3. /19 NOIEMBRIE 2022 - RELIGIE ORTODOXĂ

• Sfântul Proroc Avdie; Sf. Sfințit Mc. Varlaam 
  
  Sfântul Proroc Avdie și Sfântul Sfințit Mucenic Varlaam - Icoană sec. XX, Grecia – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași -foto: doxologia.ro (calendarul creștin-ortodox)

Sfântul Proroc Avdie

Din acea vreme a lăsat Avdie slujba împăratului și a mers în urma Sfântului Proroc Ilie, luând duhul prorociei, ca cel ce păzise și hrănise pe prorocul Domnului și ca cel ce urmase prorocului.

Sfântul Proroc Avdie era din pământul Sichem, dintr-un sat care se numea Vitaharam și slujea la curțile împăraților lui Israil, fiind ispravnic al casei împărătești a lui Ahav. Iar din tinerețile sale se temea foarte mult de Domnul. Apoi, când poporul Israil se depărtase de Dumnezeu și se închina idolului Baal, Avdie slujea adevăratului Dumnezeu al părinților săi, Care a mântuit pe Israil din Egipt, trecându-l prin Marea Roșie.

Căutând în acea vreme Isabela, împărăteasa cea fără de lege, ca să ucidă pe toți prorocii Domnului, Avdie a luat o sută de bărbați proroci și i-a ascuns câte cincizeci în câte două peșteri, hrănindu-i pe dânșii cu pâine și cu apă în vremea foametei ce a fost în zilele Prorocului Ilie. Iar odată, regele Ahav a chemat pe Avdie și a zis către dânsul: Vino să mergem la izvoarele apelor și la toate pâraiele, doar vom afla iarbă spre a hrăni caii și catârii, ca să nu piară de foame. Împărțindu-și apoi căile pe care să meargă, Ahav mergea singur pe o cale, iar Avdie pe alta.

Avdie fiind singur în cale, a venit Sfântul Proroc Ilie în întâmpinarea lui și, văzând Avdie pe Ilie, s-a sârguit a se închina lui, zicând: Tu ești domnul meu Ilie. Iar Ilie a zis către Avdie: Eu sunt; mergi și spune stăpânului tău, zicând: „Iată am găsit pe Ilie”. Avdie a zis: Nu este neam sub împărăția stăpânului meu unde să nu te fi căutat pe tine și în toate ținuturile sale nu te-a aflat; iar acum îmi zici să merg ca să spun stăpânului meu despre tine. Când mă voi duce eu de la tine Duhul Domnului te va lua în pământ necunoscut, iar eu voi spune lui Ahav și neaflându-te, mă va ucide și pe mine. Deci, nu mă trimite la dânsul ca să-l vestesc despre tine.

Atunci Ilie a zis: Viu este Domnul puterilor Căruia îi stau înainte, că astăzi mă voi arăta lui Ahav. Atunci a mers Avdie în întâmpinarea lui Ahav, vestindu-l despre Sfântul Proroc Ilie. Iar când a văzut Ahav pe Ilie, acesta l-a mustrat pentru rătăcirea lui. Apoi a făcut o minune preamărită coborând foc din cer peste jertfe și peste ape, precum despre aceasta scrie în cartea Împăraților; care minune văzând-o Avdie, se bucura de puterea Dumnezeului său Cel Atotputernic și se aprindea de dragoste către Dânsul și cu dinadinsul Îi slujea, umblând în îndreptările Lui.

Murind Ahav și după dânsul luând împărăția lui Israil fiul său Ohozia, în acea vreme Sfântul Avdie slujea în rândurile ostașilor. Și a fost - după mărturisirea Sfinților Părinți -, unul din cei trei căpitani care s-au trimis de Ohozia la Ilie Prorocul cu câte cinci soldați, dintre care peste doi, cazând foc din cer, i-a ars, după cuvântul prorocului. Iar al treilea căpitan, care era Avdie, a fost miluit pentru că s-a apropiat cu smerenie de Sfântul Proroc Ilie și s-a închinat în genunchi înaintea lui și l-a rugat, zicând: Omule al lui Dumnezeu, cruță sufletul meu și sufletele robilor tăi. Deci Sfântul Ilie l-a cruțat pe el și l-a sculat, ducându-se împreună cu el la împăratul. Din acea vreme a lăsat Avdie slujba împăratului și a mers în urma Sfântului Proroc Ilie, luând duhul prorociei, ca cel ce păzise și hrănise pe prorocul Domnului și ca cel ce urmase prorocului. Apoi murind, a fost îngropat împreună cu părinții săi.

Sf. Sfințit Mc. Varlaam

Fiindu-i puși cărbuni aprinși cu tămâie în mână, Sfântul Varlaam nu și-a clintit mâna sa, nici n-a aruncat cărbunii cu tămâia peste altar, înaintea idolilor. Astfel s-a arătat cu bărbăție și nebiruit, pătimitorul și ostașul lui Hristos cel tare, și într-o bună mărturisire, și-a dat sufletul său în mâinile Domnului.

Sfântul Mucenic Varlaam era din Antiohia Siriei, bătrân cu vârsta. El a fost prins pentru mărturisirea numelui lui Iisus Hristos și adus la judecată înaintea păgânului voievod. Acolo a fost silit să aducă jertfă idolilor, dar nesupunîndu-se, a suferit multe răni și munci pentru Hristos Domnul său. Întâi a fost bătut fără milă cu vine de bou, apoi a fost strujit cu unghii de fier. După aceasta l-au dus paginii în capiștea cea idolească și acolo, după porunca muncitorului, întinzând mâna lui peste jertfelnicul care avea foc aprins, a ținut în mina cărbuni aprinși cu tămâie, ca doar să arunce peste jertfelnicul necuraților idoli. Căci credeau că mucenicul, neputând a suferi să țină în mina cărbunii cei aprinși, îi va arunca împreună cu tămâia înaintea idolilor.

Dacă ar fi făcut aceasta i-ar fi zis: „Iată acum ai adus jertfe zeilor noștri”. Dar n-au izbutit ticăloșii ceea ce voiau pentru că mucenicul lui Hristos, stând ca un stâlp neclintit, a ținut în mâna sa focul ce ardea, arătându-se mai puternic decât arama și fierul. Și atât de mult a ținut focul în mina încât i-au ars degetele și i-au căzut pe pământ împreună cu focul. Însă el nu și-a clintit mâna sa nici n-a aruncat cărbunii cu tămâia peste altar, înaintea idolilor. Astfel s-a arătat cu bărbăție și nebiruit, pătimitorul și ostașul lui Hristos cel tare, și într-o bună mărturisire și-a dat sufletul său în mâinile Domnului. Pe acesta și dumnezeiescul Hrisostom și Sfântul Vasile cel Mare l-au cinstit cu cuvinte de laudă.