatea de Gimnastică Sibiu) din Sibiu.

• 1915: Norman Foster Ramsey (n. 27 august 1915,^{[18][19][20][21][22][23][24]} Washington, District of Columbia[*], SUA^[25][26][27] – d. 4 noiembrie 2011,^{[28][29][30][18][19][20][21][22][23][24]} Middlesex, SUA) a fost un fizician american, unul din oamenii importanți ai Proiectului Manhattan și ulterior laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1989 pentru inventarea metodei câmpurilor oscilatoare separate și utilizarea acesteia în maserii cu hidrogen și în alte ceasuri atomice.^[31]

  Ramsey a împărțit premiul Nobel, cu care a fost recompensat, cu alți doi savanți, germanii Wolfgang Paul și Hans Dehmelt  

  Norman Foster Ramsey
  Norman Foster Ramsey
  Date personale
  Născut	27 august 1915[18][19][20][21][22][23][24]  Washington, District of Columbia[*], SUA[25][26][27]
  Decedat	4 noiembrie 2011 (96 de ani)[28][29][30][18][19][20][21][22][23][24]  Middlesex, SUA
  Cetățenie	SUA
  Religie	apostazia în catolicism[*]
  Ocupație	fizician profesor universitar[*]
  Activitate
  Rezidență	Boston
  Domeniu	fizică nucleară
  Număr Erdős	3
  Instituție	Universitatea Harvard[1] Universitatea din Michigan Universitatea Columbia Carnegie Institution for Science[*] Universitatea Illinois[2]
  Alma Mater	Universitatea Cambridge[3] Leavenworth High School[*] Universitatea Columbia
  Organizații	Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*] Academia Franceză de Științe[4] Academia Americană de Arte și Științe[*] American Philosophical Society[*][5][6] Asociația Americană pentru Progresul Științei[*][5][7] American Physical Society[5]
  Conducător de doctorat	Isidor Isaac Rabi[8]
  Doctoranzi	William Nierenberg[*][9]
  Premii	Bursă Guggenheim[*] (1954)[10] Premiul Nobel pentru Fizică (1989)[11][12] Premiul Rumford[*] (1985) Medalia de Onoare IEEE (1984) Oersted Medal[*] (1988)[13] Medalia Națională pentru Știință a Statelor Unite[*] (1988) Medalia de Argint Dirac pentru Progresul Fizicii Teoretice[*] (1990)[14] Einstein Prize for Laser Science[*] (1993) Fellow of the American Physical Society[*] Davisson–Germer Prize in Atomic or Surface Physics[*] (1974)[15] honorary doctor of Harvard University[*] (2006)[16] I. I. Rabi Award[*] (1985) Ernest Orlando Lawrence Award[*] (1960) Vannevar Bush Award[*] (1995)[17] Einstein Prize for Laser Science[*] (1993)

• 1918 - S-a nascut Leon Leviţchi, lingvist, filolog, shakespearolog român; (d.16.10.1991).
• 1926: Kristen Nygaard (n. 27 august 1926 — d. 10 august 2002) a fost un informatician norvegian, considerat a fi unul din părinții programării orientate obiect, ca fiind coautor, împreună cu Ole-Johan Dahl, al limbajelor de programare Simula, limbaje care au folosit pentru prima oară noțiunile clase, subclase, moștenire și creare dinamică de obiecte. Pentru această realizare, cei doi au primit Premiul Turing în 2001.  

  Kristen Nygaard
  Date personale
  Născut	27 august 1926 Oslo, Norvegia[1]
  Decedat	10 august 2002 (75 de ani) Oslo, Norvegia[2]
  Înmormântat	Vestre gravlund[*]
  Cauza decesului	cauze naturale[*] (infarct miocardic)
  Naționalitate	norvegian
  Cetățenie	Norvegia
  Ocupație	matematician informatician profesor universitar[*] politician
  Activitate
  Rezidență	Norvegia
  Domeniu	informatician, matematician
  Instituție	Institutul Norvegian de Cercetări în Domeniul Apărării Centrul Norvegian de Calcul
  Alma Mater	Universitatea din Oslo[*]
  Organizații	Norwegian Academy of Science and Letters[*]
  Cunoscut pentru	Programare orientată obiect
  Premii	Premiul Turing, 2001

• 1928: Mircea Zaciu, critic și istoric literar român (d. 2000)
• 1928: Osamu Shimomura, chimist japonez, laureat Nobel (d. 2018)
• 1929 - S-a nascut Ira Levin, scriitor; romanul care i-a adus recunoaşterea internaţională, “Rosemary’s Baby”, s-a vândut până în anul 1978, doar în SUA, în 5 milioane de exemplare şi a fost ecranizat de regizorul Roman Polanski.
• 1930: Zigu Ornea, critic literar român (d. 2001)
• 1931: Sri Chinmoy, autor, artist, poet și lider spiritual indian (d. 2007)
• 1939: Nikola "Niki" Pilić (n. 27 august 1939 la Split) este un fost jucător de tenis croat, care a reprezentat Iugoslavia. A fost finalist în 1973 la Roland Garros, pierzând în fața lui Ilie Năstase cu scorul 6-3, 6-3, 6-0.
• 1941: Cesária Évora (n. 27 august 1941, Mindelo – d. 17 decembrie 2011)^[2] a fost o cântăreață originară din Republica Capului Verde, recunoscută pentru vocea sa gravă, specifică contraltelor.^[3] Évora a început să cânte în 1957, însă și-a făcut debutul discografic de-abia în anul 1988 prin intermediul discului La Diva Aux Pieds Nus.^[4] Având o carieră care s-a întins pe parcursul a șase decenii, Évora era numită „Diva desculță” deoarece prefera să urce pe scenă fără a purta încălțăminte;^[5] materialele sale discografice au fost comercializate în peste cinci milioane de exemplare pe plan internațional,^[6] iar Évora este considerată una dintre cele mai de succes cântărețe care au provenit din Republica Capului Verde.  Cesaria Evora a vizitat România de câteva ori, pentru scurte perioade de timp, susținând aici mai multe concerte, ultimele două în octombrie 2010 și anume la 15 octombrie 2010 la Sala Sporturilor din Brașov și apoi la 18 octombrie 2010, la Sala Palatului din București.^[8][9]

  În 2010, artista a devenit cetățean de onoare al Capitalei. Cesaria Evora ar fi trebuit să mai cânte în Capitală pe 3 iulie 2008, în Amfiteatrul Mihai Eminescu din Parcul Național (concert anulat pentru că artista a suferit un accident vascular cerebral în aprilie 2008, pe scenă, în timpul unui concert în Australia^[10]), precum și pe 15 mai 2011, la Arenele Romane, dar și-a amânat și acest spectacol din cauza unor probleme medicale. În 2011, Cesaria Evora urma să mai susțină o serie de concerte la Timișoara, în 3 octombrie, în București, pe 5 octombrie, și la Cluj, în 7 octombrie,^[11] dar, din motive de sănătate, a anulat turneul. Comunicatul de presă a sunat astfel: "Cesaria a decis de comun acord cu producătorul și managerul său, Jose da Silva, să pună capăt definitiv carierei sale, renunțând la viața itinerantă care a dus-o în patru colțuri ale lumii de la începutul carierei pe scena internațională, în 1991"  

  FILMOGRAFIE

  • 2002 - Live in Paris (DVD)
  • 2004 - Live d'Amor (DVD)  

    Cesária Évora
    Cesária Évora în 2008
    Date personale
    Nume la naștere	Cesária Évora
    Născută	27 august 1941  Mindelo, Republica Capului Verde Mindelo, Republica Capului Verde[1]
    Decedată	17 decembrie 2011 (70 de ani)  São Vicente, Republica Capului Verde Mindelo, Republica Capului Verde
    Cauza decesului	cauze naturale[*] (insuficiență respiratorie)
    Cetățenie	Republica Capului Verde
    Ocupație	Cântăreață
    Activitate
    Alte nume	Bosonoga diva
    Gen muzical	Fado, morna, coladeira
    Tipul de voce	Contralto
    Ani de activitate	1957–2011
    Case de discuri	Lusafrica Records
    Premii	Legiunea de Onoare în grad de cavaler[*] Grammy Award for Best Contemporary World Music Album[*] Kora Awards[*] Ordem do Mérito Cultural Casa Cesáriei Évora   Cesára Évora în concert la San Diego, California, Statele Unite ale Americii (19 martie 2006)   Cesária Évora în pragul ușii, Mindelo

• 1947: Barbara Bach (nume original: Barbara Goldbach, n. 27 august 1947, Queens, New York) este o actriță americană.  Bach a început la vârsta de 16 ani să lucreze ca fotomodel. S-a căsătorit în Italia cu afaceristul italian Augusto Gregorini și are 2 copii. Au divorțat în 1968. Prin anii 1970 Barbara Bach este un fotomodel apreciat, ea începe cariera de actriță în Italia, jucând în filme de aventuri alături de actori ca Roger Moore, Franco Nero, Mel Ferrer și Claudio Cassinelli. Prin anul 1980 joacă într-o comedie alături de Ringo Starr, bateristul formației Beatles, cu care s-a căsătorit în 1981.  

  FILMOGRAFIE

  An	Titlu	Rol
  1968	L'Odissea (a.k.a. The Adventures of Ulysses)	Nausicaa
  1971	Mio padre Monsignore	Chiara
  	La Tarantola dal ventre nero (a.k.a. Black Belly of the Tarantula)	Jenny
  	La Corta notte delle bambole di vetro (a.k.a. Paralyzed / Short Night of Glass Dolls)	Mira Svoboda
  	Un peu de soleil dans l'eau froide (a.k.a. A Few Hours of Sunlight / A Little Sun in Cold Water)	Héloïse/Elvire
  1972	I Predatori si muovono all'alba	Helen
  1973	Paolo il caldo (a.k.a. The Sensual Man / The Sensuous Sicilian)	Anna
  	Il maschio ruspante	Rema
  	L' Ultima chance (a.k.a. Stateline Motel / Last Chance / Motel of Fear)	Emily
  1974	Legea străzii (a.k.a. Street Law / The Citizen Rebels)	Barbara
  1975	Il Lupo dei mari (a.k.a. Legend of the Sea Wolf / Larsen, Wolf of the Seven Seas)	Maud Brewster
  1977	Ecco noi per esempio	Ludovica
  	Spionul care mă iubea	Anya Amasova
  1978	Uraganul vine de la Navarone	Maritza Petrovich
  1979	L' Isola degli uomini pesce (a.k.a. Island of the Fishmen / Screamers)	Amanda Marvin
  	L' Umanoide (a.k.a. The Humanoid)	Lady Agatha
  	Jaguar Lives	Anna Thompson
  	Il Fiume del grande caimano (a.k.a. Alligators / The Big Alligator River / The Great Alligator)	Alice Brandt
  1980	Up the Academy	Bliss
  1981	Omul cavernelor	Lana
  	The Unseen	Jennifer Fast
  1982	The Cooler 11 min. Short
  1983	Princess Daisy	Vanessa Valerian
  1984	Give My Regards to Broad Street	Journalist
  1986	To the North of Katmandu

  Barbara Bach
  Barbara Bach în 1978
  Date personale
  Nume la naștere	Barbara Goldbach
  Născută	27 august 1947 (72 de ani)[1]  Queens, New York, New York, SUA
  Căsătorită cu	Ringo Starr (din 1981) Augusto Gregorini[*] (1968–1978)
  Copii	Francesca Gregorini[*]
  Cetățenie	SUA
  Ocupație	actriță actriță de film model fotomodel[*]
  Activitate
  Alma mater	Queens College[

• 1948: Konstantinos Alyssandrakis este un om politic grec, membru al Parlamentului European în perioada 1999-2004 din partea Greciei.  

  Konstantinos Alyssandrakis
  Date personale
  Născut	27 august 1948 (71 de ani)  Atena, Regatul Greciei
  Cetățenie	Grecia
  Ocupație	politician
  Europarlamentar
  În funcție 20 iulie 1999 – 19 iulie 2004
  Circumscripția	Greece[*]
  Partid politic	Communist Party of Greece[

• 1949: Mihai Cafrița, actor român
• 1950: Mihai Mălaimare (n. 27 august 1950, Botoșani) este un actor de teatru și film, director al Teatrului Masca, fost deputat în legislaturile 2000-2004 pe listele PDSR și 2004-2008 pe listele PSD. Până în 2013, Mihai Mălaimare a fost membru al Consiliului Național al Audivizualului (C.N.A.). În cadrul activității sale parlamentare, în legislatura 2000-2004, Mihai Mălaimare a fost membru al grupurilor parlamentare de prietenie cu Bosnia și Herțegovina, Republica Finlanda, Statul Israel și Republica Orientală a Uruguayului. În legislatura 2004-2008, Mihai Mălaimare a fost membru al grupurilor parlamentare de prietenie cu Republica Bulgaria, Republica Austria și Muntenegru.

  Actorul Mihai Mălaimare a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului românesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.^[1]

  Este tatăl directorului de imagine Mihai Mălaimare Jr.  

  FILMOGRAFIE

  • Nea Mărin miliardar (1979)
  • Grăbește-te încet (1982)
  • Întîlnirea (1982)
  • Secretul lui Nemesis (1987)
  • Totul se plătește (1987)
  • Șobolanii roșii (1991)  

    Mihai Mălaimare
    Date personale
    Nume la naștere	Mihai Adrian Mălaimare
    Născut	27 august 1950 (69 de ani) Botoșani
    Căsătorit cu	Anca Dana Florea
    Copii	Mihai Mălaimare Jr.
    Cetățenie	România
    Ocupație	politician actor de teatru[*] actor de film
    Activitate
    Cariera politică
    Membru al Camerei Deputaților a României
    Partid politic	PNL

• 1950: Philip Neil Murray (n. 27 august 1950, Edinburgh, Scoția) este un basist scoțian, cel mai bine cunoscut pentru activitatea cu Whitesnake^[1] și Black Sabbath.  

  Neil Murray
  Date personale
  Nume la naștere	Philip Neil Murray
  Născut	27 august 1950 (69 de ani) Edinburgh, Scoția
  Cetățenie	Regatul Unit
  Ocupație	Muzician, compozitor
  Activitate
  Studii	St Christopher School[*]
  Gen muzical	Hard rock, blues-rock, heavy metal, jazz fusion
  Instrument(e)	Bass, pian, trombon, vocal
  Ani de activitate	1967–prezent
  Colaborare cu	Colosseum II, Whitesnake, Gary Moore, Gogmagog, Vow Wow, Black Sabbath, Cozy Powell's Hammer, The Brian May Band, Tony Martin, National Health, Peter Green Splinter Group, The Michael Schenker Group, Snakecharmer

• 1952: Paul Rubenfeld (n. 27 august 1952) este un actor de film, televiziune și voce american.  

  Paul Reubens
  Reubens in 2016
  Date personale
  Născut	27 august 1952 (67 de ani) Peekskill, New York, SUA
  Părinți	Milton Rubenfeld[*]
  Frați și surori	Abby Rubenfeld[*]
  Naționalitate	American
  Cetățenie	SUA
  Ocupație	Actor (1977-prezent)
  Activitate
  Alma mater	California Institute of the Arts[*] Sarasota High School[*] Universitatea din Boston
  Premii	Daytime Emmy Award[*

• 1959: Claudiu Bleonț, actor român de teatru și film
• 1959. Leonid Kuciuk (belarusă Леанід Станіслававіч Кучук; n. 27 august 1959) este un antrenor și fost jucător de fotbal bielorus. În prezent el activează ca antrenor principal la clubul din Prima Ligă Rusă, FC Lokomotiv Moscova.^[
• 1963: Nuțu Fonta (n. 27 august 1963) este un deputat român, ales în 2012 din partea grupului parlamentar Democrat și Popular.

  În timpului mandatului a trecut la grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.  

  Nuțu Fonta
  Date personale
  Născut	27 august 1963 (56 de ani)
  Ocupație	politician
  deputat
  Deținător actual
  Funcție asumată 19 decembrie 2012
  Circumscripția	26 Maramureș, colegiul uninominal nr.5
  Partid politic	Partidul Social Democrat

• 1965: Paulo Silas (n. 27 august 1965) este un fost fotbalist brazilian.
• 1966: Juhan Parts, (născut pe 27 august 1966 la Talin), este un politician eston, membru al partidului Res Publica și prim-ministrul republicii între 10 aprilie 2003 și 23 martie 2005. A studiat la Universitatea din Tartu în Tartu, Estonia.

  Parts a fost înlocuit ca prim-ministru la 23 martie 2005 de Andrus Ansip, din partea Partidului Reformist.  

  Juhan Parts
  Juhan Parts
  Date personale
  Născut	27 august 1966 (53 de ani)[1][2]  Tallinn, URSS
  Număr de copii	2
  Cetățenie	Estonia
  Ocupație	politician
  Member of the 13th Riigikogu
  În funcție 30 martie 2015 – 15 decembrie 2016
  Circumscripția	Electoral District 2 (Kesklinn, Lasnamäe and Pirita)[*]
  Membru în al 12-lea Riigikogu
  În funcție 26 martie 2014 – 23 martie 2015
  În funcție 27 martie 2011 – 5 aprilie 2011
  Ministru al afacerilor economice și comunicațiilor
  În funcție 6 aprilie 2007 – 26 martie 2014
  Precedat de	Urve Palo[*]
  Succedat de	Anne Sulling[*]
  Al 15-lea prim-ministru al Estoniei[*]
  În funcție 10 aprilie 2003 – 12 aprilie 2005
  Precedat de	Siim Kallas
  Succedat de	Andrus Ansip
  Deputat în Riigikogu
  Premii	Order of the Three Stars, 2nd Class[*] Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*] (19 aprilie 2004) Ordinul Prințul Henric în grad de mare cruce[*] (29 mai 2003) Marea Cruce a Ordinului de Merit al Spaniei[*] (2007)
  Partid politic	Isamaa[*]
  Alma mater	Universitatea din Tartu Gustav Adolf Grammar School[

• 1967: Igor Ivanovici Dobrovolski (în ucraineană Ігор Іванович Добровольський, în rusă Игорь Иванович Добровольский; n. 27 august 1967, Markivka, Regiunea Odesa, RSS Ucraineană) este un fost fotbalist sovietic și actual antrenor de fotbal moldovean.^[1] Din 23 decembrie este selecționer al echipa naționale de fotbal a Moldovei.^[2]

  Încheindu-și cariera de jucător în 2005 la formația Tiligul Tiraspol, Dobrovolski devine antrenorul acesteia. În anul 2006, Federația Moldovenească de Fotbal îi face propunerea să preia echipa națională a Moldovei la care Dobrovolski răspunde afirmativ. El a antrenat echipa națională de fotbal a Republicii Moldova în perioada 2006-2009. Sub conducerea lui, selecționata Moldovei a înregistrat cele mai bune rezultate din istoria sa, acumulând 12 puncte în preliminariile Campionatului European de Fotbal 2008 și ajungând până pe locul 37 în Clasamentul FIFA pe națiuni.^[3]

  Din 2010 până în 2013 a antrenat echipa Dacia Chișinău, club cu care a obținut cele mai mari perfomanțe în cariera de antrenor, câștigând campionatul și Supercupa Moldovei în 2011. În 2013–2014 a antrenat clubul Veris Chișinău, iar în perioada ianuarie-martie 2015 – formația FC Sahalin din liga secundă rusă.^[4] În perioada mai-august 2015 a antrenat echipa Dacia Chișinău.

• 1968: Aurel Silviu Panait (n. 27 august 1968) este un fotbalist român care a jucat la Petrolul Ploiești, Steaua București și la alte echipe din ligile inferioare germane.

• 1970: Bergüzar Gökçe Korel Ergenç (pronunțare în turcă: /beɾɟyˈzaːɾ koˈrel/) (n. 30 aprilie 1970 în Istanbul, Turcia) este o actriță de origine turcă și fotomodel. Este cunoscută pentru rolurile sale principale din serialul ,,1001 de nopți" (Binbir Gece) și ,,Patria mea ești tu!" interpretând rolul principal al infirmierei Azize. Aceasta este căsătorită cu actorul Halit Ergenç și au copil împreună pe nume Ali. De asemenea actrița a câștigat două premii importante în cariera sa pentru cea mai bună actriță în rol principal printre care Premiile Fluturele de Aur (Altın Kelebek Ödülleri) 2006 pentru rolul său din ,,1001 de Nopți (Binbir Gece)" și în 2013 pentru rolul din serialul Karadayı.  

  FILMOGRAFIE

  Filme

  An	Titlu	Rol	Note
  1999	Șen Olasın Ürgüp
  2006	Kurtlar Vadisi Irak	Leyla
  2009	Așk Geliyorum Demez	Gozde

  Televiziune

  An	Titlu	Rol	Note
  1998	Kırık Hayatlar
  2001	Cemalım	Suna
  2005	Zeytin Dalı	Iklim
  2006	Emrah Adak
  2006–2009	1001 de Nopți (Binbir Gece)	Șehrazat Evliyaoğlu	Rol principal
  2010–2011	Bitmeyen Șarkı	Feraye	Rol principal
  2011	Suleyman Magnificul (serial)	Signora Monica Teresa Gritti	Rol special apariție cameo
  2012–2015	Karadayı	Feride Șadoğlu	Rol principal
  2016	Patria mea ești tu!	Azize	Rol principal

  Prezentatoare

  • 2009 – Bergüzarla Çocuktan Al Haberi  

    Bergüzar Korel Ergenç
    Date personale
    Născută	27 august 1982 (37 de ani) Istanbul
    Părinți	Tanju Korel (Tată) Hülya Darcan (Mamă)
    Căsătorită cu	Halit Ergenç (c.2009)
    Copii	1
    Cetățenie	Turcă
    Etnie	Turcă
    Ocupație	Actriță
    Alma mater	Mimar Sinan Fine Arts University[*]
    Înălțime	1,8 m
    Ani de activitate	2006-Prezent
    Roluri importante	Azize (Patria mea ești tu!)
    Debut	Valea Lupilor: Irak (Kurtlar Vadisi: Irak)
    Alte premii
    2013 Premiile Fluturele de Aur Cea mai bună Actriță (Karadayı) 2006 Premiile Fluturele de Aur Cea mai bună Actriță (1001 de nopți, tur: Binbir Gece)

• 1970: Peter Ebdon (n. 27 august 1970,^[2][3] Islington, Regatul Unit) este un jucător englez de snooker.

  În 2002 a ajuns în finala campionatului mondial de snooker, întâlnindu-l pe Stephen Hendry și câștigând cu scorul de 18 - 17. Ebdon a mai disputat două finale de campionat mondial, în 1996 și 2006, dar le-a pierdut.

  A realizat breakul maxim în două ocazii. Cea mai bună clasare din carieră este locul 3 mondial.

• 1970: Tony Ashwin Kanal (n. 27 august 1970) este un muzician și producător muzical american de origine engleză. Kanal este basistul formației rock No Doubt și a produs albumul de debut al cântărețului reggae Elan Atias, Together as One.

  Kanal este vegan.  

  Tony Kanal
  Date personale
  Nume la naștere	Tony Ashwin Kanal
  Născut	27 august 1970 (49 de ani) Kingsbury, Londra, Anglia, UK
  Cetățenie	SUA
  Ocupație	Muzician, producător, compozitor
  Activitate
  Origine	Anaheim, California, SUA
  Gen muzical	Rock, reggae, ska, pop
  Instrument(e)	Chitară bas
  Ani de activitate	1987–prezent
  Colaborare cu	No Doubt, Gwen Stefani, Elan Atias, Pink, Miranda Cosgrove

• 1972 -  S-a nascut la Brasov, Horia Brenciu, cântăreţ şi prezentator român de televiziune.
• 1975: Veaceslav Rusnac (n. 27 august 1975, Răuțel, Fălești) este un antrenor de fotbal și fost fotbalist din Republica Moldova. Ultima dată a activat în calitate de antrenor interimar la clubul Zimbru Chișinău (noiembrie 2015^[1]–ianuarie 2016^[2]) iar anterior între 2014–2015 a fost și antrenor principal al echipei.^[3]

  El are un fiu, pe nume Andrei, care de asemenea a devenit fotbalist și evoluează pe postul de atacant.^[4]

  Deține Licență PRO UEFA de antrenor

• 1976: Andrian Bogdan (n. 27 august 1976, Chișinău) este un fost fotbalist și actual antrenor de fotbal (antrenor de portari).

  Ca fotbalist, Andrian Bogdan a jucat pe postul de portar la câteva cluburi, printre care și Politehnica Timișoara, Rapid București și Constructorul Chișinău. A jucat un meci și la echipa națională de fotbal a Moldovei, într-un meci amical, pe 12 februarie 2003, terminat la egalitate scor 2:2.^[2]

  După încheierea carierei de fotbalist a continuat să activeze în fotbal ca antrenor de portari, apoi și ca antrenor secund. Între 2009–2012 a fost antrenor de portari la naționala Moldovei, în perioada când antrenor principal era Gabi Balint. În paralel, din 2008 până în 2013 a fost antrenor de portari la FC Academia Chișinău (antrenor principal Igor Dobrovolski). Fiind antrenor de portari la FC Academia, pe 30 martie 2013 Andrian Bogdan a revenit pentru un meci oficial în teren, contra echipei Olimpia Bălți, în etapa a 24-a a Diviziei Națională 2012-2013, meci câștigat de Academia cu 3-0,^[3] Bogdan reușind să păstreze poarta intactă și să-și marcheze retragerea cu brio. Pe 9 aprilie el a participat la ultimul antrenament al echipei în calitate de antrenor de portari, după care s-a despărțit de FC Academia.^[4]

  Din aprilie^[5] până în iulie 2013 a fost antrenor de portari la FC Vaslui, antrenor principal fiind Gabi Balint.^[6] Din iulie^[7] până în decembrie 2013 a fost secundul lui Ioan Andone la echipa FC Astana din Kazahstan.^[8][9]

  Andrian Bogdan a candidat la alegerile parlamentare din 2014 din Republica Moldova pe lista partidului „Patria”, condus de Renato Usatîi, fiind pe poziția a 24-a în listă.

• 1976: Carlos Moyà (n. 27 august 1976) este un jucător profesionist spaniol de tenis de câmp, născut la Palma de Mallorca, fost număr 1 în clasamentul ATP, timp de doar 2 săptămâni. A câștigat 20 de titluri la simplu printre care și unul la Roland Garros.

  • Învingător al Turneului de tenis de la Roland Garros, Franța, 1998.
  • Finalist al Australian Open, 1997.
  • Semifinalist al Turneului United States Open, 1998.
  • Deținător al Cupei Davis, 2004.
  • Câștigător al 20 de turnee a Asociației jucătorilor profesioniști de tenis.
  • Primul reprezentant din partea Spaniei, care a obținut cel mai înalt rating al Asociației jucătorilor profesioniști de tenis.

• 1976: Mark Webber (născut pe 27 august 1976, la Queanbeyan, Australia) este un fost pilot australian de Formula 1, ce a concurat ultima dată pentru echipa Red Bull Racing. După un succes mediu în Australia, Webber s-a mutat în Regatul Unit al Marii Britanii în 1995 pentru a-și avansa cariera. Webber a început un parteneriat cu australianul Paul Stoddart, la acea vreme proprietarul echipei European Racing Formula 3000, echipa care ulterior i-a dus pe amândoi în Formula 1 când Stoddart a cumpărat echipa Minardi.

  Webber și-a făcut debutul în Formula 1 în 2002, reușind primul punct obținut de Minardi în ultimii 3 ani, la cursa sa de casă. După primul său sezon Jaguar Racing l-a angajat ca pilot principal. Timp de doi ani într-o echipă necompetitivă Webber s-a calificat de mai multe ori pe primele două rânduri ale grilei astfel depășindu-și coechipierii . Prima sa victorie în Formula 1 a fost cu echipa Red Bull Racing în Marele Premiu al Germaniei din 2009, după ce anterior terminase pe locul secund în China, Turcia și Marea Britanie. Până la sfârșitul lui 2009, Webber a obținut 8 podiumuri, inclusiv încă o victorie în Brazilia. De atunci și-a adăugat alte 10 podiumuri în 2010, inclusiv victorii în Spania, Monaco, Marea Britanie și Ungaria. Webber a terminat sezonul 2010 pe locul 3 după ce a condus o lungă perioadă, pierzând teren în fața coechipierului Sebastian Vettel și pilotului de la Ferrari, Fernando Alonso.

• 1977: Anderson Luís de Souza, OIH (n. 27 august 1977 în São Bernardo do Campo, Brazilia), cunoscut mai mult ca Deco, este un fost fotbalist portughez de origine braziliană, care a jucat ca mijlocaș central și ofensiv. A primit cetățenia lusitană în 2002, după 6 ani petrecuți în Portugalia.

• 1979: Adrian Senin (n. 27 august 1979,^[1] Constanța, România) este un fotbalist român retras din activitate. S-a consacrat la Farul Constanța, unde a evoluat opt sezoane. A evoluat și la Unirea Urziceni.

• 1981. Maxwell Scherrer Cabelino Andrade (n. 27 august 1981) este un fotbalist brazilian retras din activitate. Este unul dintre cei mai decorați fotbaliști din istorie, câștigând 37 de trofee în cariera sa, înaintea lui Ryan Giggs.

• 1982: Arthuro Henrique Bernhardt (n. 27 august, 1982, Florianopolis) este un jucător de fotbal brazilian retras din activitate. În 2008 a evoluat în Liga I, pentru Steaua București.
• 1983: Felice Piccolo (n. 27 august 1983, Pomigliano d'Arco, Italia) este un fotbalist italian care evoluează la echipa Alessandria Calcio pe postul de fundaș central. În prealabil, în sezonul 2009-2010, el fusese împrumutat la CFR Cluj de la echipa italiană Empoli FC.
• 1984: Corina-Simona Olar-Corniciuc (n. 27 august 1984, Hunedoara) este o jucătoare română de fotbal. În prezent joacă pentru Olimpia Cluj și pentru echipa națională a României în calitate de apărător.
• 1984: Sulleyman Ali "Sulley" Muntari (n. 27 august 1984 în Konongo, Ghana) este un jucător ghanez de fotbal care în prezent activeaza la clubul Deportivo de La Coruña
• 1985 - S-a nascut Alexandra Nechita, pictor american de origine română; este considerată un fenomen în lumea artei, fiind numită “micuţa Picasso”.Alexandra Nechita s-a născut la Vaslui, la 27 august 1985, la trei luni după ce tatăl său, Niki Nechita, s-a refugiat din România comunistă, în Statele Unite ale Americii. Viorica Nechita, și mica Alexandra au reușit să se alăture soțului, respectiv tatălui, abia după doi ani. Părinții Alexandrei fuseseră persecutați sub regimul comunist din România.Tablourile Alexandrei Nechita se regăsesc în sute de muzee din lume, de la colecția de artă a Vaticanului, până la colecții particulare deținute de celebrități precum Oprah Winfrey, Calvin Klein, Whoopi Goldberg sau David Letterman.^[1] Cea mai scumpă pictură a Alexandrei Nechita s-a vândut cu 400.000 de dolari.^[1]Alexandra Nechita a fost intervievată de jurnalista Nicole Lapin de la rețeaua de televiziune CNN în cadrul serilor Young People Who Rock (în română: Tineri care „zguduie”) în cadrul unei emisiuni difuzate în 27 noiembrie 2007.  

• Alexandra Nechita
  Date personale
  Născută	27 august 1985 (34 de ani) Vaslui, România
  Naționalitate	română, americană
  Cetățenie	SUA
  Ocupație	pictoriță filantroapă[*] sculptoriță
  Activitate
  Domeniu artistic	pictură de șevalet și murală, sculptură
  Studii	University of California, Los Angeles
  Mișcare artistică	Cubism
  Influențat de	Pablo Picasso
  Site oficial	http://alexandranechita.com/

  * 1985: Nikica Jelavić (pronunție în croată: [nîkitsa jělaʋitɕ]) (born 27 august 1985) este un fotbalist croat originar din Herțegovina care joacă pentru clubul Beijing Renhe din Superliga Chineză.
• 1990: Willian Bermudez (n. 27 august 1990 în Ibagué) este un fotbalist columbian care joacă în prezent pentru Club Deportivo Universidad Cruceña pe postul de portar.
• 1990: Luuk de Jong (n. 27 august 1990) este un fotbalist olandez care evoluează la clubul Sevilla FC și la echipa națională de fotbal a Olandei pe postul de atacant.
• 1991. Violetta Vitalevna Kolobova (rusă Виолетта Витальевна Колобова, n. 27 august 1991, Dzerjinsk, regiunea Nijni Novgorod) este o scrimeră rusă specializată pe spadă, dublă campioană mondială în 2013 și în 2014, iar campioană europeană în 2012, tot pe echipe.