1. /13 DECEMBRIE 2022 - ISTORIE PE ZILE:  Evenimente; Nașteri

Evenimente

·         1294:  Papa Celestin al V-lea (Pietro Angelerio (n. 1215– d. 19 mai 1296) a demisionat. A fost primul suveran pontif  care a renunțat la funcția de conducător al  Bisericii Catolice. A fost canonizat la 5 mai 1313.

·         1524 - Radu de la Afumati a fost confirmat de catre Înalta Poartă, domnitor al Tarii Romanesti.

Radu de la Afumați
fotto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Radu de la Afumați (sau Radu al V-lea), fiul lui Radu al IV-lea cel Mare, a fost Domn al Țării Românești de mai multe ori: decembrie 1522 – aprilie 1523, ianuarie – iunie 1524, septembrie 1524 – aprilie 1525 și august 1525 – ianuarie 1529. Ginere a lui Neagoe Basarab, a fost căsătorit cu Ruxandra, fiica acestuia (21 ianuarie 1526). A domnit in Tara Romaneasca de mai multe ori: decembrie 1522 – aprilie 1523, ianuarie – iunie 1524, septembrie 1524 – aprilie 1525 și august 1525 – ianuarie 1529.

Ginere a lui Neagoe Basarab, a fost căsătorit cu Ruxandra, fiica acestuia (21 ianuarie 1526). A dus în general o politică antiotomană, începându-și domnia cu o victorie asupra lui Mehmed-beg , un român turcit, pretendent la tronul Țării Românești. Între 1522 și 1525, pe teritoriul țării s-au purtat lupte crâncene cu turcii și cu Vladislav al III-lea și Radu Bădica, pretendenți la scaunul domnesc, sprijiniți de Poarta Otomana.

Inscripția de pe mormântul lui Radu de la Afumați de la Curtea de Arges amintește de 20 de bătălii. La îndemnul Craiovestilor s-a supus un timp sultanului, dar, la sfârșitul domniei, când a încercat să reia politica antiotomană, boierii au urzit un complot și l-au ucis. Se spune că a fost ucis împreună cu fiul său Vlad de către boierii Neagoe și Drăgan în timp ce se afla în biserica numită Cetățuia (sec. XV), situată în nordul orașului Ramnicu Valcea.

·         1577: Corsarul englez Francis Drake porneşte de la Plymouth, Anglia,in calatoria sa in jurul lumii.

·         1595: A avut loc lupta de la Areni. Ștefan Răzvan, (probabil de etnie romă) domnitor care a condus Moldova din aprilie până în august 1595 a participat, alături de Mihai Viteazul și Sigismund Báthory, principele Transilvaniei la campania anti-otomană din toamna anului 1595 din Ţara Românească, în fruntea unui grup de 1500 de lăncieri, care formau centrul armatei creştine. A fost una din puținele figuri ale istoriei românilor cu origini țigăneşti, fiind fiul unui țigan musulman care venise în Moldova din Imperiul Otoman și al unei femei moldovence ,care a servit se pare în armata regelui Henric al IV-lea al Franței, apoi în armata poloneză. Înainte de a accede la tronul Moldovei avea titlul de hatman în armata lui Sigismund Báthory. În bătălia de la Areni, pe 13 decembrie 1595, este prins de oamenii lui Ieremia Movilă și ucis prin tragere în ţeapă.

·      1642 - Navigatorul olandez Abel Janszoon Tasman a descoperit Noua Zeelanda.

Abel Janszoon Tasman - foto: ro.wikipedia.org

Abel Janszoon Tasman (1603, Lutjegast, Groningen, Olanda – 10 octombrie 1659, Batavia, insula Djawa), navigator și comerciant olandez, explorator al Australiei și Oceaniei. A fost primul european care a explorat insulele din Pacificul de Sud, in una dintre incursiuni ajungand in Noua Zeelanda. Contactul cu triburile din zona nu a fost usor, mai multi membri ai echipajului fiind ucisi de bastinasi. Tasman a numit insula , Van Diemen, care ulterior a fost botezata Noua Zeelanda dupa numele unei provincii olandeze. Insula a inceput sa atraga colonisti europeni abia in secolul al XVIII-lea, dupa ce James Cook a intocmit o prezentare detaliata a acesteia.

Traseele celor două călătorii – foto: ro.wikipedia.org

·      1848 - Orașul Cluj a fost ocupat de trupele insurgente maghiare conduse de generalul Iosif Bem. În timpul Revoluției de la 1848, Jozef Bem s-a alăturat insurgenților din Viena. O perioadă, a comandat trupele revoluționare austriece. După înfrângerea lor, s-a refugiat în Ungaria. Lajos Kossuth l-a numit general al armatei formate din regimentele de grăniceri secui, alcătuite din circa 10.000 de oameni, care au luptat împotriva trupelor austriece și împotriva armatei revoluționare a românilor ardeleni, loiali Casei de Austria.

În timp ce trupele generalului imperial Windisgratz recucereau, în decembrie, Slovacia și nordul Ungariei, ocupând în ianuarie Pesta și obligând guvernul Kossuth să se retragă la Debrețin, armata „revoluționară” a lui Iosif Bem, în loc să treacă la contraofensivă, a invadat Transilvania. La 13 decembrie 1848 a fost ocupat Clujul, moment care l-a determinat pe noul împărat Franz Joseph să recunoască CNR de la Sibiu drept guvern legal al Transilvaniei, care căpăta astfel legitimarea existenței sale statale (16 decembrie)

* 1862 - În Războiul Civil American, forțele unioniste conduse de Ambrose Burnside au suferit pierderi grele în asalturile împotriva confederaților în Bătălia de la Fredericksburg.

Bătălia de la Fredericksburg (11–15 decembrie 1862) the Army of the Potomac crossing the Rappahannock River in the morning of December 13, 1862,
by Kurz and Allison (1888) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Fredericksburg s-a dat în zilele de 11–15 decembrie 1862, în orașul Fredericksburg și în preajma lui, între armata confederată a Virginiei de Nord condusă de generalul Robert E. Lee și armata unionistă a Potomacului, comandată de gen.-mr. Ambrose E. Burnside. Zadarnicele atacuri frontale ale armatei unioniste de la 13 decembrie împotriva apărătorilor confederați cantonați pe înălțimile din spatele orașului a fost una dintre cele mai dezechilibrate ciocniri din Războiul Civil American, victimele unioniștilor fiind de peste două ori mai numeroase decât cele suferite de confederați.

Planul lui Burnside era de a trece râul Rappahannock pe la Fredericksburg la jumătatea lui noiembrie și de a pătrunde rapid în capitala Confederației, Richmond, înainte ca armata lui Lee să-l poată opri. Întârzierile birocratice l-au împiedicat pe Burnside să primească podurile mobile necesare și Lee a reușit să-și poziționeze armata în așa fel încât să blocheze trecerile. Când armata unionistă a reușit în cele din urmă să-și construiască podurile și să traverseze râul în ciuda tirului inamic, au început lupte în oraș în zilele de 11–12 decembrie. Soldații unioniști s-au pregătit să ia cu asalt pozițiile defensive confederate de la sud de oraș și de pe o creastă puternic fortificată aflată la vest de oraș, denumită Înălțimile lui Marye (Marye’s Heights).

La 13 decembrie, „marea divizie” a gen.-mr. William B. Franklin a reușit să penetreze prima linie defensivă a gen.-lt. confederat Stonewall Jackson la sud, dar a fost respinsă. Burnside a ordonat marilor divizii ale general-maiorilor Edwin V. Sumner și Joseph Hooker să efectueze asalturi frontale multiple împotriva poziției gen.-lt. James Longstreet de pe Înălțimile lui Marye, toate acestea fiind respinse cu pierderi grele. La 15 decembrie, Burnside și-a retras armata, punând capăt unei noi campanii eșuate a Uniunii pe teatrul estic de operațiuni al războiului.

·         1863: Guvernul Kogalniceanu a votat  Legea secularizarii averilor manastiresti, un deziderat al Revoluției de la 1848. „Secularizarea averilor manastiresti” a fost una dintre marile reforme adoptate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza pentru modernizarea noului stat, infiintat in anul 1859, prin unirea Moldovei cu Tara Romaneasca. Prin aceasta reforma administrativa, adoptata in anul 1863, proprietatile bisericilor si manastirilor „inchinate” unor locuri straine, au fost trecute in proprietatea statului. „Legea secularizarii averilor manastiresti”prevedea urmatoarele: „Toate averile manastiresti inchinate si neinchinate, precum si alte legate publice sau daruri facute de diferiti testatori si donatori din Principatele Unite la Sfantul Mormant, la Muntele Athos, la Sinai, precum si la mitropolii, episcopii si la metoacele lor de aici, din tara, si la alte manastiri si biserici din orase sau la asezaminte de binefacere si de utilitate publica, se proclama domenii ale Statului Roman, iar veniturile acestor asezaminte vor fi cuprinse in bugetul general al statului.” Pana la aceasta data, aproximativ un sfert din suprafata arabila a tarii a apartinut manastirilor si bisericilor „inchinate”, adica strainilor, precum si numeroase paduri. Prin reforma au fost secularizate 75 de manastiri „inchinate” grecilor, 44 din Tara Romaneasca si 31 din Moldova, toate detinand pana atunci 560 de mosii. Dintre aceste mosii, multe au fost folosite pentru improprietarirea taranilor, in cadrul „Reformei agrare”. Aceeasi lege prevedea ca statul sa ofere grecilor o compensatie baneasca de 82 de milioane de lei, din care, dupa plata tuturor datiilor restante catre stat, mai ramaneau 31 de milioane de lei.
Refuzand suma alocata, Patriarhia din Grecia a mizat pe un ajutor venit din partea otomanilor sau a rusilor, insa acest ajutor nu a mai venit, drept pentru care, calugarii greci au pierdut si suma respectiva. Secularizarea averilor manastiresti nu a tinut insa cont de faptele istorice semnificative ale trecutului, astfel incat, o seama de manastiri ortodoxe din Sfantul Munte Athos au fost lipsite de mosii si terenuri primite in dar de la domnitori precum Sfantul Stefan cel Mare si Mihai Viteazul. Reforma lui Cuza nu a vizat deci numai locasurile de cult romanesti „inchinate” dupa anul 1100, ci si pe cele mult mai vechi.
De asemenea, legea secularizarii a vizat, din pacate, si averile manastirilor romanesti.

* 1872 - Gara București Nord a fost legată la linia căii ferate.

Gara de Nord, la inaugurarea din 25 septembrie 1872 – foto: Muzeul CFR (preluat de pe:historia.ro)

·1916 - A început Bătălia pentru București (30 noiembrie/13 decembrie 1916 – 3/16 decembrie 1916)

Armata a IX-a Germană intrând în Bucureşti pe 6 decembrie 1916 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia pentru București a fost ultima bătălie a campaniei românești din anul 1916, desfășurată în decembrie 1916 între forțele Puterilor Centrale, comandate de generalul Erich von Falkenhayn și Armata Română, aflată sub comanda generalului Constantin Prezan. Aceasta din urmă nu a putut opri contraofensiva germană în Muntenia. În data de 6/19 decembrie 1916 orașul București a fost ocupat de Armata a 9-a Germană.

Bătălia, desfășurată între 30 noiembrie/13 decembrie și 3/16 decembrie 1916, a avut un caracter defensiv, la acțiunile militare participând alături de Armata României și un contingent din armata imperială rusă. Forțele implicate în contraofensiva Puterilor Centrale au fost preponderent germane, reprezentate de două grupări armate care atacau concentric, din Oltenia și din sudul Dunării.

Concomitent, între 1/14 decembrie–6/19 decembrie 1916, s-a desfășurat Bătălia de la Argeș, în care forțele germano-bulgare comandate de generalul August von Mackensen au repurtat o mare victorie. Rezultatul celor două bătălii a fost ocuparea Bucureștiului de către Puterile Centrale și retragerea armatelor româno-ruse în Moldova, pe linia Siretului.

*  1917 - A fost proclamată Republica Crimeea, primul ei preşedinte fiind Numan Çelebi Cihan – Ziua etniei tătare din România.

*         1918: Greva muncitorilor tipografi. La 6 decembrie 1918, muncitorii tipografi de la atelierele grafice Sfetea și „Minerva” au declarat grevă pentru a obține condiții mai bune de muncă și viață (salarii mărite, ziua de muncă de 8 ore ș.a.). Revendicările lor nefiind satisfăcute, toți tipografii din capitală au anunțat grevă, care a fost stabilită la interval de o săptămână. La data de 13/26 decembrie 1918, a avut loc o mare manifestație socialistă a muncitorilor din București, principalii organizatori ai acesteia fiind agentul bolsevic Cristian Racovski, tipografii Iancu Luchwig și Sami Steinberg, cizmarul Marcus Iancu, corectorul Marcel Blumenfeld, Ilie Moscovici, I.C. Frimu, Gheorghe Cristescu, D. Pop și alții. În acea zi, cei aproape 600 de muncitori tipografi din capitală au încetat lucrul și s-au îndreptat spre Ministerul Industriei și Comerțului, însoțind delegația pe care au desemnat-o să prezinte revendicările lor. Cu muncitorii tipografi, s-au solidarizat și muncitorii de la alte fabrici și uzine din București. Manifestanții au scandat lozincile „Jos armata! Jos regele! Trăiască Republica!”. Manifestația trebuia să aibă loc în fața Teatrului Național. În momentul în care coloanele de muncitori au ajuns în Piața Teatrului Național, au fost întâmpinate de forțele de ordine, formate din Regimentul 9 Vânători de munte, Poliție și Jandarmerie, comandate de prefectul de poliție generalul Ștefănescu și de șeful garnizoanei București, generalul Mărgineanu. Forțele de ordine se grupaseră pe strada Ion Câmpineanu, în Pasajul Român, comandamentul fiind instalat în sediul secției de poliție din pasaj. Din pasaj, generalul Mărgineanu a telefonat primului ministru Ion I.C. Brătianu cerându-i autorizația de a interveni împotriva demonstranților. Forțele de ordine au intervenit cu focuri de armă, în Piața Teatrului Național rămânând 16 morți și zeci de răniți din rândurile muncitorilor. Ulterior, după preluarea puterii, propaganda comunistă a susținut că au fost 102 morți și sute de răniți, care nu au fost înregistrați de istoriografia oficială. Personalități marcante ale vieții culturale, artistice și politice ca Ion Slavici, Nicolae Tonitza, Gala Galaction, au condamnat cu asprime actul represiv al guvernului. Au fost arestați sute de muncitori, membri ai mișcării sindicale și ai Partidului Socialist, care au fost schingiuiți. Omul politic Ion Gh. Duca, care era în acel moment membru al guvernului, arăta că poliția „a arestat pe toți fruntașii mișcării și i-a bătut atât de crunt, încât unul dintre socialiștii mai de vază, Frimu, a murit peste câteva zile de pe urma rănilor dobândite”.   Ministrul de Interne, George G. Mârzescu, și-a justificat ordinul dat forțelor de ordine de a trage în plin declarând că greviștii erau ațâțați de agenți bolșevici. Printre cele 52 de persoane arestate sub învinuirea de crimă „contra siguranței statului, complot contra statului” și „provocare de rebeliune și ofensă adusă M.S. Regelui” se aflau și activiști comuniști, infiltrați în rândul social–democraților la ordinul bolșevicilor de la Moscova, între care Alecu Constantinescu, Jaques Konitz, Alexandru Bogdan și I.S. Dimitriu. Maiorul V. D. Chiru, comisarul regal, a subliniat în rechizitoriul său că manifestatia de la 13 decembrie se dorea a fi semnalul declanșării revoluției bolșevice în România, iar greva tipografilor era doar un pretext ce urma să fie speculat de comuniști. Un manifest descoperit de polițiști la Clubul Socialist prezenta planul declanșării revoluției: „Revoluția nu mai poate fi oprită. Un fluier de sirenă numai, un strigăt: La Arme! Și sute de mii de muncitori și muncitoare vom năvăli pe străzi, vom ridica din trăsuri și tramvaie baricade, vom pune în mișcare tunurile, mitralierele, puștile, grenadele, vom ocupa ministerele, polițiile, poștele, telegrafele, gările, cazărmile și vom pune mâna pe conducerea Statului!“. La procesul intentat muncitorilor arestați, pe banca apărării s-au aflat avocații socialiști Constantin Titel Petrescu, Constantin Mille, Radu Rosetti, Toma Dragu și N.D. Cocea. În timpul procesului, comisarul regal nu a putut aduce dovezi în sprijinul rechizitoriului spre a susține încadrările juridice, decât împotriva agitatorilor comuniști, pe care Curtea Marțială i-a condamnat la 5 ani închisoare, ceilalți muncitori fiind achitați în februarie 1919. I. C. Frimu, care fusese învinuit de instigare, a murit în Închisoarea Văcărești la data de 6/19 februarie 1919 în urma bătăilor și schingiuirilor poliției la care fusese supus în arest și a bolii căpătate în închisoare. Mii de muncitori au participat la înmormântarea sa, cerând pedepsirea asasinilor lui Frimu. Liderul socialist Constantin Titel Petrescu îl caracteriza pe I.C. Frimu drept „acel admirabil exemplar omenesc de onestitate, bunătate, omenie”. După preluarea puterii de către Partidul Comunist Române, rămășițele pământești ale lui I. C. Frimu au fost mutate în Mausoleul din Parcul Carol, în semicercul din jurul monumentului. Frimu a fost considerat erou al „mișcării muncitorești” din România. Numele său a fost dat uzinelor din Sinaia și mai multor străzi din principalele orașe ale României. În anul 1991, mausoleul a fost dezafectat, iar osemintele lui I. C. Frimu au fost mutate în Cimitirul „Sf. Vineri” din cartierul Grivița.

·         1921: Demisia guvernul lui Alexandru Averescu. Drept urmare Partidul Poporului isi pierde influenţa politică in Basarabia recent intrata in componenta României Mari.

·         1928: Are loc, la Filarmonica din New York, premiera compoziției Un american la Paris, de George Gershwin. George Gershwin, cu numele real Jacob Gershowitz, (n. 26 septembrie 1898, New York – d. 11 iulie 1937, Los Angeles), unul din cei mai populari compozitori americani din prima jumătate a secolului al XX-lea.

·         1931: La Radiodifuziunea Română au fost iniţiate primele concursuri de scenarii radiofonice, dotate cu trei premii şi menţiuni, pentru încurajarea dramaturgiei radiofonice.

* 1937 - A început Masacrul din Nanking (13 decembrie 1937 – ianuarie 1938) – În al Doilea Război Chino-Japonez, trupele japoneze au capturat orașul chinez Nanking și au început să comită numeroase atrocități.

Masacrul din Nanking (13 decembrie 1937 – ianuarie 1938) – Victime chineze ale masacrului din Nanking, lângă râul Yangtze, în dreapta în picioare este un soldat imperial japonez – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Masacrul din Nanking (Nanjing), cunoscut și ca Violul din Nanking se referă la o perioadă de șase săptămâni, începând cu 9 decembrie 1937, de la capturarea orașului Nanjing, fosta capitală a Chinei, de către forțele japoneze. În timpul acestei perioade sute de mii de civili au fost uciși și 20.000 – 80.000 de femei au fost violate de către militarii imperiali japonezi.

Masacrul rămâne o problemă de contencios politic, cu numeroase aspecte disputate și contestate de unii revizioniști istorici și naționaliștii japonezi, care au susținut că masacrul a fost intenționat exagerat sau fabricat în totalitate în scopuri de propagandă.

Ca rezultat al eforturilor naționaliștilor japonezi de a refuza sau a raționaliza aceste crime de război, controversatul Masacru din Nanking rămâne o piatră de încercare în relațiile chinezo-japoneze, dar și în alte relații cu națiunile asiatice ale Pacificului, cum ar fi Coreea de Sud sau Filipine.

·         1941: Al Doilea Război Mondial: România și Ungaria declară război Statelor Unite.

·         1943: Al Doilea Război Mondial – Forţele de ocupaţie germane în Grecia masacreaza populatia civila la Kalavryta.

·         1949: Knesset-ul (parlamentul israelian) a votat in favoarea mutarii capitalei tarii la Ierusalim.

·    1959 - Arhiepiscopul Makarios al III-lea (Mihail Christodoulou Mouskos) devine primul preşedinte al Ciprului.

Makarios al III-lea la Bonn – foto: ro.wikipedia.org

Makarios al III-lea, născut Mihail Christodoulou Mouskos (13 august 1913 – 3 august 1977), arhiepiscop și Primat al Bisericii Ortodoxe Autocefale Cipriote (1950 – 1977) și primul președinte al Republicii Cipru (1960 – 1974 și 1974 – 1977).

·         1960: În timp ce împăratul Haile Selassie I al Etiopiei vizitează Brazilia, Garda Imperială preia capitala și îl proclamă împărat pe fiul acestuia, Prințul Moștenitor Asfa Wossen.

·         1974: Malta devine republica in cadrul Commonwealthului.

·        1981 - In Polonia, generalul Jaruzelski a decretat legea martiala, iar liderii sindicatului “Solidaritatea” au fost arestati la domiciliu. Măsura a fost luată ca urmare a amplelor manifestări sociale organizate de sindicatul anticomunist “Solidaritatea”.

Jaruzelski proclamând legea marțială (13.12.1981) – foto: ro.wikipedia.org

Legea marțială în Polonia a fost impusă la 13 decembrie 1981 de către Wojciech Jaruzelski, liderul statului comunist polon, în scopul anihilării sindicatului Solidaritatea, care prin atitudinea anticomunistă, era considerat o amenințare a statului de drept. În urma acestui act juridic, „Solidaritatea” este scoasă în afara legii, iar membri acesteia sunt arestați. La 22 iulie 1983, Legea marțială este abrogată și autoritarismul comunist slăbește în intensitate.

A column of T-55 tanks enters the town of Zbąszynek while moving east towards the city of Poznań, December 13, 1981 – foto: en.wikipedia.org

·         1990: A fost înființat Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), prin Legea nr. 39/13.12.1990. Scopul declarat al acestei instituții este: „organizarea și coordonarea unitară a activităților care privesc apărarea țării și siguranța statului în timp de pace, cât și de război”.

·         1991: Este semnat, la Seul, Acordul privind reconcilierea, neagresiunea, cooperarea și schimburile dintre Nordul și Sudul Coreii, intrat în vigoare la 19.02.1992. A fost semnată declarația privind crearea unei zone denuclearizate în peninsula Coreea.

·         1996: Liderii Uniunii Europene au prezentat design–ul bancnotelor EURO.

·         1996: Kofi Annan a devenit secretarul general al ONU.

·         2000: Scriitorului rus Aleksandr Soljenițîn, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, i–a fost decernat Marele Premiu al Academiei Franceze de Științe Morale și Politice.

·       2002 - Uniunea Europeană anunță că Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia și Slovenia vor deveni membre de la 1 mai 2004.

12 decembrie 2002: Uniunea Europeană a invitat zece țări candidate la aderare – Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania, Cipru și Malta – să i se alăture începând cu data de 1 mai 2004 – foto: ro.wikipedia.org

·         2003: Președintele irakian Saddam Hussein este capturat în apropierea orașului Tikrit. Sadam Husein (n. 28 aprilie 1937, satul Al-Awja, Irak; d. 30 decembrie 2006, Bagdad), președinte al Irakului în perioada 1979 – 2003 și prim-ministru al acestei țări între 1979 – 1991 și 1994 – 2003.

·         2005: S-a inaugurat noul sediu din Bucureşti al Bibliotecii Academiei Române, în Calea Victoriei nr. 125. Înfiinţată în data de 6 august 1867, la un an după fondarea Societăţii Academice Române, Biblioteca Academiei Române a avut de la început misiunea de a aduna şi conserva în colecţiile sale fondul naţional de manuscrise şi tipărituri, ilustrând istoria şi cultura românească, precum şi istoria şi civilizaţia universală.

* 2007 - A fost semnat Tratatul de la Lisabona.

Treaty of Lisbon – Signing in the Jerónimos Monastery of Lisbon, Portugal (13 December 2007) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Tratatul de la Lisabona sau Tratatul Lisabona (inițial cunoscut ca Tratatul de Reformă) este un tratat internațional care amendează două tratate care constituie forma bazei constituționale a Uniunii Europene (UE). Tratatul de la Lisabona a fost semnat de statele membre UE la 13 decembrie 2007 și a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. Tratatul amendează Tratatul privind Uniunea Europeană (cunoscut de asemenea și ca Tratatul de la Maastricht) și Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene (cunoscut de asemenea și ca Tratatul de la Roma). În acest proces, Tratatul de la Roma a fost redenumit în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

·         2011: Un atac armat a avut loc la Liège, în Belgia, soldat cu șase morți și 125 de răniți.

*  2019 - Boris Johnson a fost reînvestit oficial prim-ministru de către regina Elisabeta a II-a.Conservatorul Boris Johnson, câştigătorul alegerilor generale anticipate desfăşurate joi în Regatul Unit, a fost învestit oficial vineri prim-ministru de către regina Elisabeta a II-a, care l-a mandatat să formeze guvernul, relatează agenţia EFE. Johnson este astfel reconfirmat în postul de premier, pe care-l ocupă din 24 iulie, când a înlocuit-o pe demisionara Theresa May.

* 2020 - La Ordinea Zilei

Linia de cale ferată Gara de Nord – Aeroportul Internaţional ”Henri Coandă” Bucureşti – foto preluat de pe www.agerpres.ro

La 13 decembrie 2020 a început circulaţia trenurilor pe linia de cale ferată între Gara de Nord şi Aeroportul Internaţional ”Henri Coandă” Bucureşti. Lucrările de modernizare a liniei de cale ferată între Gara de Nord şi Aeroportul Internaţional ”Henri Coandă” au fost recepţionate la data de 4 decembrie 2020, potrivit unui comunicat al CFR SA. În data de 11 decembrie 2020, ministrul Transporturilor, Lucian Bode, a anunţat pe contul său de pe reţeaua Facebook că trenul spre Aeroportul Otopeni va circula la un interval de 40 de minute, 24/24 ore, durata călătoriei fiind de aproximativ 20 de minute, costul unui bilet de călătorie fiind de 4 lei.

Nașteri

·         1521 - S-a născut Papa Sixtus al V-lea (d. 1590)

Papa Sixt al V-lea a fost un papă al Romei – foto: ro.wikipedia.org

·     1533 - S-a născut Eric al XIV-lea al Suediei (d. 1577)

Eric al XIV-lea, portret de Domenicus Verwilt – foto: ro.wikipedia.org

Eric al XIV-lea, suedeză Erik XIV (13 decembrie 1533 – 26 februarie 1577), rege al Suediei din 1560 până la detronarea sa din 1568.

·      1553 - S-a născut Henric al IV-lea al Franţei (1589-1610), întemeietorul dinastiei de Burbon; (d.14.05.1610).

Henri de Bourbon - foto: ro.wikipedia.org

Henri de Bourbon (denumit și Henric cel Mare (Henri le Grand) iar în regiunea lui de baștină, Gasconia, unde era iubit, era numit și “regele nostru Henric” (13 decembrie 1553 – 14 mai 1610), rege al Navarei (1572-1610) și rege al Franței (1589-1610), primul rege din familia de Bourbon. Unul dintre meritele lui este dezvoltarea economică a Franței, după un război religios ce a dezbinat țara. Prin Edictul din Nantes asigură libertatea religiei protestante hughenote în Franța.

·         1678: Împăratul Yongzheng al Chinei (d. 1735)

·        1720 - S-a născut dramaturgul italian Carlo Gozzi; (d. 04.04.1806).

Carlo Gozzi - foto: ro.wikipedia.org

Carlo Gozzi (n. 13 decembrie 1720, d. 4 aprilie 1806), dramaturg italian.

·         1784: Arhiducele Louis de Austria (d. 1864)

·    1797 - S-a născut poetul german Heinrich Heine. A fost ultimul reprezentant important al romantismului german; (d.17.02.1856).

Heinrich Heine, pictat de Moritz Daniel Oppenheim – foto: ro.wikipedia.org

Christian Johann Heinrich Heine (numele la naștere Harry Heine), (n. 13 decembrie 1797, Düsseldorf – d. 17 februarie 1856, Paris), poet și prozator german. A fost unul dintre cei mai semnificativi poeți germani și reprezentant de seamă al liricii romantice universale. Lirica sa reflexivă este marcată de o originală subiectivitate, fiind subordonată deopotrivă fanteziei și reveriei romantice, dar și înclinației către ironie, autoparodie și umor. A exercitat o puternică influență asupra literaturii germane.

·        1816 - S-a născut Werner von Siemens, inginer și industriaș german.

Werner von Siemens (1816-1892), inginer, inventator și industriaș german
foto: ro.wikipedia.org

Werner von Siemens (1816-1892), inginer, inventator și industriaș german. A avut un rol important în dezvoltarea industriei telegrafice,fiind fondator al Societatii Siemens-Halske cu obiect de activitate instalarea liniilor telegrafice. A construit primul tramvai cu alimentare electrică prin cele două șine (1870), prima locomotivă electrică (1879),cuptorul cu arc electric pentru oțelării (1878), primul război de țesut cu acționare electrică (1879), pirometrul cu rezistență pentru măsurarea temperaturilor înalte (1880); ascensorul cu acționare elctrică (1880). Siemens este cel care propune watt-ul ca unitate de putere (1882). De asemeni el este cel care dă denumirea de electrotehnica pentru electricitatea tehnică; (d.06.12.1892)

·     1833 - S-a născut Petre S. Aurelian, om politic român, membru titular din 1871 al Academiei Române și președinte al acesteia între anii 1901 – 1904 (d. 1909)

 

Petre Sebeșanu Aurelian  – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Petre S. Aurelian (n. 13 decembrie 1833, Slatina, România[1] – d. 24 ianuarie 1909, București, România) a fost un economist, inginer agronom, publicist, om politic liberal, prim-ministru, membru titular (din 1871) și președinte (1901–1904) al Academiei Române. A studiat la Colegiul Sfântul Sava, apoi în Franța la Școala Superioară de Agronomie din Grignon (1856–1860).

S-a întors în România, unde a fost angajat inginer la Ministerul Lucrărilor Publice și profesor la Școala de Agricultură din Pantelimon. Este autorul teoriei complexului economiei naționale. A fost și redactor la publicațiile Monitorul și Agronomia. A fost ales deputat, senator, numit ministru al Lucrărilor Publice și ministru al Educației, prim-ministru al României în perioada 2 decembrie 1896–12 aprilie 1897

La 19 septembrie 2000 a luat ființă la Slatina Colegiul Economic "Petre S. Aurelian".

·         1843 - S-a născut compozitorul şi dirijorul George Stephanescu; organizator al vieţii muzicale româneşti, creator al şcolii româneşti de canto (m. 25 aprilie 1925. A compus o dramă lirică, feeria muzicală „Sânziana și Pepelea”, prima simfonie românească, Simfonia în la major, Uvertura națională, două sonate pentru pian și, respectiv, pentru violoncel și pian, un octet pentru coarde și suflători, un cvartet pentru coarde și unul pentru coarde, flaut și pian, lieduri etc. De asemenea, a fost inițiatorul reprezentațiilor de operă în limba română și fondatorul a trei societăți lirice premergătoare Operei române („Mama soacră”, „Cometa” și „Scaiul bărbaților”). În calitatea sa de compozitor și șef de orchestră la Teatrul Național din București (al cărui director era, la acea vreme, principele Ion Ghica),a reuşit  să pună bazele unei trupe românești care, pentru început, prezenta opere ușoare sau operete printre care și lucrări românești semnate de Caudella. In 1885 se poate vorbi chiar despre o stagiune a Operei române bucureștene care, pe scena Teatrului Național.

George Stephănescu  – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

·         1850: S-a născut Robert Louis Stevenson, poet şi romancier scoţian, autor al unor jurnale de călătorie şi reprezentant de seamă al neoromantismului în literatura engleză: “Insula comorii”, “Straniul caz al doctorului Jekyll si al domnului Hyde”; (d. 3 decembrie 1894). Robert Louis (Balfour) Stevenson (n. 13 noiembrie 1850 în Edinburgh, Scoția – d. 3 decembrie 1894 în Apia, Samoa), poet și romancier scoțian, autor al unor jurnale de călătorie și reprezentant de seamă al neoromantismului în literatura engleză.

Robert Louis Stevenson, portret realizat de Girolamo Nerli – foto: ro.wikipedia.org

·         1865: S-a născut generalul David Praporgescu, erou al Primului Război Mondial. A căzut eroic în 1916, în timpul luptelor de apărare în faţa contraofensivei armatelor  germane şi austro-ungare de pe Valea Oltului.

David Praporgescu (n. 13 decembrie 1866, Turnu-Măgurele – d. 30 septembrie/13 octombrie 1916, Munții Coți) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A fost bursier al Școlii Normale pentru Învățătura Poporului Român, din București. După terminarea școlii, a activat ca învățător în satul Lița, din apropierea orașului Turnu-Măgurele. În 1885 s-a înrolat ca soldat voluntar în Regimentul 11 Călărași din Botoșani.

În 1888, pe când avea gradul de sergent, i s-a aprobat să meargă direct la examenul de absolvire la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București, pe care l-a absolvit primul din 100 de absolvenți, fiind avansat la gradul de sublocotenent. Între 1889–1890 a urmat Școala Specială de Cavalerie din București, pe care a absolvit-o tot ca șef de promoție. În 1894 a fost trimis la perfecționare la Școala de Echitație de la Samur (Franța), a continuat cu un stagiu de pregătire la Regimentul 5 Dragoni din Compiegne.

Întors în țară a absolvit cursurile Școlii Superioare de Război cu gradul de sublocotenent. A ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 4 Roșiori sau comandant al Brigăzii 2 Călărași. A avut și o bogată carieră didactică în instituțiile militare de învățământ. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcțiile de comandant al Diviziei 20 Infanterie și comandant al Corpului I Armată, distingându-se în cursul bătăliei de pe Valea Oltului. A murit eroic pe câmpul de luptă în bătălia de pe Valea Oltului, din octombrie 1916

În 1927 a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a acționat în campania anului 1916. „Pentru vitejia și destoinicia cu care a condus personal operațiunile trupelor de pe Valea Oltului și Munții Colți în anul 1916. căzând grav rănit de o schijă de obuz, în linia I-a de tranșee, pe când îmbărbăta pe soldați la luptă crâncenă contra inamicului care era mult superior ca număr, murind ca un erou din cauza rănilor căpătate.”
Înalt Decret no. 614 din 2 martie 1927.

David Praporgescu – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

·         1876: Mihai Lungeanu, prozator român (d. 1966)

·         1886: S-a nascut popularul tenor  roman Nicolae (Nae Leonard); (d. 24.12.1928). Nicolae Leonard sau Nae Leonard (n. 13 decembrie 1886, Bădălan, Galați – d. 24 decembrie 1928, Câmpulung) – tenor. A fost supranumit „Prințul operetei”. A fost fiul mecanicului de locomotivă gălățean Constantin Nae și al Carolinei Schäffer. La Galați există Teatrul Muzical Nae Leonard. A debutat în 1893, la serbarea școlară după clasa I, această primă apariție, pe scena de la Moldavia din Buzău fiind primul său succes în teatru.

În 1900 s-a mutat la București și a devenit intern la Institutul Ottescu, una dintre școlile bucureștene bune de artă dramatică și muzică. A debutat la 16 ani în Trupa lui Poenaru, apoi a cântat cu Compania de operetă Grigoriu, în rolurile principale din Contele de Luxemburg, Mascota, etc. În 1909 a mers la studii la Paris, după care și-a continuat cariera în țară, cântând în Povestirile lui Hoffman, Contesa Marița, Sylvia, Baiadera.

În 1916 a fost distribuit într-un rol în opera Werther, cu care a avut mare succes pe scena Teatrului Liric din București. În 1920, Leonard se afla la conducerea Teatrului Liric, iar sala Teatrului Liric a fost luată din ordinul Primăriei, iar compania condusă de Maximilian și Leonard s-a stabilit, la Timișoara. În 1924, au apărut primele semne ale tuberculozei, dar Leonard primise două propuneri de angajament din Franța și a plecat la Paris, în 1925 a avut debutul la Lyon, în opereta Baiadera, cu un mare succes.

În țară nu a reușit să relanseze opereta în București. A fost rechemat în Franța, unde a început un turneu în Marsilia. Boala deja se agravase, însă Leonard juca de parcă nu ar fi avut nimic, repurtând un succes fulminant. A urmat o serie de 40 de spectacole de mare succes susținute cu săli arhipline. Întors la București, a jucat la Alhambra în opereta Fritz, 50 de spectacole la rând. Din cauza sănătății tot mai șubrede, făcea față cu greu spectacolelor, accesele de tuse se întețeau, iar la ultimul spectacol a căzut pe scenă, acesta fiind suspendat.

Sari la navigareSari la căutare

Mihail Cruceanu
Date personale
Născut	13 decembrie 1887
Decedat	7 iulie 1988 (100 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	poet
Activitate
Partid politic	Partidul Comunist Român
Studii	Universitatea din București
Modifică date / text

* 1887: Mihail Cruceanu (n. 13 decembrie 1887 – d. 7 iulie 1988) a fost un poet român.

S-a născut la Iași ca fiul al doctorului Mihail Cruceanu și soției sale Ecaterina (născută Petrovanu). A urmat liceul la Ploiești și Pitești, obținându-și diploma în 1906 la Liceul Saint Sava din București. Cruceanu s-a înscris la Universitatea din București, unde a luat licență în drept (1911) și literatură și filozofie (1913). Ulterior a predat la liceu la Alexandria, Craiova și București. Și-a făcut debutul poetic în Revista literară în 1904. Deși s-a asociat cu cercul lui Alexandru Macedonski, el a fost mai aproape de grupul Vieața Nouă al lui Ovid Densusianu. Primul său volum publicat a fost Spre cetatea zorilor din 1912. Între 1911 și 1913, a intervievat o serie de figuri culturale; acestea includeau Macedonski, Densusianu, Alexandru Vlahuță, Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, Dimitrie Anghel, Ioan A. Bassarabescu și Mihail Dragomirescu. Recenziile care au publicat opera sa includ Farul, Vieața Nouă, Sărbătoarea eroilor, Versuri și proză, Revista celorlalți, Flacăra, Adevărul literar, Îndreptar, Românul, Zorile, Revista Funda pentru Regale, Luceafărul, Viața Românească și România Literară.^[1]

Cruceanu a intrat în mișcarea muncii în 1919 și s-a alăturat Partidului Comunist Român la fondarea sa din 1921, deținând diverse funcții de conducere. Partidul a fost interzis în 1924, el fiind arestat și încarcerat cu diferite ocazii pentru activitatea sa politică. După Lovitura de stat de la 23 august 1944 și legalizarea partidului, el a continuat să fie activ în plan social și politic. Din 1950 până în 1970, a fost profesor la facultatea de limba și literatura română a Universității din București. De asemenea, a ocupat funcția de președinte la București al Societății de Științe Filologice.^[1]

Poezia simbolistă a lui Cruceanu a apărut în Altare nouă (1915), Fericirea celorlalți (1920) și Lauda vieții (1945); ultimul a avut atingeri realiste socialiste. Antologia din 1968 Versuri a reînviat un poet al cărui mediu și expresii aparțineau la începutul secolului XX. Opera de proză din 1924 Povestiri pentru tine a fost o incursiune în literatura fantastică; Perpessicius a comentat stilul său sigur și ideile unui „lirism esențial”. Memoriile sale, publicate în 1973 ca De vorbă cu trecutul, au inclus o serie originală de amintiri.

·       1893 - S-a născut Gheorghe Atanasiu, fizician român (d. 1972)

Gheorghe Atanasiu (n. 13 decembrie 1893, Iași – d. 4 aprilie 1972, București) a fost un fizician și geofizician român, membru titular al Academiei Române (din 1963). A efectuat cercetări în domenii ca: geomagnetism, optică, radioactivitate. A absolvit Facultatea de Științe din București, după care s-a specializat în Franța, unde a lucrat timp de patru ani după terminarea studiilor. A obținut doctoratul la Sorbona în anul 1924.

Întors în țară în 1925, a fost asistent la Institutul Electrotehnic, apoi conferențiar la Universitatea din Cluj. În 1937 a fost numit profesor la Universitatea din Cernăuți, iar în 1940 la cea din București. A fost inițiatorul cercetărilor geofizice din România, înființând în 1953 Catedra de Geofizică, unde a predat până în 1963.

A activat ulterior la Institutul de Fizică Atomică, Institutul de Fizică și la Centrul de Cercetări Geofizice al Academiei Române din București. A fost un deschizător de drum în multe domenii ale fizicii românești. A efectuat cercetări în domenii ca: geomagnetism, optică, radioactivitate. A publicat peste 70 lucrări de specialitate. A fost membru al Comitetului Român pentru Geodezie și Fizică. În anul 1964 a fost distins cu Ordinul Muncii cl. I.

·         1894: Fernando de Fuentes, regizor, scenarist și producător de filme mexican (d. 1958)

·        1900 - S-a născut Ionel Perlea, compozitor si dirijor roman. S-a nascut in comuna Bucu-Ograda, judetul Ialomita, iar dupa absolvirea cursurilor liceale a urmat studii muzicale la Conservatoriul din Munchen, respectiv din Leipzig.

Ionel (Jonel) Perlea  – foto: ro.wikipedia.org

Ionel (Jonel) Perlea (n. 13 decembrie 1900, Ograda, județul Ialomița, România – d. 29 iulie 1970, New York City, SUA) dirijor și compozitor român, din tată român (Victor Perlea) și mamă germană (Margarethe Haberlein). Primul sau concert a avut loc in 17 octombrie 1919 la Ateneul Roman din Bucuresti, muzicianul roman reusind sa atraga atentia asupra talentului sau. In 1926 a obtinut premiul onorific pentru compozitie la Concursul “George Enescu”, iar un an mai tarziu a fost invitat sa dirijeze la Opera din Cluj-Napoca.

Ionel Perlea a mai dirijat, cu scurte perioade de intrerupere, si Opera Romana din Bucuresti intre 1929-1936, dar a fost si la conducerea Conservatorului. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost inchis in lagare din Germania si Italia, iar dupa venirea comunistilor la putere a fost supus persecutiilor.

Recunoasterea internationala a dirijorului roman a venit in momentul in care maestrul Arturo Toscanini l-a desemnat urmas la pupitrul Orchestrei Simfonice din New York. Cu un an inainte de a se stinge din viata, Ionel Perlea a sustinut mai multe concerte in Bucuresti chiar daca starea sanatatii sale era destul de grava. Muzicianul s-a stins din viata pe 29 iulie 1970.

·         1906: Prințesa Marina a Greciei și Danemarcei (d. 1968)

·         1907: S-a nascut la Periș scriitorul roman  Grigore Băjenaru (d. 1986), cunoscut publicului mai ales pentru încântătorul sau  roman “Cişmigiu & Comp”. Grigore Băjenaru a studiat filologia şi filozofia la Bucureşti, apoi a lucrat ca profesor, trecand astfel prin  experienţe care se regăsesc în romanul “Bună dimineaţa, băieţi!”. A mai lucrat ca redactor al buletinului Institutului Astronomic şi a avut funcţii administrative la Primăria Bucureştiului şi la Galeriile de Artă.

·         1908 - S-a născut Simon Wiesenthal, supranumit "vânătorul de nazişti", supravieţuitor a cinci lagăre de exterminere, şi-a dedicat viaţa aducerii în faţa justiţiei a foştilor responsabili nazişti. (m. 20 septembrie 2005)
* 1916: Tatiana Baillayre (n. 13 decembrie 1916, Petrograd, Imperiul Rus - d. 1 ianuarie 1991, București) a fost o graficiană română, membră al Grupului Grafic și al grupului de artiști de la Bocșa Montană.^[1][2][3]Tatiana Baillayre, cunoscută și ca Tania Baillayre sau Balier, a fost fiica pictorului de origine franceză August Baillayre (1879-1962), profesor și director (1940-1941) al Academiei de Artă din Chișinău.^[4][5]

Tatiana Baillayre, cunoscută și ca Tania Baillayre sau Balier, a fost fiica pictorului de origine franceză August Baillayre (1879-1962), profesor și director (1940-1941) al Academiei de Artă din Chișinău.^[4][5]

A studiat la Facultatea de Litere de la Sorbona, Paris, și apoi a urma cursuri de artă la Școala de Arte plastice din Chișinău și la Academia de arte din București unde l-a avut profesor pe Jean Alexandru Steriadi și a fost laureată, în anul 1940, al Premiului Anastase Simu pentru grafică.^[1][2][3]

A fost căsătorită cu graficianul Gheorghe Ceglokoff.

Tatiana Baillayre și-a expus lucrările la numeroase saloane oficiale naționale precum și în numeroase expoziții personale din țară - București (1945, 1957, 1964, 1967, 1971, 1974, 1976, 1980, 1983), Cluj-Napoca (1948), Banat (1958), Timișoara (1974) - și din străinătate - Stockholm, împreună cu alți artiști ai Grupului Grafic, China, Uniunea Sovietică, Buenos Aires, Memphis, Torino, Londra, Paris.^[2]

A realizat portrete, compoziții și peisaje folosind tehnici variate precum gravura, acuarela, desenul și pictura și a ilustrat diferite ediții de carte.

Tatiana Baillayre-Ceglokoff
Date personale Născută 13 decembrie 1916 Petrograd, Imperiul Rus Decedată 1 ianuarie 1991 București Căsătorită cu Gheorghe Ceglokoff Naționalitate Română Ocupație pictoriță

·         1917: S-a născut la Chişinău, Miron Constantinescu, sociolog şi istoric marxist,om politic şi militant comunist; membru titular al Academiei Române din 1974 (m. 1974). A  fost activ încă din 1935, în rândurile UTC, iar din anul următor a devenit  membru al PCR. E arestat de Siguranța Statului pentru activitate comunistă și condamnat la 10 ani de muncă forțată, dar după căderea guvernării Ion Antonescu a fost eliberat, alături de ceilalți comuniști. A fost şef al  ziarului comunist „Scânteia” devenit  legal după 23 august 1944). A devenit membru în Biroul Politic (1948-1960), membru în CC al PCR (1945-1955, 1968-1974) și secretar al acestuia (1952-1954), președinte al Comisiei de Stat a Planificării (1949-1955), calitate în care a aplicat măsuri dure pentru îndeplinirea planului de producție, punând pe seama unor ipotetici sabotori orice nerealizare de plan. Alături de Iosif Chișinevschi, Constantinescu a fost exclus din conducerea partidului în 1957, pentru încercarea de a-l înlătura de la putere pe seful PMR, Gh.Gheorghiu Dej. Este readus în viața politică de Ceauşescu, devenind ministru al învățământului (1969-1970), vicepreședinte a l Consiliului de Stat (1972-1974), rector al Academiei de partid, Stefan Gheorghiu (1970-1972), președinte al  Marii Adunări Naţionle.

·    1917 - S-a născut Miron Constantinescu, sociolog marxist, istoric, om politic comunist, membru titular al Academiei Române.(d. 1974)

Miron Constantinescu (n. 13 decembrie 1917, Chișinău; d. 18 iulie 1974, București) a fost un sociolog marxist, istoric, om politic comunist român, membru titular al Academiei Române (1974). A urmat Facultatea de Filosofie din București și a obținut doctoratul în Științe sociale cu teza: Unitățile sociale și marxismul. Din punct de vedere politic a fost activ încă din 1935, în rândurile UTC. În anul următor, a devenit membru al PCR.

În timpul regimului Antonescu, a fost arestat de către Siguranța Statului pentru activitate comunistă și condamnat la 10 ani de muncă forțată. După căderea guvernării Ion Antonescu a fost eliberat, alături de ceilalți comuniști și în august 1944 a fost numit redactor-șef al Scânteii, fiind „primul boss roșu al Scânteii legale (de după 23 august 1944)”. A fost apoi membru în Biroul Politic, membru în CC al PCR, și secretar al acestuia, președinte al Comisiei de Stat a Planificării, etc.

·     1923 - S-a născut Philip Warren Anderson, fizician american, laureat al Premiului Nobel pe anul 1977. (d. 2020)

Philip Warren Anderson (n. 13 decembrie 1923, Indianapolis, Comitatul Marion, Indiana, SUA – d. 29 martie 2020, Princeton, New Jersey, SUA) a fost un fizician american, care a primit în anul 1977 împreună cu Nevill F. Mott și John H. van Vleck Premiul Nobel pentru Fizică. Anderson a contribuit cu următoarele teorii: localizarea, antiferomagnetism și superconductivitatea la temperaturi ridicate.

* 1923 - S-a născut Nicolae Purcărea, sculptor în lemn, deținut politic în închisorile comuniste (peste 20 de ani), memorialist (d. 2015)

Nicolae Purcărea (n. 13 decembrie 1923, Brașov – d. 25 septembrie 2015, Brașov) a fost un sculptor în lemn, deținut politic în închisorile comuniste (peste 20 de ani), memorialist. La Brașov, unde a urmat liceul, s-a înscris în Frățiile de Cruce, atras de ideile promovate de această organizație. Prima arestare avea să vină în 1942, pentru convingerile sale ideologice, primind o condamnare de 15 ani. A fost eliberat în aprilie 1944, după ce a trecut prin închisorile din Brașov, Văcărești, Pitești și Alba Iulia.

În 1945 a reușit să dea admiterea la Academia Comercială din Brașov, cu toate că în decursul acelui an a mai fost închis două săptămâni la Brașov și câteva luni în lagărul de la Caracal. În timpul studiilor a fost permanent urmărit de Siguranță, fiind din nou reținut pentru 10 zile în decembrie 1947. Înțelegând pericolul unei noi arestări (urmată de o posibilă condamnare), a fugit în Munții Argeșului unde s-a alăturat grupului de partizani condus de Dumitru Apostol.

În 1949 a fost prins și trimis la închisoarea din Craiova, ulterior devenind victimă a „experimentului Pitești”. A intrat în procesul de reeducare pe 6 decembrie 1949, fiind bătut de un „comitet” condus de Alexandru Mărtinuș. A fost torturat o lungă perioadă, rezistanța sa de a nu renunța la credința creștină și de a nu declara informații suplimentare înfuriindu-l pe Eugen Țurcanu. Acesta din urmă l-a bătut pe Nicolae Purcărea până când i-a rupt 3 coaste și i-a spart timpanul, cauzându-i o pierdere temporală a auzului.

Gravele torturi l-au adus pe Purcărea într-o stare de inconștiență permanentă. În vara lui 1951 a fost transferat la Canal, revenind la Pitești în 1952, fără a ști că procesul de „reeducare” fusese oprit, apoi la Gherla, unde l-a avertizat pe Ion Sadovan de pericolul studenților reeducați, fapt pentru care a fost trimis câteva luni la izolare, apoi la Codlea și din nou la Gherla. Eliberat în 1956, a primit domiciliu obligatoriu doi ani în Lătești, Bărăgan.

S-a căsătorit un an mai tîrziu, dar a fost rearestat în 1958 și închis în diferite colonii de muncă, precum și în temnița Aiudului. Eliberat în 1964, a trăit în Brașov, în casa părintescă, dedicându-se sculpturii în lemn, deprinsă în detenție. A devenit unul dintre cei mai apreciați sculptori de inspirație populară din România, și și-a scris memoriile din lungii ani de detenție politică la 90 de ani: Urlă haita…Pitești, Canal, Gherla, Jilava, Aiud (2012)

·         1925: S-a nascut Ovidiu Maitec, sculptor român, membru corespondent al Academiei Române, vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici (1968–1973) (d. 18.03.2007, Paris). Ovidiu Maitec (n. 13 decembrie 1925, Arad – d. 18 martie 2007, Paris), sculptor român, profesor universitar și membru titular al Academiei Române.
Studii:

• A absolvit în 1950 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București
• Între 1950 și 1956 este asistent la Catedra de anatomie artistică a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București.

Expoziții personale:

• 1969 Cercle Gallery - Londra
• 1973 Kettle's Yard Gallery - Cambridge
• 1974 Richard Demarco Gallery - Edinburgh; Bleucoat Gallery - Liverpool; Galeria Orizont București;
• 1977 Alwin Gallery - Londra
• 1983 Institutul Cultural Italian- București
• 1985 Sala Dalles, București
• 1993 La Tour des Cardinaux- Isle-sur-la-Sorgue
• 1996 Galeria Catacomba, București
• 2001 Muzeul Național de Artă al României (cu Sultana Maitec)
• 2004 "Lemn și aur" Galeria Allianz-Țiriac, București (cu Sultana Maitec)
• 2006 Pictură și Sculptură Casa Academiei Române, București (cu Sultana Maitec)
• 2019 "#Maitec - Lemn Aur Lumina " Muzeul Național de Artă al României (cu Sultana Maitec, Dana si Stephane Maitec)

Lucrări monumentale:

• 1958 „Minerul”- bronz - Anina
• 1967 „Meșterul Manole” - piatră - Pitești
• 1970 „Televiziunea” - bronz - București
• 1975 Monumentul „Mihai Eminescu” - Cluj și „Coloană și Aripi”- Teatrul Național București
• 1990 Monumentul „Mihai Eminescu” - Oradea

* 1925: Nicolae Proca (n. 13 decembrie 1925, în Slănic-Muscel - azi Slănic, Argeș - d. 9 iulie 2007) a fost un jucător și antrenor de fotbal român.

·      1925 - S-a născut actorul american Dick Van Dyke.

Dick Van Dyke - foto: radiotimes.com

Dick Van Dyke (născut Richard Wayne Van Dyke la 13 decembrie 1925), actor de film american.

·   1929 - S-a nascut Christopher Plummer, actor canadian de teatru şi film („Sunetul muzicii”, „Iisus din Nazaret”).

Arthur Christopher Orme Plummer
foto: classicmoviechat.com

Arthur Christopher Orme Plummer (n. 13 septembrie 1929 în Toronto, Canada), actor canadian de film, teatru și televiziune.

* 1939: Zeno Gârban (n. 13 decembrie 1939, Timișoara) este un chimist român, membru corespondent al Academiei Române din 2011.^[1]

·         1943: S-a născut la Deva, sculptorul Mihai Caranica. A urmat studii de geologie la Bucureşti (1963-1966) şi între 1968-1970, Şcoala de Artă Populară din Bucureşti. În 1979 a avut prima expoziţie în Bucureşti, iar în 1980 la  Galeria Mica din Cluj. În 1982 a părăsit România stabilindu-se în  Germania, iar în 1984 a plecat în SUA. În 1983 prezintă o expoziţie cu lucrările sale la Raphael Gallery, în Frankfurt, Germania.

·         1943: Bob Robert Brier egiptolog american

·         1944 - S-a născut Ron Caines, saxofonist, pianist şi vocalist britanic (East Of Eden).

·         1944 - S-a născut Marti Webb, cântăreaţă britanică.
* 1947: Ioan Bocșa (n. 13 decembrie 1947, Oarda de Jos, Alba) este un solistde muzică populară ardelenească, profesor universitar în Cluj-Napoca.

Ioan Bocșa s-a născut la 13 decembrie 1947, la Oarda de Jos, Alba.

Ioan Bocșa este absolvent, în anul 1970, al Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”^[1] din Cluj-Napoca.Din anul 1994, Ioan Bocșa este conferențiar universitar la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, la Modulul de folclor al acestei Academii de Muzică. Actualmente, este profesor universitar în cadrul Academiei de Muzica „Gheorghe Dima” din Cluj Napoca.Filmografie:

• Balada pentru Munții Apuseni
• Colinde Transilvane

·         1948 - S-a născut David O'List, chitarist şi compozitor britanic (Roxy Music).

·         1948 - S-a născut Tony Gomez, clăpar ceylonez (Foundations).

·         1948 - S-a născut Ted Nugent, chitarist, vocalist şi compozitor american (Amboy Dukes).

·         1948 - S-a născut Jeff Baxter, chitarist american (Doobie Brothers).

·         1949 - S-a născut Tom Verlaine (Thomas Miller), chitarist, vocalist şi compozitor american (Television).

·         1952 - S-a născut Alan Love, vocalist britanic (Merlin).

·         1954 - S-a născut John Anderson, vocalist, chitarist şi compozitor american.

·         1954 - S-a născut Berton Averre, chitarist şi clăpar american (The Knack).

·      1957 - S-a nascut Steve Buscemi, actor, scenarist şi regizor american.

Steven Vincent „Steve” Buscemi - foto: en.wikipedia.org

Steven Vincent „Steve” Buscemi, născut la 13 decembrie 1957, în Brooklyn, New York City, SUA, actor de film și teatru, scenarist și regizor american.

* 1960: Daniel Savu (n. 13 decembrie 1960, Ploiești, Prahova) este un politicianromân, membru al PSD. Daniel Savu s-a născut la 13 decembrie 1960, în Ploiești, Prahova. A absolvit Facultatea de Aeronave București (1985). A urmat „Colegiul Național de Apărare” (2008).

A fost inginer la Întreprinderea de Construcții Aeronautice Brașov (1985-1991) și la Institutul de Cercetări Aerospațiale M.Ap.N., Crângu lui Bot (1991-1992). Înainte să se înscrie în PSD, în 2000, Daniel Savu a fost ofițer, Serviciul Român de Informatii Prahova (1992-1999).^[1][2]. În perioada 1999-2000 a fost director la „Pro Bio-Cercetare" SA, Ploiești. A fost consilier municipal în Ploiești.^[1] În timpul guvernării PSD (2000-2004), Savu a fost directorul filialei prahovene a APAPS (actualul AVAS) (2001-2004).^[1] În 2004, Daniel Savu a fost numit președintele executiv al PSD Prahova.^[1] În anul 2007, Savu a devenit senator, după decesul lui Antonie Iorgovan.^[1] La începutul lunii aprilie 2016, a demisionat din PSD.^[3]

În cadrul activității sale parlamentare, Daniel Savu a fost membru în următoarele grupuri parlamentare de prietenie:

• Legislatura 2004-2008: Republica Kazahstan, Ucraina, Georgia, Republica Argentina;
• Legislatura 2008-2008: Republica Finlanda, Republica Armenia, Japonia;
• Legislatura 2012-2016: Sultanatul Oman, Japonia, Republica Franceză-Senat.

În legislatura 2008-2012, Daniel Savu a inițiat 28 de propuneri legislative din care 4 au fost promulgate legi iar legislatura 2012-2016 a inițiat 57 de propuneri legislative din care 15 au fost promulgate legi.

·         1961 - S-a născut Austin Sorenson, vocalist şi compozitor norvegian (Fra Lippo Lippi).

·         1962: S-a născut instrumentistul, compozitorul şi aranjorul  Vlady Cnejevici. Este considerat unul dintre cei mai buni claviaturişti români şi s-a alăturat grupului Compact in urmă cu 20 de ani. 

* 1964: Mario Marinică (n. 13 decembrie 1964) este un antrenor român de fotbal, Deține UEFA Pro Licence, cea mai importantă calificare pentru antrenorii profesioniști de fotbal. Palmaresul sau în România include antrenorat în cadrul cluburilor Gloria Buzău, Sportul Studențesc, FC Argeș Pitești, Rocar București și Cimentul Fieni.^[1] A pregătit și echipa de Liga a II-a sud-africană, Black Leopards.^[2] Marinică a lucrat și în Anglia, la dezvoltarea tinerilor fotbaliști atât la Crystal Palace FC cât și la tineretul echipei Arsenal FC.

Cariera lui de jucător include etape în cadrul echipelor: Rocar București, Dinamo București și Steaua București.

·         1969: S-a nascut Murat Nasyrov, cântareţ, compozitor şi artist rus; (d. 19.01.2007).

·         1973: Eduard-Stelian Martin (n. 13 decembrie 1973) este un politician român, fost membru al Parlamentului României în perioada 2004 - 2016.^[1] În legislatura 2004-2008, Eduard-Stelian Martin a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Columbia, Arabia Saudită și Republica Federativă a Braziliei; în legislatura 2008-2012, el a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Arabă Egipt, Irlanda și Egipt iar în legislatura 2012-2016, el a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Rewpublica Irak, Regatul Țărilor de Jos (Olanda) și Republica Bulgaria.
* 1974: Vasile Jula (n. 13 decembrie 1974 în Dej, Cluj) este un fotbalist român care joacă pentru echipa FC Zalău pe postul de fundaș central.

·         1982: Elisa Di Francisca, scrimeră italiană, campioană olimpică la floretă
* 1984: Monica Andreea Andrei (n. 13 decembrie 1984, Brăila) este o cântăreață română.

Monica a debutat în anul 1992 la Festivalul pentru copii „Șotron”, după care a colaborat cu TVR1 și TVR Iași, la emisiunile „Feriți-vă de măgăruș” și „Șapte note fermecate”.

A absolvit Școala Populară de Artă (secțiile orgă electronică și canto), a cântat cu Giulia Anghelescu și Andreea Antonescu în trupa „Flash”.

După plecarea Claudiei Pavel din trupa Candy, Monica Andrei a devenit membră a trupei Candy alături de Giulia Anghelescu și Selena Vasilache. Din anul 2006 Monica s-a dedicat unei cariere solo, fiind susținută de fostul impresar al trupei, Lucian Ionescu, reușind să scoată doar un singur videoclip, pentru piesa „Cherry Babe”. Insuccesul avut în țară o determină să încerce să se lanseze în străinătate.

În anul 2006, tatăl Monicăi l-a acuzat pe impresarul Lucian Ionescu că a convins-o pe Monica să pozeze goală și că s-a folosit de ea pentru a promova imaginea trupei, însușindu-și numai el onorariul.^[1]

Monica are un băiat numit Matei, tatăl copilului a părăsind-o chiar înainte de nuntă.

* 1989: Taylor Swift, cântăreață din Statele Unite ale Americii
* 1993: Andreea Stefanescu (n. 13 decembrie 1993, Iași, România) este o gimnastă italiană de origine română, decorată cu Ordinul Național de Merit al Republicii Italiene,^[1] precum și cu cea mai înaltă disticție a Comitetului Olimpic Italian, Collare d'oro al merito sportivo
* 1997: Silvia Claudia Simionescu,^[2] (n. 13 decembrie 1997, București) cunoscută sub numele de scenă Karmen, este o cântăreață de muzică pop și R&B din România. Aceasta este fiica lui Adrian Minune, un cunoscut cântăreț de manele.^[3] Primul single al artistei, „Domino”, a fost lansat în 2015. Doi ani mai târziu, Karmen a semnat cu casele de discuri ATOM și Global Records.

Primul single a lui Karmen, „Domino”, a fost lansat în 2015.^[4] În 2017, Karmen a semnat cu Global Records, prima ei piesă alături de casa de discuri fiind „You Got It”.^[5] Versurile acesteia au fost scrise de Karmen împreună cu Achi, Ira și Alex Căliman.^[6] Piesa a fost licențiată în Turcia, Japonia și Polonia.^[7] Tot în 2017, Karmen a fost nominalizată pentru premiul „Best Pop Artist” din cadrul Elle Style Awards.^[8]

Single-ul „Lock My Hips”, lansat pe 16 mai 2018, a marcat prima colaborare a lui Karmen cu un artist internațional, Krishane.^[9] Piesa a ajuns pe locul 1 în Airplay 100,^[10] cea mai bună clasare a artistei în top.

Între 2016 și 2018, Karmen a fost într-o relație cu regizorul Bogdan Daragiu, cel care a regizat mai multe videoclipuri pentru piesele lansate de aceasta

Karmen

* 2001: Cristian Dumitru (n. 13 decembrie 2001, Buzău, România) este un fotbalist care joacă pentru Academica Clinceni. A jucat în Europa League 2019-2020 marcând 1 gol și dând o pasă de gol în victoria obținută împotriva lui Milsami Orhei 2-1.