2. /2 AUGUST 2022 - ISTORIE PE ZILE - Decese; Sărbători; Suplimente
* 216 îHr. Bătălia de la Cannae
Bătălia de la Cannae, (2 august, 216 î.Hr.) – Moartea lui Aemilius Paulus
· 640: A decedat Papa Severinus, al 71-lea Papa al Bisericii Romei. Data nasterii sale este necunoscuta. A fost ales papă in anul 638, in data de 12 octombrie, a treia zi după decesul papei Honorius, insa trimișii lui care urmau să-i aducă confirmarea alegerii sale de la Constantinopol, au fost respinsi. Împăratul bizantin Heraclie, i-a ordonat lui Severin să adopte un Ecthesis care facea din monotelism o profesiune de credință, cu care împăratul încerca sa închida o controversă teologică, care a framantat Biserica Crestina timp de mai mulți ani. Ecthesisul decretat de imparatul Heraclie in anul 638, era o formula doctrinara, prin care se afirma cele doua firi sau naturi, divina si umana, ale lui IIsus Hristos, sunt unite intr-o singura vointa. Severinus a refuzat și a fost ținut departe de scaunul papal timp de aproape doi ani. Papa Severinus a fost în cele din urmă inaugurat la conducerea Bisericii Romei la 28 mai 640, dar a murit la scurt timp, pe 2 august a acelui an. · 686 e.n. - A murit Papa Ioan V; (anul naşterii sale este necunoscut).
Papa Ioan al V-lea – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Papa Ioan al V-lea (+ 2 aug. 686 la Roma) a fost papă al Romei din 23 iulie 685 până la moartea lui. Era din Siria, poate din Antioh. Din 680 a figurat ca legat papal. Ca papă a primit mai multe dovezi de simpatie și apreciere din partea Împăratului Iustinian al II-lea pentru Biserica Catolică. A știut să-și supună episcopii din Sardinia. Cunoscând limba greacă, a fost ales să participe la al VI-lea Conciliu Ecumenic de la Constantinopol. Murind pe data de 2 august 686 la Roma, este înmormântat la Biserica Catedralei Sf. Petru.
· 1100 - A murit Regele William al II-lea („Rufus”) al Angliei ; (n. 1056).
William II drawn by Matthew Paris – foto preluat de pe en.wikipedia.org
William al II-lea “Rufus” (c. 1056 – 2 august 1100), a fost rege al Angliei în perioada 1087 – 1100, al treilea fiu al Regelui William I al Angliei (William Cuceritorul), exercitându-şi puterea asupra Ducelui Normandiei şi având destulă influenţă în Regatul Scoţiei.
· 1589 - A murit regele Henric al III-lea al Franţei; (n. 1551).
Henric al III-lea ca Duce de Anjou de François Clouet – foto: ro.wikipedia.org
Henric al III-lea (în franceză Henri III, în poloneză Henryk) (19 septembrie 1551 – 2 august 1589) din dinastia Valois a fost rege al Franței între 1574 – 1589 și Rege al Poloniei între 1573 și 1574 cu titlul de Henric de Valois. Înainte de urca pe tronul Franței în 1574, Henric a servit ca lider al armatei regale în Războaiele religioase din perioada 1562-1598 împotriva hughenoților și a luat parte la victoriile din Bătălia de la Jarnac (martie 1569) și Bătălia de la Moncontour (octombrie 1569).
În timp ce era încă Duce de Anjou, el a devenit, de asemenea, implicat în complotul din Noaptea Sfântului Bartolomeu din 1572. Deși Henric nu a participat direct, istoricul Thierry Wanegffelen îl vede ca membrul familiei regale cel mai responsabil pentru masacru, care a implicat uciderea a mii de hughenoți. Domnia lui Henric al III-lea ca rege al Franței, ca și cele ale fraților săi mai mari Francisc al II-lea și Carol al IX-lea, pune Franța în criză constantă de religie.
Henric a continuat să aibă un rol activ în războaiele religioase franceze și în 1572/1573 a condus asediul de la La Rochelle, un atac militar masiv asupra orașului hughenot. La sfârșitul lunii mai 1573, Henric a aflat că szlachta poloneză l-a ales ca rege al Poloniei, o țară cu o mare minoritate protestantă și considerațiile politice l-au obligat să negocieze sfârșitul asediului. Negociatorii au ajuns la un acord la 24 iunie 1573 și trupele catolice au încheiat asediul la 6 iulie 1573.
· 1788 - A murit pictorul Thomas Gainsborough, renumit portretist si peisagist englez ;(n. 14.05.1727). A fost membru fondator al Academiei Regale britanice (înființată pe 10 decembrie 1768).
· 1799 - A încetat din viaţă Etienne Jacques de Montgolfier, inventator alături de fratele său Michel Joseph, al balonului cu aer cald. La 5.06.1783, Etienne Jacques a reusit sa atinga o altitudine de 1800 m, cu un balon construit din stofa de lana si hartie ; (n. 6.01.1745).
· 1827 - A încetat din viaţă William Blake, poet, vizionar, pictor şi tipograf englez. Într-un sondaj de opinie organizat de BBC în anul 2002, Blake a fost votat al 38-lea pe o listă conţinând 100 dintre cei mai importanţi britanici ai tuturor timpurilor. (“Cântecele experinţei “, “Revoluţia franceză”, “Europa: carte profetică”); (n. 28 noiembrie 1757).
· 1921 - A murit marele tenor italian Enrico Caruso; (n. 1873).
Enrico Caruso (n. 25 februarie 1873 – d. 2 august 1921) unul dintre cei mai faimoși tenori din istoria operei – foto – ro.wikipedia.org
Si-a castigat faima internationala odata cu debutul sau, in 1902, pe scena Operei din Monte Carlo, in rolul Rodolpho din “Boema” de Puccini. A cantat pe scenele celor mai importante opere din lumea intreaga. A fost angajat, mai multe stagiuni, la Metropolitan Opera House din New York; (n. 25.02.1873).
· 1922 - A murit Alexander Graham Bell, considerat inventatorul telefonului (n. 1847).
Alexander Graham Bell vorbind la telefon - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Alexander Graham Bell (n. 3 martie 1847, Edinburgh, Scoția – d. 22 august 1922, insula Cap Breton, Canada) a fost un om de știință, inventator și, ulterior, industriaș american, care în anul 1876 a brevetat pentru prima dată în istorie un dispozitiv capabil să emită și să recepționeze cuvintele rostite. În transmițător undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era atasat un magnet permanent. Inca în 1861 profesorul german Johann Philipp Reis, descoperise un „aparat de vorbit la distanță”, care funcționa, mulțumindu-se cu acesta și fără a căuta perfecționarea lui.
Alexander Graham Bell a experimentat cu aparatul inventat de profesorului german Johann Philipp Reis care isi si denumise aparatul „Telephon” si este inventatorul initial a aparatului de telefon construit in Germania deja in octombrie 1861. Bell a depus pe data de 14 Februarie 1876 cererea de patent in America, dar patentul acordat gresit lui Bell aparatul lui nu putea sa functioneze niciodata, fapt care a dus la mari controverse. Acordarea falsa a patentului lui Graham Bell are loc cu câteva ore înaintea lui Elisha Gray, care perfecționase aparatului construit de profesorul de fizică Reis si a prezentat spre deosebire de Bell un aparat in stare de funcționare. Bell a prezentat si el un aparat in stare de functionare mult mai târziu, iar acest aparat nu era construit dupa patentul care ii fusese acordat inițial.
· 1923 - A murit Warren G. Harding, al 29-lea preşedinte al SUA, între anii 1921-1923; (n 1865).
Warren G. Harding, by Harris & Ewing – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Warren Gamaliel Harding, cunoscut mai ales ca Warren G. Harding, (n. 2 noiembrie 1865 – d. 2 august 1923) a fost un politician american și cel de-al douăzeci și nouălea președinte al Statele Unite ale Americii, servind în funcție din 1921 până în 1923. A fost al șaselea președinte american care a decedat în decursul mandatului său prezidențial. Republican din statul Ohio, Harding a fost un publicist influent în domeniul ziaristicii cu un bun simț al oratoriei înainte de a intra în politică, prima dată în Senatul statului Ohio (1899 – 1903), iar ulterior ca viceguvernator(d), de asemenea al statului Ohio (1903 – 1905).
· 1934 - Președintele Germaniei Paul von Hindenburg moare la Neudeck, Adolf Hitler își asumă titlul de Führer și Cancelar al Germaniei.
Paul von Hindenburg and Adolf Hitler on the Day of Potsdam, 21 March 1933 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
* 1944 – În lagărul de concentrare de la Auschwitz-Birkenau, cei 2.897 de romi rămaşi în viaţă au fost exterminaţi în camerele de gazare. La 10 iulie 2020, Preşedintele Romaniei, Klaus Iohannis a promulgat legea de instituire pe 2 august a Zilei naţionale de comemorare a Holocaustului împotriva romilor.
· 1955 - A murit Stevens Wallace, poet american (“The Necessary Angel”) (n.02.10.1879).
* 1957 - Au fost condamnaţi la moarte Ion Chiujdea, Laurian şi Gheorghe Haşu, Victor Metea şi Jean Pop, membri ai grupului de rezistenţă anticomunistă din Munţii Făgăraş, condus de Ion Gavrilă-Ogoranu.
· 1961 - A murit scriitorul american Ernest Miller Hemingway, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1954 (“Adio, arme!”, “Zăpezile de pe Kilimanjaro”, “Bătrânul şi marea”) (n.21.07.1899).
· 1976 - A murit regizorul austriac de film Fritz Lang, unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai cinematografului expresionist din anii 20 (“Strada Roşie”, “Testamentul doctorului Mabuse”) (n.05.12.1890).
* 1980 - Un atentat cu bomba a devastat gara Bologna, omorând cel puţin 75 de persoane. Cele mai multe dintre victimele exploziei au fost italieni, dar printre cei morţi s-au numarat si turisti straini . Mai mult de 200 de persoane au fost de asemenea ranite. Explozia a facut ravagii in Gara Centrala din Bologna Un grup neo-fascist a sunat un ziar din Roma la trei ore după atac, ca să revendice atentatul.
· 1989 - A murit, la Moscova, omul politic rus Andrei A. Gromâco (n.18.07.1909).
· 2001 - A muritt omul politic Otto Ernst Weber, fost preşedinte al Partidului Ecologist Român (n.05.04.1921).
· 2004 - A murit actorul american Marlon Brando („Pe chei”, „Naşul”, „Viva Zapata” , „Un tramvai numit dorinţă”) (n.03.04.1924).
· În calendarul ortodox: Aducerea moaștelor Sf întâi Mc și Arhidiacon Ștefan; Dreptul Gamaliel; Binecredinciosul Împărat Iustinian cel Mare
·
Ziua europeană de comemorare a Holocaustului romilor
La 2 august este marcată Ziua europeană de comemorare a victimelor Holocaustului împotriva romilor, pentru omagierea celor 500.000 de romi, însemnând cel puţin un sfert din numărul total al populaţiei rome de la acel moment, care au fost ucişi în Europa de regimul nazist, conform https://europa.eu.
Ziua națională a Macedoniei
SUPLIMENT ISTORIE PE ZILE 2 August/1
Cum a cucerit armata română Budapesta în 1919
- Guvernul bolșevic de la Budapesta refuza să recunoască unirea Transilvaniei cu România și în aprilie 1919 a atacat armata română. De comun acord cu guvernul, regele a decis respingerea agresorului și înaintarea trupelor române până la hotarul stabilit prin Conveția cu Antanta din august 1916. La 20 iuile, maghiarii au atacat din nou. De acestă dată s-a hotărât o rispostă decisivă, până la înfrângerea Ungariei.
- Regele Ferdinand și regina Maria, aflați în Transivania, au asistat în ziua de 30 iulie la trecea Tisei de către trupele române, în dreptul satului Tiszabo. Regina nota ”Toți erau atât de plini de elan, se bucurau că trec Tisa ca să-i alunge pe bolșevici, ei doreau să ajungă la Budapesta.” Ofensiva românească a fost extrem de energică. Pe 2 august Blea-Kun, liderul bolșevic al Ungariei a fugit în Austria și aopi Rusia Sovietică. Referitor la ocuparea Budapestei de către armata română în august 1919 există unele dezbateri până în ziua de astăzi. Când a fost ocupată capitala, la 3 sau la 4 august 1919? Până în prezent, data ocupării Budapestei a rămas în istorie cea de 4 august, conform generalului Gheorghe Mărdărescu, deşi o unitate a armatei române pătrunsese în oraş încă din ziua precedentă, nerespectând dispoziţiile generalului. Un fragment din memoriul generalului Rusescu, cel ce a intrat primul în Budapesta, în 3 august 1919, este edificator.
- 3 August 1919
- (Armata generalului Rusescu spulberase rând pe rând toate măsurile defensive ale capitalei maghiare. O unitate inamică se retrăsese în fața impetuoasei înaintări ale armatei regale, lăsând o mână de soldați să se ocupe cu demontarea armamentului, totul la cererea comandantului român)
- ”Într-adevăr nu străbat decât vreun kilometru şi sunt întâmpinat de o delegaţie de trei a guvernului unguresc ce venea în goana automobilului, ca să mă roage a mă opri, având comunicări importante. La rândul meu i-am rugat să mă scuze, dar sunt în timpul de trap şi nu pot opri coloana; după care, am parcurs o distanţă de încă trei kilometri, şi când am apreciat că am întrega capitală în bătaia tunului, am oprit. Plouând torenţial, am intrat într-o locuinţă şi am angajat următoarele tratative:
- Delegaţia îmi spune: – „Guvernul se află întrunit într-un consiliu şi mă roagă a mă retrage cu trupa.”
Am răspuns: – „Nu numai că nu mă retrag, dar imediat voi intra în oraş şi oprirea de înaintare nu o poate ordona decât Comandamentul Superior Român la care, le spun că trebuie să se adreseze; şi în faţa delegaţiei dau ordin celor două tunuri a pune în baterie asupra oraşului (5000-6000 m)”, după care adaug: – „Timp nu este de pierdut, orice tratative altele decât ce priveşte detaşamentul meu, care este fapt îndeplinit, nu le pot trata eu, şi dumnealor să se adreseze Comandamentului Armatei Române, la Törek Szt Miclos.” Delegaţia în faţa mea comunică Guvernului la telefon hotărârea.
Răspunsul, tot telefonic, a fost că autoriză delegaţia a se duce la Marele Cartier General , iar eu să trimit un delegat la Consiliul de Miniştri. Le-am făcut cunoscut că voi veni chiar eu, fixându-le că dacă până la orele 20 tratativele nu vor fi terminate bombardez oraşul!Odată cu plecarea misiunii, am raportat şi situaţia. La Consiliul Guvernului Ungar, am ajuns la ora 18:30, Venise şi căpitanul Mihăilescu ce intrase cu un escadron spre Malxasföld, Est – N-Est – Pesta. Guvernul îmi comunică că aşteaptă sosirea şi a delegatului misiunii italiene, locotenent-colonel Romanelli. Le răspund că e de prisos şi că nu se poate schimba întru nimic hotărârea mea.
Consiliul îmi face cunoscut că situaţia este dificilă că populaţia e agitată, că 20.000 de lucrători armaţi se vor răscula, iar 3 regimente ce au în oraş, poate, că nu vor putea fi stăpînite la intrarea armatei române. I-am asigurat să nu aibă nici o teamă, că armata română va menţine ordinea cea mai perfectă în Buda-Pesta, că trebuie să intru şi să îmi pună la dispoziţie cazarma husarilor „Herzog Ioseph” (acum „Lenin”) şi care să fie evacuată de trupele ungare. (Era răspândit zvonul că toate cazarmele erau minate, dar n-am dat crezare). Discuţiile prelungindu-se, le pun în vedere că armata roşie întregă este capitulată, oraşul e încercuit de trupele noastre şi catastrofa e inevitabilă. O singură concesie ce le pot face este ca grosul forţelor mele (real nu avem nimic mai mult decât cele trei escadroane, 2 plutoane, 2 tunuri şi 2 grupuri de mitraliere) să fie oprite, pentru noapte, acolo unde se găsesc, iar în oraş să nu intre decît Brigada IV, deja sosită cu mine. Ora fiind avansată, le pun în vedere că din eroare am uitat a contramanda ordinul că la ora 20:30 dacă nu se termină tratativele bombardamentul să înceapă chiar fiind eu în oraş. Consiliul cedează! Şi la ora 20:00 (8 seara) un ofiţer de legătură ungur este trimis cu ordinul meu ca trupa să intre în oraş!
La cazarmă am primit defilarea trupei. Apoi am revenit în oraş şi am luat cartier la hotelul „Dunapalota” (Rietz) la care erau ofiţeri italieni şi francezi. Alte tratative nu am făcut decât cele privitoare la detaşamentul meu.”
- A doua zi va intra în Budapesta și generalul Gheorghe Mărdărescu. La 4 august 1919, împlinea 53 de ani, şi ce cadou mai frumos pentru orice general ar fi putut fi intrarea în capitala cucerită tocmai de ziua sa. Ulterior, Mărdărescu îl va marginaliza pe Rusescu, deoarece considera că a încercat să-i sufle onoarea de a ocupa capitala inamică, suprema apoteoză pentru cariera oricărui militar. Actele oficiale vor recunoaște 4 august 1919 ca dată a ocupării Budapestei. A fost singura capitală inamică ocupată de un stat din Antanta prin acțiune militară directă în cursul sau ca urmare a primului război mondial.
SUPLIMENT ISTORIE PE ZILE 2 August/2
2 august 1944 – holocaustul romilor
Pe 2 şi 3 august 1944, mii de romi şi sinti au fost masacraţi în Zigeunerlager, lagărul de concentrare din Auschwitz-Birkenau. Se consideră că între 600.000 şi 1,5 milioane de romi au fost exterminaţi în perioada holocaustului. Acest fapt denotă că etnia romă a fost cea mai afectată de nazism, dacă avem în vedere procentele: peste 90% din populaţia romă din Austria, Germania şi Estonia a fost exterminată de regimul fascist.
Prima reacţie a puterilor publice faţă de romi a fost, în general, de respingere, de expulzare. În Germania au fost vânaţi la Frankfurt, în 1449, iar la sfârşitul secolului, respingerea a devenit globală: Reichstag-ul, reunit la Landau şi Friburg, în 1496, 1497 şi 1498, i-a declarat pe romi „spioni în solda turcilor“, „aducători de ciumă“. Au fost acuzaţi de tâlhărie, vrăjitorie şi furt de copii. În 1500, împăratul Maximilian I, la Auxburg, a solicitat măsuri sporite, uciderea imediată a romilor. Ferdinand I, mai clement, a interzis uciderea imediată a femeilor şi copiilor romi. Georg II, în 1661, a emis un decret de condamnare la moarte a romilor surprinşi pe teritoriul ţării, iar în anii următori, cavaleria i-a vânat peste tot. În 1721, exterminarea a însemnat uciderea bărbaţilor şi tăierea urechilor femeilor şi copiilor.
Vii şi morţiÎn perioada interbelică, erau numeroşi romi în Rusia, în Ţările Baltice şi Balcani. Un număr destul de mic, în Franţa şi Belgia. Unii istorici estimează numărul de romi la 5.000.000, chiar mai mult, după scriitorul francez de naţionalitate romani, Mateo Maximoff. Cifrele variază însă, de aceea şi numărul victimelor este greu determinat.
1899 – 1933, reglementări speciale pentru romi
În martie 1899, s-a creat, pe lângă Poliţia din Bavaria, o secţie specială pentru „Problemele ţiganilor“. Aceasta primea copii ale verdictelor date de tribunale în cazurile în care delictele erau comise de romi şi orice alte informaţii referitoare la viaţa lor.
Legile împotriva romilor şi nomazilor date de Biroul din München („Centrul Naţional“) au intrat în vigoare după Ordonanţa din 16/17.04.1929. O secţiune, a „Problemelor ţiganilor“, a fost creată pe lângă Biroul Internaţional de Poliţie, la Viena.
1933 – 1939, „Chestiunea ţigănească“
Legea din 1929 impunea romilor mai multe restricţii. Nu aveau dreptul să se deplaseze fără un permis eliberat de poliţie şi trebuia să utilizeze, pentru deplasări, rulote sau caravane. Tinerii care depăşeau vârsta de 16 ani şi care nu puteau face proba unei ocupaţii erau constrânşi să efectueze doi ani de muncă în centre de reeducare.
După 1933, odată cu accederea la putere a lui Hitler, aceste măsuri s-au agravat. Într-o ţară în care deviza era „Arbeit macht frei“ (Munca înseamnă libertate), orice persoană fără acte putea fi declarată parazit. Romii care nu-şi puteau proba naţionalitatea germană erau expulzaţi. În curând s-au deschis lagăre de concentrare şi, printre primii închişi, inamici ai regimului, prizonieri de drept comun erau evreii şi romii. Documente din 1936 relatează deportarea romilor la Dachau.
Genocidul
Aşa cum spunea istoricul Billing, genocidul este construit pe principiul „Omul nu este ucis pentru ceea ce face, ci pentru ceea ce este“. Rasa avea să fie cea care va duce la soluţionarea „Problemei ţiganilor“. Himmler a oferit 40 de romi prizonieri, în lagărul Sachsenhausen, profesorilor Werner Ficher şi Hombeck, pentru a le da posibilitatea de a proba că prin venele romilor curge sânge nearian. După aceşti „savanţi“, peste 90% dintre romi erau metişi şi ateişti metişi, aveau tendinţa de a contracta căsătorii cu alţi metişi sau, cu atât mai rău, cu germani „integraţi“ din punct de vedere rasial.
1939 – 1945. „Soluţia finală“ a „problemei ţigăneşti“
Victoria rapidă din Polonia i-a făcut pe germani să-şi piardă minţile. Visele lor prindeau contur. Una dintre sarcini era şi exterminarea romilor. Hitler chiar mărturisise că exterminarea evreilor şi romilor îl preocupa încă dinainte de declanşarea războiului.
În martie 1939, Cehoslovacia şi-a pierdut independenţa. Slovacia a devenit un stat-satelit al Reich-ului, pe 14 martie. A doua zi, Boemia – Moravia au fost alipite Reich-ului. Romii de aici au ajuns la porţile morţii în martie 1939.
Ungaria – „soluţia finală“, la sfârşit
Din 19 martie 1944, Ungaria a fost ocupată efectiv de germani. Existenţa unui lagăr de concentrare pentru romi a fost demonstrată, ceea ce presupune că au fost şi altele. Cifra de 31.000 de romi deportaţi de Ungaria, începând cu octombrie 1944, explică eficacitatea măsurilor anterioare luate împotriva romilor (încă de pe vremea Mariei Tereza şi a lui Iosif al II-lea), cât şi intervenţia naziştilor în soluţia finală.
Masacrele din URSS şi Ţările Baltice
În spatele generalilor Von Leer, Von Bock, Von Rustedt şi a altora erau trupele SS, cu care armata colabora „foare strâns, aproape cordial“, după cum scrie comandantul plutoanelor de execuţie Stahlecker, a cărui misiune, comandată de Himmler, a fost organizarea masacrelor în Ţările Baltice.
Pe 14 august 1941, Himmler a decis exterminarea evreilor din URSS, fapt care a fost fatal şi romilor. În octombrie 1941, SS-ul a executat un grup de 31 de romi nomazi. Trupele germane i-au asasinat pe toţi romii blocaţi între cele două fronturi. Anul 1942 a fost, în mod special, un an al morţii.
Exterminarea romilor din Polonia
A început în primăvara anului 1942. Cei care fuseseră închişi în ghetoul din Varşovia, în 1941, au fost trimişi la Treblinka. În 1942, la Grochow, au fost semnalate asasinate ale romilor. O parte dintre ei s-au refugiat în păduri pentru a scăpa de razii.
În estul Poloniei, majoritatea romilor au fost exterminaţi în afara lagărelor, la sfârşitul anului 1942, de Gestapo. În aceeaşi perioadă, în sud, cei care scăpaseră din lagărele din Belzec şi Sobibor au fost asasinaţi în satele în care locuiau. Romii au fost deportaţi la Auschwitz, Birkenau, Lodz, Chelmno, Maidanek şi în lagăre mai mici. Lodz a fost centrul exterminării, în care un spaţiu special a fost rezervat romilor încă din toamna anului 1941.
Genocidul a continuat
Genocidul din România poate fi pus cu greu pe seama naziştilor germani, spun istoricii. Autorităţile române şi mareşalul Antonescu i-au deportat pe romi în Transnistria.
Evreii şi romii din regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor au căzut în mâinile naziştilor în aprilie 1941. Italia a anexat Dalmaţia şi jumătate din Slovenia, iar Germania a invadat Serbia. Grupuri fasciste create în perioada interbelică şi-au luat avânt: în Croaţia, ustaşii, devotaţi lui Ante Pavelic, în Serbia, cetnicii, conduşi de Ljotic şi Nedic. Pe 3 iulie 1941, un recensământ al romilor ordonat şi realizat de serviciile poliţiei municipale a Croaţiei specifica dacă era vorba de romi nomazi sau nu, ce tip de locuinţă aveau, dacă posedau un teren şi ce meserie aveau. Expulzarea romilor din Croaţia a fost pronunţată fără termen, romii fiind scoşi din sate, urcaţi în trenuri şi trimişi în lagărul de la Jasenovac. Croaţia a rezolvat „problema ţigănească“ prin genocid.
„Excepţia“ Bulgariei
Două ţări au făcut excepţie de la colaborarea cu regimul nazist, opunându-se activ exterminării evreilor: Danemarca, în vestul Europei, şi Bulgaria, la est. În martie 1941, Bulgaria a devenit aliata naziştilor, care i-au atribuit teritorii, ca recompensă. Petar Gabrovski, ministru de interne, aliatul fasciştilor, era gata de a promova o politică dură. Prin strategia sa contradictorie, totuşi, Bulgaria a evitat ocuparea teritoriilor sale de către trupele germane. Acest fapt explică absenţa masacrelor romilor în ţară.
Cronologie
- 22 martie 1933: se interzice romilor practicarea muzicii;
- 14 iulie 1933: începutul „sterilizării“ romilor, consideraţi rasă inferioară;
- 18 septembrie 1933: prima arestare masivă a romilor;
- 23 martie 1934: expulzarea romilor care nu puteau proba naţionalitatea germană;
- iunie 1935: poliţia germană întocmeşte 5.000 de dosare;
- 15 martie 1936: retragerea dreptului de vot pentru romi;
- 22 iunie 1936: prima deportare a romilor în afara Berlinului;
- 1938: cercetătorul nazist Ritter propune deportarea romilor;
- septembrie 1938: 852 de romi şi sinti sunt internaţi în lagărul german din Marzahn;
- 8 decembrie 1938: Himmler iniţiază programul de luptă împotriva ameninţării ţigăneşti;
- 1 martie 1939: se dă un Decret general împotriva romilor şi sintilor;
- 29 iunie 1939: un convoi de 440 de romi şi sinti (copii şi femei) este trimis în lagărul de la Ravensbrück;
- 27 septembrie 1939: Centrul naţional de luptă împotriva pericolului ţigănesc este încorporat RSHA, Cartierul General al Securităţii Naţionale;
- 16 octombrie 1939: Eichmann propune alăturarea romilor şi sintilor la convoaiele de deportare a evreilor;
- 6 aprilie 1940: Franţa interzice circulaţia „nomazilor“;
- mai 1940: deportarea romilor şi sintilor din Germania în lagărele de exterminare din Polonia;
- august 1940: romii din Austria sunt internaţi în lagărul de muncă de la periferia Salzburgului;
- 10 august 1940: germanii deschid două lagăre pentru romi;
- 4 octombrie 1940: armata germană ordonă internarea tuturor romilor francezi din zona ocupată;
- noiembrie 1940: interzicerea „nomadismului“ romilor din România;
- 22 martie 1941: expulzarea copiilor romi şi sinti din şcolile publice germane;
- 30 mai 1941: armata germană de ocupaţie din Serbia decretează aceleaşi tratamente pentru romi şi evrei;
- 31 iulie 1941: Heidrich include romii în „soluţia finală“;
- 28 septembrie 1941: execuţia în masă a romilor în Ucraina de către armata germană;
- noiembrie 1941: Germania ordonă concentrarea în lagăre a romilor din Franţa;
- 5 noiembrie 1941: deschiderea lagărului pentru romi în ghetoul din Lodz;
- 16 noiembrie 1941: asasinarea a 824 de romi la Sinferopol, de către germani;
- ianuarie 1942: toţi romii supravieţuitori ai ghetoului din Lodz sunt transferaţi la Chelmno şi gazaţi; cei din ghetoul din Varşovia sunt transferaţi la Treblinka;
- 29 aprilie 1942: prima deportare a romilor cehi, din împrejurimile oraşului Brno, spre Auschwitz;
- mai 1942: Bulgaria decretează munca forţată pentru romi;
- 19 mai 1942: Croaţia decretează arestarea romilor şi internarea lor în lagărul de la Jasenovac;
- iunie 1942: deportarea romilor români în Transnistria;
- august 1942: romii cehi sunt deportaţi în lagărele din Lety şi Hodolin;
- 17 octombrie 1942: suspendarea de către autorităţile române a deportării în Transnistria;
- 13 ianuarie 1943: romii francezi sunt transferaţi în lagărul din Poitier, în lagărele Compiegne, apoi Sachsenhausen;
- 12 februarie 1943: primul transport de romi şi sinti din Germania soseşte la Auschwitz – Birkenau şi sunt instalaţi în Familienlage;
- 15 ianuarie 1944: 351 de romi sunt deportaţi din Belgia (Malines), la Auschwitz;
- 19 mai 1944: 245 de romi din Olanda sunt deportaţi la Auschwitz;
- 2 august 1944: 1.400 de romi sunt deportaţi la Buchenwald, unde sunt gazaţi;
- 10 octombrie 1944: 800 de copii romi sunt transferaţi de la Buchenwald, la Auschwitz şi gazaţi;
- 15 ianuarie 1945: lagărul francez de la Montreuil – Blay este închis;
- 27 ianuarie 1945: primii soldaţi sovietici ajung la
Auschwitz şi eliberează 4.800 de supravieţuitori, între care se mai găsea un singur rom;
- 17 aprilie 1945: englezii eliberează Bergen-Belsen.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu