6. /8 AUGUST 2022 - TEATRU/FILM
EMANOIL PETRUȚ
Cariera lui actoriceasca il va aduce sub bagheta unor mari regizori: Dinu Cocea, Gheorghe Vitanidis, Andrei Blaier, Mircea Dragan, jucand in zeci de filme. Totusi formarea sa pe scena teatrului l-a indreptat cu predilectie spre teme istorice, memorabil ramanand rolul pandurului Tudor (Vladimirescu), in filmul omonim al lui Lucian Bratu din 1962.
A plecat dintre noi la 8 august 1983, la scurt timp dupa decesul sotiei sale, Catinca Ralea Petrut, fiind inmormantat in Bucuresti, la cimitirul Bellu. In memoria sa, primaria orasului Marasesti i-a dat numele sau Casei de Cultura a orasului.
Emanoil Petruț - In Memoriam
Constructorii - Aurel Cioranu
| Mircea Crișan | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Mauriciu Kraus |
| Născut | 8 august 1924 Maramureș, România |
| Decedat | (89 de ani) Düsseldorf, Germania |
| Cetățenie |  Germania România  |
| Etnie | evreu |
| Ocupație | actor actor de film actor de televiziune[*] |
| Alte nume | Mircea Krishan |
| Alte premii | |
| Premiul special pentru teatrul de revistă, ed. a XV-a a Galei Premiilor UNITER 2006[1] | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Mircea Crișan (n. ,[2] Maramureș, România – d. ,[3][4] Düsseldorf, Renania de Nord-Westfalia, Germania, Mauriciu Kraus)[5] a fost un actor, cabaretist, regizor și umorist, celebru în România anilor 1950-1960 și în Germania restul vieții.
BIOGRAFIE
Evreu[6] născut în România (într-un vagon de tren care traversa Maramureșul) și declarat la oficiul stării civile la 9 august).[7]
Când era copil, mergea în turneu cu părinții (angajați la un parc de distracții ambulant).[8]
La 19 ani s-a angajat ca vânzător de mezeluri și, tot pe-atunci, a debutat mai mult figurant decât ca actor, la Teatrul Barașeum, actualmente Teatrul Evreiesc de Stat, în spectacolul Lozul cel mare de Sholem Aleichem. A studiat apoi la Conservatorul de Artă Dramatică, clasa Maria Filotti (1944-1946).
După absolvire a jucat la Teatrul Armatei, la Teatrul Savoy, la Teatrul de Estradă, în spectacole de varietăți alături de actorii Nicolae Stroe, Gogu Trestian, Ion Antonescu-Cărăbuș, Horia Căciulescu, Zizi Șerban, Elena Burmaz, Tanți Căpățână, Puiu Călinescu. Multe din textele din perioada din România au fost compuse în colaborare cu Alexandru Mandi.
Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, actorului Mircea Crișan i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.[9]
În 1968, cu ocazia unui turneu la Paris la teatrul Olympia, a rămas în Occident[10] și s-a stabilit ulterior în Germania, unde a început să-și scrie numele Mircea Krishan.[11]
În Germania a colaborat, sub acest nume, cu mulți artiști de scenă cunoscuți, între care Rudi Carell și Gisela Schlüter.
În 1995 Mircea Crișan a venit în România pentru a lansa caseta De la Crișan… adunate, în cadrul unui spectacol cu invitați deosebiți: Angela Similea, Valerica Mihali, Doina Moroșanu, Sorina Dan și Cătălin Crișan.[12]
Mircea Crișan și-a petrecut ultimii ani de viață internat într-un azil pentru vârstnici din Düsseldorf, suferind de boala Alzheimer. A fost înmormântat în cimitirul evreiesc din Düsseldorf.
PREMII
- Luni, 23 aprilie 2007, la Sibiu, UNITER i-a oferit lui Mircea Crișan Premiul special pentru teatru de revistă[13] pentru anul 2006.[1]
FILMOGRAFIE
- 1955: Și Ilie face sport
- 1965: Mofturi 1900[14]
- 1966: Corigența domnului profesor
- 1967: Șeful sectorului suflete - Costică
- 1970: Rudi Carrell Show
- 1974: Am laufenden Band
- 1974: Tatort
- 1975: Zwischenmahlzeit
- 1976: Derrick
- 1978: St. Pauli Landungsbrücken
- 1990: Werner – Beinhart!
- 1992: Schtonk!
- 1993: Die Männer vom K3
- 1998: Die Wache
- 2001: Polizeiruf 110
- 2002: Großstadtrevier
- 2004: Wie im Himmel
Revelion 1964 - Mircea Crisan
Mircea Crișan - Un meci de fotbal
Paul Anghel (n. 8 august 1931, Recea, Bacău – d. 19 mai 1995, București) a fost un dramaturg, publicist, prozator, eseist și romancier român.
BIOGRAFIE
Debutează ca dramaturg la Cluj, în 1968 cu drama istorică Săptămâna patimilor, dedicată lui Ștefan cel Mare.[1] Din volumul „Teatru premiat de Academie", face parte și piesa „Viteazul" (premiul Uniunii Scriitorilor).
A fost redactor la Contemporanul și apoi redactor-șef la Tribuna României (1972 - 1974). Debutează cu volumul Șapte inși într-o căruță. Povestire dintr-o toamnă bogată (1961), urmat de reportajele monografice Victoria de la Oltina (1961) și Arpegii la Siret. Itinerar moldav (1964), Arhiva sentimentală (1968).
ROMANE
Din ciclul romanesc „Zăpezile de acum un veac" au apărut Scrisoare de la Rahova (Cartea a V-a, 1977), Te Deum la Grivița (Canea a IV-a, 1978), Noaptea otomană (Cartea a III-a, 1979), Fluviile (Cartea a II-a, 1980), Ieșire din iarnă (Cartea I, 1981), Noroaiele (Cartea a IV-a, 1982).
VOLUME DE ESEURI ȘI ARTICOLE
- Șapte inși într-o căruță (1961);
- Victoria de la Oltina (1961);
- Arpegii la Siret (1964);
- Arhivă sentimentală (1968);
- Sfaturile motanului Grigore (1969);
- Mor-mor și fetița portocalie (1969);
- Alfabet sonor (1972);
- Efemeride (1972);
- Convorbiri culturale (1972);
- Recitind o țară (1972);
- Teatru (1972);
- Noua arhivă sentimentală (1975);
- Scrisoare de la Rahova (1977);
- O clipă în China (1978);
- Te Deum la Grivița (1978);
- Noaptea otomană (1979);
- Săptămâna patimilor (1979);
- Popasuri între arme (1979);
- Fluviile (1980);
- Ieșirea din iarnă (1981);
- Noroaiele (1982);
- Zăpezile (1984);
- Cutremurul (1986);
- Întorcerea morților (1987);
- Ieșirea la mare (1988);
- Fascinația ierbii (1988);
- Zăpezile de-acum un veac I-II (1996);
- O istorie posibilă a literaturii române. Modelul magic (2002);
- Obârșie și perenitate (2003);
Alexandra Niță - "Bobocul" de Paul Anghel
| Mădălina Ghenea | |
.jpg) Mădălina Ghenea în 2019 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (33 de ani) Slatina, Olt, România |
| Naționalitate | Română |
| Cetățenie | Română |
| Ocupație | Actriță, manechin, fotomodel |
| Activitate | |
| Domiciliu | Milano, Italia |
| Ani de activitate | 2002-prezent |
| Oraș natal | Slatina, România |
| Înălțime | 1.80 m[1] |
| Prezență online | |
| Site web pagină Facebook cont Twitter Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Mădălina Ghenea (n. 8 august 1987, Slatina, România) este o actriță română, care și-a început cariera ca fotomodel. Este stabilită în străinătate.
BIOGRAFIE
S-a născut la data de 8 august 1987 la Slatina. Încă de la o vârstă fragedă a fost în lumina reflectoarelor, participând la celebra emisiune tv „Tip Top Minitop”. Timp de 7 ani, Mădălina a luat lecții de balet, dar și de pian. A absolvit Colegiul Național „Ion Minulescu” din Slatina.
Cariera sa în domeniul modei a început la numai 15 ani, când a prezentat pentru celebrul creator Gattinoni. A participat la prezentări de modă în toată lumea, România, Italia, Germania, Japonia, Austria, Africa de Sud, Franța sau Spania. Prin urmare, Mădălina se declară „cetățean al lumii, cu viața într-o valiză”. Printre reclamele cele mai cunoscute se numără cele la branduri ca La Perla, Lovable, Lise Charmel, Peroni, New Yorker, Borghetti, Sloggi, Grimaldi Mare, Max Well, Lormar, Amarea, Primadonna, Quelle, Margherita Mazzei, Lascana, Von Dutch, Parah, Lepel sau Huntermoller.
A atras atenția presei din România odată cu lansarea videoclipului melodiei Il tempo tra di noi a lui Eros Ramazzotti, în care apare în rolul iubitei cunoscutului cântăreț.
În 2008 este una din protagonistele celebrului calendar Peroni. În anul 2010, debutează în televiziune și acceptă să participe la concursul Ballando con le stelle, devenind partenera lui Simone Di Pasquale.
Din 2011 este imaginea companiei de telefonie mobilă Tre-Italia pentru care filmează un spot publicitar alături de actorul Raoul Bova. De asemenea din același an devine imaginea producătorului de haine pentru dans DEHA și a celebrei curse pentru mașini de epocă Mille Miglia.
Debutul său ca actriță l-a făcut în 2011 în rolul Irinei din filmul italian I soliti idioti.
Alături de o fotografie, postată pe contul său de Instagram, Ghenea a postat și o parte din interviul pe care l-a dat italienilor. „Ceaușescu a condus un regim (comunist), dar toată lumea avea ce să mănânce și nu exista o prăpastie între cei bogați și cei săraci”.[2][3]
VIAȚĂ PERSONALĂ
A avut o relație cu actorul Leonardo DiCaprio.[4] A fost iubita actorului scoțian Gerard Butler.[5] In 2016 a avut o relație cu celebrul designer Philipp Plein, care a durat doar 38 de zile.
FILMOGRAFIE
- I soliti idioti - regia Enrico Lando, 2011
- Roman e il suo cucciolo - regia Alessandro Gassman, 2012
- Dom Hemingway - regia Richard Shepard, 2013
- Urma - regia Dorian Boguță, 2019
- House of Gucci - regia Ridley Scott, 2021
| Haig Acterian | |
 Regizorul Haig Acterian | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1] Constanța, România |
| Decedat | (39 de ani)[1] Gotenkopf(d), URSS |
| Frați și surori | Jeni Acterian Arșavir Acterian |
| Căsătorit cu | Marietta Sadova |
| Cetățenie | Regatul României |
| Etnie | Armenii din România |
| Ocupație | poet, scriitor, regizor, politician, cronicar de teatru |
| Activitate | |
| Alte nume | pseudonimul Mihail |
| Educație | Conservatorul de Artă Dramatică la clasa Luciei Sturdza Bulandra, Studiourile Cinecittà |
| Alma mater | Universitatea din București Colegiul Național „Spiru Haret” din București |
| Organizație | Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” |
| Lucrări remarcabile | Prima monografie William Shakespeare scrisă și publicată în limba română |
| Cunoscut pentru | 1. Primul regizor diplomat de film din România 2. A fost unul dintre cei mai prestigioși cronicari teatrali interbelici |
| Partid politic | Partidul Comunist Român, Mișcarea Legionară |
| Modifică date / text | |
Haig Garabet Acterian (n. ,[1] Constanța, România – d. ,[1] Gotenkopf(d), URSS) a fost un poet, scriitor, regizor și om de teatru român de origine armeană.
BIOGRAFIE
Este primul născut dintre frații Acterian, un faimos regizor din perioada interbelică, fiind fratele lui Arșavir Acterian și al lui Jeni Acterian. A fost coleg cu Mircea Eliade la Liceul Spiru Haret din București și este unul dintre personajele din Romanul adolescentului miop.
A debutat cu versuri, semnate cu pseudonimul Mihail, în revista Vlăstarul a Liceului Spiru Haret, editată chiar de viitorul istoric al religiilor, Mircea Eliade. S-a căsătorit cu actrița Marietta Sadova, una dintre marile actrițe de dramă ale Teatrului Național din București. Deși era tentat inițial să dea examen de admitere la Conservator și să studieze muzica, se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică la clasa Luciei Sturdza Bulandra, pe care îl absolvă cu brio. Examenul de absolvire l-a reprezentat un rol in piesa lui Adrian Maniu Meșterul Manole. De altfel, romanul indian al fostului său coleg de liceu, Mircea Eliade Isabel și apele Diavolului era dedicat "Prietenului Mihail și oarbei Lalu", Lalu fiind o cerșetoare oarbă pe care Eliade a întâlnit-o în vremea când locuia în Rippon Street, Kolkata.
TEATRUL ȘI FILMUL. REGIZOR, CRONICAR DRAMATIC, MONOGRAF
Haig Acterian va deveni ulterior primul regizor diplomat de film din România, după ce a urmat un curs de specializare la Roma, în studiourile Cinecittà. A corespondat cu Edward Gordon Craig, un regizor și teoretician al teatrului modernist englez, considerat unul din părinții teatrului modernist european. A scris mai multe cărți de teatru, din care le amintim doar pe cele mai importante: Pretexte pentru o dramaturgie românească cu o prefață de Edward Gordon Craig (Vremea, 1936), Gordon Craig și ideea în teatru (Vremea, 1936), După un veac de teatru românesc, (Bucovina, 1937), Organizarea teatrului (Bucovina, 1938), Shakespeare (Ed. Fundațiilor Regale, 1938), Limitele artei, (Atelierele Grafice Luceafărul, 1939).
Alături de colegii săi de generație, Mihail Sebastian și Camil Petrescu, cei cu care împărtășea interesul pentru Craig și teatrul experimental sau de avangardă, a fost unul dintre cei mai prestigioși cronicari teatrali interbelici. Este autorul primei monografii William Shakespeare, Shakespeare, scrisă și publicată în limba română.
AFILIERI POLITICE
Potrivit scriitorului Mihail Sebastian (Jurnal), „în 1932, Haig era comunist”, calitate în care a colaborat la revista Bluze albastre, principalul săptămânal al Partidului comunist. Însă în 1936 a trecut la extrema opusă, probabil sub influența lui Mihail Polihroniade, devenind membru al Mișcării Legionare.
A deținut funcția de director al Teatrului Național din București în timpul participării la guvernare a legionarilor. După ce armata, la ordinele generalului Antonescu, a zdrobit rebeliunea legionară, Acterian a fost întemnițat în penitenciarul de la Lugoj, unde a reușit să finalizeze în anii 1941-1943 cea de-a doua monografie despre Molière, publicată însă abia după 1989.
La intervenția soției sale, actrița Marietta Sadova, pe lângă regele Mihai I, Acterian a fost eliberat din detenție și trimis pe frontul de est, unde a căzut la Kuban, în prima linie, la 8 august 1943. După moartea lui, Marietta Sadova nu s-a recăsătorit.
OPERA
Sub pseudonim
- Mihail, Agonia, 1929, versuri
- Mihail, Urmare, 1936, versuri
Sub nume propriu
- Haig Acterian, Dragoste și viață în lumea teatrului, Buc., Arta Grafică, 1994
- Haig Acterian, Gordon Craig și ideea în teatru, Ed. Vremea 1936
- Haig Acterian, Pretexte pentru o dramaturgie românească, cu un cuvânt înainte de Gordon E. Craig, București, Ed. Vremea, 1936
- Mihail, Urmare, versuri, București, Institutul de arte grafice, 1936
- Haig Acterian, După un veac de teatru românesc, Ed. Bucovina, 1937
- Haig Acterian, Shakespeare, București, Ed. Fundațiilor Regale, 1938
- Haig Acterian, Organizarea teatrului, Ed. Bucovina, 1938,
- Haig Acterian, Limitele artei
- Haig Acterian, Cealaltă parte a vieții noastre, Iași, Institutul european, 1991
- Haig Acterian, Moliere
- Haig Acterian, Scrieri despre teatru - publicistica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu