joi, 22 septembrie 2022

 5. /23 SEPTEMBRIE 2022 - TEATRU/FILM


GEO SAIZESCU

Imagini pentru geo saizescu
Sari la navigareSari la căutare
Geo Saizescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Oprișor, Mehedinți, România Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CopiiCătălin Saizescu Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor de film
actor
scenarist Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Gheorghe (Geo) Saizescu[1] (n. 14 noiembrie 1932, Prisăceaua, județul interbelic Mehedinți – d. 23 septembrie 2013, București[2]) a fost un regizor, scenarist și actor român de film.

Fiul său, Cătălin, este actor, regizor și producător.[3]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Regizor[modificare | modificare sursă]

Scenarist[modificare | modificare sursă]

Actor[modificare | modificare sursă]






GEORGE MIHĂIȚĂ


Sari la navigareSari la căutare
George Mihăiță
George Mihaita.JPG
George Mihăiță (decembrie 2011)
Date personale
Nume la naștereGheorghe Mihăiță
Născut (73 de ani)
Moreni, județul Dâmbovița
Căsătorit cuDelia Seceleanu
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
regizor de film Modificați la Wikidata
Alma materColegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București
Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Alte premii
Ordinul Național „Serviciul Credincios” Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

George Mihăiță (n. 23 septembrie 1948, Moreni, județul Dâmbovița) este un actor român de film, radio, televiziune, scenă și voce.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A absolvit în 1971 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale" București, secția Actorie, clasa prof. univ. Sanda Manu. Începând cu anul 2000 este directorul Teatrului de Comedie din București.

Actorul George Mihăiță a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.[1]

Actorul George Mihăiță în piesa de teatru de comedie "Poker" (2008)

Roluri la Teatrul de Comedie[modificare | modificare sursă]

George Mihăiță în tinerețe

Teatrul Bulandra[modificare | modificare sursă]

  • Ziariștii de Alexandru Mirodan, regia Valeriu Moisescu, 1971

Teatrul Național București[modificare | modificare sursă]

Teatrul Baia Mare[modificare | modificare sursă]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Roluri în televiziune[modificare | modificare sursă]

Teatru TV

  • DUBLAJ MEMORABIL, ÎN FILMUL LEMONADE MOUTH, ÎN ROLUL DIRECTORULUI BRENIGAN (2011)
  • Să umplem pământul cu visuri, de Dan Tărchilă, regia Eugen Todoran
  • Doctor în filosofie, de Branislav Nușici, regia Matei Alexandru
  • Siciliana, de Aurel Baranga, regia Olimpia Arghir
  • Șeful sectorului suflete, de Alexandru Mirodan, regia Letiția Popa
  • Îndrăzneala, de Gheorghe Vlad, regia Letiția Popa
  • Viori de primăvară, de Al. Stein, regia Domnița Munteanu
  • Căsnicia nu-i o joacă, de I.D. Șerban, regia Olimpia Arghir
  • Vilegiatura, de Constantin Stoiciu, regia Andrei Blaier
  • Fata care a mutat Parângul, de I.D. Șerban, regia Nae Cosmescu
  • Ziariștii de Alexandru Mirodan, regia Valeriu Moisescu
  • Speranța nu moare în zori, de Romul Guga, regia Nae Cosmescu
  • Căsătorie imposibilă, de Alex Ștefănescu, Silviu Jicman
  • Capul de rățoi, de Gheorghe Ciprian, regia Constantin Dicu
  • Când vine barza, de Andre Roussin, regia Constantin Dicu
  • Caragiale, dar nu teatru, regia Sanda Manu.

Emisiuni de divertisment[modificare | modificare sursă]

Seriale TV[modificare | modificare sursă]

Premii[modificare | modificare sursă]

  • 2010 - Premiul UNITER pentru cel mai bun actor într-un rol principal, pentru rolul Alexandr Tarasovici Ametistov - Casa Zoikăi de Mihail Bulgakov, Teatrul de Comedie, București
  • 2001 - Henry Perkins, Bani din cer de Ray Cooney, regia Horațiu Malaele, Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină în cadrul Festivalului Național de Comedie de la Galați
  • 1994 - Tersit, Troilus si Cresida de William Shakespeare, regia Dragoș Glagotiu, Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină oferit de Asociația Umoriștilor Români
  • 1975 - Premiul III în cadrul Festivalului de Teatru de la Bacău cu un recital Marin Sorescu
  • 1976 - Premiul Cenaclului Flacăra

Alte activități[modificare | modificare sursă]

  • 1990 Directorul revistei Salut[3], Salut paranormal, Salut rebusist, Integrame salut, Sexualitatea
  • 1992 Președintele Clubului UNESCO Adolescenții
  • 1994 Propune Camerei Deputaților și Parlamentului României proiectul de lege privind Ziua Adolescentului
  • 1997 Președintele României semnează Legea nr 197/1997 privind instituirea Zilei Adolescentului în a doua duminică din luna mai
  • 1998 Directorul revistei Salut Generația Pro
  • 2000 Directorul onorific al revistei Super



ȘERBAN IONESCU

Șerban Ionescu
Serban Ionescu.jpg
Date personale
Născut23 septembrie 1950
Corabia
Decedat21 noiembrie 2012 (62 ani)
Spitalul Floreasca, București
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (scleroză laterală amiotrofică) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMagda Catone
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Alte premii
Ordinul Național „Serviciul Credincios” (2002) Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Șerban Ionescu (n. , Corabia, România – d. ,[1] București, România) a fost un actor român de film, radio, scenă, televiziune și voce.

A activat la Târgu Jiu, apoi în București, la Teatrul de Comedie, la Teatrul Odeon și la Teatrul Național.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost căsătorit cu actrița Magda Catone, cu care a avut un fiu, Carol.

Actorul Șerban Ionescu a fost decorat la 30 mai 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.[2]

A murit la 21 noiembrie 2012.[3]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Teatru[4][modificare | modificare sursă]

Teatrul Național București
Teatrul Odeon (1992 - 2002)
Teatrul de Comedie (1982 - 1992)
Teatrul din Sibiu
Teatrul Mic
Teatrul din Petroșani



JULES CAZABAN

Jules Cazaban
Jules Cazaban in his old age.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Fălticeni, Suceava, România Modificați la Wikidata
Decedat (60 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea de Arte „George Enescu” din Iași
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Jules (Iuliu) Cazaban (n. , Fălticeni, Suceava, România – d. , București, România) a fost un actor român de teatru și film.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost fiul inginerului francez Ludovic Cazaban și al austriecei Aneta Checais. Jules Cazaban a fost fratele scriitorului Theodor Cazaban.

A urmat gimnaziul și liceul la Fălticeni. Pasionat de muzică, a fost violoncelistul orchestrei Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni, condusă de prof. Aurel Mihăilescu. Vocația lui principală a fost, însă, cea actoricească. A început prin a juca în piesele puse în scenă la Liceul „Nicu Gane”. În 1924 s-a înscris la Conservatorul de artă dramatică din Iași. A debutat pe scena Teatrului Național din Iași, în piesa Cafeneaua cea mică de Tristan Bernard și a jucat, la Teatrul Național din Cernăuți, în Azilul de noapte de Maxim Gorki (rolul Alioșa), Volpone de Ben Jonson, Poveste de iarnă de William Shakespeare, Învierea după Lev Tolstoi, Crimă și pedeapsă după Fiodor Dostoievski, Viforul de Barbu Ștefănescu Delavrancea, Răzvan și Vidra de Bogdan Petriceicu Hasdeu, în regia lui Victor Ion Popa.

În 1929 s-a mutat la București, unde a colaborat cu mai multe trupe teatrale independente, printre care compania Maria Ventura, teatrul Bulandra-Maximilian-Storin și trupele îndrumate de Sică Alexandrescu. În 1941 a fost angajat la Teatrul Nostru, condus de Dina Cocea. După 1944 a jucat la Teatrul Municipal din București, condus de Lucia Sturdza-Bulandra (la 18 septembrie 1947 a devenit chiar director adjunct al teatrului). A avut interpretări de mare succes în: Cum vă place (în rolul bufonului Touchstone) și A douăsprezecea noapte (Malvoglio) de Shakespeare, Vizita bătrânei doamne de Dürrenmatt (rolul Alfred al III-lea), Moartea unui comis voiajor de Arthur Miller (Willy Loman), Mamouret de J. Sarment, Nu se știe niciodată de G. B. Shaw (chelnerul William), Baia de Maiakovski (Teribilov), Take, Ianke și Cadâr de V. I. Popa (Ianke).

A avut o bogată activitate în cinematografie, radio și televiziune și a fost profesor la Institutul de a Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București. A primit distincția de Artist al poporului și a fost laureat al Premiului de Stat. În ultima parte a vieții a dorit să-și revadă fratele mai mic, Theodor, scriitorul, aflat în exil la Paris. Autoritățile comuniste au acceptat să-i acorde pașaportul numai cu condiția de a nu se vedea la Paris cu nici un exilat român. În aceste condiții, Jules Cazaban a renunțat la pașaport și la călătorie.

Căsătorit cu actrița Irina Nădejde, fiica jurnalistului și cronicarului dramatic Iosif Nădejde, a avut un fiu, compozitorul si muzicologul Costin Cazaban. Jules Cazaban este înmormântat în Cimitirul Bellu din București.

A fost distins cu titlul de Artist Emerit și apoi cu titlul de Artist al poporului (înainte de 1960).

Pe 15 mai 2017, asociația Memorie și Speranță l-a comemorat pe Jules Cazaban în Sala Media a Teatrului Național București.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Galerie[modificare | modificare sursă]

  • Actorul Jules Cazaban în tinerețe

    Actorul Jules Cazaban în tinerețe

    •  
  • Actorul Jules Cazaban în rolul profesorului din Passacaglia de Titus Popovici (1961)

    Actorul Jules Cazaban în rolul profesorului din Passacaglia de Titus Popovici (1961)

la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...