10. /2 NOIEMBRIE 2022 - POEZIE
| Valentin Emil Mușat | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (65 de ani) Vălenii de Munte, Prahova, România  |
| Naționalitate |  română |
| Ocupație | Poet, eseist, publicist,profesor. |
| Studii | Facultatea de Limba și Literatura Română ,Universitatea București; Doctorat la Institutul de Etnografie și Folclor Constantin Brăiloiu București al Academiei Române |
| Activitatea literară | |
| Specie literară | poezie, etnografie, eseu, critică, folclor |
Modifică date / text  | |
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A absolvit în 1974 Colegiul Național ,,Nicolae Iorga" din Vălenii de Munte și în 1982 Facultatea de Limba și Literatura Română (română-franceză) a Universității București. A debutat în 1969 în revista ecoul a Colegiul Național ,,Nicolae Iorga" editată de scriitorii Valeriu Sârbu și Miron Radu Paraschivescu. A participat între 1970-1973 la taberele naționale de creație literară și de artă plastică de la Gâlma ,Păușa și Costinești coordonate deTudor Opriș fiind inclus în antologiile Excelsior. A publicat în Preludiu,Amfiteatru,Luceafărul,Limba și literatura română,Orizont,Cronica,Litere,Caiete critice,Flacăra,Tribuna învățământului,Gazeta de Transilvania,al cincilea anotimp,Revista nouă,Adevărul literar și artistic,Ararat ș.a.
A fost membru al Cenaclului ,,Junimea" al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București și al Cenaclului de Luni condus de Nicolae Manolescu. Destinul cultural i-a fost marcat de colaborarea cu profesorii și scriitorii Valeriu Sârbu , Ovid S.Crohmălniceanu , Mircea Martin ,Silviu Angelescu , Petre Nicolau ,Mircea Nedelciu ,Viorel Știrbu,Dumitru Radu Popescu.
Redactor-șef al revistei literare accent apărută la Vălenii de Munte din inițiativa scriitorului Valeriu Sârbu sub egida Uniunii Scriitorilor din România (1998).
A fost laureat al primei ediții a Festivalului de poezie și muzică folk ,,Miron Radu Paraschivescu" (1976) și a obținut premii literare la Festivalul ,, Moștenirea Văcăreștilor" de la Târgoviște (1970-1974)
Din 1982 este profesor de limba și literatura română la Colegiul Național ,,Nicolae Iorga" din Vălenii de Munte. I s-a acordat Diploma ,,Gheorghe Lazăr" și Ordinul Meritul pentru Învățământ în grad de ofițer .
Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România .
În 2015 susține teza de doctorat Imaginile mito-poetice și funcția lor ordonatoare în cultura orală tradițională română coordonată de prof.univ.dr.Silviu Angelescu în cadrul Institutului de Etnografie și Folclor ,,Constantin Brăiloiu" al Academiei Române.
OPERA LITERARĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Poezii[modificare | modificare sursă]
1. poet de formula unu, Editura „Viitorul Românesc”,București,1998,postfață de Mircea Martin
2. în căutarea titlului pierdut, Editura „Viitorul Românesc” ,București,2004,prefață de Dumitru Radu Popescu
3. anatomia singurătății, Editura „Premier”,Ploiești,2007
4. taxe , impozite,vămi, Editura Verus ,București , 2010
Studii de etnologie și folclor[modificare | modificare sursă]
1. Lumea de dincolo, Editura Total Publishing, București, 2018, prefață de Silviu Angelescu
Colaborări, volume colective[modificare | modificare sursă]
1. Parodie/negation et/ou continuite´: Tristan Tzara et…Gustave Flaubert,în EURESIS,1-2, L´ Avant-garde roumaine et son contexte europeen ,Edition UNIVERS,Bucarest ,1994
2. Une styloscopie de la prose de Mircea Nedelciu, în EURESIS,1-2,Le postmodernisme dans la culture roumaine,Edition UNIVERS ,Bucarest ,1995 „ 3. Sexualitatea în literatură, în Sexualitatea umană și sănătatea ,Editura Tehnică,2000, București ` 4. C.Negruzzi,Mateiu I. Caragiale , în Prozatori români, Editura Novelnet,Ploiești,2004
5. Eugen Simion 80 ,Editura Tracus Arte ,București,2013
6.Monografia Colegiului Național,, Nicolae Iorga"Vălenii de Munte,Editura Verus,București,2010
7.Doctus cum libro ,în Petre Gheorghe Bârlea,Liber Amicorum,Editura Bibliotheca,Târgoviște,2018,p.101 și Ecartul imaginal în același volum,p.227
Studii și articole(selectiv)[modificare | modificare sursă]
1.Aspecte ale geneticii textuale în comediile lui I.L.Caragiale,în al cincilea anotimp , Oradea,1998
2.Drumul și oglinda.Motive lirice în poezia lui Blaga , în Adevărul literar și artistic, 23mai 2000
3.Palimpsestul identității, în Adevărul literar și artistic ,9 ianuarie 2001
4.Un debut liric cu implicații epice , în Gazeta de Transilvania , 8 ianuarie 2006
5.Un poet pentru al nouălea cer, în Cronica , februarie 2006
6.O antologie a literaturii vălenare, în Vălenii (numerele din 2007-2008)
7.Fiziologia editorului , în accent ,nr.III,1999
8. Cauza oricărui ecou , în Caiete critice ,nr.9/2011
9.O carte ce trebuie continuată: Lucian Avramescu -,,Despre singuratate" ,A.M.Press ,23 iunie 2018 și în Ziarul Prahova, 25 iunie 2018
REFERINȚE CRITICE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
 | Un editor consideră că această pagină conține citate prea multe sau prea extinse pentru a constitui un articol enciclopedic valid. Vă rugăm să îmbunătățiți articolul ștergând citatele în exces sau transferându-le la Wikicitat. |
Mircea Martin :,, Valentin Emil Mușat e ultimul - dar chiar ultimul - optzecist. Prin referințe și procedee, prin atmosfera și atitudine stilistică, poemele lui par a fi scrise acum 15 - 20 de ani și mai mult ca sigur că așa s-a și întâmplat. Numai că înca de pe atunci Valentin Emil Mușat avea rezervele lui față de formula în care, totuși ,se înscrie. Așa se face că spiritul său ludic nu vizează numai poezia tradițională, ci însăși unda lirica din poezia acelor ani. Parodie a parodiei, într-un fel. Apartenența la optzecism nu e proclamată provocator, ci aproape nostalgic, pentru că Valentin Emil Musat este, de fapt, un sentimental."(prezentare pe coperta IV a volumului Poet de formula unu.Ed. Viitorul Romanesc. 1998)
Ion Bogdan Lefter[2] : ,,Valentin Emil Mușat e un poet de fină calitate,cu – de asemenea – notabile contribuții eseistice și de exegeză istorico-literară.(...)Textele alternează pasajele de vervă,plăcut colorate de infuziile comico-parodice,de jocuri năstrușnice de cuvinte și de rime săltărețe,cu notațiile reflexive,bunăoară pe clasica temă fugit ireparabile tempus...Teza sa de doctorat în folcloristică și antropologie ,o viitoare carte de referință,adaugă proiectului de autor al lui Valentin Emil Mușat o consistentă dimensiune metaliterară.Pe scurt:un poet și un intelectual adevărat."( Valentin Emil Mușat,în O oglindă purtată de-a lungul unui drum.Fotograme din postmodernitatea românească )
Horia Gârbea[3] : ,,Un poet care-mi place. Patetic numai cu măsură, hîtru de fel, dezinhibat și uneori tandru, Valentin Emil Mușat își asumă cu simplitate și autoironie condiția de poet minor și provincial (dar numai ca domiciliu - la Vălenii de Munte). Anecdotic, dar și melancolic fără a jeli, amintind de Topârceanu, el desfată și convinge fără efort. Ușurința lui în exprimarea originală vine dintr-un talent nativ pe care a știut să și-l șlefuiască. „Aleșii stau tolăniți pe divan./ umbra lui Emil Cioran/ Trece pe cer așa sfîntă și clară./ Urmașii Romei cu ceafa groasă/ Flutură-n iarbă o coasă./ Circul miroase a pîine/ În uterul zilei de mîine”. În plin badinaj, cad memorabile ultimele două versuri. Un poet adevărat." (Mistici, convertiți, iluminați,în Luceafărul ,nr.1,2011)
Costin Tuchilă[4] : ,, Valentin Emil Mușat este un spirit solar, deschis: ironia sa nu e distrugatoare, ca la optzeciști, iar spiritul ludic nu e neaparat folosit pentru a lua peste picior și pentru a îneca pornirile sentimentale. Literatură despre literatură, literatură în luptă cu clișeele literare, literatură care deopotriva dorește să se elibereze de clișeele receptării. Poezia din acest volum este de fapt un pariu sentimental. (...) Poet de formula unu de Valentin Emil Mușat este unul dintre cele mai valoroase debuturi din ultima vreme." (Ultimul optezecist ,în Adevărul literar și artistic, nr. 427/1998)
Șerban Tomșa[5] : ,,Unul dintre miracolele permanente pe care le trăiam era talentul literar absolut uluitor pe care îl avea Valentin Emil Mușat. (...)Puteai însă să-ți dai seama de geniul artistic al lui Emil din tot ce spunea ori făcea el. Aș fi putut deduce cum scria după cum vorbea și trăia. Semăna, din acest punct de vedere, cu Stratan. Dar în timp ce calambururile lui Nino erau făcute cu scopul precis de a plăcea, vorbele lui Emil izvorau din el în mod organic, cu o bucurie pantagruelică a împărtășirii din dumnezeirea cuvintelor.(...)nonconformismul lui Emil era artă pură, făcută din bucuria întru cuvânt și sortită să rămână nealterată de timp. Fantezia lui nu avea frontiere, iar felul în care ne împărtășea viziunile sale ne făcea să jubilăm. Emil era un spectacol perpetuu, un vulcan din care irumpeau vorbe de duh și povestiri revelatoare în care granița dintre realitate și ficțiune era ștearsă în mod deliberat."( VALENTIN EMIL MUȘAT : un frumos nebun al literaturii române)
Mihai Gheorghe Morar[6] : ,, Valentin Emul Mușat este un poet care se respectă și, în virtutea acestui fapt,cultivă, discret și cu discernământ, livrescul.Nimic din ceea ce este asumat unei ierarhii de valori consacrate nu pare să-i scape, fără pretenția de a fi exhaustive, ca într-o parabolă a adevărului despre frumos: ,,ai putea fi alba donna/claustrată-ntr-un tango/și culoarea ce madonna/i-o dădea lui picasso (…)” (sertarele speranței) sau ,,scenariul acestei amiezi liniștite/nu prevăzuse ploaia așezată la fereastră/ca statuietele oscar în vitrinele așteptărilor tandre/undeva sirena pompierilor se confundă/cu anotimpurile lui vivaldi/ și aerul din cameră/e mângâiat de petalele grele de trandafiri/care cad peste mateiu i. caragiale (…)” (poezia ca un sac de dormit) etc.Dacă stai să te gândești bine, "marea trecere” nici nu e așa de mare, atunci când poți face limitele să dispară. Cu siguranță,Valentin Emil Mușat își cunoaște limitele.Doar că ele există pentru a fi încălcate. Iar în iubire nu există limte. “Anatomia singurătății”dezvoltă o perspectivă diferită asupra iubirii.Iubirea profundă, curată pune libertatea într-o altă lumină, în măsura în care te poți apleca asupra ta însuți: “arunc timpul în apă/ alt timp să-nceapă/ eu sunt obolul/ cuvintele-stolul/ de fum al unei limbi tocite/ și încă neisprăvite/iar luntrea- o carte/ nici între viață, nici între moarte” (despre însoțirea cu poemul).Constatăm că sinele rămâne cu el însuși.Am zis!" (Anatomia singurătății prietenului meu ,în Cetatea culturală,seria a IV-a,an XIV,Nr.2(103),februarie 2013)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu