4. /8 SEPTEMBRIE 2022 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT

ANTONIN DVORAK

Antonín Dvořák
Date personale
Nume la naștere	Antonín Leopold Dvořák
Născut	8 septembrie 1841[1][2][3][4]  Nelahozeves, Imperiul Austriac
Decedat	1 mai 1904 (62 de ani)[1][2][3][4]  Praga, Austro-Ungaria
Înmormântat	cimitirul Vyšehrad[*]
Cauza decesului	cauze naturale (accident vascular cerebral)
Părinți	František Dvořák[*] Anna Dvořáková[*]
Căsătorit cu	Anna Dvořáková[*]
Număr de copii	9
Copii	Otilie Suková[*] Otakar Dvořák[*] Magdalena Dvořáková[*]
Cetățenie	Austro-Ungaria  Regatul Boemiei
Etnie	Cehi
Religie	catolicism[5]
Ocupație	classical composer[*] organist[*] profesor[*] pedagog[*] dirijor muzicolog[*] violonist violist[*] compozitor profesor
Locul desfășurării activității	New York City[6]
Activitate
Studii	Varhanická škola v Praze[*]
Gen muzical	muzică clasică operă
Instrument(e)	orgă pian vioară violă
Premii	Ordinul Coroanei de Fier[*] Čestný doktorát Univerzity Karlovy[*]
Semnătură
Prezență online
Internet Movie Database VGMdb
Modifică date / text

Antonín Dvořák (n. 8 septembrie 1841,^[1][2][3][4] Nelahozeves, Imperiul Austriac – d. 1 mai 1904,^[1][2][3][4] Praga, Austro-Ungaria) a fost un compozitor de muzică cultă, originar din regiunea Boemia din Cehia.

CUPRINS

• 1Biografie
• 2Influențe
• 3Note
• 4Legături externe

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Antonin Dvorak s-a născut la data de 8 septembrie 1841 în satul Nehalozeves, așezat pe malul Vltavei, în apropiere de Praga. Ca fiu al unui măcelar-cafegiu, a deprins primele îndeletniciri ale meseriei de la tatăl său, iar primele noțiuni muzicale le va învăța de la organistul orașului Zlonice.^[7] Tatăl viitorului compozitor avea un han țărănesc, iar mama lui era în serviciul unei familii princiare, pe nume Lobkowitz, din apropierea satului natal.^[8]

Antonin va crește în ambianța atmosferei de la țară și din fragedă copilărie va cânta împreuna cu copiii țăranilor melodiile populare și va deprinde cântările bisericești în biserica satului. Este atras de dansurile tinerilor de la țară, iar acest lucru îi va influența definitiv tehnica compoziției de mai târziu, ce-l va face celebru în întreaga lume.

Unul dintre primii lui profesori de muzică, Josef Spitz, organist de meserie, îl va învăța să cânte la vioară și, nu după mult timp, Antonin la vârsta de 8 ani va intra în mica orchestră de pe lângă hanul tatălui său.^[8]

După ce va termina stagiul școlar în satul natal, în anul 1853 va fi găzduit de unchiul său în orășelul Zlonice unde va studia pianul, vioara și viola precum și teoria muzicii și canto coral cu profesorul Antonin Liechmann (1808-1879). Despre acest profesor compozitorul își va amintii cu drag pe tot parcursul vieții, mai cu seamă că acesta îl va iniția în aprofundarea tradițiilor naționale muzicale ale Cehiei.

INFLUENȚE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Spre deosebire de umanism, la care a aderat un număr mic de persoane, protestantismul s-a dovedit a fi o reformă religioasă din sânul lumii catolice care a cuprins o mare parte a Europei și s-a transformat într-un curent de masă care s-a răspândit din Anglia până în Franța și Germania iar apoi în Cehia și Polonia. Protestantismul din punct de vedere cultural a jucat un rol pozitiv în viața socială a Europei și a cultivat un interes sporit pentru cultura și limba națională și mai cu seamă pentru cântecul popular.^[9]Cehia se va confrunta începând cu sfârșitul secolului al XIV-lea cu o serie de mișcări socio-politice și religioase în care un rol important l-a jucat Jean Hus. Acesta a fost influențat în gândirea lui de mișcarea lui Wycliffe din Anglia, dând naștere mișcărilor religioase de eliberare națională, în care protestantismul a fost un element fundamental în dezvoltarea și întărirea trăsăturilor naționale ale culturilor popoarelor Europei, din care făcea parte și Cehia.

Jean Hus a studiat muzica populară și el însuși a compus astfel de muzică. N-a fost însă un compozitor în sensul propriu al cuvântului, dar melodiile lui s-au răspândit cu repeziciune și în acestă atmosferă a colindelor cehe și a melodiilor populare s-a format și tânărul Antonin Dvorak.

Mișcarea husită s-a bucurat în mediul religios din Cehia și de activitatea unui alt renumit reformator, Ieronim de Praga, unul dintre savanții culturii cehe cu titluri universitare la patru universități europene. Ieronim de Praga va continua munca de culturalizare a cehilor începută de Jean Hus și s-a folosit de muzică pentru a răspândi pe mai departe principiile învățăturilor husite. Va alcătui un tratat muzical ce abordează principiile teoretice ale muzicii în special ale polifoniei. Ieronim de Praga va răspândi și muzica instrumentală în biserică, folosind în culegerile lui vechi cântece populare cehe. Influența melosului popular în cultura muzicală bisericească din Cehia a făcut ca unele producții muzicale ale Missei să fie aproape în întregime de sorginte populară.

Tradiția muzicală a Cehiei din perioada husită a dezvoltat genul cântecului coral și al imnului religios, care au dobândit cu timpul un caracter național.

Mișcarea husită a avut un ecou larg în vestul Europei și a influențat într-o oarecare măsură și protestantismul german inițiat de cunoscutul reformator Martin Luther. Acesta îl consideră pe Jean Hus pricipalul promotor al ideilor reformei din vestul Europei.

La începutul secolului al XVII-lea Cehia va cunoaște dominația habsburgică și timp de aproape 300 de ani limba cehă a fost interzisă, cărțile și monumentele de cultură în special culegerile de cântece au fost distruse. Cantorii, adepți ai mișcării husite de altă dată au continuat și pe mai departe să culeagă cântecele populare și au păstrat în felul acesta originalitatea culturii muzicale cehe. Profesorul Liechmann s-a remarcat și el printr-o astfel de muncă de culegere și de notare a cântecelor populare, ce aveau și o destinație religioasă. El a observat talentul tânărului Antonin, care sub îndrumarea sa făcea progrese remarcabile. Tânărul Dvorak va compune primele piese instrumentale, scrise în cea mai mare parte pe teme melodice populare și de dans cehe, pe care compozitorul de mai târziu le-a îndrăgit toată viața.

Dvořák: 9. Sinfonie (»Aus der Neuen Welt«) ∙ hr-Sinfonieorchester ∙ Andrés Orozco-Estrada

The Best of Dvorak

MIA BRAIA

Mia Braia
Date personale
Nume la naștere	Maria Braia
Născută	8 septembrie 1911  Craiova, România
Decedată	3 iulie 1996 (84 de ani)  New York City, New York, SUA
Frați și surori	Ioana Radu
Căsătorită cu	Petre Alexandru (1936–1950)[1]
Cetățenie	România
Ocupație	compozitoare cântăreață
Activitate
Studii	Universitatea Națională de Muzică București
Gen muzical	muzică ușoară,populară, romanțe
Instrument(e)	voce, pian
Ani de activitate	1936-1979
Case de discuri	Electrecord
Premii	Ordinul Meritul Cultural
Modifică date / text

Mia Braia (n. 8 septembrie 1911, Craiova, România – d. 3 iulie 1996, New York City, New York, SUA) a fost o solistă de muzică ușoară, cântece în stil popular și romanțe. A trăit o parte din ultimii ani ai vieții în exil (în RFG și SUA). A fost sora Ioanei Radu.

CUPRINS

• 1Biografie
• 2Distincții
• 3Discografie
• 4Note
• 5Bibliografie
• 6Legături externe

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

S-a născut la data de 8 septembrie 1911 la Craiova.^[2]

Studiile muzicale le face la Conservatorul „Cornetti” din Craiova, cu Jeny Ciolac (canto), Ion Vasilescu (teorie-solfegiu) și Dan Demetrescu (actorie). Urmează apoi studiile la Conservatorul din București, între 1929-1932, cu profesorii Livia Vețianu (canto), Victor Gheorghiu (teorie-solfegiu) și Ion Nonna Otescu (armonie). În particular, ia lecții de canto cu Elena Drăgulinescu.^[2]

Debutează cântând muzică ușoară la restaurantul „Minerva” din Craiova, în trupa actorului Manu Nedeianu.

Între 1925-1929 este solistă a Corului „Armonia” din Craiova.

Din 1929 începe să cânte în Societatea corală „Carmen” din București, până în 1934.

În 1936 debutează la Radio București susținând un program de muzică ușoară.

Între 1936-1940 face numeroase imprimări la casa de discuri Cristal (Electrecord). Tot în 1936 lansează compoziția lui Ion Vasilescu, Nu-ți pare rău când vezi că plâng, cu orchestra Teatrului „Alhambra”, dirijată de compozitor, pentru care va primi premiul discului în același an.

În perioada 1937-1945 a cântat cu cele mai importante formații ale vremii în restaurantele „Coșna-Cireșoaia” (cu orchestra lui Vasile Julea)^[3], „Balotha”, „Luther” (cu orchestra lui Costică Tandin) din București, „Dori” din Neptun, Constanța și la cinematograful „Marna”.

După 1948 colaborează cu orchestrele „Barbu Lăutarul” și „Perinița” din București, „Lazăr Cernescu” din Caransebeș, „Taraful Gorjului” din Târgu Jiu, „Doina Olteniei” din Craiova și cu Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București.^[2]

A întreprins numeroase turnee în țară și în străinătate (Israel, Germania, SUA).

A compus numeroase romanțe, cântece în stil popular și piese de muzică ușoară.

A fost căsătorită cu interpretul de muzică ușoară și romanțe Petre Alexandru între anii 1936-1950, recăsătorindu-se apoi cu Emanuel Blaga, nepotul poetului Lucian Blaga.^[4]

A murit la 3 iulie 1996, departe de casă, în Statele Unite, la New York, unde se stabilise încă de la sfârșitul anilor '80.^[5][6]

DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

În anul 1968 i se acordă medalia Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a, pentru bogata sa activitate de solistă de muzică populară și romanțe.^[7]

Mia Braia - Vioara

MIA BRAIA - AMINTIRI (romanta)

VASILE D. NICOLESCU

Vasile D. Nicolescu
Date personale
Născut	8 septembrie 1919, Glodeanu-Cârlig, județul Buzău
Decedat	19 decembrie 1982, Piatra Neamț, județul Neamț
Ocupație	folclorist, profesor
Activitate
Gen muzical	folclor, muzică populară
Modifică date / text

Vasile D. Nicolescu (n. 8 septembrie 1919, Glodeanu-Cârlig, județul Buzău – d. 19 decembrie 1982, Piatra Neamț, județul Neamț) a fost un folclorist muzical și profesor român.

CUPRINS

• 1Biografie
• 2Decesul
• 3Distincții
• 4Lucrări
  • 4.1Cărți
  • 4.2Culegeri de folclor
  • 4.3Articole
• 5Bibliografie

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

S-a născut la data de 8 septembrie 1919 în comuna Glodeanu-Cârlig, județul Buzău. Studiază la seminarul teologic din Buzău.

Între 1945-1950 studiază la Conservatorul din București cu profesorii Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), I. Dumitrescu și Dimitrie Cuclin (armonie), L. Klepper (contrapunct), T. Ciortea (forme muzicale), Z. Vancea (istoria muzicii), Tiberiu Alexandru și Emilia Comișel (folclor muzical), Fl. Eftimescu (pian), D. Cutavas (psaltichie), Paraschiv Angelescu (imnologie), V. Popovici (cânt gregorian).

Între 1945-1948, în paralel cu studiile muzicale, urmează și Facultatea de Teologie.

Între 1949-1967 este cercetător științific în cadrul Institutului de Folclor din București.

Desfășoară și o fructoasă activitate didactică, funcționând ca profesor de muzică în București, la școlile nr. 4 și nr. 16 (1950-1952), liceul de muzică nr. 1 (1955-1959), liceul de muzică „George Enescu” (1955-1962), școala postliceală de bibliotecari și activiști culturali (1955-1958), liceul de poligrafie și tehnică cinematografică (1964-1975).

Între 1962-1966 este lector universitar la catedrele de folclor, istoria muzicii românești, cor și dirijat, teorie-solfegiu la Institutul pedagogic de trei ani din București.

Între 1967-1971 este cercetător științific principal la Institutul de științe pedagogice din București.

În 1971 devine lector titular, inspector metodist la Institutul central de perfecționare a personalului didactic din București.

A fost colaborator la „Demos” (Berlin), „Gazeta literară”, „Revista de folclor”, „Revista de pedagogie”, „Steagul Roșu” ș.a.

DECESUL[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Moare la data de 19 decembrie 1982 la Piatra Neamț, la vârsta de 63 de ani.

DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

A fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor din R.S.R. (1979) și cu Premiul „Ciprian Porumbescu” al Academiei Române.

LUCRĂRI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Cărți[modificare | modificare sursă]

• Manuscrisul Ucenescu. Cînturi, București, Editura Muzicală, 1979, 370 pag.

Culegeri de folclor[modificare | modificare sursă]

• 200 Cîntece și doine, prefață de Al. Amzulescu, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1955 (în colaborare cu Gheorghe Ciobanu)
  ediția a II-a, București, Editura Muzicală, 1962, 193 p.
• Cîntece și jocuri populare din Moldova, București, Editura Muzicală, 1963, 192 p. (în colaborare cu Constantin Gh. Prichici)
• Cîntece și strigături populare noi, București, Editura Muzicală, 1963, 192 p. (în colaborare cu Eugenia Cernea, Monica Brătulescu, Nicolae Rădulescu)

Articole[modificare | modificare sursă]

• „Naiul - contribuție la cunoașterea instrumentelor populare” în Muzica, nr. 6, supliment
• „Pe marginea primei culegeri de cîntece noi din Dobrogea” în Revista de folclor, tomul 4, nr. 3-4, 1959
• „Din viața unor vechi cîntece muncitorești-revoluționare” în Revista de folclor, tomul 6, nr. 1-2, 1962
• „Din materialele premiate la concursul de cîntece muncitorești revoluționare” în Revista de folclor, tomul 7, nr. 1-2, 196

MARIOARA TĂNASE

Marioara Tănase
Date personale
Născută	8 septembrie 1940  Sighișoara
Decedată	27 iulie 1970 (29 de ani)  Cimitirul Bellu
Înmormântată	Cimitirul Bellu
Căsătorită cu	Traian Tănase (1962-1970)
Etnie	România
Ocupație	Cântăreață de muzică populară și romanțe
Activitate
Gen muzical	Muzică populară
Modifică date / text

Marioara Tănase (n. 8 septembrie 1940, Sighișoara – d. 27 iulie 1970, Brașov) a fost o interpretă de muzică populară și romanțe.

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Încă de la o vârstă fragedă a început colaborarea cu diferitele ansambluri folclorice din zona Sighișoarei, urmând ca la 18 ani să fie angajată a ansamblului folcloric al U.G.S.R. din București.

Astfel, în anul 1958, înregistrează la Radiodifuziunea Română primele cântece, acestea fiind editate și lansate pe piață de casa de discuri Electrecord. A cules cântece și doine de o inestimabilă valoare artistică, din Sighișoara sa natală și din satele limitrofe orașului, pe care le-a valorificat publicului spectator din țară și din afara granițelor, în turnee de mari succese în URSS, Germania, Franța, Italia, Elveția, Iugoslavia, Israel, Ungaria dar și în Asia și Africa.

Prezentă în diferite concursuri inter-culturale în țară și străinătate, a reușit să câștige valoroase trofee internaționale.

În timpul activităților scenice întreprinse, artista continuă să înregistreze noi melodii la Radiodifuziunea Română și să lanseze discuri împreună cu casa de discuri Electrecord.

După câțiva ani, activează în Ansamblul Rapsodia Română. Împreună cu acest ansamblu, în 1968, Marioara Tănase obține înalta distincție „Templul de Aur” de la Festivalul de Folclor de la Agrigento, Italia, cu piesa „Țarina de la Găina”, care i-a deschis Marioarei o carieră internațională. Dorind să își diversifice repertoriul, artista a imprimat și romanțe.

A colaborat cu compozitorii Richard Stein, Alexandru Corfescu, S. Bolintineanu și cu dirijorii George Vancu, Florian Economu, Victor Predescu, Dinu Stelian și Paraschiv Oprea.

Bustul funerar al artistei Marioara Tănase

DECESUL[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

La sfârșitul lunii iulie 1970, Marioara vine la Sighișoara să își ia la revedere de la părinți, frați și rude pentru că urmează să plece într-un lung turneu în SUA și Canada.

Destinul implacabil și un șofer neatent au curmat într-un mod brutal viața tinerei interprete sighișorene. La întoarcerea din Sighișoara către București, în Feldioara, o frână o proiectează pe Marioara într-un copac aflat la marginea șoselei. Este transportată de urgență la Spitalul Județean din Brașov, însă nu s-a mai putut face nimic. Avea doar 29 de ani și o carieră frumoasă și în ascensiune. Trupul i-a fost depus în Catedrala Sighișoara timp de 2 zile, pentru ca sighișorenii să își poată lua rămas bun. Apoi a fost dusă la București, unde a fost condusă pe ultimul drum de mii de admiratori veniți de peste tot. A fost înmormântată în cimitirul Bellu, pe Aleea Artiștilor.

MELODII DIN REPERTORIUL MARIOAREI TĂNASE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

În luna octombrie a anului 2008, la inițiativa artistului Vasi Cărăbuț, nepot al interpretei, casa de discuri Electrecord editează un CD in memoriam Marioara Tănase cu piesele:

Sunt fată de pe Târnavă Țarina de la Găina Zi bade cu fluiera Mai bădița strop de rouă O, rămâi

Te-ai strecurat în mine dragoste Bădiță cu țundră neagră Mama numa-o fată ai Câtu-i Dunărea de mare Păsărică din Ardeal

Măi bădiță ochii tăi A șters ninsoarea pașii tăi Bunica Plânge-mă mamă pe mine Niciodată așa mult dor

Cântec din Oaș Doină din Ardeal Eu pe-aicea n-am jucat Mi-ai scris pe o filă de hârtie Sus la munte ninge, plouă

Ciobănaș cu trei sute de oi Mai am un singur dor Târnavă cu văluri rele Bădiță, sărutul tău Cântec de nuntă

Mărioara Tănase - Cântec din Oaș

Marioara Tanase A sters ninsoarea pasii tai

RICHARD STRAUSS

Richard Strauss
Date personale
Nume la naștere	Richard Georg Strauss
Născut	11 iunie 1866[1][2][3][4]  München, Regatul Bavariei
Decedat	8 septembrie 1949 (83 de ani)[1][5][2][3]  Garmisch-Partenkirchen, Bavaria, RFG
Înmormântat	Garmisch-Partenkirchen
Părinți	Franz Strauss[*]
Căsătorit cu	Pauline Strauss-de Ahna[*]
Cetățenie	Germania
Religie	Christian atheism[*]
Ocupație	compozitor dirijor libretist[*] muzician
Activitate
Gen muzical	operă simfonie muzică clasică
Instrument(e)	pian
Premii	Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*] Ehrenbürger von München[*] Ordinul bavarez Maximilian pentru științe și arte[*] Royal Philharmonic Society Gold Medal[*] Ehrenbürger der Stadt Wien[*] Ordinul Mântuitorului[*] Adlerschild des Deutschen Reiches[*]
Semnătură
Prezență online
Internet Movie Database VGMdb
Modifică date / text

Richard Strauss (n. 11 iunie 1866,^[1][2][3][4] München, Regatul Bavariei – d. 8 septembrie 1949,^[1][5][2][3] Garmisch-Partenkirchen, Bavaria, RFG) a fost compozitor și dirijor german, strălucit reprezentant al muzicii cu program. I-a urmat ca dirijor lui Hans von Bülow la conducerea orchestrei din Meiningen. A dirijat la operele din Berlin, München, Viena.^[6]

CUPRINS

• 1Creații
  • 1.1Poeme simfonice
  • 1.2Simfonii
  • 1.3Opere
  • 1.4Balete
• 2Note
• 3Legături externe

CREAȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Realizează o sinteză modernă a unui romantism aflat în prelungirea idealului clasic.^[7]

Poeme simfonice[modificare | modificare sursă]

• Don Juan
• Moarte și transfigurație
• Till Eulenspiegel
• Don Quichotte
• Așa grăit-a Zarathustra
• O viață de erou

Simfonii[modificare | modificare sursă]

• Simfonia Alpilor
• Simfonia Domestică

Opere[modificare | modificare sursă]

A compus 14 opere, printre care se pot menționa:

• Salomeea
• Cavalerul rozelor
• Electra
• Ariadna pe Naxos
• Femeia fără umbră
• Arabela

Balete[modificare | modificare sursă]

• Legenda lui Iosif
• Frișca

Richard Strauss : Métamorphoses

MARIN COTOANȚĂ

Marin Cotoanță
Date personale
Născut	23 martie 1926, Măgura, jud. Teleorman
Decedat	8 septembrie 1994,(68 de ani) București
Activitate
Gen muzical	populară
Instrument(e)	Cobză
Case de discuri	Electrecord
Modifică date / text

Marin Cotoanță (n. 23 martie 1926, Măgura, județul Teleorman - d. 8 septembrie 1994, București) a fost un cunoscut cobzar și lăutar virtuoz din România.

CUPRINS

• 1Biografie
• 2Discografie
• 3Bibliografie
• 4Legături externe

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

S-a născut la 23 iulie 1926 în Măgura, județul Teleorman într-o familie de vestiți lăutari de pe meleagurile Brumnașului.

Din 1936 începe să studieze cobza cu bunicul său, în 1945 intrând în orchestra Mariei Tănase.

În 1953 este angajat la Orchestra de muzică populară Radio, înregistrând până în 1965 o serie de balade și melodii lăutărești rurale pentru fonoteca de aur a radiodifuziunii.

În 1966, respectiv 1968 înregistrează cele două discuri mici ale sale, sub bagheta dirijorilor George Vancu și Radu Voinescu.

Marin Cotoanță i-a însoțit în concerte pe marii artiști români, începând cu Maria Tănase, Fărâmiță Lambru, Ion Albeșteanu, Marin Chisăr și alții.

Moare la 8 septembrie 1994.

DISCOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• EPC 10.430: Marin Cotoanță (disc Electrecord, 1968)
• ST-EPE 03774: Marin Cotoanță (disc Electrecord, 1990)
• ADD 171: Orchestra de muzică populară Radio. Instrumentiști virtuozi (editura Casa Radio, 2006)
• EDC 1006: Comori ale muzicii lăutărești. Mari cobzari - Să-mi cânți cobzar bătrân (CD Electrecord, 2011)

Various Marin Cotoanta - Hora de la Maldaieni

Marin Cotoanta Sarba de la Rosiori

DAN SPĂTARU

Dan Spătaru
Date personale
Nume la naștere	Dan George Spătaru
Născut	2 octombrie 1939  Aliman, Constanța, România
Decedat	8 septembrie 2004 (64 de ani)  București, România
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Cauza decesului	cauze naturale (infarct miocardic)
Cetățenie	România
Religie	Biserica Ortodoxă
Ocupație	cântăreț
Activitate
Gen muzical	muzică ușoară
Instrument(e)	solist vocal
Ani de activitate	1964-2004
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Dan George Spătaru (n. 2 octombrie 1939, Aliman, Constanța, România – d. 8 septembrie 2004, București, România) a fost un cântăreț român de muzică ușoară.

CUPRINS

• 1Date biografice
  • 1.1Viața personală
• 2Discografie (parțială)
  • 2.1Piese din repertoriu
• 3Filmografie
• 4Multimedia
• 5Note
• 6Legături externe

DATE BIOGRAFICE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Dan George Spătaru s-a născut în 2 octombrie 1939, într-o familie de învățători, Gherghina și Aurel Spătaru. Și-a petrecut copilăria la Aliman, comuna natală, în Ion Corvin și la Medgidia, alături de sora mai mare Puica (Maria Nicola) și a bunicilor, agricultori. Caii erau pasiunea lui de mic copil, mai târziu a apărut o altă pasiune, mult mai puternică, aceea pentru fotbal. Dan a crescut printre poveștile bunicilor și cântecelor interpretate de părinții lui. Când avea 12 ani, mama sa a murit, iar cei doi copii s-au mutat la Medgidia la o mătușă pentru a îndeplini dorința mamei "Copiii mei să învețe carte". Aici Dan a făcut liceul și a început cariera de fotbalist. A evoluat pe post de mijlocaș la clubul "Știința București".^[1]

În anul III la Facultatea de Educație Fizică și Sport a trebuit să se lase de fotbal, avea hernie de disc. Apoi, s-a dedicat școlii și muzicii. Dan Spătaru era student când a început să cânte la "Casa Studenților" în anul 1962. A început cu muzică italiană, care era la modă. Dragostea pentru muzică a moștenit-o din familie; tatăl său cântase la vioară. Camelia Dăscălescu a fost aceea care l-a descoperit. L-a ascultat odată la "Mon Jardin" și a făcut cu el lecții. Primele bucăți muzicale interpretate de Dan Spătaru au fost ale Cameliei Dăscălescu. Odată,la o terasă l-a întâlnit Temistocle Popa, care i-a compus aproape toate șlagărele. Primul mare succes l-a avut cu "Măicuța mea", de Temistocle Popa.

A urmat un șir de șlagăre: „Țărăncuță, țărăncuță”, „Nici o lacrimă”, „Nu-ți șade bine când plângi”, „Nu m-am gândit la despărțire”, „Oare, oare, îți pare rău”, „În rândul patru”, „Drumurile”, "Cântec","Măicuță,îți mulțumesc!", "Vorbește lumea că-s ștrengar".

Dan Spătaru a bătut recordul la aplauze când era în Cuba: 16 minute și 19 secunde. „Prin 1967 am fost la un festival internațional în Cuba, la Varadero, unde sunt trecut în Cartea Recordurilor pentru aplauze: 16 minute și 19 secunde!”^[2]

A fost o personalitate a lumii muzicale românești care a rezistat timpului. Dan Spătaru a știut sa își respecte publicul prin ținuta elegantă pe care o avea tot timpul, indiferent de circumstanțe.

Dan Spătaru s-a stins în urma unui infarct în dimineața de 8 septembrie (ora 7:00). Peste zece mii de oameni au fost prezenți la înmormântarea sa.^[3]

Viața personală[modificare | modificare sursă]

În anul 1972 o cunoaște pe viitoarea soție, la "Teatrul Fantasio" din Constanța prin intermediul marelui actor de comedie Jean Constantin. S-au căsătorit în anul 1974 și au avut un copil, Dana. După mărturiile soției sale, Sida, Dan Spătaru a fost „familist convins” și „un model de tătic”.^[4]

DISCOGRAFIE (PARȚIALĂ)[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Articol principal: Discografia lui Dan Spătaru.

• Fir de viață
• Oare, oare
• Țărăncuță, țărăncuță
• Peste graniță
• Măicuță, îți mulțumesc
• Drumurile tinereții
• Cine te-a iubit
• Best of (1996)
• Drumurile tinereții (2002)
• Pe drumul meu (2005)
• Raza mea de soare (2005)
• In memoriam vol. 1 (2007)
• In memoriam vol. 2 (2007)

Piese din repertoriu[modificare | modificare sursă]

• Trecea fanfara militară (Temistocle Popa / Mircea Block)  Ascultă
• Mi-ai furat inima (Temistocle Popa / A. Grigoriu, R. Iorgulescu)  Ascultă
• Măicuță, îți mulțumesc (Temistocle Popa / Eugen Mirea)  Ascultă

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Cîntecele mării (1971)

Dan Spătaru - Best of... - Album Integral