duminică, 18 septembrie 2022

 4  /19 SEPTEMBRIE 2022 - TEATRU/FILM


MIHAI TIMOFTI

Mihai Timofti
Maestru în Artă
Timofti.png
Date personale
Nume la naștereMihail Timofti
Născut (72 de ani)
Republica Moldova Chisinau, Moldova, Republica Moldova
Chișinău, RSS Moldovenească, URSS Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Soviet Union.svg URSS
Flag of Moldova.svg Moldova
Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
OcupațieRegizor, Actor, Muzician, Profesor universitar
Activitate
OrigineRepublica Moldova Chisinau, Moldova, Republica Moldova
StudiiConservatorul din Sankt Petersburg[*], Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice  Modificați la Wikidata
Gen muzicalOperă, Operetă, Musical, Drama, Film
Instrument(e)clarinet
pian
flaut
Piculină
trompetă
saxofon  Modificați la Wikidata
Ani de activitate1965-prezent
Prezență online
Site web
pagină Facebook
Internet Movie Database
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mihai Timofti (n. 19 septembrie 1948, Chișinău) este un regizor, actor, profesor universitar și muzician moldovean, care deține titlul onorific de "Maestru în Artă"[1] și două medalii de aur. E un reprezentant nobil al cuturii Republicii Moldova.

CARIERA PROFESIONALĂ

  • În 1965 s-a înscris la Teatrul popular "Contemporanul" (Conducător artistic - dramaturgul G. Timofte), unde pentru prima dată a ieșit pe scenă în rolul principal la musicalul "Visuri și necazuri" (muzica: M. Timofti ; piesa: G. Timofte).
  • 1967 - La festivalul internațional a teatrelor populare, Mihai Timofti a fost decernat cu două medalii de aur, pentru rolul principal și muzica scrisă la comedia "Visuri și necazuri". A absolvit școala muzicală " Eugeniu Coca " ( in prezent Liceul de muzică "Ciprian Porumbescu") pe specialitatea clarinet.
  • 1971 - a absolvit Conservatorul de Stat " Gavriil Musicescu " (facultatea - Regia dramă).
  • 1971 - 1981 - Studioul " Moldova - Film " - Regizor și actor. A montat circa 40 filme documentare și muzicale de scurt metraj. S-a filmat în filmul "Lăutarii" în rolul - Călăuza (Vasile)[2], de asemenea a luat parte la dublarea filmelor artistice.
  • 1985 - A absolvit extern Conservatorul de Stat "N. A. Rimski-Korsakov" din Sankt-Petersburg , facultatea Regia Operă.
  • 1984 - 1985 - Teatrul de comedie muzicală, Orenburg - Regizor - Montări: "Onomastica Motanului Leopold" de B.Saveliev (prima montare a operei în Uniunea Sovietica). "Rose-Marie" de Friml și Stotgardt.
  • 1986 - 1988 - Teatrul muzical din Saransk (Mordovia) - Prim Regizor. Montări: Opereta "Regele Valsului" J. Straus; Opera comică "Dorotea" de T. Hrennikov, "Donna Lucia" de O. Felțman.
  • 1989 - 1990 - Teatrul muzical din Tomsk-7. Montări: "Comorile căpitanului Flint" de B. Saveliev, "Dorotea" de T. Hrennikov
  • 1990 - Angajat la Teatrul Național de Opera și Balet.(Chișinău)
  • 1991 - O seară de operetă "Ball-Surpriză" scenariu, regie Mihai Timofti; În Constanța Opereta "Povestea soldățelului de Plumb" de Dumitru Capoianu la Teatrul Liric (în prezent Teatrul Național de Operă și Balet "Oleg Danovski")
  • 1992 - Opereta "Mam'zelle Nitouche " de F. Herve (Teatrul muzical "N. Leonard" - Galați - Romania).
  • Din 1993 a devenit cetățean a Romaniei
  • 1996 - Muzical " Fantezie de Crăciun " scenariu, regie Mihai Timofti (Romania, Russia, Moldova)
  • 2007 - I-a fost acordat titlul onorific de "Maestru în Artă"
  • 25 martie 2019 — A fost decernat cu Premiul "Eugeniu Ureche" la Gala Premiilor UNITEM 2019, ediția a XVIII-a[3]

TEATRUL NAȚIONAL DE OPERĂ ȘI BALET "MARIA BIEȘU"

REPERTORIU

Regizor (Montări)

( Mihai Timofti a montat circa 40 filme documentare si muzicale de scurt metraj )

Actor

Autor de scenarii

Compozitor

  • Musical "Visuri și necazuri" (Libretto: G. Timofte)

INSTRUMENTE

Mihai Timofti cântă la diferite instrumente - Pian, Clarinet, Flaut, Flaut-Piccolo, Trompetă, Saxofon

Mihai Timofti





LUCIA STURDZA BULANDRA

Lucia Sturdza-Bulandra
Lucia Sturdza-Bulandra 1996 Romania stamp.jpg
Date personale
Născută25 august 1873
Iași, România
Decedată (88 de ani)
București, Republica Populară Română
Cauza decesuluifall[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuTony Bulandra, actor
CetățenieFlag of Romania (1952–1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță
actriță de teatru[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materFacultatea de Litere a Universității din București
Semnătură
Lucia Sturdza-Bulandra signature.jpg
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Lucia Sturdza-Bulandra (n. 25 august 1873, Iași – d. 19 septembrie 1961, București) a fost o renumită actriță de teatru din România.

Lucia Sturdza-Bulandra a fost una dintre marile figuri ale scenei românești, de neuitat în roluri de compoziție din dramaturgia universală și națională, spirit organizatoric, talent pedagogic ce a format generații întregi de actori: Nicolae Baltățeanu, George Calboreanu, Nae Roman, Dina Cocea, Radu Beligan, Victor Rebengiuc. Lucia Sturdza-Bulandra a fost fata cuplului Emil Sturdza și Magda (născută Diamandy). Bunicul ei este Vasile Sturdza căsătorit cu Ecaterina (născută Balș) și este nepoata lui Constantin Sturdza and Raluca (născută Manu). Strănepoata lui Constantin Sturdza și Ecaterina Sturdza (Cantacuzino-Pașcanu). Stră-stră-nepoata lui Vasile Sturdza și Ileana Solomon Sturdza (Costaki).

În 1898 a debutat la Teatrul Național din București iar în 1914, împreună cu soțul ei, a întemeiat o companie particulară. Din 1941 este actriță a Teatrului Municipal din București iar din 1947 până la sfârșitul vieții a fost directoarea acestui teatru, astăzi Teatrul Bulandra.

A fost profesoară la Conservatorul de artă dramatică din București timp de 30 de ani.

STUDII

  • Conservatorul de artă dramatică, București

FILMOGRAFIE

SCRIERI

  • Actorul și arta dramatică, 1912
  • Amintiri, amintiri, ESPLA 1956

NUMISMATICĂ

Luni, 10 iunie 2013, cu prilejul a 140 de ani de la nașterea actriței, Banca Națională a României a pus în circulație o monedă comemorativă, cu valoarea nominală de 10 lei, în scop numismatic. Moneda este din argint, cu titlul de 999‰, este rotundă, cu diametrul de 37 mm, iar greutatea de 31,103 g. Întregul tiraj al monedei, de 500 de exemplare, este emis de calitate proof, iar cantul monedei este zimțat.[1]


Miercuri, 25 august, s-au împlinit 148 de ani de la naşterea Luciei Sturdza Bulandra, remarcabilă personalitate a teatrului românesc şi descendentă a unei mari familii boiereşti, care a dat personalităţi ilustre istoriei noastre naţionale.

Caracterizată de un talent susţinut, nuanţat de o sensibilitate rafinată şi de un complex bagaj cultural, cea care avea să devină o mare doamnă a teatrului românesc trebuia să ajungă profesoară, însă un rol într-o mică piesă avea să-i deschidă drumul către o carieră fabuloasă, chiar împotriva prejudecăţilor familiei sale. Ea are meritul de a fi înfiinţat instituţia teatrală din Bucureşti care astăzi îi poartă numele şi a cărei directoare a fost, din anul 1947 până la sfârşitul vieţii.

Lucia Sturdza s-a născut la 25 august 1873, la Iaşi, fiind descendentă pe linia domnitorului Mihail Vodă.

Încă din primii ani de viaţă a dovedit că era o fire independentă, care dorea să-şi asigure singură existenţa, ceea ce i-a creat destul de repede conflicte cu familia.

A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, fiind hotărâtă să îmbrăţişeze o carieră în învăţământ. În perioada în care a urmat cursurile facultăţii, a predat, ca profesoară suplinitoare, la o şcoală primară pentru băieţi. „Aveam neapărată nevoie de un salariu pentru a-mi plăti taxele universitare şi cărţile studenţeşti“, scria ea în volumul ei de memorii „Amintiri, amintiri“, publicat la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, în anul 1960. Îşi dorea să devină profesoară şi nu încăpea vreo îndoială privind viitorul ei. Îşi amintea, în scrierile ei, despre cei 12 elevi pe care-i îndruma: „Voiam să-mi câştig banii necesari pentru studenţie, dar voiam în acelaşi timp să realizez şi altceva pe lângă sumele trebuincioase… profesoratul a fost întotdeauna pentru mine un apostolat pe care l-am îndeplinit cu pasiune. Încă de tânără, am simţit o adevărată chemare pentru această participare la dezvoltarea intelectuală a copiilor şi a tinerilor, pe care mi-a fost dat să-i îndrumez. Când eram în liceu, marea mea plăcere era să rezum temele cu cât mai multă claritate şi să le expun colegei mele de bancă…“.

În anul 1898, pentru că nu găsea un post în învăţământ, a mers la directorul Teatrului Naţional, Petre Grădişteanu, care a angajat-o. Despre acest moment,  artista mărturisea, peste ani, în volumul „Amintiri… Amintiri…”: „Şi iată-mă în teatru căzută ca din cer. După viaţa monotonă, îngustă şi apăsătoare în sînul familiei şi după mediul studios universitar, mă aflam deodată în vîltoarea unei lumi cu un specific nebănuit de mine. Şi totuşi m-am avîntat cu multă îndrăzneală în noua mea carieră”.

„Ascultă Vocea Luciei Sturdza Bulandra la Radio România Cultural”.

Audio Player

La 1 octombrie 1898, a debutat în piesa într-un act ”Primul bal” a dramaturgului francez Edouard Pailleron. Interesant este faptul că în seara premierei a primit o telegramă de la bunica sa, prin care aceasta îi interzicea folosirea numelui Sturdza pe scenă.

Îngrijorarea bunicii actriţei nu era tocmai imposibil de înţeles, în contextul în care, la acea vreme, cu toate că existau actriţe deosebit de talentate, care se bucurau de o mare apreciere din partea publicului, nu aveau încă parte de respectul cuvenit acestei meserii, existând numeroase prejudecăţi în legătură cu carierele lor.

Despre momentul debutului, artista menţiona, în acelaşi volum: „Aducîndu-mi aminte de acest debut, rămîn uneori uimită, iar alteori pufnesc în rîs, la gîndul inconştienţei mele de atunci. Dar nu numai a mea, ci şi a celor ce mi-au încredinţat interpretarea unui personaj pentru care nu prezentam nici o calitate. Era vorba de o domnişoară naivă şi răsfăţată, păşind cu ingenuitate şi feciorelnică cochetărie la primul ei bal”.

În urma eşecului de la debutul pe scenă, Lucia Sturdza Bulandra se hotărăşte să urmeaze cursurile de la Conservator ale Aristizzei Romanescu: „… Am citit cu aviditate tot ce era în legătură cu arta dramatică. Şi mai ales am urmărit cu încordare jocul tuturor actorilor mari şi mici, buni şi răi, compatrioţi şi străini. Din activitatea lor scenică, din jocul lor am desprins, în mod analitic, cerinţele cele mai imperioase ale artei actorului şi am pătruns justeţea sau falsitatea interpretărilor, ale intonaţiilor, ale procedeelor. Am înţeles că atât cultura fără talent, cât şi talentul fără cultură nu pot făuri un actor desăvârşit”.

Se spune că de la actorii ruşi a învăţat ce înseamnă dăruirea şi identificarea, iar de la italianul Ermette Novelli „a înţeles marele rost al jocului actorului”.

La 18 septembrie 1911, a avut loc premiera filmului „Amor fatal”, în care a jucat alături de actorul Tony Bulandra. După doar câteva luni, cei doi actori aveau să devină soţ şi soţie, doamna Bulandra recăsătorindu-se după despărţirea de primul soţ, C. Costescu.

În anul 1914, cei doi au înfiinţat o companie de teatru particulară, „Regina Maria”, care mai târziu s-a numit „Compania Bulandra-Maximilian-Storin”. Lucia Sturdza-Bulandra era singura femeie în cadrul acestei companii teatrale, însă datorită autorităţii şi fantasticei sale puteri de muncă, a fost întocmit un repertoriu şi au fost atraşi regizori şi actori de prestigiu. Ca actriţă, juca seară de seară, regiza spectacole, făcea turnee, citea, studia piese, discuta cu autori, propunea colaboratori şi în egală măsură hotăra angajările tinerilor după criterii strict personale.

Timp de trei decenii a fost şi profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti, unde a format generaţii întregi de actori, printre care Nicolae Bălţăţeanu, George Calboreanu, Dina Cocea, Radu Beligan, Victor Rebengiuc, Aura Buzescu, Mihai Popescu, Fory Etterle, Alexandru Giugaru, Nineta Gusti.

În perioada războiului, soţii ţin spectacole pentru strângerea de fonduri dedicate Crucii Roşii, disputele de pe front având să se afle şi la originea desfiinţării, în anul 1941, a companiei înfiinţate de cei doi soţi, iar în 1943, soţul său a trecut la Domnul. A urmat o perioadă extrem de dificilă în viaţa artistei, fiindcă trăia din lucrurile pe care le vindea din casă, dar mai ales din vânzarea cărţilor din biblioteca personală, adunate cu multă migală şi dragoste, spre nespusa durere a actriţei şi din mici onorarii care nu alcătuiau o chenzină şi nu-i ajungeau pentru multă vreme.

În 1944 a jucat rolul bunicii lui Manta în filmul „Escadrila albă”, în regia lui Ion Sava, o coproducţie româno-italiană, în care i-a avut alături pe Claudio Gora şi Mariella Lotti.

În anul 1947 a fost numită la conducerea Teatrului Municipal, care după moartea sa a purtat numele de Teatrul ”Lucia Sturdza-Bulandra” şi mai târziu, Teatrul Bulandra. Inaugurarea instituţiei avea loc în septembrie 1947, cu piesa „Insula” de Mihail Sebastian, în regia lui Mircea Şeptilici.

De-a lungul anilor, Lucia Sturdza Bulandra a interpretat roluri de compoziţie, în special, în piese de Oscar Wilde, V. Sardou, H. Ibsen, realizând creaţii de neuitat în ”Maria Stuart” de Schiller, ”Profesiunea doamnei Waren” de Bernard Shaw, ”Marmouret” de J. Sarment, ”Pădurea” de A.N. Ostrovski, ”Vassa Jeleznova” de Gorki, ”Citadela sfărâmată” de Horia Lovinescu. Rolurile sale de referinţă rămân „Maria Stuart”, „dna Warren”, „Mamouret”, „dna Alving”, „Vassa Jeleznova”, „Regina Margot”, „Anna Karenina”, „Sapho”, „Maman Colibri”, „Nebuna din Chaillot”, „Doamna Clara”.

Este autoarea lucrării „Actorul şi arta dramatică” (1912) şi a volumului ”Amintiri…Amintiri…” (1960) şi a tradus numeroase piese din limbile franceză, italiană, germană şi engleză.

A primit mai multe distincţii, între care Bene Merenti, clasa I, Meritul Cultural, clasa I şi clasa a II-a, Vulturul Alb (Iugoslavia), Ordinul Muncii, clasa I, Steaua Republicii, titlul de Artist al Poporului.

Lucia Sturdza Bulandra a trecut la Domnul la 19 septembrie 1961, în urma unei banale căzături pe scări, la vârsta de 88 de ani, când încă era în plină putere creatoare.

Marele regizor Sică Alexandrescu o descria pe artistă, în memoriile sale, astfel: „(…) o boieroaică a teatrului românesc. Impresionase încă din tinereţe prin frumuseţe, inteligenţă şi printr-o prestanţă unică pe scenă, pe care şi-a păstrat-o până la urmă. Ţinuta ei impozantă, atât în teatru cât şi în viaţă, îţi evoca imaginea princiară a unei femei elegante care apare în mijlocul invitaţilor coborând scara de onoare a unui palat. Energică directoare de teatru, a ştiut să impună disciplina în teatru actorilor, ţinuta pe scenă, respectul pentru nobleţea artei şi prestigiul instituţiei”.

Între anii 1963-1972, Liviu Ciulei a fost director al teatrului, acesta cunoscând o emancipare artistică, devenind liderul mişcării teatrale româneşti şi unul dintre cele mai inovatoare centre teatrale europene.

A rămas un teatru de elită, în anii ’70 şi ’80 pe scena sa jucând mari actori, între care Clody Bertola, Octavian Cotescu, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Irina Petrescu, Rodica Tapalagă, Virgil Ogăşanu, Gina Patrichi, Toma Caragiu, Ion Caramitru, Florian Pittiş.

În anul 1991, compania teatrală a devenit membru cu drepturi depline al Uniunii Teatrelor din Europa (UTE), alături de renumite companii teatrale europene precum Odeon Theatre de l’Europe – Paris, Piccolo Teatro di Milano, Royal Shakespeare Company, Teatre Lliure – Barcelona, Düsseldorfer sau Schauspielhaus.

În anul 2013, cu prilejul a 140 de ani de la nașterea artistei, Banca Națională a României a pus în circulație o monedă de argint în onoarea şi amintirea ei.

Doamna Teatrului Romanesc - Lucia Sturdza Bulandra !




"Amurgul" de Lucia Sturdza Bulandra [Teatru radiofonic] (1980)





ȘTEFAN MIHĂILESCU BRĂILA

Ștefan Mihăilescu-Brăila
Stefan Mihailescu Braila.jpg
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Brăila, România Modificați la Wikidata
Decedat (71 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiboala Alzheimer Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor de teatru[*]
actor de film Modificați la Wikidata
Activitate
Ani de activitate1959-1984
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ștefan Mihăilescu-Brăila (n. 3 februarie 1925, Brăila – d. 19 septembrie 1996, București) a fost un actor român, artist emerit.

BIOGRAFIE

S-a născut pe 3 februarie 1925, a urmat cursurile primare și secundare în orașul natal, dedicându-se carierei scenice de timpuriu. Din 1949 până în 1954, Ștefan Mihăilescu Brăila a jucat la Teatrul "Maria Filotti", în spectacole ca "La Ilie bun și vesel", de Ion Damian, "O scrisoare pierdută", de I. L. Caragiale, "Poveste de dragoste", de Margarita Aligher, "Burghezul gentilom" de Moliere, "Bădăranii", de Carlo Goldoni, "Nunta lui Kecinski", de Suhovo Kobalin și "Ultima ora", de Mihail Sebastian. Debutează în cinema în 1957, jucând cu o inegalabilă măiestrie artistică, în cele mai reușite comedii din cinematografia românească: Ciocolata cu alune, în 1978, Păcală (1974), Nea Mărin miliardar (1979), "Elixirul tinereții", în 1978. "Bachus" din filmul Secretul lui Bachus (1984), realizat de regizorul Geo Saizescu, a fost ultimul mare rol al lui Ștefan Mihăilescu Brăila. «Am lucrat cu cei mai buni actori ai timpului. Pleiada de aur. Pentru rolul lui "Bachus", l-am "ochit" încă de la început pe Ștefan Mihăilescu Brăila. Era extraordinar! A studiat rolul și apoi a intrat perfect, din prima, în pielea lui "Bachus". Capătă o privire de gheață care parcă tăia ca un laser» spunea Geo Saizescu despre actorul brăilean.

Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, actorului Ștefan Mihăilescu-Brăila i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.[2]

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[3]

Ștefan Mihăilescu-Brăila a fost și prezentator a numeroase emisiuni de teatru și divertisment la Radio și Televiziune. Actorul a decedat la 19 septembrie 1996, în București și a fost incinerat.[4]

FILMOGRAFIE

TEATRU (SELECȚIE)

Teatru radiofonic (selecție)


Ştefan Mihăilescu-Brăila, Ştefan Tapalagă şi Nicu Constantin - Băţul de chibrit (1971)


Adevarata liniste - Stefan Mihailescu-Braila si Ovidiu Moldovan


Anunțul - Ștefan Mihăilescu-Brăila, Dem Rădulescu, Adrian Petrache


Bijuteria - Stefan Mihailescu-Braila , Stefan Banica, Cezara Dafinescu 1988





HORIA ȘERBĂNESCU

 


Sari la navigareSari la căutare
Horia Șerbănescu
Date personale
Nume la naștereHoria Șerbănescu
Născut16 martie 1924
România București
Decedat (86 de ani)
România București
Căsătorit cuGina Pătrașcu
CopiiMugur și Ilinca
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
Activitate
Ani de activitate1929–2000
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Horia Șerbănescu (n.16 martie 1924, București - d. 19 septembrie 2010, București) a fost un actor român de comedie.

Popular actor de comedie și de revistă, pe scenă și la televiziune. În film, sporadice roluri secundare.

CARIERA

A debutat pe scenă la vârsta de 5 ani, în 1929, interpretând rolul Regelui Mihai în piesa Miss Revista. La aceeași vârstă este descoperit pe scena de la Cărăbuș de regizorul Paul Gusti care-l aduce pe Horia Șerbănescu la Teatrul Național în rolul dublu Statu Palmă Barbă Cot din spectacolul Rodia de Aur. Cum spectacolul a fost primul de acest gen transmis la Radio, Horia Șerbănescu este astăzi cel mai vechi colaborator al Radiodifuziunii Române.

Horia Șerbănescu, la vârsta de 5 ani, în rolul lui Statu Palmă Barbă Cot

A jucat pe scena Teatrului din Sărindar – condus de Tudor Mușatescu și pe scena de la Teatrul nostru, condus de Dina Cocea. La acesta din urmă a activat ca actor, sufleor, regizor de culise și... dactilografă. S-a transferat apoi la Teatrul Victoria.

Primul mare succes al său a fost înregistrat la Grădina Volta Buzești cu piesa Profesorul de franceză semnată de Tudor Mușatescu.

Primul cuplu artistic a fost format de Horia Șerbănescu și Emil Popescu.

Alături de un alt partener de aur, Radu Zaharescu, actorul a scris istoria Teatrului de Revistă, identificându-se practic, cu existența acestuia, din momentul în care a fost lansat de Constantin Tănase, la "Cărăbuș". De-a lungul anilor acesta a fost cuplul cel mai solicitat de Televiziunea Română.

FILMOGRAFIE

ROLURI ÎN TEATRU

  • Pe aripile Revistei - unde a interpretat un terțet de zile mari, Trei Călușari, alături de N. Stroe și Radu Zaharescu.
  • Vitamina M... Muzica!
  • Horia și Radu își asumă riscul - 1967
  • Cu muzica e... de glumit! - 1965
  • Carnaval la Tănase - 1964
  • Ca la Revistă - 1963
  • Concertul tinereții - 1960
  • Nepotul domnului prefect 1950
  • Rodia de aur 1929
  • Miss Revista 1929

Fermoarele - Horia Șerbănescu


Vecinii - Horia Șerbănescu


Horia Serbanescu si Radu Zaharescu-Bufetul veseliei


la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

PERIOADA ROMANTICĂ 8. louis spohr

 PERIOADA ROMANTICĂ 8. Louis Spohr

  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...
  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...