7. /6 OCTOMBRIE 2022 - POEZIE

Horia Niţulescu

Biografie Horia Niţulescu

Născut pe 6 octombrie 1914, jud.Constanţa, plecat în veşnicie in iunie 1982. 
În 1936 absolvă Facultatea de Teologie. Publică volumele „Toamnă în paradis” - 1943 şi Drumul soarelui - 1944. 
În perioada interbelică, scrie articole la revistele Gândirea, Meşterul Manole, Sfarmă-piatră, Convorbiri literare, Dacia rediviva s.a. 
A luptat în al doilea război mondial pentru eliberarea Basarabiei şi apoi a fost corespondent de război pe frontul de vest. 
După terminarea războiului a fost hirotonisit preot în comuna Vinţu de Jos - Alba. Este arestat din gara comunei, în 1951, sub acuzaţia de crime de război. 
Condamnat la 5 ani închisoare. Execută o parte din detenţie la penitenciarele Jilava şi Aiud. 
Eliberat în 1954 prin graţiere. Rearestat în 1958. Eliberat în 1964, odata cu ceilalti detinuti politici. 
După eliberare a fost nevoit să lucreze ca funcţionar la Cooperativa Progresul din Bucureşti. 

Intaia Chemare

Toti am plecat sub un soare strain,
În cautarea soarelui, minunatul.
Drumul soarelui, ah, drumul amar!
Pe ce harta oare sta scris tristul itinerar?
Vara agoniza glorios, în frunzele salcâmilor,
În platanii înca verzi de pe bulevarde,
În neuitate amurguri când ne plimbam gravi,
Plini de întristate aduceri aminte.Femeile mai în vârsta ne priveau cu fereala,
În uniformele noastre noi, care miroseau a naftalina.
Fetele însa habar n-aveau ce-nseamna razboiul.
Una, cea mai draga mie, îmi spunea mereu:
Ce frumos trebuie sa fie pe-acolo!
Sa-mi aduci si mie ceva din Rusia.
Ne plictiseam de zor asteptând ordinul nevazut,
Din cine stie ce mape ale destinului.
Eram totusi veseli nevoie mare si
Mesele noastre se tineau lant,
Uneori pâna spre luceafarul de dimineata.
Plutea parca un aer de sarbatoare.
Sperantele ne învaluiau ca niste steaguri.
Fluturau în preajma noastra numai zile de aur.
Ah, tineretea noastra juca în scumpele baniere.
N-aveam timp sa fim tristi.
Ne lustruiam armele, cuminti.
Dupa deal faceau ultimele trageri cei de la mitraliere.
Când ne-a chemat domnul colonel în birou –
Parca-l vad, cu fruntea luminata de lampa –
Privea o harta. Dar eu stiu ca nici n-o vedea,
Asa cum sta descifrând alte harti,
Mai tainice, ale zilei de mâine.
De-odata a tresarit, si-a scos ochelarii:
- Baieti, peste doua zile plecam!
Si ne-a întins o mâna mare si calda.
Noaptea, plânsul locomotivelor din gara
Razbatea pâna la fereastra mea,
Ca tipatul unei pasari speriate.
Vântul se umfla în perdele si arome tari
De calatorie veneau dinspre mare.
Ma ridicam prin întuneric si închideam
Usor fereastra dinspre lume.
Si asa, am plecat îmbracati numai în fier
Sa culegem luna, ca pe-un trofeu, în baionete –
Drumul ne era scris, ca într-un oracol, sus pe cer...
De ce plângeau, oare, nemângâiatele mame, tristele fete?

Din volumul „Drumul soarelui - Poeme de razboi”,
Colectia Luceafarul, Bucuresti, 1944 

Medievala

Opreste, cavaler spre Miazanoapte!
Amarnice vesti ti-aduc, ce se-aud.
Uite, tainice vâlvori în noapte.
Întorce-ti roibul spumegat spre Sud.

Priveste, din zenituri, orbi,
A moarte vin patetici corbi,
Otrava, fânul; flacara pe sâni;
Pucioasa, otravitele fântâni.

Uhu, ihu! Auzi, Muma-Padurii!
Si luna, ca un cap de ienicer...
Întoarce calul! Zodii grele-n cer –
Fa cruce dreapta coifului si-armurii.
Din volumul „Toamna în paradis - Poeme”, Bucuresti, 1943 

Baladă 
din Toamnă în paradis - Poeme (1943) 

 

Ţara verde, basarabă,
doarme-n giulgiu de otavă.Plaiul lin, ciscarpatin,
zarea brazii i-o aţin.
Zodiile calme-şi cern
ritmul dulce, sempitern.
Luna Doamna, rituală,
varsă mir-argint în poală.
Corul ielelor colindă
iezerul aprins oglindă.
Vulturul, Măria Sa,
ca-n hrisov se legăna
şi în noaptea de zăpadă
se urzea-n adânc baladă.

Crai-bălaiul teofor
călărea cu ceata lui,
să găsească loc-sobor
la izvorul dorului.
Trâmbă de alai
Preacuratul plai,
Dulcele chilim
Loc de Rusalim.

Pasul ‘nalt de voievod
Sapă-n stemă de izvod,
Aurul lunar să curgă
Peste ceata demiurgă.
Cruce albă-n cer rămas
Legendarul sfânt popas.

Geometrii răsar
albe, din calcar.
Zvelţi pilaştri cresc
lutului ceresc.
Strune dese-ntind
cerului pălind.
Seara, în amurg,
în ţărână curg.
Stele-aprind lumini
doar peste ruini
Meşteri mari se-ntrec;
visul tot ne-ntreg,
De moloz şi var.
Vracii n-au habar.
Şorţuri noi încing
blestem nu-l înving
Pământeanul şopot
nu dă zvon de clopot
nici nuntiri de crai
meşterul bălai.
Se topesc în van
albe de mărgean,
crucea de la sân:
spaţiul tot păgân.

Aurora-n rouă
prinde trudă nouă.
Soarele-n chermese
lacrimi prinde, dese.

Euritmic domn
Vede-n clarul somn
cerul de atlaz,
cruce de topaz,
tabernacol rar.
htonic nenufar.

Meşterul prea clar
toarce-n gând, arar,
Solilocviu-amar:
- dragoste vioară,
zidul viu să doară!
Palid menestrel,
cununat inel,
fu, alesul, el,
cerul viu să-ncuie
raza lui căpruie.
Menestrel în humă,
claustrată mumă.
Menestrel în piatră.
blestemată vatră.
Ape albe-arunc’
biblicul ei prunc.

Schelele-aridic’
vaier fatidic:
- Vânte colăcer,
crainice de ger,
fii-mi grănicer!
Blestemă ponoarele
să-şi mute hotarele;
zările de scrum
fă totemic drum –
din granituri fă-mi
interzise vămi
face-mi-te tu
glacial tabu -
codru de aramă
interzisă vamă!
Fulgere, să-nturni
grabnicii coturni.
Culme de zăpadă
din luceferi cadă,
plaiul să răstorn,
paşii să-i întorn!
Nu cunoaşte vad
misticul răsad.
Strictul augur
vrea destoinul pur
viului condur.

Din zenituri, orbi,
vin patetici corbi.

- Staroste senin,
sol primăverin.
arhitect lunar,
lirice gropar,
cum plantezi în var
palul nenufar?Zidurile-aprind
tristul lor colind:
- stele, surioare,
mijlocul mă doare.
Soră căprioară
zidul mă-nconjoară,
Ciutelor parânge,
zidul greu mă strânge.
Frate căprior,
palid meteor
Sânii crunt mă dor.
Bradule ierarh,
Fă-ţi tulpina arc,
inima-mi străbate
frasinule frate.
Mă săgeată-n brâu
blânde spic de grâu.
Pruncul meu fecior
plângeţi, fagilor!
Puţuri negre fierb,
prea heraldic cerb.
Rocile au stors
mlădiosul tors.
Seva lui rubină
se prelinge, lină.
Melancolic lied,
tremură în zid
stinsele viscere:
- Mire-al meu, ce ger e!

Din sarmatici ulmi,
cresc vâlvori pe culmi.
Oaste cruciată
brazii-n lăncii ceată –
verzile armuri
tremură-n păduri.
Clar prohod tufanii
biblice litanii.
- Meştere prea lin,
cum să-ţi mai alin
transcendentul chin?

Sfintele stigmate
Sângeră-n agate.
Mirul tors în fire
boare de zamfire.
Rouă smaragdie
cer în bagdadie:
Vulturul înalt
stemă de cobalt;
îngerul de brumă,
taurul din humă,
leul alb din plaur,
mistic aurfaur –
umple clarul mir
recele potir.
Albe stalagmite
plaiu-n cer trimite.
Chivotul ceresc
veacuri îl doinesc,
sepulcral Olimp
peste anotimp.

Slovele închid
inima în zid,
lacrima în zid.
Stelele verzi în vraf
tristul epitaf.

Peste gemene arcade,
Cresc balade, cresc balade...