6. /19 SEPTEMBRIE 2022 - POEZIE
MARCEL BRESLAȘU
Marcel Breslaşu (“Cântarea Cântărilor”), poet român
Biografie
Marcel Breslașu (Marcel Bresliska; n. 1903, București) - d. 1966, București) a fost un poet român, de origine evreiască, cunoscut și ca fabulist, compozitor șitraducător. În timpul regimului comunist a avut funcții de conducere în instituții culturale și academice.
După absolvirea liceului Spiru Haret, Breslașu s-a înscris la Facultatea de Drept și în paralel la Conservatorul din București. Și-a continuat studiile la Paris, unde a obținut diploma de doctor în drept. În capitala Franței s-a perfecționat în compoziție la Schola Cantorum, unde l-a avut profesor pe Vincent D'Indy.
Întors în România, a practicat o vreme avocatura, în timpul liber dedicându-se scrisului și muzicii. Și-a început cariera literară cu versuri pentru copii, publicate în revista Copilul evreu. În 1934 a scris textul și muzica la un oratoriu profan, inspirat din Biblie, Cântarea cântărilor, care a fost reprezentat în 1938 pe scena Opereidin București.
După război, a fost numit șef al departamentului pedagogic al Ministerului Artelor și Stiințelor, profesor și rector al Institutului de teatru „Ion Luca Caragiale”.
Da, ești bătrân
Da, esti batran ... Si totusi gusta
privelistea – atata cata-ncape
in ochii tai cu ostenite pleoape –
E drept, iti este zarea mai ingusta,
dar ti-e si cerul mai aproape.
Da, esti batran ... Si totusi canta
cura fetitei care te saruta,
cum ai cantat si-ai sarutat o suta,
batranule poet.
E drept ca sangele mai greu se infierbanta,
dar se si racoreste mai incet.
Da, esti batran ... Si totusi oare
nimica nu-ti mai poarta lira-n pantec?
Ti-a odraslit si cel din urma cantec?
Ti-a spus durerea pana-n varf si pana-n fund?
E drept, ti-e mana mai tremuratoare,
dar freamata si struna mai rotund.
Da, esti batran ... Si totusi, du-te
pe vechiul drum, la crasma de-altadata.
Iubeste, crede, canta si te-mbata
la nesfarsit, de la-nceput.
E drept, iluziile se pierd mai iute,
dar ai si mai putine de pierdut.
privelistea – atata cata-ncape
in ochii tai cu ostenite pleoape –
E drept, iti este zarea mai ingusta,
dar ti-e si cerul mai aproape.
Da, esti batran ... Si totusi canta
cura fetitei care te saruta,
cum ai cantat si-ai sarutat o suta,
batranule poet.
E drept ca sangele mai greu se infierbanta,
dar se si racoreste mai incet.
Da, esti batran ... Si totusi oare
nimica nu-ti mai poarta lira-n pantec?
Ti-a odraslit si cel din urma cantec?
Ti-a spus durerea pana-n varf si pana-n fund?
E drept, ti-e mana mai tremuratoare,
dar freamata si struna mai rotund.
Da, esti batran ... Si totusi, du-te
pe vechiul drum, la crasma de-altadata.
Iubeste, crede, canta si te-mbata
la nesfarsit, de la-nceput.
E drept, iluziile se pierd mai iute,
dar ai si mai putine de pierdut.
Apartenența
Din orişice nor care trece
îţi poti făuri un rădvan –
să-ţi poarte spre steaua cea rece
fierbintele vis năzdrăvan.
Nu crede-n stihia-i domoală,
în paşnicii-i paşi de bătrân.
Furtuna duc norii in poala
şi-ascund câte-un fulger în sân.
... Din orişice dangăt de clopot
iţi poţi face-o scară la cer.
Al sângelui repede ropot
e singurul tău temnicer.
E inima ta pământeană
făcută să bată aici;
spre-a cerului palidă geană
doar ochii ţi-e dat să-i ridici.
... Din orice copac al pădurii
se poate ciopli un catarg –
dar cruntul sărut al securii
e preţul plecării spre larg.
In rănile veşnic deschise
mai gâlgâie sevele-adânci.
Alminteri, corabia cu vise
işi spulberă prora de stânci.
îţi poti făuri un rădvan –
să-ţi poarte spre steaua cea rece
fierbintele vis năzdrăvan.
Nu crede-n stihia-i domoală,
în paşnicii-i paşi de bătrân.
Furtuna duc norii in poala
şi-ascund câte-un fulger în sân.
... Din orişice dangăt de clopot
iţi poţi face-o scară la cer.
Al sângelui repede ropot
e singurul tău temnicer.
E inima ta pământeană
făcută să bată aici;
spre-a cerului palidă geană
doar ochii ţi-e dat să-i ridici.
... Din orice copac al pădurii
se poate ciopli un catarg –
dar cruntul sărut al securii
e preţul plecării spre larg.
In rănile veşnic deschise
mai gâlgâie sevele-adânci.
Alminteri, corabia cu vise
işi spulberă prora de stânci.
Curriculum vitae
O frunză, cea din urmă, s-a desprins
și-ncearcă pe spirala ce coboară
să-nvăluie-n rotitul ei cuprins
rotatul pom ce-a fost odinioară.
Dar nu-i mai află fragedul chenar,
orbăcăind prin vântul care-o poartă.
O mână care dibuie-n zadar
să-și nălucească Primăvara moartă...
Apoi, se-așterne, scurt, c-un ultim spasm...
Va povesti, ca mâine, rădăcinii
cum a pornit și cum s-a-ntors în basm
din marea aventură a luminii.
și-ncearcă pe spirala ce coboară
să-nvăluie-n rotitul ei cuprins
rotatul pom ce-a fost odinioară.
Dar nu-i mai află fragedul chenar,
orbăcăind prin vântul care-o poartă.
O mână care dibuie-n zadar
să-și nălucească Primăvara moartă...
Apoi, se-așterne, scurt, c-un ultim spasm...
Va povesti, ca mâine, rădăcinii
cum a pornit și cum s-a-ntors în basm
din marea aventură a luminii.
N. Burlănescu-Alin, poet român
Biografie
Nicolae Burlănescu s-a născut în anul 1869 în oraşul gorjean Târgu Jiu şi a trecut în lumea umbrelor în anul 1912, găsindu-şi locul de veci în comuna nemţeană Bisericani.
A desfăşurat o activitate intensă şi notabilă ca poet, epigramist, prozator, dramaturg şi traducător. După absolvirea Liceului “Carol I” din Craiova a urmat Facultatea de Drept din Bucureşti. Între 1892-1894, a funcţionat ca institutor şi director la Şcoala Primară de Băieţi din Zimnicea. Va fi, apoi, copist şi şef de birou la Ministerul de Interne, corist la Opera Română din Bucureşti, judecător la Hârşova. După 1901, a fost avocat la Baroul Dolj, inspector financiar, profesor la Şcoala Comercială din Craiova, controlor fiscal în Gorj (1902), director al Poliţiei din Târgu Jiu (1903) ş.a. În ziarul craiovean “Opiniunea” apare, în 1889, prima poezie a scriitorului – “Şi dacă …” ; alte creaţii vor apărea apoi în “Revista Şcoalei” (1891), revistă condusă de liceenii pe atunci Const. D. Fortunescu şi George Ţiţeica, îndrumaţi de prof. G.T. Buzoianu. O perioadă lungă, N. Burlănescu – Alin va conduce Societatea Culturală “Oltenia”.
Lucrând la Zimnicea, N. Burlănescu – Alin a publicat volumele de poezii “Singurătate”(1893, debut) şi “Din vravuri” (1894). A semnat, mai târziu, o carte de “Sonete” (1904) şi alta de “Epigrame” (1910).
Poeziile, epigramele şi traducerile scriitorului au fost găzduite de reviste importante : “Literatorul” (dir. Alexandru Macedonski), “Fântâna Blanduziei”, “Familia” Oradea (dir. Iosif Vulcan), “Generaţia viitoare” (dir. Roberto Fava), “Ramuri” Craiova (dir. C.S, Făgeţel”, ziarul “Curierul Olteniei” ş.a.
Burlănescu – Alin a editat, la Craiova, revista “Speranţe” şi a lucrat în redacţia revistei din Balş, “Vorbe bune” .
Cu plăcere, reproducem câteva dintre epigramele scriitorului:
Mea culpa
Ce mare prost am mai fost şi eu,
la Muze să mă`-nchin mereu !
Când în al vieţii etern infern,
se-nchin toţi scribii la guvern !
Senatorul
Senatorul a plecat,
ca să-si facă datoria …
– Cum ?! – să sforăie-n Senat ?
Să trezească România ?
“Daruri din născare”
atribuite d-lui Take Ionescu (după cum zice presa liberală)
Dl Take Ionescu are
un “ce” în el, fenomenal :
are “vorba” din născare,
iar “minciuna” – piedestal !
Unui Epitrop
De curând avu noroc,
ca Epitrop să se-aleagă …
De activ, ce-i ziua-ntreagă,
noaptea toată e pritoc !
Gr. D. Gabrielescu,
Magazin cu tot felul de maşini, arme etc
– Se poate, marele tenor
să se transforme-n negustor ?
– Decât artist printre străini,
la noi, – mai bine vinzi maşini !
Unui judecător
Judeci bine, n-am ce zice …
Toţi te laudă de bine;
Însă eu, te-ntreb amice,
când te judeci tu, pe tine ?
Unui birtaş.
Model de firmă.
“La socoteala cea subţire”
de intri-n birt, să nu te mire,
că, de-ai mânca mai ca acasă,
pleci cu o … socoteală groasă.
Unui răutăcios
Cu femeia nu te pune.
Spune-i numai vorbe bune,
dacă vrei, ca să nu-ţi toarne
cele mai moderne coarne.
Se fură-n Primărie !
“J` accuse ! … ” (Emile Zola)
– Se fură-n veci la Primărie !
– De ce nu s-ar fura ?, mă-ntreb !
Chiar Prometeu de-ar fi să fie,
şi-ar pune soarele-n chimir.
Pictorului Hagiu, pentru “Expoziţia cu nuduri de femei”.
De ce tot : “Nuduri de femei”
se văd la Hagiu ?! De mirare !
Din pânzele-i, cu atât ulei,
n-ar fi postit tot Postul mare ! …
Amicilor ! Tot acolo iese !
Săracii-i spun “beţie”.
Bogaţii-i spun “banchet”;
Alin, ca un poet,
îi spune “poezie”.
Letopiseţul unui cerşetor
“Văzând pomana, am alergat
ca un schilod pe zi de vară;
Bogaţii, – afară-n brânci m-au dat …
pomana singuri şi-o mâncară!”
Legea beţivilor
Lui Nenea Iancu
– “Beţivilor, lăsaţi alcoolul,
că i se pune monopolul … ”
Dar Nenea Iancu, – printre dinţi,
răspunde :”Ce ?! … Ne fac sfinţi ?!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu