3. /9 DECEMBRIE 2022 - RELIGIE ORTODOXĂ

  Zamislirea Sfintei Fecioare Maria de câtre Sf. Ana; 

Sf Prorocita Ana, mama Prorocului Samuel 

 Zamislirea Sfintei Fecioare Maria de câtre Sf. Ana

În fiecare an, la data de 9 decembrie, Biserica prăznuiește ziua Sfintei Ana, mama Fecioarei Maria și bunica Domnului Iisus Hristos, după trup.
Sfânta Ana – provenea din seminţia preoţească, iudaică, a lui Levi. Ea era fata cea mai mică a preotului Matihian din neamul lui Aaron, împlinindu-se astfel profeţia că Mesia va avea o dublă descendenţă: împărătească şi preoţească. Pentru că nu aveau copii, Ioachim şi Ana au fost supuşi oprobriului public, deoarece la evrei familiile care nu aveau copii erau considerate că nu au binecuvântare de la Dumnezeu din cauza păcatele lor sau ale strămoşilor lor. Astfel, o veche tradiţie arată că un evreu din seminţia lui Ruben l-a umilit pe bunul Ioachim în timp ce se afla în templu spunându-i: „De ce aduci darurile tale înaintea altora? Eşti nevrednic, pentru că nu ai copii, pentru cine ştie ce păcate ascunse”. Cuvintele acestea l-au afectat foarte mult pe Dreptul Ioachim, precum şi pe Ana, atunci când auziră cele întâmplate. Într-o zi de mare sărbătoare, slujnica Iudit, văzând-o iarăşi plângând pe Sfânta Ana, s-a apropiat de ea şi i-a spus: „Acum nu e bine să te întristezi pentru că a sosit ziua Domnului”. Ana tresări la auzul acestor cuvinte şi, îmbrăcându-se în haine de sărbătoare, a ieşit în grădină, unde, la umbra unui dafin, stătea şi se ruga lui Dumnezeu. Ascultându-i rugăciunile, Dumnezeu trimite pe îngerul Său care îi vesteşte Sfintei Ana că va avea un copil. Ioachim încă nu ştia nimic, deoarece se afla în mijlocul turmelor sale, unde, întristat fiind, se dusese pentru a fi singur. Aflând vestea bucuriei, s-a întors acasă cu nădejde în Dumnezeu. La vremea cuvenită s-a împlinit cuvântul îngerului, iar Ana cea stearpă a născut pe Sfânta Fecioară Maria.

Domnul şi Dumnezeul nostru, vrând să-Şi gătească Luişi biserică însufleţită şi casă sfântă pentru sălăşluirea Lui, a trimis pe îngerul Său la drepţii Ioachim şi Ana – căci din aceştia avea să se nască Maica Sa după trup – şi a arătat mai dinainte că va zămisli cea stearpă şi cea care nu avea copii, pentru ca să adeverească zămislirea Lui din Sfânta Fecioară. Astfel, Sfânta Fecioară Maria a fost zămislită din făgăduinţă, dar din unire şi din sămânţă bărbătească. Numai Domnul nostru Iisus Hristos a fost zămislit fără unire şi fără sămânţă bărbătească şi S-a născut din Sfânta Fecioară Maria mai presus de înţelegere, aşa cum numai El ştie; fiind Dumnezeu desăvârşit a luat trup desăvârşit, aşa precum şi la început a făcut şi a plăsmuit firea omenească.

Prăznuim dar această zi cu aducere aminte de cuvintele spuse drepţilor Ioachim şi Ana de îngerul care le-a binevestit sfânta zămislire a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Dumnezeu, Cel ce a făcut lumea din nimic, a prefăcut în fapte aceste cuvinte; a trezit pântecele cel sterp spre rodire şi a făcut în chip minunat maică născătoare de copii pe aceea ce îmbătrânise fără să nască. Dumnezeu a dat acest rod vrednic de ruga drepţilor Ioachim şi Ana, din care avea să vină însuşi Dumnezeu în trup spre naşterea din nou a lumii. Dumnezeu a binevoit ca aceşti întelepţi părinţi să nască pe Fecioara, pe cea hotărâtă mai înainte de veac, pe cea aleasă din toate neamurile să fie Născătoare de Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.

Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, vrând să-Și pregătească biserică însuflețită și casă sfântă spre sălășluire Lui, trimițând pe îngerii Lui către Sfinții și drepții dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana ‒ din care a voit să iasă Maica Sa cea după trup ‒, mai înainte a vestit zămislirea celei neroditoare, ca să adeverească nașterea Fecioarei.

Sfânta Fecioară Maria s-a zămislit și s-a născut, nu după cum zic unii, la șapte luni sau fără de bărbat, ci la nouă luni și din unire cu bărbat. Căci numai Hristos S-a născut din Sfânta Fecioară Maria, în chip negrăit și netâlcuit, precum știe singur El, fără voie trupească. El fiind desăvârșit Dumnezeu, toate ale iconomiei Lui celei după trup le-a luat asupră-Și desăvârșit, precum a zidit și a plăsmuit firea oamenilor din început. Deci, ziua aceasta o prăznuim, ca una în care se face pomenirea veștii date de înger Sfintei Ana căreia i-a vestit sfânta zămislire a Preacuratei Maicii lui Hristos. Pe care lucruri săvârșindu-le Dumnezeu, din nimic le-a înființat pe toate, făcând pântecele cel sterp întru aducere de rod, iar pe cea care a trăit în viața sa fără copii a făcut-o maică născătoare de copii, cu preaslăvire dăruind-o ca un sfârșit vrednic al cererii sale celei drepte. Din Ana Însuși Dumnezeu avea să iasă purtător de trup, spre a doua naștere a lumii; căci a binevoit ca părinții cei înțelepți și mijlocitori ai oamenilor să nască fiică pe Maria, cea mai înainte de veci din toate neamurile, mai înainte hotărâtă și aleasă.

Se săvârșește acest sobor întru cinstita casă a Născătoarei de Dumnezeu, care este în Svorani, aproape de sfânta ei biserică.

Despre această zămislire să se caute istoria, în luna septembrie, în ziua a noua, la viața Sfinților și drepților dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana. Acolo s-a scris mai pe larg despre părinții cei ce au zămislit-o și despre fiica lor. Cine va voi, poate să o citească, căci cuviincioasă este pentru praznicul de acum.

Sf Prorocita Ana, mama Prorocului Samuel 

Văzând-o Dumnezeu cum se roagă, i-a spus că îi va da rod un fiu, făcându-i cunoscut chiar şi numele acestuia. Aşa a născut fericita pe Prorocul Samuel, mulţumind cu bucurie Domnului, iar când acesta a mai crescut, i-a făcut haine preoţeşti şi l-a dat lui Eli preotul, în casa lui Dumnezeu, pentru a împlini făgăduinţa, căci Domnul i-a dat în loc trei fete şi trei feciori.

Fericita prorociţă Ana, originară din Armatem, era stearpă, aşa că bărbatul ei şi-a mai luat o femeie, pe nume Fenana, aceasta din urmă zămislindu-i copii. Pe lângă durerea sfintei de a nu putea da naştere, a mai venit astfel şi durerea defăimării ei de către bărbatul ei şi soţia cea de-a doua, precum şi de către cunoscuţi.

Mergând prorociţa cu bărbatul ei în Silom, pentru a aduce jertfe Domnului prin mâna preotului Eli, după ce s-au săvârşit jertfele nu a primit decât o parte, neavând copii, şi mâhnindu-se, a rămas singură în casa Domnului, pentru a se ruga să aibă rod pântecele ei.

Văzând-o Dumnezeu cum se roagă, i-a spus că îi va da rod un fiu, făcându-i cunoscut chiar şi numele acestuia. Aşa a născut fericita pe Prorocul Samuel, mulţumind cu bucurie Domnului, iar când acesta a mai crescut, i-a făcut haine preoţeşti şi l-a dat lui Eli preotul, în casa lui Dumnezeu, pentru a împlini făgăduinţa, căci Domnul i-a dat în loc trei fete şi trei feciori.

Mult a mulţumit sfânta în casa Domnului, căci iată, avea şapte copii, pe când Fenana, soţia cea de-a doua a bărbatului ei, rămăsese stearpă după ce dăduse naştere la cinci prunci. După multă laudă, aşadar, şi vreme îndelungată, Sfânta Ana şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.  

Sfânta Prorociţă Ana, mama Prorocului Samuel – era originară din oraşul Armatem, din Muntele Efraim. Era căsătorită cu un bărbat din seminţia lui Levi, numit Elcana. Pentru că era stearpă şi nu făcea copii, bărbatul ei şi-a mai luat o femeie, pe Fenana, cu care a făcut copii. Mergând în casa lui Dumnezeu din Silom pentru a aduce jertfă prin mâna preotului Elim, ea, după săvârşirea jertfelor, a primit numai o parte din acestea, pentru că nu avea copii. Lăsând pe bărbatul ei să plece acasă, Ana a rămas în continuare la templu pentru a se ruga lui Dumnezeu: „Dă-mi rod pântecelui meu şi Ţi-l voi da Ţie să-Ţi slujească în toate zilele vieţii lui!” Văzând credinţa Anei, Dumnezeu a încredinţat-o că va naşte un fiu, cu numele Samuel. Acest lucru s-a şi întâmplat, Ana ducând copilul la templu, la vârstă potrivită, pentru a-i sluji lui Dumnezeu aşa cum făgăduise. Sfânta Proorociţă Ana a trăit lăudând pe Domnul şi proorocind, trecând cu pace la cele veşnice.
Sfânta şi fericita Ana proorociţa era din cetatea Armatem, din muntele Efraim. Era căsătorita cu un bărbat din seminţia lui Levi, numit Elcana. Pentru că era stearpă şi nu făcea copii, bărbatul ei şi-a mai luat o femeie, pe Fenana, rivala ei, cu care a făcut copii şi s-a bucurat. Ana, ca şi cum nu i-ar fi fost îndeajuns durerea pricinuită de sterpiciunea ei, mai era şi defăimată de bărbat şi de rivală, de rude şi prieteni. Şi se ruga mult lui Dumnezeu să-i dea copii, dar n-a izbutit nimic, deşi împlinea fără trândăvie poruncile Legii. Că uneori chiar sfinţilor cu anevoie şi cu încetul şi târziu li se împlinesc cererile.

Suindu-se dar Ana cu bărbatul ei în Silom, în casa atotputernicului Dumnezeu, ca să aducă Jertfe prin mâna lui Eli preotul, ea, după săvârşirea jertfelor, a primit numai o parte din jertfe, pentru că nu avea fiu sau fiică, pe când celelalte femei cu copii au primit câte două părţi. Asta a întristat-o mult, dar n-a deznădăjduit-o, nici nu i-a întunecat faţa.

A lăsat însă pe bărbatul ei să plece acasă, iar ea a rămas singură în casa Domnului. S-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a rugat aşa: „Doamne Dumnezeul părinţilor mei, căută spre roaba Ta şi spre smerenia mea! Dă-mi rod pântecelui meu şi Ţi-l voi da Ţie să-Ţi slujească toate zilele vieţii lui!”. Dumnezeu văzând că Ana nu se dezlipeşte de casa Lui, că se roagă şi că stăruie în rugăciunea ei, nu i-a făgăduit numai că va da rod pântecelui el, ci i-a spus mai dinainte şi ce nume va purta fiul ce i se va naşte.

După ce a luat aceasta încredinţare, ea a plecat de acolo săltând de bucurie. A zămislit şi a născut pe Proorocul Samuel. După ce l-a înţărcat, s-a suit cu el în Silom, a căzut înaintea Domnului Dumnezeu şi I-a mulţumit. Preotul Eli a binecuvântat-o, zicând: „Să-ţi dea ţie Dumnezeu un alt rod pântecelui în locul lui Samuel, fiul tău”. Ana şi-a luat copilul şi s-a coborât acasă, pentru că era încă mic de tot pruncul. Când a ajuns mai măricel, l-a luat de mână, l-a suit în casa Domnului Dumnezeului cel atotputernic, ca să împlinească făgăduinţa ce-o făcuse Domnului şi l-a dat în mâna lui Eli preotul. Şi i-a făcut maică-sa haine preoţeşti mici, pe măsura lui, şi copilul slujea cu ele Domnului Dumnezeu înaintea lui Eli preotul. Ana se uita la el şi se bucura. Şi a mai născut Ana trei feciori şi trei fete; şi s-a suit în casa Domnului, a căzut cu faţa la pământ şi-L lăuda pe Domnul. Pentru aceea şi zicea: „Cea stearpă a născut şapte, iar cea cu mulţi fii a slăbit. Că ea sălta de bucurie pentru cei şapte copii ai ei, iar Fenana, rivala ei, după ce a născut cinci copii, a ajuns stearpă şi n-a mai născut. Ana a trăit vreme îndelungată, a lăudat pe Domnul şi a proorocit, iar mai pe urmă s-a mutat în locaşurile cele veşnice.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.