1. /9 DECEMBRIE 2022 - ISTORIE PE ZILE:  Evenimente; Nașteri

Evenimente

·  480 - Odoacru, primul rege germanic al Italiei, ocupa Dalmatia.

Odoacru – foto – cersipamantromanesc.wordpress.com

Odoacru (latină Flavius Odoacer, n. 433–d. 493), a fost rege al Italiei, din anul 476 până la moartea sa. Domnia sa marchează sfârșitul Imperiului Roman în Europa de Vest și începutul Evului Mediu. Odoacru a fost un general roman, un foederatus germanic, care a condus o revoltă finalizata cu detronarea ultimului împărat roman de Apus, Romulus Augustus, la 4 septembrie 476, devenind primul rege de origine non-romană al Italiei.

Deși toată puterea din Italia era în mâinile lui, a domnit în numele lui Julius Nepos și, după moartea acestuia în 480, ca un client al împăratului de la Constantinopol, Zenon. Este menționat ca rege latin (Latin rex) în multe documente și el însuși a folosit cel puțin o dată această titulatură.

·         536: Razboiul cu gotii: Generalul bizantin Belisarius ocupă Roma fără rezistentă, după ce barbarii goți care o ocupau au fugit.

* 730 - In Batalia de la Marj Ardabil, khazarii condusi de Barjik distrug o armata araba ucigandu-l pe comandantul acesteia Jarahibn Abdallah al Hakami.

·       1425 - A fost fondata Universitatea Catolica din Leuven, Tarile de Jos.

·         1671: Răscoala împotriva domnitorului Gheorghe Duca, condusă de boierii Mihalcea Hâncu și Apostol Durac, cauzată de fiscalitatea excesivă. Răsculații îl alungă pe Gheorghe Duca din țară, însă reîntors cu ajutor turco–tătar, acesta reprimă răscoala. Gheorghe Duca (d. 1685) a fost domn al Moldovei de trei ori: septembrie 1665 – mai 1666; noiembrie 1668 – 10 august 1672; noiembrie 1678 – 25 decembrie 1683 și al Munteniei: noiembrie/decembrie 1674 – 29 noiembrie 1678. În 1680, turcii îl numesc hatman al Ucrainei. A fost crescut în casa domnului lui Vasile Lupu si a  venit  pe tronul Moldovei pentru prima dată după moartea lui Eustatie Dabija în septembrie 1665, datorită susținerii soacrei sale Dafina Doamna și a Cupăreștilor. A  pornit  un șir de dăjdii (dări) care sărăcesc cumplit țara, ceea ce a dezlănțuit în octombrie 1671, răscoala lui Mihalcea Hâncu si Apostol Durac. Răscoala a fost cu greu potolită, în 1672, cu ajutor turco-tătar. În aprilie 1683, merge la Viena pentru a-i ajuta pe turci la asediul cetății. În lipsa lui, dar și datorită insuccesului turcilor la Viena, boierii se răscoală la îndemnul lui Ștefan Petriceicu, iar polonezii și cazacii invadează țara. Duca este prins la întoarcere la 25 decembrie 1683 și dus în Polonia  unde moare în închisoare în 1685. A fost căsătorit cu Anastasia, fiica Dafinei, soția lui Eustatie Dabija. A ctitorit biserica Cetățuia, în a cărei plan se regăsește structura și elevația monumentului Trei Ierarhi din Iași.

·         1793: A fost fondat la New York de catre Noah Webster, primul ziar american, „American Minerva”.

·    1824 - A avut loc bătălia de la Ayacucho (Peru) , prin care fortele indepedentiste conduse de generalul Antonio Jose de Sucre au pus capat dominaţiei coloniale spaniole.

Bătălia de la Ayacucho (Peru)  foto: ro.wikipedia.org

·         1843: Prima felicitare de Craciun. Pictorul şi academicianul britanic John Callcott Horsley a avut ideea ilustrării unei FELICITĂRI DE CRĂCIUN, la cererea lui Sir Henry Cole, unul dintre prietenii lui şi primul director al „Victoria and Albert Museum”. Acesta din urmă a sugerat realizarea unei FELICITĂRI DE CRĂCIUN pe care să o poată trimită celor dragi. Felicitarea prezenta o familie la masa si cuvintele “Crăciun Fericit şi un An Nou fericit pentru tine”. Horsley a desenat prima felicitare de Craciun in 1840, insa a ajuns la vanzare abia in 1843, cand s-au comercializat 1000 bucati pentru 1 pence fiecare. FELICITĂRILE DE CRĂCIUN au fost tipărite prin tehnica litografierii alb-negru şi colorate ulterior manual, de un artist pe nume Mason. Aceste felicitari au stârnit însă şi controverse, intrucât în desenul lui Horsley apărea o familie şi mai mulţi copii carea beau vin, mulţi au considerat că acestea ar încuraja consumul de alcool.

·         1846: În sala „Momolo" din București are loc primul concert al lui Franz Liszt, susținut în România. Franz Liszt sau Liszt Ferenc (n. 22 octombrie 1811, Raiding, în lb. maghiară Doborján, Imperiul Austriac, astăzi Burgenland, Austria – d. 31 iulie 1886, Bayreuth, Bavaria), compozitor maghiar și unul dintre cei mai renumiți pianiști ai tuturor timpurilor.

·         1865: Deputaţii români din Dieta Transilvaniei protesteaza contra “unirii” Transilvaniei cu Ungaria.

·     1893 - Se semneaza la Bucureşti o noua convenţie comerciala româno-austro-ungara pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate, care marchează încheierea “războiului vamal” început la 1886. Convenţia intră în vigoare la 2 iunie 1894.

·       1894 - A intrat în exploatare prima linie de tramvai electric din Bucureşti.

Tramvaiul electric din Timișoara – 1899 – foto: ro.wikipedia.org

Linia facea legătura dintre Cotroceni şi Obor. Odata cu inaugurarea primei linii de tramvai electrice, Bucureştiul devenea o capitală în pas cu vremea sa. Purtând numărul 14, tramvaiul electric circula de la Cotroceni până în mahalaua Obor şi retur, fiind prima astfel de linie de transport din România şi printre primele şi din Europa.

·         1900: La Paris a avut loc prima audiere a piesei „Nocturnos”, de Claude Debussy.

·     1905 - „Salome”, primul act al operei compozitorului german Richard Strauss, după o poveste de Oscar Wilde, a avut prima reprezentaţie la Dresda, unde a fost condamnată pentru obscenitate.

1905 Dresden premier poster – foto: en.wikipedia.org

·      1916 - Primul Război Mondial - A inceput Bătălia de la Râmnicu Sărat (9/22 decembrie – 14/27 decembrie 1916), parte din Participarea României la Primul Război Mondial. S-a terminat cu înfrângerea forțelor ruso-române de către trupele Puterilor Centrale.

Bătălia de la Râmnicu Sărat (9/22 decembrie – 14/27 decembrie 1916), parte din Participarea României la Primul Război Mondial (Actiunile militare de pe aliniamentul Râmnicu Sărat Viziru, 1916) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Râmnicu Sărat s-au desfășurat între 9/22 decembrie – 14/27 decembrie 1916 și au avut ca rezultat înfrângerea forțelor ruso-române de către trupele Puterilor Centrale. Luptele s-au desfășurat după încercarea de rezistență pe aliniamentul Cricov-Ialomița, încheiată cu victoria forțelor centrale. După înfrângerea încercării de rezistență pe acest aliniament, forțele române și ruse au fost nevoite să continue mișcarea generală de retragere către sudul Moldovei.

* 1916 - Primul Război Mondial - A inceput Lupta de la Cașin (9/22 decembrie – 18/31 decembrie 1916), parte din Participarea României la Primul Război Mondial. Germanii sunt opriţi pe linia strategică de fortificaţii Focşani–Nămoloasa trecând prin Valea Caşinului şi Valea Putnei.

Lupta de la Cașin (9/22 decembrie – 18/31 decembrie 1916) Parte din Participării României la
Primul Război Mondial – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Lupta de la Cașin a fost o acțiune militară de nivel tactic, desfășurată pe Frontul Român, în timpul campaniei din anul 1916 a participării României la Primul Război Mondial. Ea s-a desfășurat în perioada 9/22 decembrie – 18/31 decembrie 1916 și a avut ca rezultat stoparea înaintării forțelor Puterilor Centrale, în ea fiind angajate forțe aliate din Divizia 15 Infanterie, Brigada 7 Mixtă și Divizia 14 Infanterie rusă și forțe ale Puterilor Centrale din Divizia 49 Rezervă germană, Divizia 187 Infanterie germană și Divizia 71 Infanterie austro-ungară. A făcut parte din acțiunile militare care au avut loc în stabilizarea frontului pe Siret.

·         1916: Are loc, în Sala Teatrului Național din Iași, deschiderea Parlamentului. Regele Ferdinand I a citit mesajul tronului care conținea hotărârea de a lupta până la capăt, nevoia solidarității naționale dar și promisiunea unor reforme esențiale în viitor.

·         1923:  România a semnat, la Geneva, Convenţia şi statutul privind regimul internaţional al căilor ferate.

·         1931: Spania devine republică.

·    1933 - Consiliul de Ministri al Romaniei a hotărât dizolvarea Gărzii de Fier, la scurt timp înainte de organizarea alegerilor, pentru ca legionarii să nu poată participa la scrutin.

Miscarea Legionara - foto preluat de pe commons.wikimedia.org

În toamna anului 1933, după căderea guvernului Vaida-Voevod, regele Carol îl însărcinează pe liberalul I.G. Duca cu formarea noului unui nou guvern și, potrivit tradiției politice, organizarea unor noi alegeri parlamentare (în perioada interbelică, schimbarea guvernului atrăgea după sine dizolvarea Parlamentului și organizarea de noi alegeri).

Guvernul Duca (14 noiembrie – 30 decembrie) a avut o durată scurtă de viață, din cauza asasinării premeriului în data de 29 decembrie. Asasinatul a reprezentat răzbunarea legionarilor pentru dizolvarea Gărzii de Fier, hotărâtă în Consiliul de Miniștri pe 9 decembrie 1933, la scurt timp înainte de organizarea alegerilor, penntru ca legionarii să nu poată participa la scrutin.

La momentul respectiv, în ciuda faptului că Garda de Fier era considerată de mulți o grupare extremistă, măsura guvernului Duca a fost totuși criticată drept autoritară. Duca a motivat însă gestul prin nevoia de a păstra ordinea socială și chiar existența statului. Același argument fusese folosit în 1924, când Partidul Comunist a fost scos în afara legii, fiind definit drept organizație ce pune în pericol chiar existența statului.

·         1934: Dinu Lipatti primește Premiul de compoziție „George Enescu” pentru suita simfonică „Șătrarii”. Dinu (Constantin) Lipatti (n. 19 martie 1917, București; d. 2 decembrie 1950, Geneva), pianist, compozitor și pedagog român. A fost ales postum membru al Academiei Române.

·         1938: Legația României de la Paris este ridicată la rangul de ambasadă, ambasador fiind numit Gheorghe Tătărescu.

·         1941: Al Doilea Război Mondial: China declară război Japoniei, Germaniei și Italiei.

·         1948: Adunarea Generala ONU adoptă „Convenția pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid”.

·         1960: Este semnat, la Washington, primul Angajament postbelic, în domeniul culturii, învățământului și știintei între Româniași SUA.

·         1965: Primul Tren electric al CFR-ului circulă între Predeal si Brașov.

·        1966 - În România, a intrat în funcţiune Hidrocentrala Vidraru, de pe râul Argeş.

Barajul Vidraru – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Hidrocentrala Vidraru a fost pusă în funcţiune pe 9 decembrie 1966. Construirea barajului Vidraru a durat cinci ani și jumătate începând în anul 1960. Pentru această realizare au fost necesare 42 km de tunel subteran, au fost excavate 1.768.000 de m3 de rocă, din care aproximativ 1 milion în subteran, s-au turnat 930.000 m3 de beton din care 400.000 de m3 în subteran și, de asemenea, au fost instalate 6300 de tone de echipament electromecanic.

La data de finalizare aceasta s-a situat, masurat la înălțime, aproximativ pe locul 8 în Europa și pe locul al 20-lea în lume, cu cei peste 166 metri înălţime, 25 metri grosime la bază şi 6 metri grosime la coronament. Lacul de acumulare poate cuprinde 465 milioane metri cubi de apă. Iniţial, Centrala Hidroelectrică Vidraru utiliza potenţialul hidroenergetic al Argeşului pe un sector de 28 km lungime, între Cumpăna şi Oeşti, valorificând o cădere totală de 324 metri.

·       1967 - Marea Adunare Naţională a ales în locul lui Chivu Stoica, în funcţia de preşedinte al Consiliului de Stat, pe Nicolae Ceauşescu.  S-a format un nou guvern condus de Ion Gheorghe Maurer.

Nicolae Ceauşescu şi Chivu Stoica la Adunarea activului de bază al Forţelor Armate ale României. (30-31 mai 1967) – foto preluat de pe „Fototeca online a comunismului românesc”, Cota: 282/1967

Consiliul de Stat a reprezentat un organ colegial, care a deținut funcțiile și atribuțiile unui șef de stat al Republicii Populare Romîne și al Republicii Socialiste România în perioada 1961-1989, înlocuind Prezidiul Marii Adunări Naționale. Înființat în martie 1961, Consiliul de Stat era format inițial dintr-un președinte, trei vicepreședinți și 13 membri. Consiliul de Stat a fost menținut și de Constituția RSR din 1965.

Numărul membrilor a fost mărit la 15 în decembrie 1967 și la 22 în martie 1969. În anul 1974, Constituția a fost modificată, creându-se funcția de președinte de republică, îndeplinită de o singură persoană, iar numărul de vicepreședinți ai Consiliului de Stat a fost mărit la 4.

Prin Decretul – Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea și funcționarea Consiliului Frontului Salvării Naționale se creează funcția de președinte al Consiliului. Acest Decret – Lege încredințează exercitarea atribuțiilor de șef de stat președintelui consiliului, care a fost Ion Iliescu.

·         1968 - In SUA a avut loc prima demonstraţie a utilizării mouse-ului,unul dintre cele mai importante dispozitive periferice de introdus comenzi ale computerelor moderne.

The first prototype of a computer mouse, as designed by Bill English from Engelbart’s sketches – foto: en.wikipedia.org

Mausul a fost inventat de Douglas Engelbart la Stanford Research Institute în anul 1963 după un vast test de utilizabilitate. Dispozitivul a mai fost denumit în engleză și bug (gândac), dar denumirea a dispărut în favoarea celei de mouse, care înseamnă soarece. Primul maus era relativ voluminos și folosea două roți dințate perpendiculare una față de alta: rotația fiecărei rotițe era translatată în mișcare de-a lungul unei axe a planului.

Engelbart a primit patentul US3541541, la data de 17 noiembrie 1970, sub numele „Indicator de poziție X-Y pentru un sistem de afișare”. Pe atunci Engelbart se gândea ca utilizatorii să țină mausul cu o mână, în timp ce cu cealaltă tastau pe o tastatură având cinci taste.

·         1972:  România aderă la Fondul Monetar Internaţional şi la Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare, instituţii specializate ale ONU.

·        1987 - A inceput Intifada populatiei palestiniene impotriva ocupantilor israelieni in Fasia Gaza. Numita de asemenea si „Razboiul pietrelor”, Intifada a fost o revolta generala si spontana a populatiei arabe palestiniene impotriva ocupatiei israeliene. Aceasta a luat sfarsit in anul 1993, dupa semnarea acordurilor israeliano- palestiniene de la Oslo.

·        1990 - Lech Walesa, fondator al sindicatului “Solidaritatea”, a devenit presedinte al Poloniei, fiind primul conducator al tarii ales in mod direct.

Lech Wałęsa - foto – ro.wikipedia.org

Lech Wałęsa (n. 29 septembrie 1943) om politic, lider sindical și activist pentru drepturile omului din Polonia.

·         1991: Este adoptat „Acordul privind crearea unei Uniuni politice, economice și monetare”, la reuniunea la nivel înalt a CEE de la Maastricht. Tratatul de la Maastricht va intra în vigoare de la 1 nov 1993 și va fi înlocuit de Tratatul de la Amsterdam (2 oct. 1997 ).

·        1992 - Despartirea printului Charles al Marii Britanii de Lady Diana a devenit publica.

2-13-1992 Polo Jaipur, India Prince Charles and Princess Diana Photo By:dave Chancellor-alpha-Globe Photos, Inc 1992 – foto: ro.pinterest.com

Premierul britanic John Major a anuntat separarea cuplului princiar, explicand ca Lady Di si Charles au decis in mod amiabil sa puna punct casatoriei. Anuntul a confirmat zvonurile care au inceput sa circule cu cativa ani inainte si care indicau ca intre cei doi exista neintelegeri. Cuplul s-a casatorit in 29 iulie 1981, nunta fiind transmisa in direct la televiziune in peste 70 de state.

Un an mai tarziu s-a nascut primul copil, printul William, iar cel de-al doilea, printul Henry, in 1984. Casnicia dintre Charles si Lady Di nu a fost una fericita, fiind macinata de infidelitati si scandaluri. Printul nu a putut renunta la prietenia mai mult decat stransa cu una dintre iubitele sale din tinerete, Camilla Parker Bowles, in vreme ce Diana a incercat sa isi gaseasca alinare in bratele altor barbati.

Desi separati, cei doi au continuat sa isi indeplineasca atributiile monarhice pana in august 1996, cand s-a pronuntat divortul. Un an mai tarziu, pe 31 august, Diana Spencer si-a pierdut viata intr-un accident de masina petrecut la Paris, impreuna cu ea murind si iubitul ei, Dody Fayed. In primavara lui 2005, printul Charles s-a casatorit cu Camilla Parker Bowles.

·        1993 - S-a pronunţat sentinţa în procesul „grupul Ilaşcu” din Republica Moldova.

Pe banca acuzaţilor tribunalului ilegitim de la Tiraspol în cazul “grupului Ilaşcu”; de la stînga la dreapta: Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco şi Ilie Ilaşcu (1993) – foto: ro.wikipedia.org

Pe 9 decembrie 1993, un tribunal ilegitim de la Tiraspol din “autoproclamata republica moldoveneasca nistreana“, a pronunţat sentinţa în procesul grupului de patrioţi români cunoscut de opinia publică mondială sub numele de „grupul Ilaşcu”. Membrii “grupului Ilaşcu” sunt români cu toţii născuţi în diferite localităţi ale Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (R.S.S.M.) şi domiciliaţi ulterior în Transnistria.

Între 2 şi 4 iunie 1992, Ilie Ilaşcu, Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco, Tudor Petrov Popa, Petru Godiac şi Valeriu Garbuz au fost arestaţi la domiciliile lor de la Tiraspol de persoane care purtau uniforme cu însemnele Armatei a 14-a a fostei Uniuni ale Rrepublicilo Sovietice Socialiste (U.R.S.S.).

Aceştia au fost acuzaţi de autorităţile transnistrene de crime de război şi acţiuni de terorism. În urma pronunţării sentinţei, fără drept de recurs, din 9 decembrie 1993 Ilie Ilaşcu a fost condamnat la moarte prin împuşcare, iar ceilalţi 5 membri la privaţiune de libertate pe termene de la 2 la 15 ani.

Procesul de judecată se consideră neechitabil deoarece de-a lungul lui nu s-a respectat prezumţia de nevinovăţiei şi au fost administrate probe prefabricate pentru susţinerea acuzaţiilor, membrii “grupului Ilaşcu” condmnîndu-se pentru “delictul” de a fi luptat pentru independenţa şi integritatea ţării lor de baştină – Republica Moldova (succesoarea de dreapt a R.S.S.M.) devenită stat independent din 1991.

Unul din membrii “grupului Ilaşcu“, Valeriu Garbuz, a fost eliberat peste cîteva luni, după ce a recunoscut aşa zisa vină incriminată acestui grup de autorităţile transnistrene. La scurt timp după eliberare, Garbuz a declarat că a fost maltratat de angajaţii ministerului securităţii din Tiraspol. Garbuz este singurul dintre acuzaţi care a recunoscut învinuirile aduse “grupului Ilaşcu“.

Este considerat de membrii “grupului Ilaşcu” securist infiltrat în rîndurile lor. Petru Godiac a fost eliberat la 12 iunie 1994, după ce i-a expirat termenul de doi ani de detenţie. După ce s-a tratat un timp îndelungat, Petru Godiac s-a stabilit în România.

Ilie Ilaşcu a fost eliberat în mai 2001, după 9 ani de detenţie, primind ulterior cetăţenie română şi devenind senator român din partea Partidului “România Mare“. În iunie 2004, a fost eliberat Alexandru Leşco, şi el cu cetăţenie română, după expirarea termenului de 12 ani de detenţie la care fusese condamnat. Andrei Ivanţoc a fost eliberat la 2 iunie 2007, după 14 ani de detanţie, în timpul unor momente de haos şi derută la graniţa transnistreană.

A fost adus aproape de bariera vamală de la Tighina cu maşina, după 2 ore de la ora anunţată iniţial, reprezentanţii autorităţilor transnistrene i-au citit ordinul prin care se anunţa că este persona non-grata pe teritoriul Transnistriei şi nu are voie să revină înapoi, adăugîndu-se că acesta este documentul în baza căruia va fi predat autorităţilor Republicii Moldova.

Eliberarea lui Tudor Petrov Popa a survenit abia la 4 iunie 2007, la două zile după eliberarea lui Andrei Ivanţoc, şi s-a petrecut, fără incidente, la Dubăsari, pe malul stîng al Nistrului, unde el era aşteptat de rude, de fostul său coleg de detenţie, Alexandru Leşco (eliberat în 2004), de personalităţi publice şi de ziarişti. Astăzi toţi membrii grupului Ilaşcu sunt în libertate locuid în România sau Republica Moldova avînd interdicţie de a intra în Transnistria.

·        1993 - S-a pronunţat sentinţa în procesul „grupul Ilaşcu” din Republica Moldova.

Pe banca acuzaţilor tribunalului ilegitim de la Tiraspol în cazul “grupului Ilaşcu”; de la stînga la dreapta: Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco şi Ilie Ilaşcu (1993) – foto: ro.wikipedia.org

Pe 9 decembrie 1993, un tribunal ilegitim de la Tiraspol din “autoproclamata republica moldoveneasca nistreana“, a pronunţat sentinţa în procesul grupului de patrioţi români cunoscut de opinia publică mondială sub numele de „grupul Ilaşcu”. Membrii “grupului Ilaşcu” sunt români cu toţii născuţi în diferite localităţi ale Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (R.S.S.M.) şi domiciliaţi ulterior în Transnistria.

Între 2 şi 4 iunie 1992, Ilie Ilaşcu, Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco, Tudor Petrov Popa, Petru Godiac şi Valeriu Garbuz au fost arestaţi la domiciliile lor de la Tiraspol de persoane care purtau uniforme cu însemnele Armatei a 14-a a fostei Uniuni ale Rrepublicilo Sovietice Socialiste (U.R.S.S.).

Aceştia au fost acuzaţi de autorităţile transnistrene de crime de război şi acţiuni de terorism. În urma pronunţării sentinţei, fără drept de recurs, din 9 decembrie 1993 Ilie Ilaşcu a fost condamnat la moarte prin împuşcare, iar ceilalţi 5 membri la privaţiune de libertate pe termene de la 2 la 15 ani.

Procesul de judecată se consideră neechitabil deoarece de-a lungul lui nu s-a respectat prezumţia de nevinovăţiei şi au fost administrate probe prefabricate pentru susţinerea acuzaţiilor, membrii “grupului Ilaşcu” condmnîndu-se pentru “delictul” de a fi luptat pentru independenţa şi integritatea ţării lor de baştină – Republica Moldova (succesoarea de dreapt a R.S.S.M.) devenită stat independent din 1991.

Unul din membrii “grupului Ilaşcu“, Valeriu Garbuz, a fost eliberat peste cîteva luni, după ce a recunoscut aşa zisa vină incriminată acestui grup de autorităţile transnistrene. La scurt timp după eliberare, Garbuz a declarat că a fost maltratat de angajaţii ministerului securităţii din Tiraspol. Garbuz este singurul dintre acuzaţi care a recunoscut învinuirile aduse “grupului Ilaşcu“.

Este considerat de membrii “grupului Ilaşcu” securist infiltrat în rîndurile lor. Petru Godiac a fost eliberat la 12 iunie 1994, după ce i-a expirat termenul de doi ani de detenţie. După ce s-a tratat un timp îndelungat, Petru Godiac s-a stabilit în România.

Ilie Ilaşcu a fost eliberat în mai 2001, după 9 ani de detenţie, primind ulterior cetăţenie română şi devenind senator român din partea Partidului “România Mare“. În iunie 2004, a fost eliberat Alexandru Leşco, şi el cu cetăţenie română, după expirarea termenului de 12 ani de detenţie la care fusese condamnat. Andrei Ivanţoc a fost eliberat la 2 iunie 2007, după 14 ani de detanţie, în timpul unor momente de haos şi derută la graniţa transnistreană.

A fost adus aproape de bariera vamală de la Tighina cu maşina, după 2 ore de la ora anunţată iniţial, reprezentanţii autorităţilor transnistrene i-au citit ordinul prin care se anunţa că este persona non-grata pe teritoriul Transnistriei şi nu are voie să revină înapoi, adăugîndu-se că acesta este documentul în baza căruia va fi predat autorităţilor Republicii Moldova.

Eliberarea lui Tudor Petrov Popa a survenit abia la 4 iunie 2007, la două zile după eliberarea lui Andrei Ivanţoc, şi s-a petrecut, fără incidente, la Dubăsari, pe malul stîng al Nistrului, unde el era aşteptat de rude, de fostul său coleg de detenţie, Alexandru Leşco (eliberat în 2004), de personalităţi publice şi de ziarişti. Astăzi toţi membrii grupului Ilaşcu sunt în libertate locuid în România sau Republica Moldova avînd interdicţie de a intra în Transnistria.

·         1994  - A avut loc summit-ul Uniunii Europene de la Essen, la care au participat şefi de stat şi de guverne din cele 12 state membre Uniunea Europeana, precum şi din cele trei ţări care urmau să adere la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 1995 (Austria, Finlanda şi Suedia). Comisia Europeană a dezbătut la Essen iniţiativele politice, economice şi comerciale ale Uniunea Europeana  faţă de estul Europei şi faţă de alte regiuni ale lumii.

·         1996: Premierul desemnat al Guvernului Romaniei, Victor Ciorbea, a anuntat componenta Cabinetului sau si a facut public programul de guvernare pe termen scurt.

·         2012: Alianța social-liberală USL a obținut 54% din voturi la alegerile legislative din România.

* 2018 – S-a finalizat concursul Miss World 2018

Reprezentanta Mexicului Vanessa Ponce De Leon a fost încoronată Miss World după ce a câştigat etapa finală a concursului de frumuseţe de anul acesta, desfăşurată sâmbătă seara în oraşul Sanya din provincia chineză Hainan, informează Xinhua. Miss Thailand, Nicolene Pichapa Limsnukan, s-a clasat pe locul al doilea, iar Miss Uganda, Quiin Abenakyo, s-a clasat pe locul al treilea.

* 2019: Agenția Mondială Antidoping a anunțat că va impune o interdicție de patru ani pentru Rusia la toate evenimentele sportive internaționale majore, cum ar fi Jocurile Olimpice de vară din 2020, Olimpiada de iarnă 2022 și Campionatul Mondial de Fotbal 2022, din cauza „falsificării datelor controalelor efectuate de laboratorul de la Moscova”. Sportivii ruși care doresc să concureze pot face acest lucru doar ca parte a unei „echipe neutre”.

Nașteri

·         1372: Beatrice a Portugaliei (d. 1408)

·     1608 - S-a născut John Milton, poet englez. (d. 8 noiembrie 1674)

John Milton – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

John Milton (n. 9 decembrie 1608 – d. 8 noiembrie 1674), poet (poeme epice de inspiraţie biblică: “Paradisul pierdut”, “Paradisul regăsit”) şi publicist englez, faimos pentru poemul epic în versuri albe Paradise Lost (Paradisul pierdut), care reprezintă una dintre pietrele de temelie ale literaturii engleze A studiat la Cambridge, dupa care si-a desavarsit pregatirea in Italia.

A participat la Revolutia burgheza din Anglia, militand pentru libertatea de exprimare si pentru ideea de republica. Si-a pierdut vederea in 1652, fiind nevoit sa isi dicteze creatiile fiicei sau discipolilor sai. Capodopera sa este considerata cartea “Paradisul regasit” ;

·   1717 - S-a născut Johann Jachim Winckelmann, estetician (“Istoria artei în Antichitate”); (m. 8 iunie 1768).

·         1751: Maria Luisa de Parma, soția regelui Carol al IV-lea al Spaniei (d. 1819)

·         1878: S-a născut marele Duce Mihail, fratele ultimului ţar al Rusiei (m. 10 iulie 1918).

·         1878: A-a nascut Emil Hațieganu (d. 13 mai 1959), jurist român, membru de onoare (1945) al Academiei Romane. A fost fondator și director între 1920 și 1923, al revistei Glasul Libertatii care a apărut la Cluj cu subtitlul Foaie pentru popor, organ al Partidului Național Român.

·         1879 - S-a nascut I.V. Stalin (Iosif Vissarionovici Djugasvili), sef al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (1924-1953), personaj stigmatizat al istoriei. In anul 1928, a lansat primul plan cincinal care viza independenta economica a Rusiei fata de celelalte state ale lumii si care a reprezentat, de fapt, colectivizarea fortata a zeci de milioane de gospodarii taranesti. Cei care s-au opus, ca si asa numitii “dusmani ai poporului”, membri de partid indezirabili, au fost arestati, deportati in coloniile penitenciare sau asasinati (m.05.03.1953).
* 1880: Grigore Borisov, cunoscut și ca Grigore Starîi (în rusă Григорий Иванович Борисов (Старый)) (n. 27 noiembrie/9 decembrie 1880, satul Bozieni, raionul Hîncești - d. 11 octombrie 1937) a fost un lider comunist din RSSA Moldovenească, care a îndeplinit funcția de președinte al Sovietului Comisarilor Poporului din această republică (1926-1928 și 1932-1937).

Grigore Borisov s-a născut la data de 27 noiembrie/9 decembrie 1880 în satul Bozieni din gubernia Basarabia (astăzi în raionul Hîncești) în familia unui muncitor rus de la Căile Ferate. A fost la rândul său muncitor și a participat la mișcarea social-democrată începând din anul 1900. A desfășurat o activitate sindicală în Ucraina și în regiunea Rostov pe Don (Kiev, Rostov, Nikolaev, Kremenciug, Mariupol, Poltava, Donbas).

În decembrie 1905, a participat la greva muncitorilor mineri din orașul Gorlovka din regiunea Donețk. Până în perioada primului război mondial a fost de mai multe ori arestat și închis. Mobilizat în Armata Țaristă în primul război mondial, el a desfășurat o activitate de propagandă revoluționară în rândul soldaților de pe Frontul de sud-vest.

După Revoluția din februarie 1917, a fost membru al Comitetului Revoluționar din Armata a XI-a. În anul 1918 devine membru al Partidului Comunist Bolșevic, iar ulterior intră în conducerea Comitetului regional Basarabia al PCUS. În ianuarie - februarie 1918 a condus apărarea bolșevicilor din orașului Tighina în fața atacurilor armatei române. Apoi, în perioada 1918-1921, a fost unul dintre organizatorii și conducătorii mișcării de partizani din Basarabia care atacau forțele armate române stabilite acolo. A condus rebeliunea bolșevică de la atelierele muncitorești din Tighina din 27 mai 1919, fiind condamnat în contumacie de către autoritățile române la pedeapsa capitală. A fugit din România și s-a refugiat în Ucraina.

Între anii 1922-1924, Grigore Borisov, cunoscut sub pseudonimul de Starîi (Moșneagul), a studiat la Universitatea Comunistă I.M. Sverdlov, activând în paralel în Comitetul de partid din regiunea Odessa. A fost redactor al primului ziar în limba română din RSSA Moldovenească, intitulat "Plugarul Roșu".

Pentru a arăta că românii din Basarabia doresc să facă parte din viitoarea Uniune Sovietică, Comitetul Central al Ucrainei a convocat, la data de 8 octombrie 1924, o ședință plenară specială, unde s-a pus pe ordinea de zi chestiunea înființării unei republici autonome moldovenești.

La data de 12 octombrie 1924 a fost proclamată Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească în cadrul Ucrainei, capitală fiind orașul Balta, iar din 1928 Tiraspolul cu granița vestică fixată declarativ pe Prut. Această inițiativă nu avea drept scop acordarea de drepturi naționale românilor aflați în stânga Nistrului, dupa cum susțineau autoritățile bolșevice, lucru demonstrat de faptul că din lista membrilor guvernului autonom, doar doi erau români, unul bulgar și restul ruși. În aprilie 1925, la Bârzula, Congresul Pan-Moldovenesc a fixat granițele și Constituția recunoscută de ucrainieni la 10 mai 1925.

În perioada 12 octombrie 1924 - 23 aprilie 1925, Grigore Borisov-Starîi a fost președinte al Comitetului revoluționar provizoriu din RSSA Moldovenească, iar ca adjunct al său a fost ales avocatul bulgar Aleksei Stroev. În discursul său de după alegerea ca președinte al Comitetului, Starîi a declarat în fața delegațiilor prezente la ședință: „Noi niciodată nu vom uita de frații noștri care gem sub jugul boieresc”, iar în încheiere a rostit cuvintele „Trăiască Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, leagănul României Sovietice”.^[1]

După un an în care a îndeplinit funcția de președinte al Comitetului Executiv Central din RSSAM, Starîi este numit în funcția de președinte al Sovietului Comisarilor Poporului al RSSA Moldovenești, pe care o va îndeplini în două rânduri (mai 1926 - 1928 și 7 aprilie 1932 - 1937). A fost deputat în Sovietul Suprem al URSS timp de cinci legislaturi.

În perioada 1928-1932 a desfășurat o activitate econmică în orașul ucrainean Harkov. A fost delegat la cel de-al XVII-lea Congres al PCUS, precum și la cel de-al V-lea Congres al Cominternului. Cu prilejul celui de-al VIII-lea Congres extraordinar al Sovietelor din întreaga Uniune Sovietică, a fost ales ca membru al comisiei de redcatare a textului Constituției URSS. Ca o recunoaștere a meritelor sale în cadrul fondării URSS, a fost decorat cu Ordinul Lenin.

Grigore Borisov-Starîi a fost arestat la data de 22 mai 1937, fiind condamnat la pedeapsa capitală la 8 octombrie 1937. A fost executat prin împușcare în 11 octombrie 1937.

Grigore Borisov

·         1885: S-a născut Daniel Ciugureanu, politician român (d. 1950). Daniel Ciugureanu (n. 9 decembrie 1885, Șirăuți, Briceni – d. 6 mai 1950, Sighet) a fost un politician român din Basarabia, deputat în Sfatul Țării, Prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești, ministru fără portofoliu în patru guverne ale României, deputat și senator, Vicepreședintele Camerei Deputaților, Vicepreședintele și Președintele Senatului Regatului România Mare. Medic de profesie, Daniel Ciugureanu a fost unul din fondatorii și fruntașii Partidului Național Moldovenesc și unul dintre promotorii Unirii Basarabiei cu România. Pe 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării a votat în unanimitate pentru proclamarea independenței Republicii Democratice Moldovenești. Consiliul Director și-a schimbat denumirea în Consiliul de Miniștri, iar ca Prim-ministru al noii republici a fost numit Daniel Ciugureanu. De fapt a fost o reconfirmare a funcției prin prisma faptului că a fost ales Prim-director pe 17 ianuarie 1918. După Unire a fost ministru fără portofoliu, reprezentând Basarabia în patru guverne românești în perioada 9 aprilie 1918 – 30 noiembrie 1919. Doctorul Daniel Ciugureanu a fost unul dintre oameni de seamă ai vieții politice românești din prima jumătate a secolului trecut, personalitate care a contribuit esențial la aducerea Basarabiei înstrăinate la sânul patriei-mame – România. Daniel Ciugureanu ca și Nicolae Titulescu era de părere că nu există provincie mai românească decât Basarabia, că aceasta este o parte vie a unui corp prin care pulsează sânge din aceeași inimă. El nu putea concepe Basarabia în afara renașterii și întregirii naționale. Concepția respectivă și-a format-o datorită cunoașterii temeinice a istoriei românilor și a faptului că Basarabia, cu vitejii și cetățile ei, a constituit de-a lungul secolelor un puternic scut nu numai al românilor, ci și al civilizației europene. Din biblioteca, arhiva familiei și manuscrisele prim-ministrului Daniel Ciugureanu a rămas foarte puțin. Arhiva personală a fost distrusă de către securitate și practic totul a dispărut fără urmă. 

* 1885: Lidia Kotzebue (n. 9 decembrie 1885, Saratov, Imperiul Rus - d. 13 iulie 1944, Moara Domnească, comuna Găneasa, județul Ilfov) a fost o sculptoriță română de origine rusă, cunoscută pentru realizarea Monumentului Eroilor Aerului din București.

Lidia, fiica lui Nicolae Suhanov, funcționar la primăria orașului, s-a născut în 1885 în orașul Saratov. S-a căsătorit pentru prima oară înainte de Războiul Ruso-Japonez, conflict la care a participat ca infirmieră voluntară la spitale de campanie și a rămas văduvă.^[1]

În această perioadă l-a cunoscut pe generalul Pavel Kotzebue, pe care l-a îngrijit pentru rănile suferite în timpul războiului. Mai târziu, după ce generalul a divorțat, s-a căsătorit cu acesta.^[1]

În 1914 a absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din Moscova, secția sculptură.^[2]

Lidia Kotzebue a participat la mai multe ediții ale Salonului Oficial al Ministerului Artelor, prima expoziție personală fiind realizată în 1926.^[2]

Este cunoscută, în special, pentru realizarea Monumentului Eroilor Aerului din București împreună cu sculptorul Iosif Fekete.

Lidia Kotzebue

75 de ani de la moarte

·         1915: S-a nascut  Elisabeth Schwarzkopf, celebră soprană britanică de origine germană, numită, în 1991, Comandor al Imperiului Britanic de către regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii;  (d.03.08.2006).

Elisabeth Schwarzkopf

Elisabeth Schwarzkopf la Festivalul Luzern din Lucerna 1948

·         1916: S-a născut actorul american Kirk Douglas (Issur Danielovici Demsky). Kirk Douglas (născut Issur Danielovitch Demsky; n. 9 decembrie 1916, New York, SUA) este un foarte cunoscut și prolific actor, regizor, producător evreu-american de film, unul din puținii supraviețuitori ale „Erei de Aur” a Hollywood-ului. Este tatal actorului si producatorului Michael Douglas. In 1996 i s-a decernat Premiul Oscar pentru întreaga activitate (“Spartacus”, “Champion”) (d.7 Dec 2017).

·         1917: Leo James Rainwater, fizician american (d. 1986)

·         1926: Henry Way Kendall, fizician american (d. 1999)

Valeria Gagealov
Date personale
Născută	9 decembrie 1931 (88 de ani)  Galați, România
Cetățenie	România
Ocupație	actriță
Alma mater	Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Alte premii
Ordinul Meritul Cultural (2004)
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

* 1931: Valeria Gagealov (n. 9 decembrie 1931, Galați, România) este o actriță română de film, radio, teatru, televiziune și voce.

BIOGRAFIE

Valeria Gagealov, născută în 1931, la Galați, a urmat cursurile I.A.T.C. între anii 1950-1954.

Scenă și radio

Între anii 1954-2004 interpretează numeroase personaje pe scena Teatrului Național din București. Memorabile sunt rolurile din Oameni și șoareci de John Steinbeck, care s-a jucat timp de 13 ani și Sonia din piesa Camera de alături de Paul Everac, rol pentru care a primit Premiul de creație în 1983.

Totodată, vocea Valeriei Gagealov a fost auzită în zeci de piese de teatru radiofonic.

Film

Din filmografia sa se pot aminti rolurile din Moara cu noroc, Serata, Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu, Singurătatea florilor.

Începând cu anul 2001 este societară de onoare a Teatrului Național din București.

Recunoaștere

A fost decorată în februarie 2004 cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D - „Arta Spectacolului”.^[1]

Portretul Valeriei Gagealov a fost reprezentat pe un timbru poștal emis de Romfilatelia în anul 2004 în cadrul emisiunii Stele de aur ale scenei și ecranului, menită să promoveze valorile cultural-artistice românești care au reușit să insufle dragostea pentru teatru și film. Au fost emise atunci 12 timbre poștale dedicate Marilor Actori naționali considerați a face parte din Generația de aur a teatrului și filmului românesc; este vorba de Mircea Albulescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Valeria Gagealov, Ileana Stana Ionescu, Draga Olteanu Matei, Marin Moraru, George Motoi, Sebastian Papaiani, Florin Piersic, Mitică Popescu, Sanda Toma și Olga Tudorache.^[2][3][4]

FILMOGRAFIE

• La Moara cu noroc (1955) - doamna în doliu
• Momente Caragiale - Tren de plăcere (1958)
• Mutter Courage (1962) - Yvette Pottier
• Columna (1968) - dublaj de voce Andrada
• Castelul condamnaților (1970) - bucătăreasa cehă Vlasta (nemenționată)
• Mihai Viteazul (1971) - dublaj de voce
• Serata (1971)
• Un august în flăcări (1973)
• Departe de Tipperary (1973)
• Când trăiești mai adevărat (1974)
• Singurătatea florilor (1975) - Ema
• Mihail, câine de circ (1979) - Mary Emory
• Bietul Ioanide (1980) - dublaj de voce Doamna Lascaris
• Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980)
• Ultima noapte de dragoste (1980)
• Promisiuni (1985)

·         1932 - S-a nascut Donald Byrd, trompetist si compozitor american de jazz-rock.

·     1934 - S-a nascut Dame Judi Dench, nascuta Judith Olivia Dench, actrita britanica, detinatoare a unui Oscar pentru interpretare, a unui Glob de aur, precum si a noua premii BAFTA.

Dench la BAFTA, 2007 – foto: ro.wikipedia.org

Dame Judith Olivia “Judi” Dench, (n. 9 decembrie 1934), actriță engleză de teatru, film și televiziune. In adolescenta si-a dorit sa fie pictorita si a urmat cursuri de design. Dupa numai un an a renuntat si s-a inscris la Scoala de Arta Dramatica chiar daca nu era convinsa ca va reusi in cariera de actrita.

A absolvit prima din generatie si a debutat in teatru, unde s-a remarcat prin prestatia deosebita in operele lui Shakespeare, pentru ca in 1958 sa ajunga pe Broadway. In cinematografie si-a facut debutul abia in 1964 in filmul “The third secret”, iar in anii ’80 a jucat si in diverse seriale de televiziune. In 1988, a primit titlul de Doamna a Imperiului Britanic pentru activitatea sa artistica.

·         1934 - S-a nascut Junior Wells (Amos Blackmore), cantaret, muzicutist si compozitor american de blues.
* 1937: Iosif Toth (n. 9 decembrie 1937) este un senator român în legislatura 1990-1992 ales în județul Sălaj pe listele partidului UDMR. În cadrul activității sale parlamentare, Iosif Toth a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Bulgaria, Ungaria, Australia, Republica Islamică Iran, Canada, Republica Franceză-Senat, Republica Libaneză și Regatul Thailanda.

·         1938 - S-a nascut David Houston, cantaret, chitarist si compozitor country american.

·         1940 - S-a nascut Sam Strain, vocalist american (Little Anthony & THe Imperials, O’Jays).

·         1941: S-a nascut Mircea Vaida, poet, eseist şi istoric literar român, nepotul omului politic roman Alexandru Vaida-Voievod.

·         1941 - S–a nascut Beau Bridges, actor american.

·         1943 - S-a nascut Rick Danko, basist, vocalist si compozitor american (The Band).

·         1943 - S-a nascut Kenny Vance, vocalist american (Jay & The Americans).
* 1944: Mircea Axente (n. 9 decembrie 1944^[1], Arad) este un fost fotbalist, arbitru și observator de fotbal român. A evoluat pentru formația FC UTA Arad, cu care a fost campion al României de două ori^[2].

Mircea Axente a dat centrarea decisivă pentru golul cu capul marcat de Florian Dumitrescu în poarta celor de la Feyenoord Rotterdam în egalul istoric de 1-1 obținut în 1970, în urma căruia Feyenoord a fost eliminată din Cupa Campionilor Europeni.^[3]

S-a retras din fotbal în anul 1976 în urma unei accidentări suferite într-un meci cu Dinamo București. După activitatea de fotbalist s-a dedicat arbitrajului și a arbitrat până în anul 1993, atât în Divizia A, cât și în 30 de meciuri internaționale

·         1944 - S-a nascut Shirley Brickley, cantareata americana (Orlons).

·         1944 - S-a nascut Neil Innes, vocalist, chitarist, pianist si compozitor britanic (Bonzo Dog Doo-Dah Band).
* 1946: Florica Duma (n. 9 decembrie 1946, Cărănzel, Bihor - d. 9 mai 2017, Oradea) a fost o cântăreață română de muzică populară din zona Bihorului. Născută la 9 decembrie 1946, în Cărănzel, județul Bihor, Florica Duma a fost atrasă de mică de muzica populară, începând să cânte de la doar 9 ani. La vârsta de 12 ani a obținut primul ei premiu în cadrul unui concurs organizat la Ștei.^[1]

Ulterior, împreună cu ansamblurile artistice de amatori din Bihor a participat la multe turnee peste hotare, dar a avut și numeroase prezențe pe scenele din România, bucurându-se de succes.^[1]

În anii '80, a terminat Facultatea de Științe Economice la Universitatea din Timișoara. Apoi a profesat ca economist și s-a stabilit în Oradea, dar nu a rupt niciodată legătură cu zona natală.^[2]

Florica Duma și-a lansat primul disc în 1970, la vârsta de 24 de ani; au urmat alte cinci discuri înregistrate la Electrecord.^[3]De-a lungul timpului a cules și interpretat peste 150 de melodii populare autentice. A cultivat doina cea „tărăgănată”, dar și cântecele de joc, nuntă și jale. Veselia și stilul său inconfundabil cu triluri ce par să se substituie fluierului sau viorii a fost apreciat atăt de public cât și de specialiști. S-a spus despre ea că „a transformat chiuitul în artă”.^[1]

Cea mai cunoscută și apreciată melodie din repertoriul Floricăi Duma este "Lică Sămădău", inspirată din nuvela Moara cu noroc, scrisă de Ioan Slavici. Alte piese din repertoriul ei sunt: "Bate tare pintenii", "Arunca-m-aș arunca", "Dacă ai noroc și soartă", "Cântec de nuntă", "Ei hai nașule", "Sus opinca dacă poți", "Bună dimineața nană", "Om bogat și om sărac", "Descunună-mă părinte", " Tulai Doamne, Todorut", "Am plecat cu clisa-n straiță".

Artista spunea: „Prietenii mei sunt spectatorii. Pe scenă sunt în al nouălea cer. Publicul pentru mine este al doilea Dumnezeu”.^[4] Florica Duma, Florica Ungur și Florica Bradu erau cunoscute de iubitorii muzicii populare românești ca fiind „Cele trei Florici ale Bihorului”.^[2]

A decedat la 9 mai 2017, în vârstă de 70 de ani, din cauza unei boli nemiloase

Florica Duma

·         1948 - S-a nascut Dennis Dunaway, basist american (Alice Cooper).

·         1949: Alexandru Ciocâlteu, politician român

·         1949: Valentin Marica, scriitor, poet și publicist român

·         1950 - S-a nascut Joan Armatrading, cantareata si compozitoare britanica.

·         1953 : S-a nascut actorul american John Malkovich.

* 1954 - S-a născut Jean-Claude Juncker, politician creștin-democrat luxemburghez, președinte al Comisiei Europene (1 noiembrie 2014 – 30 noiembrie 2019)

Jean-Claude Juncker – foto preluat de pe facebook.com

Jean-Claude Juncker (n. 9 decembrie 1954, Redingen, Luxemburg) este un politician creștin-democrat luxemburghez, prim-ministru al Luxemburgului între 20 ianuarie 1995 și 4 decembrie 2013. La data încetării mandatului său era premierul european cel mai vechi în funcție, aflat la guvernare timp de 18 ani.

În cadrul UE a fost până în 2013 președintele Euro-Grupului, o reuniune a miniștrilor de finanțe din statele care au adoptat moneda euro. Juncker a fost și ministru de finanțe luxemburghez între 1989-1995.

În iulie 2013, ca urmare a unui scandal politic legat de presupusa activitate necontrolată a serviciului secret luxemburghez (SREL), Juncker și-a anunțat demisia din funcția de prim-ministru.

La data de 15 iulie 2014 Juncker a fost ales de Parlamentul European în funcția de președinte al Comisiei Europene. A obținut 422 din cele 729 de voturi exprimate (751 în total), pragul necesar alegerii fiind de 376 de voturi. Și-a început mandatul în data de 1 noiembrie 2014, ca succesor al lui José Manuel Barroso. În data de 27 iunie 2014, în urma alegerilor europarlamentare din 2014, Juncker fusese propus de Consiliul European pentru funcția de președinte al Comisiei Europene.

·         1956: Jean-Pierre Thiollet, scriitor francez

·         1956 - S-a nascut Sylvia (Sylvia Kirby Allen), cantareata country americana.
* 1957: Virgil Bercea (n. 9 decembrie 1957, Habic, Mureș) este din 1997 episcop român unit al Episcopiei de Oradea.

Virgil Bercea s-a născut în data de 9 decembrie 1957 în satul Habic, ca fiu al lui Simion Bercea și al Lucreției. Bunica sa a fost sora episcopului Alexandru Todea, conducătorul clandestin Bisericii Române Unite, apoi cardinal. Studiile elementare le-a urmat între anii 1964 și 1972 în satul natal, după care a studiat la liceul din Reghin, între anii 1972 și 1976.

După satisfacerea stagiului militar a urmat cursurile Facultății de Agronomie (1977-1981) din cadrul Institutului Agronomic din Cluj, fiind apoi repartizat ca inginer agronom și cercetător științific la Stațiunea de Cercetări Târgu Mureș, unde a lucrat până în anul 1990.

În timpul facultății a urmat clandestin cursuri de teologie, fiind îndrumat și sprijinit în mod permanent de către episcopul Alexandru Todea. A fost hirotonit apoi ca preot la 9 decembrie 1982, de către Alexandru Todea, unchiul său. Virgil Bercea a desfășurat ca preot o activitate pastorală clandestină în municipiul Târgu Mureș și în împrejurimi.

În perioada 1990-1992 a urmat o specializare în teologie dogmatică la Universitatea Urbaniana din Roma, unde și-a susținut licența. După examenul de licență s-a întors în România, la Blaj, unde a fost numit vicar general și cadru didactic la Academia Teologică.

La 20 iulie 1994 papa Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop titular de Pupiana și episcop-auxiliar al Arhieparhiei de Făgăraș și Alba Iulia. La 8 septembrie 1994 a fost consacrat în Catedrala din Blaj ca episcop auxiliar de către arhiepiscopul Lucian Mureșan, mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, asistat de arhiepiscopul George Guțiu al Episcopiei de Cluj-Gherla și de episcopul Ioan Ploscaru al Episcopiei de Lugoj.

La 6 noiembrie 1996 papa Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop coadjutor al Eparhiei de Oradea Mare, pentru ca, mai apoi, la 8 iunie 1997, să-i succeadă episcopului Vasile Hossu ca episcop eparhial.

În anul 2003 i-a fost conferit titlul academic de doctor în teologie de către Universitatea Pontificală Urbaniana din Roma.

La sfârșitul anului 2004, după alegerea lui Traian Băsescu în funcția de președinte al României, a refuzat o distincție conferită de fostul președinte Ion Iliescu în data de 7 februarie 2004.^[1] Refuzul a fost motivat prin faptul că acordarea acestei distincții ar fi fost făcută în scop electoral, în favoarea candidatului Adrian Năstase.

În timpul păstoririi sale Eparhiei de Oradea Mare i-au fost restituite mai multe biserici, palatul episcopal și Catedrala Sf. Nicolae din Oradea, care fuseseră expropriate odată cu instaurarea regimului comunist.

În data de 10 martie 2015 episcopul Bercea a fost trimis în judecată de Serviciul Teritorial Oradea al DNA, sub acuzația de a-l fi mituit pe primarul municipiului Beiuș, de asemenea trimis în judecată.^[2][3] În data de 9 februarie 2017 Curtea de Apel Oradea l-a condamnat pe primarul Adrian Domocoș la 7 ani de închisoare pentru fapte de corupție, iar pe episcopul Bercea l-a achitat în baza art. 16 litera b din codul de procedură penală („fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege”).^[4] Recursul formulat de DNA urmează să fie judecat de ÎCCJ în data de 30 octombrie 2018.^[5].A fost achitat definitiv, in 14.12.2018, prin sentinta 338 a ICCJ Bucuresti.

Virgil Bercea

·         1957 - S-a nascut Donny Osmond, vocalist si clapar american (Osmonds).
* 1958: Mircea Liviu Goga (n. 9 decembrie 1958, Craiova) este un poet român și un scriitor de literatură științifico-fantastică.

Mircea Liviu Goga a absolvit în 1978 la liceul Tudor Arghezi din Craiova, în 1992 Facultatea de Electrotehnică din Craiova și în 2007 Facultatea de Comunicare și Relații Publice SNSPA din București.^[2]

Din 1990, Mircea Liviu Goga este redactor la Radio Oltenia Craiova, în cadrul departamentului de știri.^[2][4]

La 23 decembrie 1989 a fost unul din cei trei inițiatori ai primului ziar studențesc apărut după revoluție în Craiova, Grai Studențesc. Între 1994-2000 a patronat Jurnalul de Craiova, care a devenit ulterior Jurnalul de Dolj, apoi Jurnalul de Jiu, care a avut un total de 368 de numere publicate.^[2][4]

A publicat mai multe povestiri științifico-fantastice în Jurnalul SF.

În 1988 a debutat cu poezie în volumul colectiv Zboruri lirice.^[4] Au urmat volumele de poezii Jumătate Vidros Ed. MJM Craiova (1999); Cânturile catârului (2010)^[3] și romanul științifico-fantastic Insula pescărușilor (2011).^[2][1] Mircea Liviu Goga este membru al Clubului SF Victor Anestin.^[2]

În 1990 la Editura Labirint, i-a apărut volumul Crucea Sudului care conține povestirile „Regula jocului”, „Visează Gnow-ul”, „August e marți” și „Crucea Sudului”.^[5][6]

În 2013^[7] și 2019, a făcut parte din juriul Premiilor RomCon. În 2019, la Timișoara, juriul a mai fost format din Mircea Opriță (președinte), Daniel Botgros, Doina Roman și Liviu Surugiu

Volume

• Crucea Sudului (colecție de 4 povestiri, 1990)^[6][1]
• Insula pescărușilor (roman SF, 2011)^[1]
• Clinica de psihiatrie (volum de poezie, 2013)^[9]
• A doua Lună a Pământului (volum SF, 2017)^[10]
• Târgu-Jiu '59 (roman, 2018, al cincilea roman din Seria ”România Sub Asediu (RSA)”)^[11]
• Artefactul (colecție de povestiri, 2018)^[12]
• Fiara (colecție de povestiri, 2018)^[1] Conține povestiri ca „Trenul de noapte”, „Triptic”, „Peștele de teracotă”, „Fiara”, „Mușuroiul de furnici”, „Casa trecerii”, „Focul”, „Steaua de veghe”, „August e marți” sau „Visează Gnow-ul”.^[13][14]
• Învățătorul (colecție de povestiri, 2018)^[1] Conține povestiri ca „Mașina de dor”, „Învățătorul”, „Întoarcerea acasă”, „După chipul și asemănarea Ta”, „Crucea Sudului”, „Țara libertății”, „Orașul de la capătul lumii” sau „Vânătorii de grauri”.^[15]
• Noapte cu vampir și steag (2019)^[16][4]
• Pe dealuri cu moartea (volum de poezie, 2019)^[17]

Povestiri SF

• „Mușuroiul de furnici”, povestire, în O planetă numită anticipație, Editura Junimea, 1985, republicată în volumul Fiara din 2018^[1]
• „Învățătorul”, povestire, în Avertisment pentru liniștea planetei, Editura Tineretului, 1985, republicată în volumul Învățătorul din 2018^[1]
• „Adăpost”, povestire, în Cosmos XXI: întîmplări dintr-un univers al păcii, Editura Politică, 1987, antologie de Alexandru Mironov, George Veniamin^[1][18]
• „Triptic”, povestire, în revista Orion, 1, din 1990, republicată în volumul Fiara din 2018^[1]
• „Poporul pierdut”, povestire, în Călătorii în timp, Editura Nemira, 2013, antologie de Antuza Genescu
• „John & John”, povestire, în Xenos. Contact între civilizații, Editura Nemira, 2014, antologie de Antuza Genescu
• „Ghereta”, povestire în Almanah Anticipația 2015^[25][26]
• „Artefactul”, povestire în CPSF Anticipația nr. 25-26, 23 ianuarie 2015^[27] Republicată în volumul omonim de povestiri din 2018.^[12]
• „Repartiția”, povestire în Antologia CSF 2018^[28]
• „Țara libertății” a apărut și în volumul colectiv Ficțiuni Centenare din 2018

Mircea Liviu Goga

* 1965: Gheorghe Mihali (n. 9 decembrie 1965) este un fost fotbalist român, care a jucat pentru Echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1994. După retragerea din activitatea de jucător, a devenit antrenor. Printre cluburile pe care le-a pregătit sunt CSM Focșani și "U" Cluj.

În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru rezultatele obținute la turneele finale din perioada 1990-2000 și pentru întreaga activitate

·         1967: Cristian Dan Diaconescu (n. 9 decembrie 1967, Caracal) este un ziarist român, politician, prezentator, fondator al televiziunilor OTV și DDTV. Este absolvent al Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din București.^[1]. În 2010, el a format Partidul Poporului - Dan Diaconescu.

Diaconescu a devenit celebru datorită emisiunii Dan Diaconescu Direct de pe OTV și serialului Elodia^[2] care s-a desfășurat în 2008-2009, în timpul căruia avocata cu același nume, dispărută în urma unei presupuse crime, era căutată de autorități și reporterii OTV. Diaconescu a fost reținut în iunie 2010 de Direcția Națională Anticorupție, sub suspiciunea de șantaj. Diaconescu/OTV a fost învinuit de a-i fi cerut bani primarului unei comune din Ardeal, în schimbul nepublicării unor date compromițătoare.^[3]

Diaconescu a fondat, la 29 noiembrie 2010, Partidul Poporului - Dan Diaconescu, ideea înfințării acestui partid plecând de la un cetățean cu reședința la Cugir. El a activat, în alegerile locale din 2012, promovându-și candidații și criticând pe cei ai partidelor post-decembriste, sub îndemnul "Jos ciocoiul din primărie".

Diaconescu a fost desemnat să candideze pentru un mandat de deputat de Gorj, în colegiul electoral 1, contra-candidatul său fiind premierul de atunci, Victor Ponta. A pierdut alegerile și a ratat intrarea în Parlament la redistribuire. Prin urmare, a anunțat retragerea din politică.

În septembrie 2014 și-a depus candidatura pentru alegerile prezidențiale din noiembrie, fiind susținut de Partidul Poporului - Dan Diaconescu. Ocupă poziția a treia pe buletinul de vot.^[4]

Conform rezultatelor finale ale alegerilor pentru preșidenția României din noiembrie 2014, candidatul Diaconescu, Dan a obținut în primul tur de scrutin (organizat în ziua de duminică, 2 noiembrie 2014) un număr de 382.526 voturi din numărul total de 9.723.232, terminând pe locul 6 din 14, cumulând circa 4,03% din toate voturile exprimate și validate.

Activitate:

• 1990—1992: șef secție „Curierul Național”
• 1992, premiul Fundației Umaniste „Dan Voiculescu”
• 1992—1995: director general „Jurnalul Național”
• 1992—1996: director Jurnalul SF^[5]
• 1995—2012: director cotidianul „Oglinda”
• 1997—1998, realizator TV „Supernova”
• 1998, premiul „Pamfil Șeicaru”
• 1998—2000, director „Cotidianul”
• 1998—2000, realizator Tele 7 abc
• 1999, premiul pentru talk show de televiziune, Gala APTR
• 1999, premiul pentru televiziune, cotidianul „Dimineața”
• 2000, premiul pentru televiziune, cotidianul „Ultima Oră”
• 2001, premiul „Media 2001”, Radio Brașov
• 2001, premiul pentru cel mai bun talk-show de televiziune, Gala Radio România

În 18 decembrie 2013, Dan Diaconescu și Dorel Petru Pârv au fost condamnați la câte trei ani de închisoare cu executare iar Mitruș Ghezea la doi ani și șase luni de închisoare cu executare pentru șantajarea lui Ion Moț, fost primar al comunei arădene Zărand și a omului de afaceri Paul Petru Țârdea. Decizia Judecătoriei Sectorului 1 București a fost contestată. În 4 martie 2015, Curtea de Apel București a hotărât condamnarea definitivă a lui Dan Diaconescu la cinci ani și șase luni de închisoare cu executare.^[7][8]. Dan Diaconescu a ieșit din închisoare, înainte de termenul stabilit, pe 28 noiembrie 2017. În schimb nu mai are dreptul de a lucra în jurnalism până pe 4 martie 2025.

·         1968: Ioan Angelo Lupescu (n. 9 decembrie 1968, București), cunoscut și ca Ionuț Lupescu este un fost fotbalist român care a jucat pentru echipa națională a României la Campionatele Mondiale de Fotbal din 1990 și 1994. După retragerea din activitatea de fotbalist, a încercat pentru o scurtă durată cariera de antrenor, apoi a devenit director general al Federației Române de Fotbal. Din 2012 până în 2018 a ocupat și postul de șef al Comisiei Tehnice a UEFA.^[2] A demisionat la această funcție pentru a candida la președenția Federației Române de Fotbal în aprilie 2018.^[3] În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru rezultatele obținute în preliminariile Campionatului European și pentru calificarea la turneul final.^[4][5] Este fiul fostului mare jucător Nicolae Lupescu.

* 1970: 1970: Niculina Stoican, interpretă de folclor

* 1972: Varol Amet (n. 9 decembrie 1972) este un deputat român, ales în 2012 din partea minorităților naționale.

* 1979: Erwin Șimșensohn (n. 9 decembrie 1979, Piatra Neamț, România^[3]) este un regizor român de film și teatru și actor de origine evreiască. Acesta activează atât la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București^[4], cât și la Teatrul Evreiesc de Stat din București.

* 1989: Anca Dinicu (n. 9 decembrie 1989, București) este o actriță română. 

• Părinții ei se numesc Constantin și Mariana;
• A absolvit Liceul Teoretic “Elena Cuza” și Facultatea de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale” și are un master în Arta Actorului, la aceeași facultate;
• Când era mică, își dorea să devină musafir, cântăreață sau vânzătoare de mezeluri;
• A debutat la tv la vârsta de opt ani într-un scheci cu doamna Stela Popescu la Televiziunea Română, iar în teatru, în 2012, în spectacolul “Boeing-Boeing”;
• Cu primii bani câștigați și-a cumpărat rechizite;
• În materie de gastronomiei, îi place să mănânce toate mâncărurile pe care nu are voie să le mănânce;
• Pasiunile sale sunt pictura pe sticlă, călătoriile și pescuitul

* 1992: Vasile Soltan (n. 9 decembrie 1992, Măgdăcești) este un fotbalist din Republica Moldova care în prezent evoluează la clubul Academia Chișinău în Divizia Națională, pe postul de mijlocaș.