9. /28 NOIEMBRIE 2022 - MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT
JEAN BAPTISTE LULLY
| Jean-Baptiste Lully | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Poreclă | le Florentin  |
| Născut | [5][6][7][8] Florența, Marele Ducat de Toscana[9] |
| Decedat | (54 de ani)[5][10][6][7] Paris, Regatul Franței[9] |
| Înmormântat | basilique Notre-Dame-des-Victoires[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (cangrenă[4]) |
| Căsătorit cu | Madeleine Lambert[*] (din )[11] |
| Copii | Louis Lully[*] Jean-Baptiste Lully fils[*] Jean-Louis Lully[*] |
| Ocupație | compozitor dirijor coregraf[*] violonist profesor de muzică[*] balerin muzician dansator[*] pedagog[*] profesor |
| Gen muzical | Operă muzică clasică[1] ballet[*][2][3] |
| Instrument(e) | vioară |
| Discografie | |
| Înregistrări notabile | Bellérophon[*] Isis[*] Thésée[*] Burghezul gentilom[4] |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
Modifică date / text  | |
Jean-Baptiste Lully (născut Giovanni Battista Lulli la 28 noiembrie 1632, Florența – d. 22 martie 1687, Paris) a fost un compozitor de origine italiană, care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții la curtea regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. În 1661 a devenit cetățean francez. Lully a fost unul dintre puținii oameni de la curtea lui Ludovic care a izbutit să-l impresioneze pe rege. Un pasionat al dansului, regele a făcut din Lully favoritul său și astfel Lully și-a început cariera uriașă în slujba Regelui Soare. Spre sfârșitul vieții, era unicul administrator al tuturor evenimentelor culturale din Franța.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Datorita domniei lungi a lui Ludovic al XIV-lea (72 de ani), Lully a trebuit să se adapteze nevoilor regelui și să își axeze repertoriul treptat pe opera și imnuri aduse protectorului său. Perioada muzicii de dans de la curte se încheiase odată cu pierderea interesului lui Ludovic față de dans datorită înaintării în vârstă.
Viața libertină a lui Lully de la curte, bucurându-se de o libertate și autoritate absolută, nu l-a bucurat întotdeauna pe rege, mai ales datorită aventurilor amoroase ale compozitorului.
Lully moare, după o lungă domnie în slujba culturii de la curte, datorită unui accident absurd. Dirijând una din piesele ce slăveau pompos întoarcerea la curte a lui Ludovic, de curând întremat după o lungă convalescență, Lully își străpunge din greșeală laba piciorului drept cu bastonul mare și greu ce ținea ritmul - precursorul baghetei dirijorului de astăzi. Refuzând amputarea degetului cangrenat, Lully a murit la puțin timp după aceea. Comparativ cu poziția și uriașa sa reputație din timpul vieții, numele lui Lully a intrat în scurt timp în obscuritate.
Creații[modificare | modificare sursă]
Primele opere compuse, în perioada când era și violonist:
Vin mai apoi comédies ballets, realizate în colaborare cu Molière:
- Le Mariage forcé, 1664
- L'Amour Médecin, 1665
- Georges Dandin, 1668
- M. de Pourceaugnac, 1669
- Le Bourgeois gentilhomme, 1670
În ultima etapă a vieții sale, compune treisprezece tragedii lirice, majoritatea pe texte de Philippe Quinault:
- Cadmus et Hermione, 1673
- Alceste, 1674
- Thésée, 1675
- Attys, 1676
- Isis, 1677
- Psyché, 1678
- Bellérophon, 1679
- Proserpine, 1680
- Persée, 1682
- Phaëton, 1683
- Amadis, 1684
- Roland, 1685
- Armide, 1686
- Achille y Polyxène, 1687 - incompletă
precum și o pastorală eroică
- Acis et Galatée 1686
Jean-Baptiste Lully: Music for The Sun King’s State Occasions (selection), Musica Antiqua Köln
Baroque Music of Jean-Baptiste Lully - Classical Music from the Baroque Period
ANTON RUBINSTEIN
| nton Grigorievici Rubinstein | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4] Ofatinți, Ținutul Balta, Gubernia Podolia, Imperiul Rus[1][2][5] |
| Decedat | (64 de ani)[1][2][3][4] Petergof(d), Gubernia Sankt Petersburg(d), Imperiul Rus[1][6] |
| Înmormântat | cimitirul Tihvin[*] |
| Părinți | Grigory Romanovich Rubinstein[*] |
| Frați și surori | Nikolai Rubinstein[*][2][5] Sofia Grigorievna Rubinștein[*][2] |
| Cetățenie |  Imperiul Rus |
| Religie | ateism |
| Ocupație | classical composer[*] pianist dirijor muzicolog[*] profesor de muzică[*] cadru didactic la universitate[*] |
| Gen muzical | Operă simfonie romantism |
| Instrument(e) | pian |
| Premii | Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*] Royal Philharmonic Society Gold Medal[*] Pour le Mérite |
| Discografie | |
| Înregistrări notabile | Symphony No. 4[*] The children of the steppes[*] Die Maccabäer[*] |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Anton Grigorievici Rubinstein (în rusă Антон Григорьевич Рубинштейн; n. 28 noiembrie 1829 în Wychwatinez, gubernia Podolia, actualmente Ofatinți, raionul Rîbnița, Transnistria, Republica Moldova – d. 20 noiembrie 1894 în Peterhof la Sankt Petersburg, Imperiul Rus), a fost un compozitor, pianist și dirijor rus de origine evreu.
El este fratele compozitorului Nicolai Grigorievici Rubinstein.
Anton Rubinstein: Piano Concerto No. 1 in E minor, Op. 25
Anton Rubinstein - Piano Concerto No.5 in E-flat major, Op.94 (1874)
FILIP MERCA
| Filip Merca | |
 Filip Merca și Mondial la TVR (1971). | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 28 noiembrie 1948.svg){kind=small} România, TulceaTulcea, Tulcea, România |
| Ocupație | compozitor, basist |
| Activitate | |
| Gen muzical | muzică rock |
| Instrument(e) | chitară bas |
| Ani de activitate | 1966–1979 |
| Case de discuri | Electrecord |
| Interpretare cu | Mondial |
| Modifică date / text | |
Filip Merca (n. 28 noiembrie 1948, Tulcea[1]) este un compozitor de muzică rock și basist (chitară bas) român de origine macedoneană.[2] A fost cunoscut de colegii muzicieni prin apelativul „Grecul” (părinții săi provin din împrejurimile Salonicului). Este vărul chitaristului și compozitorului Iuliu Merca, fondator al formației pop-rock Semnal M.[2]
Activitate[modificare | modificare sursă]
A urmat Universitatea Politehnică din București. În 1966, a înființat formația de muzică rock Mondial (este și autorul titulaturii ei).[3] În ciuda schimbărilor frecvente de personal, Merca a rămas singurul membru fidel grupului de-a lungul întregii sale istorii. A fost conducătorul formației,[4] împărțind această atribuție cu claviaturistul Mircea Drăgan în anii 1968–1971.[5][6]
Cea mai cunoscută compoziție a lui Merca este „Vîntul. Nopți de veghe. Vara” (cunoscută și ca „Tripticul”[4]), înregistrată pe unicul album de studio al formației, Mondial (1971), cu voci de Vlad Gabrielescu și Mișu Cernea.[5] În 1973, la părăsirea formației de către chitaristul Sorin Tudoran și apoi de către bateristul Mișu Cernea, Filip Merca îl invită pe vărul lui clujean, Iuliu, să devină chitaristul și cântărețul formației;[2] împreună cu Iuliu Merca sosește în formație pentru scurt timp bateristul Fane Nagy.[7] La începutul lui 1977, Mondial înregistrează o nouă compoziție semnată de Filip Merca, „Regina străzilor”.[4]
În 1979, formația este nevoită să se desființeze.[8] Filip Merca va emigra în Statele Unite ale Americii, unde nu va mai activa în calitate de muzician.[9] De la reunirea formației din 1998, Merca nu a mai colaborat cu foștii colegi, postul de basist fiind preluat de chitaristul Dragoș Vasiliu (prezent în Mondial la chitară ritmică, în anii 1966–1970). În schimb, este preocupat de folclorul muzical macedonean, din care a cules numeroase piese pe care și-ar dori să le interpreteze alături de muzicieni tineri.[2]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu