duminică, 21 august 2022

  4. /22 AUGUST 2022 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT


CLAUDE DEBUSSY

Achille-Claude Debussy
Claude Debussy ca 1908, foto av Félix Nadar.jpg
Claude Debussy în cca. 1908
Date personale
Nume la naștereClaude Achille Debussy Modificați la Wikidata
Născut22 august 1862
Saint-Germain-en-Laye
Decedat25 martie 1918
Paris
ÎnmormântatCimitirul Passy[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer de colon[2]Modificați la Wikidata
Căsătorit cuEmma Bardac[*] ()
Marie-Rosalie Texier[*] (–) Modificați la Wikidata
CopiiClaude-Emma Debussy[*] Modificați la Wikidata
Naționalitatefranceză
CetățenieFlag of France (1794–1815, 1830–1958).svg Al Doilea Imperiu Francez
Flag of France (1794–1815, 1830–1958).svg A Treia Republică Franceză Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
Activitate
Alma materConservatorul din Paris[1]  Modificați la Wikidata
PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]
Prix de Rome
Profesor pentruRaoul Bardac[*]María Grever[*]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Internet Movie Database
VGMdb

Achille-Claude Debussy (n. 22 august 1862Saint-Germain-en-Laye - d. 25 martie 1918Paris) a fost un compozitor francez.

Este considerat unul dintre cei mai influenți compozitori, creatorul unui stil inovativ, cu o finisare tehnică și cu un aer de natură poetică. Opera sa a constituit o evadare din conceptele tradiționaliste. De asemenea, este considerat a fi cel mai important compozitor de pian, de după Frederic Chopin.

BIOGRAFIE

Debussy s-a născut într-o familie de burghezi. Tatăl său deținea o prăvălie și mai lucra ca asistent tipograf și funcționar. Mama sa era croitoreasă. Talentul muzical al lui Debussy a fost descoperit de primul său profesor de pian, Mme. Mauté de Fleurville, care susținea că studiase pianul cu Chopin. Mme. Mauté l-a trimis pe Debussy la Conservator în Paris, unde a studiat timp de doisprezece ani, între 1872 și 1884. La început, Debussy a dorit să devină un virtuoz al pianului; mai târziu, a abandonat ideea unei astfel de cariere, după ce a picat la examenele de pian din 1878 și 1879. În 1880 participă la cursurile de compoziție ale lui Ernest Guiraud. Sub oblăduirea sa, Debussy a câștigat locul al doilea la concursul Prix de Rome în 1883 și primul loc în anul următor cu canțoneta "L'enfant prodigue", care l-a ajutat să obțină o bursă de studiu la Villa de Medici în Roma timp de trei ani.

CARIERA

Apariția creației muzicale a lui Claude Debussy naște însă un curent absolut novator: impresionismul muzical. Impresionismul este o mișcare artistică, manifestată la început în pictură, mai târziu și în muzică, mai ales în Franța, și care marchează desprinderea artei moderne de academismul tradițional. Pictura impresionistă s-a dezvoltat în perioada cuprinsă între 1867 și 1886, caracterizată prin concentrarea asupra impresiilor fugitive produse de o scenă sau de un obiect, asupra mobilității fenomenelor, mai mult decât asupra aspectului stabil și conceptual al lucrurilor.

Compozitorul francez, creatorul unor noi "culori" muzicale afirma: Muzica nu este o dublură a versului, ea îi creează o dimensiune nouă. Cum trebuie să "privim" cu ochii intuiției muzica nouă? Melodiile lui Claude Debussy sunt oarecum desprinse de armoniile așa-zisului acompaniament. Ele ne apar ca niște broderii de arabescuri pe un fond armonic încărcat de culorile diferitelor combinații timbrale instrumentale. Aceste armonii, altfel sonorizate, sunt puse în lumină ca niște "pete de culoare". Tocmai de aceea muzica lui Debussy, prin natura ei, provoacă, nu atât o arhitectură sonoră, cât mai ales o stare de sugestie, pe care capacitățile intuitive ale auditorilor, de o mare importanță pentru simțirea poeticii muzicale debussyste, o descoperă prin audieri repetate. Să fie oare o libertate extremă în creația muzicală impresionistă? Nicidecum. Înțelegerea muzicii lui Debussy, de exemplu, trebuie efectuată însă mai mult cu vocea interioară a Eului, printr-o contemplație uneori chiar "visătoare". Compozitorul vine desigur în ajutorul auditorilor prin imagini sonore pline de sugestii, ca de exemplu în piesa Cloches á travers les feuilles (Clopote printre frunze) sau în suita de șapte piese miniaturale cu tentă programatică intitulată Colțul copiilor. Aici vom întâlni expresivitatea sugestivă a unei muzici care intonează "Serenada pentru păpușă". Debussy ne propune chiar o "muzică picturală" prin piesa Nori din prima nocturnă pentru orchestră.

Debussy place deoarece, la audierea unor piese, melomanii descoperă o nouă conduită melodică și noi combinații ritmice și armonice.[judecată de valoare] Pentru mulți auditori, mai puțin pregătiți prin lipsa de cunoaștere a spațiului cultural al timpului, ascultarea Cvartetului de coarde, a pieselor "Preludiu la după amiaza unui faun" sau a celor "Trei nocturne", modernitatea melosului va șoca cu siguranță.[judecată de valoare] S-ar părea că muzica operează într-o mare libertate de creație.

CURENTUL IMPRESIONIST

CLAUDE DEBUSSY ESTE CEL MAI INFLUENT REPREZENTANT AL IMPRESIONISMULUI MUZICAL, CREATORUL UNUI STIL NEORDINAR, INOVATIV, CU O FINISARE TEHNICĂ ȘI CU UN AER DE NATURĂ POETICĂ. DEBUSSY A FOST PROMOTORUL IMPRESIONISMULUI, CURENT DE O MARE IMPORTANȚĂ ÎN CULTURA MUZICALĂ. COMPOZITORUL  A CONTRIBUIT LA DEZVOLTAREA UNOR NOI PROCEDEE DE LIMBAJ MUZICAL – DIN DORINȚA DE A CREA UN NOU STIL, CARE AR PURIFICA MUZICA FRANCEZĂ PRIN ETOSUL TRADIȚIONAL. NĂSCUT CA O REACȚIE ÎMPOTRIVA TORENTULUI EMOȚIONAL POSTROMANTIC CARE SE MANIFESTA PRIN EXCES ÎN MATERIE DE EXPRESIE, PE CÂND  IMPRESIONISMUL URMĂREA REDAREA UNOR IMPRESII PARTICULARE ȘI FIXAREA A TOT CEEA CE ERA SUBTIL, CREÂND O ESTETICĂ PROPRIE.


Impresionismul - curent apărut în Franța  în ultimele decenii ale sec.XIX, care mai târziu s-a propagat în alte țări, cum ar fi Germania, Italia, Rusia și practic toate țările Europei. Impresionismul de fapt este asemenea unei replici la curentul romantic. Inițial această mișcare se manifestă în domeniul  picturii și a literaturii, mai târziu și în muzică. 

Din punct de vedere artistic, impresionismul se consideră una din cele mai atractive perioade din istoria artei moderne, astfel fiind cel mai apreciat curent de către publicul larg. Acest curent are ca scop reproducerea obiectivă a realității vizuale, ceea ce ține de efectele efemere ale luminii și culorilor.

Pentru prima dată, termenul de impresionism a fost folosit de Louis Leroy, critic de artă al timpului, în articolul satiric, ,,Expoziția impresioniștilor”, publicat în Le Charivari  pe 25 aprilie 1874.  Louis Leroy pornește  de la titlul tabloului – peisaj al lui Claude Monet: ,,Impression, soleil levant”.

Impresionismul vine cu noi mijloace de expresie, cu abordarea unor tehnici și subiecte noi,în centrul lui aflându-se o altă problematică, și anume natura este cea care se situează în prim-plan. În impresionism se pot evidenția 2 perioade: pleinairismul și impresionismul propriu – zis.

În literatură impresionismul apare în literatura de limbă germană. Într-un mod special el se manifestă între 1890 și 1910. Acest curent se manifestă ca o replică dată naturalismului, care era considerat exagerat și neartistic. Spre deosebire de orientarea filozofică a naturalismului, impresionismul dimpotrivă nu acceptă nici o teorie științifico-realistă și materialistă. În impresionism mijloacele naturaliste sunt depășite astfel folosindu-se de cele de stil senzuale.

În muzică preluarea termenului de impresionism a avut loc din pictura franceză și a apărut la sfârșitul anilor ’80- începutul anilor ’90. Acest curent a modificat concepția clasicilor față de melodie, ritm, formă. La baza impresionismului muzical este transmiterea stării emoționale a sufletului care apare în urma impresiilor create față de un tablou sau un alt obiect al percepției. Compozitorii pledează mai mult pentru transparență, contur imprecis al formei, un limbaj armonic neobișnuit, pulverizarea dinamică și timbrală.

Impresionismul este un fenomen artistic specific național francez, de o foarte mare importanță. Printre reprezentanții cei mai de vază numim pe Claude Debussy, Maurice Ravel și Ernest Fanelli.

Claude Debussy o figură marcantă ce ilustrează muzica franceză la răscrucea secolelor al XIX-lea și al XX-lea și activa în calitate de compozitor, pianist și critic muzical.  Debussy a promovat impresionismul cu ajutorul noilor contribuții ce țin de dezvoltarea diferitor procedee de limbaj. El readuce pitorescul, analiza sufletească și portretistica vechilor creații franceze într-un limbaj impresionist. Scopul creației lui Debussy era de a reda plastic, realist, impresii din viața înconjurătoare. El tindea spre a transmite cât mai sugestiv simțurile, încercând să le transmită în cât mai multă muzică, din cât mai puține note. Debussy încerca să vadă în toate lucrurile frumusețe.

Claude Debussy se baza pe trăirile interioare ale artistului, pe frumusețile din natură, redarea farmecului momentului. Muzica lui, prin natura ei, provoacă, nu atât o arhitectură sonoră, cât mai ales o stare de sugestie, pe care capacitățile intuitive ale auditorilor, de o mare importanță pentru simțirea poeticii muzicale debussyste, o descoperă prin audieri repetate.

Debussy a creat melodia impresionistă, ce se deosebește prin delicatețea și plasticitatea nuanțelor și în același timp prin neclaritatea și nedeterminarea lor. În melodia lui, trecerile lente domină asupra desenului, mișcarea asupra cristalizării. Unele din cele mai importante calități sunt firavitatea și capriciile.

Claude Debussy se consideră un pianist de mare valoare al vremii sale. Ca rezultat al acestei pasiuni față de acest instrument el a dedicat acestui instrument pagini nemuritoare, care sunt înscrise în patrimoniul muzicii universale. Pianul reprezintă pentru Debussy glasul direct al cugetului său creator și al năzuințelor sale de mărturisire a sensibilității și a impresiilor trăite. El cânta la pian minunat. Meritul său în interpretare consta nu atât în virtuozitate, cât în rafinament. Stilul său pianistic evidențiază rafinamentul și complexitatea lumii sonore, redată magistral prin jocul clapelor, subtilizate prin jocul pedalelor, care reprezenta de fapt o adevărată artă.   Literatura pianistică debussyană atinge un maximum al frecvenței în lumea concertului.

Debussy a avut un auz foarte sensibil, prin utilizarea oricărui acord el încerca să redea cu precizie nuanța de culoare a acestuia. Anume aceste nuanțe, fac din muzica lui un fenomen aparte, unic. Creația sa pianistică cuprinde o mulțime de lucrări, pornind de la piesa Pentru pian până la Studii.

Din creațiile ce țin de perioada tinereții, se pot enumera Rapsodie (1878), Dans țigănesc, Visare, Vals romantic, Nocturnă, Tarantela styriană, Două arabescuri și două suite cu factură clasică-romantică, însă tindea și spre lărgire a tiparelor tradiționale.

În 1903, Debussy începe să compună la seria lucrărilor de maturitate pentru pian. Dintre acestea evidențiem lucrările Pour le piano - Preludii, Sarabanda, Toccata. Pour le piano îl prezintă pe Debussy mai neobișnuit, dinamic, strălucitor, un Debussy al amploarei și al stilului lapidar.

Lucrările Stampe, Insula veselă, Imaginile, Colțul copiilor  și cele două volume de Preludii și cele de Studii, marchează stilul nou de scriere al lui Debussy. În ultimul plan Debussy pune tehnica, chiar dacă majoritatea lucrărilor sale este dificilă din punct de vedere tehnic. Digitația, folosirea revoluționară a pedalei, sonorități noi, reprezentau în acea vreme o mare dificultate pentru pianiști. Tonurile și acordurile pluteau în aer, melodiile ,,țâșneau” printre blocuri de armonii suspendate.

Creația pentru pian al lui Debussy reprezintă de fapt niște impresii, la fel ca și cele de pe pânzele pictorilor impresioniști. Aceste impresii nu au dezvoltare, deoarece se referă la o singură idee, privesc prin ea și o țintuiesc pe partitură. Din punct de vedere armonic, muzica lui Debussy încalcă toate regulile. Unicul imbold după care se conducea compozitorul era auzul său fin. Acordurile deobicei nu erau rezolvate, ci constituiau un scop în sine. Ele tind să se elibereze de funcționalitate tonală.

În repertoriul pianiștilor, cele 24 de preludii ale lui Debussy, aranjate în 2 volume ocupă un loc aparte. Aceste lucrări se caracterizează prin succesiunile ritmice utilizate, prin spontaneitate, prin libertate de comunicare. Toate preludiile reprezintă un tot întreg, lipsite de oricare urme de asamblaj sau de meșteșug combinard. Fiecare preludiu prezintă un aport nou, folosit ca necesitate a exprimării sonore expresive.

Ambele volume de preludii fac parte din perioada de cristalizare a măiestriei debussyene, de epurare structurală, de cizelare strictă a liniei, de evoluție spre expresivitatea sobră și cuprinzătoare.

În concluzie putem spune că creația pianistică  a lui Claude Debussy reprezintă un aport considerabil în dezvoltarea muzicii și în crearea noului stil, tipic lui Debusy.

OPERE

Lucrări pentru pian
Muzică de cameră
Simfonice
Muzică de balet
  • 1912 : Jeux
  • 1913 : La Boîte à joujoux
Lucrări lirice
Melodii

The best of Claude Debussy




SANDU ALBU

Headings  LinkAlbu Sandu (1897-1978)
Biog/Act.note  Violonist şi compozitor român
 Născut în Sinaia. Violonist-concertist în ţară şi în străinătate (1922-1975). A desfăşurat o bogată activitate didactică atât în ţară cât şi în străinătate. Şef al controlului muzical la Radio Bucureşti (1935-1937). Dirijor al Orchestrei de Stat din Bagdad, Irak (1950-1958)
Real name  Albu Alexandru (1897-1978)
Source found  BCUI
 LC
 NKCZ
 LAC
 Viorel Cosma, Muzicieni din România-Lexicon, 9 vol. (Bucureşti, 1989-2006)
Gen.Cat.note  Opera: Muzică de cameră: Tarantela. Muzică pentru pian: Improvizaţie. Muzică pentru vioară: Triptic. Muzică corală: Răsună trompetele. Muzică vocală: Ultima frunză. Lucrări didactice instrumentale: Capriciul românesc Muzicologie: Cu vioara prin lume


NATALIA BARBU

Natalia Barbu
ESC 2007 Moldova - Natalia Barbu - Fight.jpg
Natalia Barbu, interpretând piesa Fight
la Eurovision 2007, în Helsinki
Date personale
Nume la naștereNatalia Barbu
Născută (41 de ani)
Republica Moldova BălțiRepublica Moldova
BălțiRSS MoldoveneascăURSS Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Moldova.svg Moldova Modificați la Wikidata
OcupațieCântăreațăcantautoare
Activitate
Gen muzicalPoppop rockgothic rockmuzică ușoară
Instrument(e)Vocevioară
Ani de activitate2001 - prezent
Case de discuriSony BMGCat MusicRassada Music
Prezență online
Site web
pagină Facebook
Internet Movie Database
canal YouTube

Natalia Barbu (n. 22 august 1979Bălți) este o cântăreață de muzică ușoară și pop din Republica Moldova. Ea a reprezentat Republica Moldova la concursul muzical Eurovision 2007, cu piesa Fight! și s-a clasat pe locul 10, câștigând astfel pentru Republica Moldova un loc în finala Eurovision - ediția 2008.

Natalia Barbu este fiica interpretei de muzică populară, romanțe și de estradă Ana Barbu.

CARIERA

În cariera sa, Natalia a lucrat cu formația Trigon într-un experiment jazz-folk de muzică alternativă. Natalia Barbu este cantautoare, compunându-și singură versurile pentru majoritatea pieselor sale.

În 2006, Natalia a semnat un contract pe 3 ani cu casa de discuri Cat Music Records (Sony Music) din România.

Printre cele mai mari succese ale sale este lansarea single-ului "Îngerul meu" în România. Piesa s-a aflat pe poziția Nr. 1 în Romanian Top 100 pe o durată de 11 săptămâni, fiind mult mediatizată la MTV România.[1]

Pe 14 decembrie 2006, Natalia Barbu a câștigat preselecția națională pentru concursul muzical Eurovision 2007 cu piesa "Fight".[2] La concurs ea s-a calificat din semifinala din 10 mai 2007, în finala care a avut loc pe 12 mai 2007, clasându-se pe poziția a 10-a, cu un total de 109 puncte.[3]

În 2012, ea începe colaborarea cu producătorul muzical Radu Sîrbu și compozitoarea Ana Sîrbu (Sianna) sub labelul Rassada Music. La sfârșitul verii Natalia a prezentat noua sa piesă, "I Said It’s Sad", care conform spuselor sale e un schimb major de stil pentru ea. Noua piesă a ajuns pe poziția #1 în Top 10 Airplay Moldova. Mai târziu în 2012, ea a lansat "Iubire cu aromă de cafea", și "Confession", cu care a participat la preselecția națională pentru Eurovision 2013.[4]

În decembrie 2015 Natalia Barbu a fost desemnată drept cea mai sexy femeie în viață din Republica Moldova într-un clasament realizat de revista americană „Esquire”.[5][6]

DISCOGRAFIE

Albume
  • Între ieri și azi (2001)
  • Zbor De Dor (2003)
  • Fight - Best of Natalia Barbu (2009)
  • Sunt fată de măritat (2009; muzică populară)
Single-uri
  • "Îngerul meu" (2006)
  • Fight (2007) la Eurovision 2007
  • I feel so good
  • Wanna Live My Life
  • Do that thing
  • I Said it's Sad (2012)
  • Iubire cu aromă de cafea (2012)
  • Confession (2013)

Natalia Barbu Iubeste-ma azi Official Video


Natalia Barbu - Totul si nimic (Official Video)




IRINA RIMES

Irina Rimes
Irina Rimes 2020.png
Irina Rimes în 2020
Date personale
Nume la naștereIrina Rîmeș Modificați la Wikidata
Născută (29 de ani) Modificați la Wikidata
IzvoareFloreștiRSS MoldoveneascăURSS Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România
Flag of Moldova.svg Moldova Modificați la Wikidata
Ocupație
Activitate
Alte nume
  • Irina Remesh
  •  
  • Irina Rimeș
  •  
  • Irra
  •  
  • Irina Rîmeș
StudiiAcademia de Muzică, Teatru și Arte Plastice  Modificați la Wikidata
Gen muzicalpop  Modificați la Wikidata
Instrument(e)voce[*]  Modificați la Wikidata
Ani de activitate2016–prezent
Case de discuriQuantum Music, Universal Music Group, Global Records[1]
Prezență online
site web oficial
pagină Facebook
Instagram
canal YouTube
TikTok

Irina Rimes (născută Irina Rîmeș; n. IzvoareFloreștiRSS MoldoveneascăURSS)[1] este o cântăreață și compozitoare din Republica Moldova, care în prezent activează și locuiește în București.[2]

Irina Rimes a devenit cunoscută în Republica Moldova după ce a participat în 2012 la concursul Fabrica de staruri, unde a ajuns până în finală.[3] Ulterior ea s-a mutat în România, unde a încercat să se afirme sub pseudonimul Irra, însă acest proiect nu a avut succes.[4] În 2016 și-a relansat cariera cu piesa „Visele”, care a ocupat locul 1 în clasamentele radio din România.[5] Aceasta a fost urmată de alte hituri precum „Ce s-a întâmplat cu noi”, „Bolnavi amândoi”, „Nu știi tu să fii bărbat” sau „POEM”, ce au transformat-o pe Irina Rimes într-una dintre cele mai de succes cântărețe din România, cu peste 250 de milioane de vizualizări pe YouTube.[6] Ea a lansat trei albume de studio în calitate de cântăreață: Despre el (2017), Cosmos (2018) și Pastila (2020), dar a și compus numeroase cântece pentru alte artiste, printre acestea numărându-se AndraInnaAlina EremiaRaluka sau Antonia.[7]

Începând cu 2018 este unul dintre cei patru antrenori ai emisiunii Vocea României.[8] În 2019 revista Forbes România a inclus-o în topul celor mai de succes tineri din generația „sub 30 de ani”.[9]

VIAȚA ȘI CARIERA

1991–2015: Copilăria și începuturile în muzică

Irina s-a născut la data de 22 august 1991 în raionul Florești și este primul copil al cuplului format din Valentina și Tudor Rîmeș;[10] ea are un frate mai mic, pe nume Vitali.[11] Irina a declarat în interviuri că interesul față de muzică i-a fost stârnit de către familie, în special de către tatăl și bunica sa din linie paternă, despre care artista își amintește că avea o voce foarte bună: „bunica făcea parte din corul bisericii și țin minte că se așeza pe sobă și ne cânta colinde”.[12] Rimes a manifestat înclinație spre scris și compoziție încă de la o vârstă fragedă: „compuneam poezii de când eram în clasa întâi. Îmi aduc aminte că am învățat să cânt, să scriu și să citesc acasă”.[13] Odată cu începerea liceului, artista s-a mutat în Soroca, unde a urmat cursurile Liceului Teoretic „Constantin Stere” până în 2010, iar definitivarea studiilor sale s-a făcut la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău.[14]

Primele încercări de afirmare ale Irinei în muzică au început în 2009, când tânăra interpretă a înregistrat un duet în limba rusă împreună cu LaYeR, un rapper din Florești, numit „Vremea”.[15] Ulterior ea a compus și cântat mai multe cântece pe care le-a încărcat pe platforma YouTube sub numele Irina Remesh, printre acestea numărându-se „Gimme Reason to Believe”,[16] „M-ai pierdut” sau „This is My Life”.[17][18] În 2011 Irina se înscrie la selecția moldovenească pentru Eurovision cu piesa „Iluzii deșarte”, însă nu se califică în finala concursului.[19] În primăvara anului 2012, Irina participă la emisiunea-concurs Fabrica de staruri, unde impresionează prin interpretări ale unor melodii celebre semnate de Mădălina ManoleAdele sau Alicia Keys.[20] Ea a ajuns până în marea finală a competiției,[21] iar în cadrul său îl cunoaște pe muzicianul Andi Bănică, cel cu care avea să înceapă o lungă colaborare profesională și care avea să îi devină soț.[22] După încheierea emisiunii, Irina relansează piesa „Iluzii deșarte”, împreună cu un videoclip,[19][23] iar melodia devine unul dintre hiturile anului în Moldova; tot în 2012 apare single-ul „Simply Friends”, care a intrat în top 3 cele mai difuzate piese din Moldova.[19]

Irina Rimes în culisele unui concert din Chișinău (2016).

La finalul anului 2012, Irina și Andi vorbeau despre dorința lor de a se muta în România, pentru a-și consolida carierele în muzică.[24] Acest lucru avea să se întâmple câteva luni mai târziu, când Irina a ajuns la o înțelegere cu echipa de producție The Lions Beat, alături de care a început să înregistreze melodii folosind o tehnică „3D, revoluționară”.[25] Pentru acest proiect Irina a renunțat la numele Remesh și a început să folosească pseudonimul Irra – primul său single a fost „Earthquake”, apărut în octombrie 2013,[26] urmat de „Bleeding You”,[27] „Pun pariu pe talent” și „Tune It Up” în 2014.[28][29] Deși trei dintre aceste melodii au avut parte de videoclipuri, iar Irina a avut apariții televizate,[30] la radio și la Gala Premiilor Radar de Media,[31] proiectul Irra nu s-a dovedit a fi unul de succes. Irina a renunțat la acest proiect și ulterior avea să scrie piese pentru alți artiști.[4] Vorbind mai târziu despre această perioadă, Irina a spus: „Am muncit, am fost și în depresie, am tăcut, nu am cântat deloc, am scris piese, le vindeam cu 300 de euro și artiștilor buni și celor penibili din Republica Moldova doar ca să facem un ban (…) Toate au venit pentru că am muncit, și eu și oamenii de lângă mine."[32]

2016–2017: Succesul cu „Visele” și albumul «Despre el»

Stabilită în București, Irina Rimes a fost remarcată în timpul unei sesiuni de studio de către cântăreața Raluka, care a auzit-o cântând și a fost impresionată de versurile scrise de aceasta.[33] Raluka, din poziția de asociat al proiectului de management artistic Quantum Music, i-a oferit Irinei sprijin în vederea punerii bazelor carierei sale artistice.[34] Având parte de susținerea echipei Quantum Music, Irina Rimes lansează primul său single în aprilie 2016 – „Visele”.[35] Compus de Irina alături de Andi Bănică, cântecul a devenit rapid unul dintre hiturile verii în România, urcând de la o săptămână la alta în clasamentul Airplay 100.[36] La mijlocul lunii octombrie, „Visele” devine cea mai difuzată piesă de la posturile radio din România.[5] În toamna aceluiași an, Irina colaborează cu DJ Sava pe melodia „I Loved You”, care avea să devină un hit moderat, ocupând locul douăzeci și patru în România.[37] La finele anului 2016, Rimes lansează trilogia „Iubiri Secrete” – compusă din melodiile „Iubirea noastră mută”, „Da' ce tu” și „Haina ta”.[38] Deși doar primul dintre cântece a activat în clasamentele de specialitate, ocupând locul 84 în România,[39] toate au beneficiat de videoclipuri ce au avut peste 20 de milioane de vizualizări cumulate pe platforma YouTube.[40] În aceeași perioadă, Irina compunea piese pentru Inna, dar și pentru primul său album de studio.[41] Succesul Irinei a determinat revista Cosmopolitan s-o numească „revelația anului 2016”,[42] iar în cadrul celei de-a XV-a ediții a Premiilor Muzicale Radio România, Rimes a primit premiul pentru „Debutul anului 2016”; de asemenea, piesa „I Loved You” i-a adus premiul de „Cea mai bună piesă pop-dance”.[43] Media Forest a inclus piesa „Visele” pe locul 13 în topul celor mai bune melodii ale anului 2016.[44]

Irina Rimes cântând într-o emisiune din Republica Moldova (2018)

Succesul și calitatea pieselor scrise de Irina i-au adus rapid colaborări din postura de compozitor cu nume sonore din industria muzicală românească, printre acestea numărându-se AndraInnaAlina Eremia sau Antonia.[7] Pe parcursul anului 2017, Irina a continuat să compună melodii pentru albumul său de debut, dar și pentru alți artiști.[45] În același timp ea a căutat să-și solidifice succesul comercial în România prin lansarea mai multor hituri. Melodia „Ce s-a întâmplat cu noi”, respectiv colaborarea cu rapperul Guess Who – numită „Cupidon”, aveau să devină două dintre cele mai de succes piese ale verii anului 2017, ambele fiind clasate în top 10 de către Media Forest.[46] De asemenea, Rimes a colaborat cu rapperul Killa Fonic pe melodia „Piesa noastră”,[47] dar și cu formația Vunk pe single-ul „Stai lângă mine”.[48] Deși nu au activat în clasamentele de specialitate, ambele colaborări au strâns peste 10 milioane de vizualizări online. În august Irina lansează o melodie în limba engleză, „My Favourite Man”, care ocupă locul 29 în România.[49] În octombrie 2017 apare single-ul „Bolnavi amândoi”, care avea să ajungă pe locul 5 în topul Airplay 100, fiind astfel cel mai mare hit al Irinei de după „Visele”.[50] În cadrul premiilor Media Music Awards 2017, Irina a câștigat trofeele „Best New Artist”, respectiv „ProFM Award”.[51]

Pe 17 octombrie 2017 are loc lansarea albumului de debut al Irinei Rimes, intitulat Despre el și distribuit de Global Records.[52] Materialul conține zece piese ale căror versuri și linii melodice au fost create de Rimes;[52] printre acestea se numără hiturile „Visele”, „Ce s-a întâmplat cu noi” sau „Bolnavi amândoi”. Lansarea albumului a fost însoțită de proiecția unui scurtmetraj cu același nume, care prezintă o poveste de iubire inspirată din trăirile ei.[53] Promovarea materialului „Despre el” s-a făcut prin lansarea de videoclipuri pentru toate piesele incluse pe disc, care au strâns peste 40 de milioane de vizualizări cumulate pe YouTube.[54] După lansarea albumului în cadrul unui eveniment în Hard Rock Cafe din București, Irina Rimes a susținut concerte în câteva dintre marile orașe din România pentru a-l promova.[55]

2018–prezent: Jurat la „Vocea României” și albumul «Cosmos»

În primăvara anului 2018, Irina Rimes revine cu cea de-a doua trilogie din cariera sa – compusă din piesele „Beau”, „În locul meu” și „Cel mai bun prieten”.[56] Cele trei melodii au beneficiat de videoclipuri de promovare, însă numai „Beau” s-a clasat în topul Airplay 100, pe locul cincizeci și doi.[57] Deși noile melodii nu au avut impactul pieselor precedente în clasamente, ele au strâns peste 18 milioane de vizualizări pe YouTube.[58] De asemenea, hiturile „Cupidon” și „Bolnavi amândoi” aveau să activeze puternic în clasamente și în 2018, fiind incluse de Media Forest pentru al doilea an consecutiv în lista hiturilor verii.[59] De succes avea să se dovedească și colaborarea cu formația The Motans – intitulată „Cel mai bun DJ”, care a urcat treptat în toamnă până pe locul 15 în topurile radio din România.[60]

Irinei Rimes într-un vlog al artistului moldovean Guz (2018)

Irina Rimes avea să-și petreacă o bună parte din anul 2018 lucrând la cel de-al doilea album de studio al său,[58] dar și pe platourile de filmare ale emisiunii-concurs Vocea României, unde a fost anunțată ca jurat în luna iunie.[61] În calitate de antrenor, Irina Rimes a condus-o pe Dora Gaitanovici până în finala concursului, unde aceasta a ocupat locul secund.[62] Unul dintre momentele de referință ale sezonului a avut loc în marea finală, unde Irina a cântat alături de Dora single-ul „Nu știi tu să fii bărbat”.[63] Melodia a urcat rapid până pe locul 9 în topul celor mai difuzate melodii din România.[64]

Cel de-al doilea album de studio al Irinei Rimes, intitulat Cosmos, a fost publicat pe 10 decembrie 2018 sub egida Global Records.[65] Ca și în cazul primului său album, toate cele doisprezece piese de pe Cosmos au fost scrise de Irina cu ajutorul echipei Quantum Music și a colaboratorilor săi frecvenți precum Alex Cotoi sau Andi Bănică.[65] Discul a fost lansat împreună cu o carte ce poartă același nume și conține o serie de poezii scrise de Irina.[66] Albumul-carte Cosmos a fost lansat în cadrul unui eveniment ce a avut loc la Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București, invitată fiind și actrița Maia Morgenstern, care a recitat câteva dintre poeziile incluse în carte.[67]

La începutul lui 2019 Irina a fost numită „Artistul anului” în Basarabia, în cadrul evenimentului Omul Anului 2018, organizat la Chișinău.[68] În februarie artista și-a făcut debutul într-un dublaj de animație, în rolul reginei Watevra Wa’Nabi din Marea Aventura Lego 2.[69] În plan muzical, Rimes a continuat să promoveze albumul Cosmos pe parcursul anului 2019, lansând pe single majoritatea cântecelor incluse pe disc – „Dans”, „24:00”, „Ce se întâmplă, doctore?”, „Nicăieri” și „Dorule” nu au activat în clasamentele oficiale, însă videoclipurile lor au strâns mai mult de 10 milioane de vizualizări cumulate pe YouTube. Mult mai mult succes a avut colaborarea cu formația The Motans, „POEM”, care a ocupat locul 1 în topul Airplay 100, devenind astfel cel mai mare hit din cariera Irinei de după „Visele”.[70] Alte două colaborări: „Supradoză de dor” (cu Taxi) și „Prea fin, prea dulce” (cu Guz) au fost frecvent difuzate la posturile radio din România.[71]

În vara anului 2019, Rimes a susținut diverse concerte în România,[72] a urcat pe scena Cerbul de aur și a participat la filmările emisiunii Vocea României, unde și-a reluat poziția de jurat.[73] De asemenea, ea a colaborat cu DJ-ul turc Mahmut Orhan pe două piese: „Schhh” și „Hero”, dar și cu formația Zdob și Zdub pe cântecul „Sânziene”. Single-ul „În palme”, lansat în septembrie, a urcat treptat până pe locul 15 în clasamentele oficiale din România.[74] În toamna anului 2019 Irina a pornit în cel de-al doilea turneu național al carierei sale, cu care a vizitat cele mai mari orașe din România; proiectul a fost lansat cu un concert online de 3 ore, urmărit de peste 500.000 de persoane.[75] Artista a încheiat anul printr-o colaborare alături de CUZA, George Hora și Carmen Tănase, numită „Dor de casă”.[76] Din anul 2021 aceasta locuiește în Franța.[77]

DISCOGRAFIE

Albume

Single-uri notabile


Irina Rimes x Cris Cab - Your Love | Official Video


Irina Rimes - N-avem timp (Live la Radio ZU)






GHEORGHE CUCU


Sari la navigareSari la căutare

Gheorghe Cucu

Gheorghe Cucu (n. 11 februarie 1882Puieștijudețul Tutova – d. 24 august 1932) a fost un compozitor, dirijor și folclorist român.

A fost un clasic al muzicii corale românești. De la el au rămas peste 100 de piese muzicale, unele tipărite. Prin folosirea creatoare a cântecului popular în lucrările sale corale, a contribuit la dezvoltarea școlii muzicale naționale românești. Autor al unor lucrări de bază în acest sens, caracterizate prin conținut realist și umor, prin intonație populară și măiestrie a compunerii („Frumosul vine pe apă”, 1931; „Haz de necaz”). A armonizat colinde și a scris muzică bisericească.

BIOGRAFIE

În comuna Puiești a județului Tutova a văzut lumina zilei la 11 februarie 1882, ca al șaselea copil din cei nouă, al țăranului sărac și ciobotarului Vasile Cucu și al Smarandei Cucu.

În Bârlad urmează cursurile școlii primare ( 1890 – 1894 ) și ale Școlii de cântăreți bisericești, având profesor pe psaltul Damian Rânzescu (director), pe profesorul de teorie – solfegii și dirijorul corului bisericii “Domneasca”, Athanasie Popovici, și pe psaltul Ion Botoi. Pleacă la Brăila unde se angajează tenor al bisericii Sfinții Voievozi.

A urmat cursurile Conservatorului din București (1890 – 1905) cu profesorul Eduard WachmannDumitru Chiriac și Gheorghe Brătianu. Devine cântăreț de strană la Biserica Brezoianu (1901 – 1904) la care devine dirijorul corului ei (1904 – 1932). Între timp (1901 – 1907 și 1912 – 1928) a fost dirijor secund al Corului Carmen.

A urmat un Curs pregătitor de Armonie și Contrapunct la Conservatorul Național din Paris (din 1907) și la Schola Cantorum din Paris, cu Vincent d’Indy (Contrapunctul și orchestrația). Acolo a fost dirijorul corului capelei române (1907 – 1911). Întors în țară (1911) se angajează “maestru suplinitor de muzică” în Pitești (1912–1915), Turnu Severin (1915) și Slatina. A fost dirijorul corului Mitropoliei bucureștene, la care a rămas în anii 1916 – 1919. A obținut premiul al doilea “George Enescu” pentru “coruri religioase” (1919), Premiul Societății Compozitorilor pentru culegeri de folclor (1925), Medalia de aur a expoziției din 1906. A funcționat ca profesor provizoriu la Catedra de Teorie și Solfegii la Conservatorul din București (1920), profesor la Seminarul “Nifon” din București (1920–1932), profesor de Armonie la Academia de Muzică Religioasă din Capitală (1928 – 1932).

Moare în București la 24 august 1932, fiind înmormântat la cimitirul Ghencea.

Concert Madrigal - Gheorghe Cucu - Azi cu toți să prăznuim 11.04.2017


GHEORGHE CUCU – Miluiește-mă, Dumnezeule




HARRY MAIOROVICI

Harry Maiorovici
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor Modificați la Wikidata
Prezență online
Internet Movie Database

Harry Maiorovici (n. 6 septembrie 1918Sighetu Marmației – d. 22 august 2000Cluj-Napoca) a fost un compozitor român de etnie evreiască, de muzică de film.

VIAȚA ȘI ACTIVITATEA

Născut într-o familie modestă de evrei din Sighetu Marmației, în 1938 pleacă pe jos la Viena să studieze muzica. Absolvent la Kinder Konservatorium (Viena, 1938). A debutat în cinema în 1937, compunând partitura muzicală pentru Emigranții de Michael Patron.În 1938 revine în Cluj și se înscrie la Conservatorul de Muzică. În anii Holocaustului, este dus la muncă forțată și apoi în lagărul de la Meidling de unde, în anul 1945, se întoarce la Cluj. Introdus în lumea filmului de către regizorul Savel Stiopul, al cărui colaborator rămâne.

Este unul dintre compozitorii apreciați, care a scris muzica la peste 100 de filme de scurt și lungmetraj. (Noul Cinema nr. 3/1992). Dintre acestea: Moartea căprioarei, după poemul omonim de Nicolae Labiș, regia Cristu Polucsis, 1969), Falansterul (regia Savel Stiopul, 1979).

FILMOGRAFIE (SELECTIVĂ)

  • Amintirea unei artiste, scurtmetraj documentar, 1956
  • Cu fața spre public, scurtmetraj documentar, 1956
  • Flăcăul și focul, scurtmetraj, 1960
  • Ultima noapte a copilăriei, film artistic, 1966
  • Moartea căprioarei, scurtmetraj artistic, 1969
  • Asediul, film artistic, 1971
  • Aventuri la Marea Neagră, comedie, 1971
  • Puiul, scurtmetraj de animație, 1973
  • Ultimele zile ale verii (1976), film artistic
  • Legenda, scurtmetraj de animație, 1978
  • Falansterul (1979), lungmetraj artistic
  • Principiul lanului, scurtmetraj de animație, 1979
  • Teoria chibiritului, scurtmetraj de animație, 1981

PREMII

  • 1970, Moartea căprioarei, Festivalul de la Veneția, Marele premiu pentru coloana sonoră
  • 1972, Ultima noapte a copilăriei, Festivalul de la Cracovia, Marele premiu pentru coloana sonoră
  • 1993, cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca


YISGADAL - film esszé a Holokauszt áldozatainak emlékére

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...