Constanta Buzea
Nastere: 31 martie 1941 in Bucuresti Deces: 31 august 2012, Bucuresti
S-a nascut la 31 martie 1941 in Bucuresti. Face studiile medii la Liceul „Gh. Sincai din Capitala, pe care le incheie in 1957. in acelasi an debuteaza cu poezie in revista „Tanarul scriitor.
Se inscrie la Facultatea de Limba si Literatura Romana din cadrul Universitatii Bucuresti, pe care o absolva in 1969. Debuteaza editorial in 1963 cu placheta De pe pamant. Sustine o intensa activitate publicistica la mai multe reviste de profil. Timp de 16 ani (1974-1989) se ocupa de sectorul poezie la revista „Amfiteatru, actualmente este redactor la „Romania literara.
Calatoreste in strainatate, participand la diferite intalniri internationale de poezie. Intensa activitate poetica ii este rasplatita, printre alte distinctii, cu Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor pe anul 1972 (pentru antologia Leac pentru ingeri) si cu Premiul „Mihai Eminescu al Academiei Romane pentru volumul Pasteluri. Scrie si (incantatoare) literatura pentru copii. Critica literara considera in general ca, dupa debutul usor tributar unor teme specifice epocii, creatia Constantei Buzea isi gaseste timbrul specific, procesul de innoire a expresiei poetice proprii culminand, pentru etapa respectiva, cu volumul Umbra pentru cer, aparut in 1981. Criticul literar Eugen Simion considera ca lirica poetei „a fost pusa de la inceput in legatura cu suferintele feminitatii si introdusa intr-o mitologie lirica. Aparenta contradictie, caci daca lirica ei se innoieste si se reasaza in planul expresiei poetice, din punct de vedere tematic poeta are exceptionala capacitate de a ne oferi imaginea versului care este „transformat intr-un receptacol al suferintei cosmice (idem). Eterna tema capata in poezia Constantei Buzea forme variate de evidentiere: intimitatea maternitatii, voluptatea suferintei, frenezia implinirii erotice, dezamagirea, durerea. Lirica ulterioara a poetei marcheaza permanent noi impliniri, etaland ceea ce criticul literar Dan C. Mihailescu numea pe drept cuvant „extrema diversitate a formulelor lirice . „intalnim - remarca criticul literar amintit - in larga deschidere de compas a universului Constantei Buzea formele vitalismului, dar si ale candorii, starea edenica a copilariei, dar si monologul convulsiv, strabatut de motivul mortii, tensiunea dramatica a confesiunii, dar si ironia trecuta prin cuvintele lui Iov, -fresca- vizionara, dar si crochiul nervos, pastelul frumos decorat, acompaniat de luminiscenta si agonic in subtext, dar si sonetul cu lumini glaciale, sententios, didactic in premise si disolutiv in concluzii, turnand gnomicul in tipare senzoriale, ca in neoplatonismul renascentist. Lirica poetei devine o aspiratie catre rotund.
Volume de versuri:
De pe pamant, Bucuresti, E.P.L., 1963; La ritmul naturii. Bucuresti, E.P.L., 1966; Norii, Bucuresti, E.P.L., 1968; Agonice, Bucuresti, Editura Eminescu, 1970; Coline, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1970; Sala nervilor, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1971; Leac pentru ingeri. Bucuresti, Editura Albatros, 1972; Rasad de spini, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1973; Pasteluri, Bucuresti, Editura Albatros, 1974; Ape cu plute. Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1975; Limanul orei, Bucuresti, Editura Eminescu, 1976; Poeme, Bucuresti, Editura Albatros, 1977; Ploi de piatra, Bucuresti, Editura Albatros, 1979; Umbra pentru cer, Bucuresti, Editura Albatros, 1981; Planta memoria. Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1985; Cheia inchisa, volum antologic, Bucuresti, Editura Eminescu, 1987; Pietre salbatice, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1988; Ultima Thule, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1990.
Fisura a aparut in volumul Umbra pentru cer, Bucuresti, Editura Albatros, 1981. Muzeul indescifrabil a aparut in volumul Cheia inchisa. Bucuresti, Editura Eminescu, 1987, in ciclul de inedite Iesirea din timp. Pietre salbatice a aparut in volumul cu acelasi nume, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1988. Septembrie fara asprimea verii a aparut in volumul Ultima Thule, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1990.
REFERINTE:
„Constanta Buzea ajunge, in fond, la o poezie de sugestii mai largi in ordinea existentei, nu pe calea speculatiunii, ca alti colegi de generatie, ci printr-o vointa exemplara de interiorizare, de abandonare, cu un cuvint, in lumea lacoma si acaparatoare a emotiei. Iubirea, sentimentul dezolant al absentei, asteptarea incordata, deznadejdea, moartea, miracolul nasterii etc, sint temele — mari si mici, de zi si de noapte — ale acestei poezii discrete, pe punctul totdeauna de a exploda. Din ele Constanta Buzca face niste rampe de lansare spre alte universuri mai neguroase." EUGEN SIMION
„Constanta Buzea este mai ales o poeta a iubirii. Sentimentul insusi se implineste de-a lungul celor sase carti aparute (1974) mareind fiecare culorile virstei, de la adolescenta la maturitatea umbrita de nelinisti. Poeta nu s-a marturisit frenetic niciodata, nici macar in anii primei tinereti, ai tuturor mirarilor si despletirilor juvenile, frinate la ea, controlate si subordonate unei viziuni severe asupra vietii." HRISTU CANDROVEANU
„Poezia Constantei Buzea este o mereu reluata incercare depunere de acord a unei structuri fragile, delicate cu faptele si lumea externa. Poeta dispune de un fond sufletesc luminos, pe care si-l apara de invazia umbrelor, mastilor, inautenticului si conventionalului. Este o alta forma a luptei cu inertia intemeiata nu atit pe principii ori idei morale primite, cit pe o mare sete de echilibru si repaos, proprii spiritelor a caror liniste interna este mat mult o dramatica simulare decit o autentica realitate." |
|
SUA 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu