5. /8 AUGUST 2022 - POEZIE
Deces: 22 august 1981, București
Sașa Pana, pseudonimul literar al lui Alexandru Binder, a fost un scriitor evreu roman, prezent in literatura romana de avangarda din prima jumatate a secolului al XX-lea.
Pe numele sau adevarat Alexandru Binder, a vazut lumina zilei in Bucuresti, la 8 august 1902, dar si-apetrecut copilaria la Dorohoi. Aici a facut studiile primare si a inceput studiile secundare, pe care le-a terminat, ca si liceul, in Bucuresti, la „Matei Basarab". Din toamna anului 1921 intra la Facultatea de Medicina (primii doi ani facuti la Iasi) si simultan la Institutul Medico-Militar din Bucuresti. isi exercita profesiunea in mai multe locuri din tara si apoi in Bucuresti, ajungand medicul sef al garnizoanei.
E un caz aproape unic in care poetul, scriitorul si memorialistul duce o viata „dubla", preocuparile sale literare nesolicitand si nefiind mult timp cunoscute de sefii sai ierarhici. in 1921 ii apare in revista „Rampa "prima poezie, intitulata Poveste simpla. Va fi mai tarziu un ardent sustinator al poeziei moderniste de la noi: editeaza pe speze proprii revista „unu", incepand din 1928, mai intai la Dorohoi, apoi la Bucuresti; fondeaza de asemenea editura cu circulatie restransa „unu", unde va publica propriile-i creatii sau pe cele ale celebrilor (atunci sau mai tarziu) sai prieteni, Tristan Tzara, Urmuz, Stefan Roll, Ilarie Voronca. Aduna cu pasiune unica, asa cum va marturisi in proza autobiografica Nascut in '02, tot ce apartine miscarii avangardiste, biblioteca lui devenind inestimabila comoara de exponate, esentiale in cunoasterea si intelegerea miscarii noastre moderniste. Va fi talmacitor al poeziei lui Ilarie Voronca in romaneste, va publica in 1969 Antologia literaturii romane de avangarda. Cel care a colectionat cu religiozitate tot ce tinea de o epoca ce va revolutiona lirica va inchide ochii la 22 august 1981, in Bucuresti.
Poetul Sasa Pana nu se ridica insa la nivelul pasiunii ardente a omului pentru avangardism. Ramane un oniric cu propensiune catre obiectiv, imaginea e proaspata, prozaismul este de multe ori natural si nu provocat, un suprarealist cuminte. Sau, cum spunea criticul literar Ion Pop, „mare parte a creatiei lui Sasa Pana e un reflex al tristetii de a nu fi un suprarealist complet".
Volume de versuri:
Rabojul unui muritor, Bucuresti, 1925;
Cuvantul talisman, Bucuresti, Editura unu, 1933;
Calatorie cu funicularul, Bucuresti, Editura unu, 1937;
Vladimir, Bucuresti, Editura unu, 1939;
Muntii noaptea nelinistea, Bucuresti, Editura unu, 1940;
Atentat la bunele tabieturi, Bucuresti, Editura Orizont, 1942;
Poeme fara imaginatie, Bucuresti, Editura Socec, 1947;
Poeme si poezii, Bucuresti, E.P.L., 1966;
Culoarea timpului, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1977.
Poezia Intrarea oprita a aparut in volumul Cuvantul talisman, Editura unu, 1933.
Proza și publicistica
Sadismul adevarului, editura unu, București, 1936 (ilustrații de Victor Brauner, Marcel Iancu, Alfred Jarry, Kapralik, Jules Perahim, Pablo Picasso, Man Ray și Jacques Vache; tiraj de 358 de exemplare numerotate)
Erata la "Introducere in modernism" de Dinu Stegarescu, Colecția Orizont, București, 1947
Tilbic, Tureatca & Co., Editura Socec & Co. S.A.R., București, 1948 (coperta și 10 desene de Marcela Cordescu)
Cordonul sanitar, Colecția Cartea Poporului (nr. 17), E.S.P.L.A., București, 1949
A fost odata și nu va mai fi! Nuvele de Sașa Pana, Editura de Stat, București, 1949
Misiunea trebuie implinita, Biblioteca ostașului (nr. 13), Editura Direcției Superioare Politice a Armatei, 1950
In preajma mutarilor. Schițe și povestiri, Editura pentru literatura, București, 1965 (coperta de Harry Guttman)
Aurel Marculescu, album, Editura Meridiane, București, 1967
Nascut in '02: Memorii, file de jurnal, evocari, Editura Minerva, București, 1973
Aici culoarea umbrelor e alta
Stâncile luneca dincolo de peizaj
Dincolo de amintirea care te poarta ca o maree
Coboara obsesiile din rama
Reteaua e din surprinderi
Si diseara la bal ma vei recunoaste
Dupa eleganta stiletului
Da-mi un pumn din aceste semintii de eternitate
Tu le zici minute
Din fiecare încolteste cu sfiala
O dorinta inefabila
Leaganul unei dorinte
Le banuiam cenusa
Cu privirea ascunsa
În privirea mea
Surâsul de voal ma-nvaluie
Surâsul de migdala amara
Genele ascund continente pierdute
Bucuria privelistilor nebanuite
Mi-as odihni fruntea pe coapsa ta
Ca pe o balanta de lumina
Si de viata
A plecat fara urma
Cum dispare abureala învioratoare
De pe paharul cu apa de izvor
În tulburarea armonioasa a crepusculului
Gradina si seara
Suspendate în legenda
Dincoace camera goala ca uitarea
Une femme est plus belle que le monde où je vis
Paul Eluard
Noaptea ridica pavilionul de jad
Freamatul copacilor - flaute sub luna -
Doua margele de luminita
Ezita printre crengi serpentine
Daca ar izbucni un glas
Un glas rupt din noapte
Cum ai rupe o fâsie de cit
În inima ar lovi o pietricica
Sau statuia unui fluture
Si ar suna ca în geam
Staruie parfumata chemare
O mâna se asaza pe umar
Frunza moale cu destinul în nervure
Noaptea s-a îngramadit în ochii femeii
Si tu te ascunzi în noapte
Binevenita e fruntea rece
Mâinile plante luminoase
Si parul alunecos ca nalucile
Elixir ademenitor
De undeva un cântec
Se dizolva-n aer
O melodie se desface ca un buchet
Ca un balon de papadie
Fântânile visului au hranit asteptarea
Au plecat usure
Cineva ramâne de veghe
Lânga culcusul furtunii domesticite
| Mihail Sevastos | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Botoșani, România |
| Decedat | (75 de ani) București, România |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | traducător poet |
| Activitate | |
| Limbi | limba română[1] |
| Studii | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași |
Modifică date / text  | |
Mihail Sevastos (n. , Botoșani, România – d. , București, România) a fost un prozator, poet, memorialist, traducător și gazetar român.
BIOGRAFIE
Mihail Sevastos a fost fiul natural al scriitoarei și folcloristei Elena Didia Odorica Sevastos și al poetului Artur Stavri.[2] [3]
A urmat cursurile Facultății de Drept din Iași, devenind avocat.[4]
A debutat cu „Cântecul ciobănașului Nacu” în 1908. Din 1911 a fost corector și ulterior secretar de redacție la revista Viața Românească, apoi redactor și colaborator la o serie de periodice din Iași și București, în care i-au apărut versuri, traduceri, comentarii teatrale, literare sau de o mai largă cuprindere socială, editoriale, articole politice[4] A publicat versuri de orientare simbolistă, literatură pentru copii și memorialistică.[5]
A publicat traduceri, în special din literatura clasică rusă (Cehov, Mihail Șolohov, Lev Tolstoi, Dostoievski și Turgheniev[4], dar și din Voltaire (Micromégas) [6].
A lucrat și ca redactor la publicațiile Mișcarea, Teatrul, Opinia, Convorbiri critice, Rampa, Facla, Lumea. Director la Adevărul literar și artistic (1925-1939). A fost director al săptămânalului Torța (1945), dar și redactor și membru în comitetul de direcție al ziarului Universul. Din 1946 a colaborat la mai multe ziare și reviste[7][8]
A semnat împreună cu George Topîrceanu cu pseudonimul colectiv T.&S. [7]
În prima parte a anului 1925, A. de Herz a renunțat la direcția revistei „Adevărul literar și artistic” și locul lui a fost luat de Mihail Sevastos care a reorganizat revista, dându-i o înfățișare grafică modernă și a inițiat rubrici noi, pe care le-a încredințat unor scriitori consacrați, precum Tudor Arghezi, Eugen Lovinescu, dar și altora aflați la începutul carierei (G. Călinescu, Al. O. Teodoreanu ș.a). Nu a modificat orientarea politică și socială, situată în continuarea aceleia democratice, imprimate de Constantin Mille, și nici interesul neîntrerupt pentru viața culturală autohtonă și, în primul rând, pentru literatura română și pentru scriitorii care începeau să se impună după Primul Război Mondial.[9]
Cea mai cunoscută carte a sa este Amintiri de la „Viața românească”, un text redactat sub forma unor mici narațiuni, organizate însă cronologic și tipologic. Volumul începe cu întemeierea revistei, la Iași, în 1906, urmează evocările întemeietorilor (cu accent pe portretele lui Constantin Stere și Garabet Ibrăileanu), apoi cercul restrâns al primei redacții, colaboratorii de până la Primul Război Mondial. [2][10]
O altă carte a sa, la care documentarea a durat 10 ani, a fost „Monografia orașului Ploiești“ apărută în 1937. Despre aceasta se afirmă că a fost folosită ca bază documentară pentru pregătirea bombardamentelor în Operațiunea Tidal Wave, deoarece după fotografiile conținute, mult mărite, ar fi fost stabilite țintele celor aproape douăzeci de raiduri devastatoare dintre august 1943 și august 1944.[11]
BUST
Printre lucrările secției de artă plastică a Muzeului Județean Vâlcea se află și «Portretul lui Mihail Sevastos», executat în ghips (dimensiunile 0,570x0,285x0,300 m), lucrare semnată Céline Emilian. Expresia figurii, bine reliefată, scoate în evidență chipul cu trăsături severe, concentrat de energie, dar cu o privire plină de încredere și optimism, produce un maximum de efect. Privit din față, întors ușor către stânga, părul bogat al scriitorului cu fruntea lată, cute între sprâncene, gura asimetrică, sunt elemente caracteristice ale acestui personaj care caută parcă să domine, să se impună.[12]
IN MEMORIAM
- Strada cu codul poștal 700934 din Iași poartă numele Sevastos Mihail.[13]
SCRIERI
- Camioneta verde (1935)[4]
- Monografia orașului Ploiești, Tiparul „Cartea Românească“, București, 1937
- Carte de bucate (1939)[4]
- Carte de bucate. Reeditare. 304 pagini, Editura tehnică, 1956
- Carte de bucate. Reeditare. Editura Cosmos, București, 2005
- Amintiri de la Viața românească, 340 pagini, Editura de stat pentru literatură și artă, 1956.
- Amintiri de la Viața românească, 492 pagini, ediție în întregime refăcută de autor (definitivă), Editura de stat pentru literatură și artă, 1966.
- Amintiri de la Viața românească, 444 pagini, reeditarea variantei din 1966, Editura Polirom, Iași, 2015
- Istorisiri adevărate (1961, reeditare 1971)[4]
- Cronici rimate, prefață de Al. Philippide, 247 p., Editura pentru literatură, București, 1963[14]
- Versuri (Editura pentru Literatură, 1967)[4]
- Documente omenești. Amintiri, 389 pagini, Editura Minerva, 1970
Eu te-am cetit, – mărturisesc! Sonetul
E-o temniță cu gratii și zăvoare:
O temniță cu lespezi reci, în care
Se zbuciumă încătușat poetul.
Într-un sonet poți prinde tu secretul
Conturelor cu mlădieri fugare?
Subt razele lui Roentgen nu apare
Din trupul zânelor decât scheletul.
Sonetul e o cușcă suspendată
De-un fir de aur, unde zbuciumată
Privighetoarea își sugrumă trilul.
Sonetu-i racla strâmtă și rigidă
În care un nebun și-a-nchis copilul,
Subt tirania formei să-l ucidă.
| Zorica Lațcu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 17 martie 1917 Mezőtúr, Ungaria |
| Decedată | (73 de ani) Mănăstirea Vladimirești, Tecuci |
| Naționalitate |  română |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | poetă, traducătoare, călugăriță |
| Pseudonim | Maica Teodosia |
| Limbi | limba română |
| Activitatea literară | |
| Operă de debut | Insula Albă, 1944 |
| Opere semnificative | Osana Luminii, Poemele Iubirii, Din pribegie, Spre Insulă, |
| Modifică date / text | |
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
| Curente în literatura română | ||
Umanism - Clasicism | ||
| Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Zorica Lațcu (n. 17 martie 1917, Mezőtúr – d. 8 august 1990) a fost o poetă, traducătoare, monahie și deținut politic.
DATE BIOGRAFICE
Zorica Lațcu s-a născut la 17 martie 1917, la Mezotur, în Ungaria, în familia avocatului ardelean Ion Lațcu, refugiat din cauza războiului. După război, familia se stabilește la Brașov. Între 1936-1940 urmează la Cluj Napoca cursurile de filologie clasică, limba greacă și latină, precum și pe cele de limbă și literatură franceză din cadrul Facultății de litere. Devine preparator principal la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj Napoca. Colaborează la Dicționarul limbii române al lui Sextil Pușcariu, editat de Academia Română.
În 1948 a intrat ca monahie în Mănăstirea Vladimirești de lângă Tecuci și a luat numele de Teodosia. În 1956 a fost arestată și închisă la închisoarea din Miercurea Ciuc.[1]
OPERA
Poezie
Reviste literare
Începe din 1941 să publice poezii la revista Gândirea, condusă de Nichifor Crainic. Ulterior devine colaboratoare la revista Telegraful român [2]
Volume de versuri
- Insula Albă, Editura Dacia Traiană, Sibiu, 1944 (volumul de debut);
- Osana Luminii, Editura Episcopiei, Cluj,1947;
- Poemele Iubirii, Editura Ramuri, Craiova,1947;
- Din pribegie
- Ție, Doamne, Îți voi cânta
- Spre Insulă, Editura Dacia Traiană, Sibiu, 1944
- Alte poezii
Traduceri
- Origen – Scrieri alese. Din lucrările exegetice ale Vechiului Testament. Traducere de pr. prof. Teodor Bodogae, pr. prof. Nicoale Neaga și Zorica Lațcu. Studiu introductiv și note de pr. prof. Teodor Bodogae. București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1981,
- Exegeze la Noul Testament, Despre rugăciune, Filocalia, col. PSB 7, trad. Pr. Teodor Bodogae, Nicolae Neaga, Zorica Lațcu Teodosia, studiu introductiv și note Pr. Teodor Bodogae, Editura IBMBOR, București, 1982.
MOȘTENIREA SPIRITUALĂ
Unele poeme, puse pe melodii populare, au devenit pricesne, colinde și cântări mănastirești, intrând în circuitul folcloric religios.
REFERINȚE CRITICE
„Insula Albă e întâia culegere de versuri a unei copile din Ardeal (...) care a debutat în Gândirea. Două lucruri sunt izbitoare la această poetă: maturitatea versului la o vârstă atât de fragedă și maniera neo-clasică a tehnicii și a sentimentului. Zorica Lațcu scrie cu predilecție în hexa metri! În hexametri moderni, adică ritmați (...)” [3]
POEZII:
Spovedanie
Doamne, dintr-a inimii prisaca,
Dorurile-n roi spre Tine pleaca.
Lunga-i calea foarte, pan' la Tine...
Cum s-o afle bietele-mi albine?
Fac popas in ierburi inflorite,
Spornic sug dulceata din ispite
Si sa bea din floare daca-ncearca
Aripa de pulbere si-o-ncarca.
Din maces, din crini, din matraguna,
Mirosul florilor in stupi l-aduna.
Mustul dulce-luminos le-mbata.
Au uitat spre Tine drumul, Tata.
Ca margaritarele-n siraguri,
Lin s-aseaza faguri langa faguri.
Doamne, intr-a inimii prisaca,
Dorurile ceara or sa-ti faca
Si din ceara Ti-oi aprinde Tie,
Maine, la vecernie, faclie.
Pocăinta
Nevrednica sunt, Doamne, milostivirii Tale
Si Ti-as cersi iertare, dar nu stiu cum sa--cer;
Ci Tu pricepi cuvantul din mute osanale
Si talcul rugaciunii de lacrimi si taceri.
Imi stiu faradelegea: gresita sunt, Stapane,
Prea mult am stat cu ochii plecati, catand in lut,
Prea multe griji avut-am de zilele de mane
Si n-am iertat, cand rana in suflet m-a durut.
Ti-am prea iubit faptura, de Te-am uitat pre Tine,
Si cantecul taranei l-am ascultat prea mult,
Am irosit comoara de armonii divine
Si glasul cel de taina eu n-am vrut sa-l ascult.
Mi-am impletit cantare din grele flori de tina,
Am indragit mirosul de verde si de crud,
Am prea iubit amurgul, cu zarea-i de lumina
Si turma de caprite, cu botul mic si ud.
Mi-am impletit cantarea din flore de matasa,
Am indragit mirosul de miere si de tei,
Am prea iubit podoaba si haina de mireasa,
In zambetul campiei, mijind sub pasii mei.
Nevrednica sunt, Doamne, milostivirii Tale,
Caci n-am sporit talantul, pe care mi l-ai dat,
Ci ca un rob c, amirosit in cale
Multimea milei Tale si darul Tau bogat.
Acum, cutremurata de taina Cinei sfinte,
Stau, Doamne, inainte-Ti, in goliciunea mea,
M-apasa greu pe umeri aducerile-aminte
De patimile firii, de toata pofta rea.
Din gand smerit primeste, Iisuse, rugaciunea,
Hraneste-ma pe mine cu har imbelsugat,
Adapa-ma cu mila, imbraca-mi goliciunea
Cu raza de sfintenie din chipul Tau curat.
Sa nu ma lasi, Preabune, sa plec nemangaiata,
Caci imi cunosc pacatul si taina Ta o stiu
Strig catre Tine, Doamne, din inima plecata,
Sa nu ma lepezi astazi, ci lasa-ma sa viu.
Sfinteste-ma, Iisuse, si taina mi-o arata,
Pogoara-n minte harul prin ungerea cu mir,
Si fa sa nu ma arda vapaie-nfricosata,
Cand buza mea de tina sorbi-va din Potir.
Te port în mine
Te port in suflet, ca pe-un vas de pret,
Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti,
Te port in trup, in sanii albi si grei,
Cum poarta rodia samanta ei.
Te port in minte, ca pe-un imn sfintit,
Un cantec vechi, cu crai din Rasarit.
Si port la gat, nepretuit sirag,
Stransoarea cald-a bratului tau drag.
Te port in mine tainic, ca pe-un vis,
In cer inalt de noapte te-am inchis.
Te port, lumina rumena de zori,
Cum poarta florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poama aurita de smochin,
Te port in brate, horbote subtiri,
Manunchi legat cu grija, fir cu fir.
Cum poarta floarea rodul de cais,
Adanc te port in trupul meu si-n vis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu