5. /18 SEPTEMBRIE 2022 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
MARIANA DRĂGHICESCU
| Mariana Drăghicescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Mariana Drăghicescu |
| Născută | 18 septembrie 1952 cătunul Prisăcina, Bogâltin, Cornereva, Regiunea Severin(azi jud. Caraș-Severin) |
| Decedată | (44 de ani) Toronto, Canada |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | Cântăreață |
| Activitate | |
| Origine | Română |
| Gen muzical | Folclor |
| Ani de activitate | 1971-1997 |
| Case de discuri | Electrecord |
Modifică date / text  | |
Mariana Drăghicescu (n. 18 septembrie 1952, cătunul Prisăcina, satul Bogâltin, comuna Cornereva, regiunea Severin (actualul județ Caraș-Severin) - d. 3 aprilie 1997, Toronto, Canada) a fost o cântăreață română de muzică populară din regiunea Banat. Tiberiu Ceia o numește „Privighetoarea Banatului”.[1]
STUDII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A absolvit Liceul de Filologie-Istorie. A studiat canto popular la Școala Populară de Artă.
ACTIVITATE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A cântat încă din copilărie, în cadrul Casei de Cultură din Băile Herculane. Primul ei șlagăr, constituind și debutul alături de Orchestra de muzică populară „Lazăr Cernescu” din Caransebeș, a fost piesa „Duce-m-aș și m-aș tot duce (La măicuța mea, la cruce)”, imprimată la Radio Timișoara în 1972. În ciuda succesului radiofonic, cântecul a fost cenzurat de către autoritățile comuniste.
Cântăreața se specializează pe repertoriul bănățean. Continuă să colaboreze cu orchestra „Lazăr Cernescu” din Caransebeș (dirijată de Nicolae „Laci” Perescu), apoi se alătură orchestrei Banatul din Timișoara (aflată sub conducerea lui Gelu Stan). Culege folclor din regiunea vizată și creează adaptări ale melodiilor și textelor culese.[2]
Efectuează numeroase turnee naționale. Realizează imprimări la Radio Timișoara și București și la casa de discuri Electrecord, în care prezintă o parte din repertoriul cules și adaptat. Despre discurile ei se scriu peste 30 de recenzii. Participă în festivaluri și concursuri de muzică populară și este recompensată cu mai multe premii.
Gelu Stan afirmă despre ea:[1]
„Mariana Drăghicescu rămâne, prin cântecele ei, una dintre cele mai valoroase interprete de muzică populară din țară. A fost o solistă extraordinară, exemplu pentru toți cei care îi urmează în această vocație, cu un simț deosebit în a-și alege repertoriul”
FESTIVALUL „MARIANA DRĂGHICESCU”[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Numele ei îl poartă o asociație culturală care organizează un festival - concurs național de interpretare vocală omonim. Concursul se adresează soliștilor cu vârste între 16 și 30 de ani. Preselecția și concursul propriu-zis au loc în județul Timiș, iar laureații susțin un spectacol omagial la Bogâltin - Cornereva.[3] Prima ediție a festivalului a avut loc în 1998.[1]
Probele de concurs constau de obicei din unei doine sau balade fără acompaniament și și a unei piese sau joc cu acompaniament muzical din zona pe care o reprezintă concurentul.[3] În afară de acestea pot exista și alte probe.
La a VIII-a ediție, din 2010, juriul a fost format din Marioara Murărescu, Gelu Stan, Tiberiu Ceia, Gheorghe Țunea, Gelu Furdui și Nicoleta Voica. Între probe a fost și, la alegere, recitarea unei poezii în grai, sau prezentarea unui costum popular, sau a unui obicei local. Proba de selecție a acestei ediții a avut loc la data de 6 octombrie la Casa de Cultură din Buziaș, gala finaliștilor (16 participanți) la 7 octombrie la Opera Națională Română Timișoara, festivalul încheindu-se cu spectacol omagial la 8 octombrie. La a VIII-a ediție a festivalului au participat interpreți inclusiv din Cluj-Napoca și Târgu-Mureș.[1]
La a X-a ediție, jubiliară, din 2012, când s-au comemorat și 60 de ani de la nașterea Marianei Drăghicescu, preselecția și concursul au avut loc în Timișoara, între 26-27 septembrie, iar gala laureaților la 30 septembrie.[3] Președintele juriului a fost Marioara Murărescu.
DISCOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Înregistrări Radio Timișoara[modificare | modificare sursă]
Înregistrări Radio București[modificare | modificare sursă]
Electrecord, Intercont[modificare | modificare sursă]
| Anul apariției | Seria discului | Format | Titlu [conținut] | Piese | Orchestră | |
|---|---|---|---|---|---|---|
| Fața A | Fața B | |||||
| 1973 | EPC 10.337 | vinil, EP, 17 cm | Mamă cu inima bună [disc propriu] | 1. Mamă cu inima bună 2. Dorul lui bădița-i mare | 3. Cîtă boală-i pe sub soare 4. Bădiță cu buze moi | Orch. „Doina Banatului” din Caransebeș, dirijor Nicolae Perescu |
| 1973 | STM-EPE 0932 | vinil, LP, 30 cm | Rencontre avec la Roumanie ‑ Caransebeș [disc colectiv] | 5. Mamă cu inima bună | — | Orch. „Doina Banatului” din Caransebeș, dirijor Nicolae Perescu |
| 1974 | STM‑EPE 01060 ST‑EPE 01060 (reed.) | vinil, LP, 30 cm | Jos în vale la livezi [disc propriu] | 1. Jos în vale la livezi 2. Toată lumea are‑un dor 3. Bădiță cu ochii verzi 4. Cînta cucu pe fîntînă 5. Azi cu dor, mîine cu dor | 6. Bade, cînd tu m-ai găsit 7. Bade, cînd o să te-nsori 8. Pădure, soro pădure 9. Fir-ai bade blăstămat 10. Bate vîntul, de departe 11. Bade, pentru ochii tăi 12. Frunzuliță, firul ierbii (Sus, sus, sus la furca Cernii) | Orch. George Vancu, dirijor George Vancu |
| 1975 | STM‑EPE 01263 ST‑EPE 01263 (reed.) | vinil, LP, 30 cm | Ensemble folklorique „Banatul” [disc colectiv] | 2. Rămîi satule cu bine 4. Ard-o focul, dragostea | — | Orchestra „Banatul” din Timișoara, dirijor Gelu Stan |
| 1976 | STM‑EPE 01292 ST‑EPE 01292 (reed.) | vinil, LP, 30 cm | Cernă, Cernă, apă lină [disc propriu] | 1. Cernă, Cernă apă lină 2. Vine dorul lui badea 3. Trandafir de pe cîmpie 4. Știi tu, bade, ce ți‑am spus 5. Mîndru-i cerul fără nori | 6. Sălcuță cu creanga-n apă 7. Jos în vale lîngă drum 8. Trandafir și-o floare 9. Rămas bun, măicuță bună 10. Neagră‑i noaptea‑ntunecoasă | Orchestra „Banatul” din Timișoara, dirijor Gelu Stan |
| 1977 | STM-EPE 01427 | vinil, LP, 30 cm | Cîntă, inimă, și spune [disc colectiv] | — | 10. Măi Timiș, apă de munte | Orchestra Radio, dirijor George Vancu |
| 1979 | STM‑EPE 01686 ST‑EPE 01686 (reed.) | vinil, LP, 30 cm | Cine-o zis la cântec frate [disc propriu] | 1. Bate vînt peste Banat 2. De-aș fi pasăre să zbor 3. Bade, rupt din soare 4. Bate, vînte, bate 5. Bade, gură de bujor 6. De la Valea Cernii-n sus | 7. Cine-o zis la cîntec frate 8. Struguraș bătut de soare (De ce inima mă doare) 9. Toată lumea zice așa 10. Peste satul meu îi nor 11. Lume, uită-te mai bine 12. Cine-și părăsește satul | Orchestra „Banatul” din Timișoara, dirijor Gelu Stan |
| 1980 | STC 00127 | casetă audio | – [material propriu] | 1. Cine-o zis la cîntec frate 2. De-aș fi pasăre să zbor 3. Toată lumea zice așa 4. Lume, uită-te mai bine 5. Struguraș bătut de soare (De ce inima mă doare) 6. De la Valea Cernii-n sus 7. Bade, gură de bujor 8. Rămas bun, măicuță bună | 9. Bate vînt peste Banat 10. Vine dorul lui badea 11. Cernă, Cernă apă lină 12. Mîndru-i cerul fără nori 13. Jos în vale lîngă drum 14. Sălcuță cu creanga-n apă 15. Bade rupt din soare 16. Trandafir și-o floare | Orchestra „Banatul” din Timișoara, dirijor Gelu Stan |
| 1988 | ST-EPE 03472 | vinil, LP, 30 cm | Mîndră-i hora satului [disc colectiv] | 3. Bucură-te, țară mîndră | — | Orchestra „Banatul” din Timișoara, dirijor Gelu Stan |
| 1989 | ST-EPE 03728 | vinil, LP, 30 cm | Cîte stele-s pe Banat [disc colectiv] | — | 9. Cine-o zis la cîntec frate 10. Peste satul meu îi nor | Orchestra „Banatul” din Timișoara, dirijor Gelu Stan |
| 1989 | STC 00635 | casetă audio | Cîte stele-s pe Banat [casetă colectivă] | 10. Bate vînt peste Banat 11. Cine-o zis la cîntec, frate | 12. Lume, uită-te mai bine 13. Toată lumea zice-așa | Orchestra „Banatul” din Timișoara, dirijor Gelu Stan |
| 2008 | EDC 867 | compact disc, LP | De la Valea Cernii-s sus [compilație proprie] | 1. Mamă cu inima bună • 2. Dorul lui bădița-i mare • 3. Toată lumea are-un dor • 4. Jos în vale la livezi • 5. Pădure, soro pădure • 6. Azi cu dor, mîine cu dor • 7. Bade, cînd tu m-ai găsit • 8. Bate vîntul de departe • 9. Bade, cînd o să te-nsori • 10. Sus, sus, sus la furca Cernii (Frunzuliță, firul ierbii) • 11. Bade, pentru ochii tăi • 12. Cernă, Cernă, apă lină • 13. Vine dorul lui badea • 14. Știi tu, bade, ce ți-am spus • 15. Mîndru-i cerul fără nori • 16. Neagră-i noaptea-ntunecoasă • 17. Ard-o focul, dragostea • 18. Rămîi, satule, cu bine • 19. Bade, gură de bujor • 20. Rămas bun, măicuță bună • 21. De la Valea Cernii-n sus • 22. Bade rupt din soare • 23. De ce inima mă doare (Struguraș bătut de soare) • 24. Bate vînt peste Banat • 25. Cine-și părăsește satul • 26. Cine-o zis la cîntec frate • 27. Lume, uită-te mai bine • 28. Leagănă-te, frunză-n vînt (Bucură-te, țară mîndră) |
| |
| 2010 | Muzică de colecție, volumul 113 | compact disc | Cîntece pentru mama [disc colectiv] | 7. Rămas bun, măicuță bună | Orchestra „Banatul” din Timișoara, dirijor Gelu Stan | |
| 2011 | IMCD 1365 | compact disc | Mama mea, scumpă comoară [disc colectiv] | 4. Mamă cu inima bună | Orch. „Doina Banatului” din Caransebeș, dirijor Nicolae Perescu | |
MARIANA DRAGHICESCU - Colaj DOINE de Colectie - Vol 1, 2 și 3
PETRICĂ MÂȚU STOIAN
| Petrică Mâțu Stoian | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (60 de ani) Isverna, Mehedinți, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | cântăreț |
| Activitate | |
| Instrument(e) | voce[*] |
| Modifică date / text | |
Petrică Mîțu Stoian (n. 18 septembrie 1960[1], Isverna, Mehedinți) este un cântăreț român de muzică populară. Este originar din zona Plaiului Cloșanilor din județul Mehedinți. Din anul 1995 este angajat al Ansamblului Artistic Profesionist „Doina Gorjului” din Târgu-Jiu.[2]
Petrica Mitu Stoian Cele mai frumoase melodii Colaj
GRIGORE TOCILESCU
| Grigore Tocilescu | |||
 Istoricul Grigore Tocilescu | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 26 octombrie 1850 Fefelei, Prahova, Țara Românească | ||
| Decedat | 18 septembrie 1909, (59 de ani) București, România | ||
| Naționalitate | România | ||
| Cetățenie | România | ||
| Ocupație | istoric, arheolog, epigrafist și folclorist | ||
| Activitate | |||
| Organizație | Universitatea din București | ||
| Lucrări remarcabile | „De-nceputul lumiei de-ntâiu”, „Dacia înainte de romani”, „Monumentul de la Adamclisi”, „Fouilles et recherches archéologiques en Roumanie” | ||
| |||
| Modifică date / text | |||
Grigore George Tocilescu (n. 26 octombrie 1850, Fefelei, Prahova – d. 18 septembrie 1909, București) a fost un istoric, arheolog, epigrafist și folclorist român, membru titular al Academiei Române (1890)[1].
STUDIILE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
După terminarea școlii primare și a gimnaziului la Ploiești, Tocilescu urmează liceul Sf. Sava din București. La Universitatea din București urmează literele, filosofia și dreptul. După terminarea facultății pleacă la Praga, unde obține doctoratul în filosofie la secția istorică, și continuă la Viena cu studiul arheologiei și epigrafiei, astfel formându-se ca jurist, filolog clasic și istoric slavist[2][3].
ACTIVITATEA PROFESIONALĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
În anul 1877 Grigore Tocilescu a fost la Moscova, la muzeul Rumianțov, unde a copiat cartea De-nceputul lumiei de-ntâiu, scrisă de Mihail Moxa, și i-a trimis copia lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, care a publicat-o în Cuvente den batrâni (vol. I, 1878). Lucrarea este o istorie universală care începe de la "facerea lumii", vorbește de asirieni, egipteni, perși, trecând apoi la romani. Face istoria pe scurt a Republicii Romane, după care enumeră împărații de Apus și de Răsărit până la stabilirea domniei turcești în Europa, și termină cu primele lupte ale turcilor cu românii la 1489.[4] Ulterior, pleacă la Paris pentru a continua studiile din arhivele și bibliotecile franceze, despre Dimitrie Cantemir. Cu această ocazie urmează cursurile de la Collège de France și École Pratique de Hautes-Etudes (Sorbona).[3]
Întors în țară, este numit directorul Muzeului Național de Antichități și ocupă postul de profesor de istorie antică și de epigrafie la Universitatea București (1881). Din punct de vedere al arheologiei, Tocilescu a fost inițiatorul săpăturilor arheologice românești din Dobrogea.[5]
Este coautor al lucrării Marele Dicționar Geografic al României apărut în 5 volume la București în perioada 1898-1902. A fost secretar general la Ministerul Învățământului și, de mai multe ori, senator conservator.
Tocilescu este unul din primii istorici care s-au ocupat de studiul civilizațiilor de pe teritoriul fostei Dacii. A lăsat trei lucrări impresionante: Dacia înainte de romani, Monumentul de la Adamclisi în colaborare cu O. Benndorf și G. Niemann și Fouilles et recherches archéologiques en Roumanie[2]. De asemenea, s-a preocupat de republicarea unor lucrări fundamentale, precum "Hronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor" (Ed. Academiei, 1901), a lui Dimitrie Cantemir.
Ca folclorist, a realizat o vastă culegere folclorică.
LUCRĂRI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Cumu se scrie la noi istoria, Typographia Curții (lucrătorii asociați), 1873
- Dacia înainte de romani. Cercetari asupra poporeloru carii au locuitu Țierile Române de a stânga Dunării, mai înainte de concuista acestoru țieri de cotra Imperatoriulu Traianu, Tipografia Academiei Române, 1880
- Monumentele epigrafice și sculpturali al Museului național de antichități din Bucuresci publicate sub auspiciile Academiei Române, Tipografia "Corpului Didactic", C. Ispășescu & G. Brătănescu, 1902
- Monvmente religioase I (Titvli sacri)
- Materialuri folkloristice, (vol.1 partea 1, partea 2, vol.2), Tipografia "Corpului Didactic", C. Ispășescu & G. Brătănescu, 1900
NICOLAE NIȚESCU
| Nicolae Nițescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Galați, România |
| Decedat | (81 de ani) București, România |
| Cauza decesului | accident vascular cerebral |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | cântăreț |
| Activitate | |
| Instrument(e) | voce[*] |
| Modifică date / text | |
Nicolae Nițescu (n. , Galați, România – d. , București, România) a fost cântăreț român de muzică ușoară.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Născut la Galați în 19 noiembrie 1930, Nicolae Nițescu a cântat încă din liceu.[1] A studiat canto cu nume mari în domeniu (Petre Ștefănescu-Goangă, Maria Snejina, Melnic și Finkelstein) dar nu a rămas în lumea muzicii clasice pentru că era și a rămas devotat „muzicii ușoare”.[1] Din 1965 a ajuns la Teatrul „Ion Vasilescu” unde a rămas timp de 15 ani. Din 1981 a trecut la Ansamblul artistic „Rapsodia Română”.
A ajuns la 60 de ani de carieră, fiind premiat de nenumărate ori. A fost primul solist român premiat la un festival internațional de muzică ușoară (Polonia, 1963).[1] Șlagărul său „Of, inimioară!” a fost foarte apreciat de publicul prestigiosului Friedrichstadtpalast din Berlin. În 2010, când împlinise 80 de ani, a fost recompensat pentru cariera sa impresionantă pe scena Teatrului „Constantin Tănase” (unde a activat încă din anii '50).
Nicolae Nițescu a murit pe o stradă din București, în urma unui accident vascular.[2]
DISCOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Așa-mi bate inima (în duet cu Aida Moga) (1968)
- Marina, Marina (1982)
- Ți-am luat un mărțișor (1983)
- Astăzi e ziua ta (1991)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu