5. /28 DECEMBRIE 2022 - MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT

NICOLAE KIRCULESCU

Nicolae Kirculescu

Compozitor

Nicolae Kirculescu (n. 28 decembrie 1903 Corabia jud. Olt– d. 31 decembrie 1985) a fost un compozitor român, în special de muzică ușoară, de film și teatru. Una dintre cele mai cunoscute compoziții ale sale este Momentul muzical pentru pian și orchestră, utilizată ca temă muzicală a emisiunii Teleenciclopedia.

Este înmormântat la Cimitirul Sfînta Vineri din București.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Studiază muzica de la 3 ani luând lecții de pian cu d-na Lucreția Popovici-Pretorian și cu domnișoara Cernescu.

După absolvirea bacalaureatului la 19 ani, prin 1922, s-a îmbolnăvit foarte grav stând în pat 6 luni, fără ca doctorii să știe ce boală a avut.

Ca urmare, imediat după boală, între 1922-1924, pleacă la Viena la tratament, dar urmează și Academia de muzică, doar cu știrea și încuviințarea mamei sale Veronica, contesă maghiară, născută Banffy, căci tatăl lui, Vasile, după cum se va vedea mai târziu, era complet împotrivă ca fiul lui Nicolae să îmbrățișeze o carieră de ”lăutar”, căci Nicolae KIRCULESCU făcea parte dintr-o familie nobilă de italieni a prinților de Colonna și conților de Colesi - cum se va și semna pe anumite partituri viitoare, Nino de Colesi – familie cunoscută și atestată istoric din anul 400 d.cr., dovadă blazonul de pe inelul de căsătorie cu a patra și ultima soție, artista de variété, Marieta Bratu, căsătorie efectuată pe 07 iunie 1976, artistă care trăiește la Paris din 1987 și care a furnizat acest material.

Studii[modificare | modificare sursă]

Așa după cum am menționat între 1922-1924, pleacă la Viena unde urmează Academia de muzică.

La Viena studiază compoziția cu Arnold Rosé și armonia și contrapunctul cu Riel.

Revenind în România cu un ziar Neuer Wiener Tage, (Noile zile ale Vienei) care scria despre Nicolae KIRCULESCU ca despre o nouă glorie mondială a muzicii interpretative pianistice, tatăl lui se opune categoric să urmeze calea muzicii, astfel că Nicolae KIRCULESCU e obligat să se înscrie la cursurile Facultății de drept între 1924-1928, dar în paralel își creează o orchestră, Los Occhios, cu care cântă ocazional cât și la Clubul Libertatea.

Urmare acestui fapt a fost că tatăl lui l-a trimis la Paris între anii 1928-1930 ca să-și ia Doctoratul în Drept la Sorbona, ceea ce s-a și întâmplat, dar la fel ca în perioada vieneză, ori ca și cea bucureșteană a studenției la Facultatea de Drept, la Paris Nicolae KIRCULESCU urmează în paralel și cursurile de Artă Teatrală ale marelui actor francez, Louis Jouvet.

Activitate profesionala[modificare | modificare sursă]

Trebuie știut că din 1930 până în 1939/1940 Nicolae KIRCULESCU cochetează cu două planuri:

Juridic[modificare | modificare sursă]

În paralel cu Facultatea de Drept devine funcționar la Casa Centrală a Împroprietăririi din Ministerul Domeniilor, iar când termină Facultatea de Drept ocupă funcția de ajutor de judecător la Ocolul Sinaia.

După un incident însă demisionează din magistratură și devine avocat la Ministerul Domeniilor unde tatăl său era Secretar General, dar venirea la putere a noului ministru Potarcă îl înlătură din post pentru susținerea unui protejat al lui.

Revenit iar în România, din 1930, cu Doctoratul în Drept în buzunar, e numit funcționar la Casa Centrală a Asigurărilor Sociale, ca avocat, însă Gheorghe Cuza, Ministrul Muncii, îi reproșează tocmai faptul de a-și face meseria, adică de a-i apăra pe asigurați, majoritatea muncitori și îl concediază din post.

Muzical[modificare | modificare sursă]

În timpul activității sale juridice, din umbră îi urmărea evoluția muzicală un mare compozitor român, Ion Vasilescu, care în 1940 punea în scenă revista muzicală ” Suflet candriu de papugiu…” și avea nevoie de încă o piesă muzicală, dar și de un ajutor material, căci începuseră vremurile grele de război și teatrele sufereau crunt de buget.

Nicolae KIRCULESCU a compus LA CĂSUȚA CU ZORELE și s-a împrumutat la tatăl lui, Vasile, pentru a-l ajuta pe Ion Vasilescu intrând în teatru alături de el și de care nu s-a mai despărțit niciodată, nebănuind succesul imens și instantaneu la public al acestei piese, care public a semnat astfel actul de naștere a unui compozitor de lungă durată, 45 de ani și peren, căci Nicolae KIRCULESCU a compus în toate genurile de muzică, cum urmează să demonstreze exemplele ce vom da în continuare, căci trebuie reținut faptul că timp de 30 de ani, din 1940 la 1970, a compus 400 de piese de muzică ușoară, 60 dintre ele fiind mari șlagăre și timp de 19/20 de ani, din 1943 la 1962 el a compus peste 40 de reviste.

Compoziții[modificare | modificare sursă]

Trebuie precizat că dacă la 3 ani Nicolae KIRCULESCU a început a lua lecții de pian, cum a fost menționat în prima parte a portretului, de la vârsta de 13 ani el a început să compună piese, multe dedicate mamei Veronica, pe care o adora, cum ar fi Caprice Mauve și altele ca: La nuit, Remember, Extase d’amour, Night Spider, Mirador, Le vase brisé, pe care le-a editat abia între 19 și 22 de ani, adică între 1922-1925, pe la vechi și mari Case de Editură și Magazine de Muzică din București, ca de exemplu, Casa Degen-Dan și Eșeanu.

A compus piese instrumentale, orchestrale, intitulate de compozitor ca fiind de Divertisment, despre care George Zbârcea, alias Claude Romano, spune că sunt piese de dimensiuni mai mici ori mijlocii cu caracter liric ori dansant, cum ar fi: Clar de lună-1944, Cântec de leagăn-1949, Meditație-1951, Chemarea dragostei-1951, Licuricii- 1954, Divertisment-1957, În excursie-1962, Oameni veseli-1962, Visare-1963, Sare și piper-1965, Serenada cu scandal- 1968, Legendă-1979 și nu în ultimul rând cele mai cunoscute creații Moment muzical (semnalul longevivei emisiuni de TV - TELEENCICLOPEDIA) -1946 și RAPSODIA ROMÂNĂ Nr.1- Concert pentru pian și orchestră, piesă de întindere mai mare, creată în 1953.

A compus lucrări pentru Teatrul Muzical: Revistă, Comedie muzicală, Operetă, Operetă radiofonică, domeniu de excelență al lui Nicolae KIRCULESCU conform articolelor lui George Zbârcea, ca de exemplu: Cantonamentul veseliei, prima revistă creată în 1943 și ultima creată în 1962, intitulată, Șarjele Revistei.

A scris Comedii Muzicale, ca de exemplu: ”UN BĂIAT IUBEA O FATĂ”, ”ATLANTIDA”, ”BING-BING MELODY”, ”CONTELE DE MONTE CRISTO”, ”DRAGOSTE CU CÂNTEC”, ”AȘA ÎNCEPE DRAGOSTEA”, ”ÎNGERUL ALBASTRU”, ”ADAM ȘI EVA”.

A scris Operetă: ”N-A FOST NUNTĂ MAI FRUMOASĂ” - 1951, ”ÎNTÂLNIRE CU DRAGOSTEA” - 1962.

A scris Operetă Radiofonică pentru copii: ”TOM ȘI HUGH AU FUGIT PE MISSISSIPPI” (adaptare după Mark Twain), ”AVENTURILE BARONULUI MÜNCHAUSEN”, ”CÂNTECUL PRIETENIEI”.

A scris muzică la filmul, ”VISUL UNEI NOPȚI DE IARNĂ” -1946.

A scris piese pentru copii la Teatrul de Păpuși din București - ”CĂLUȚUL COCOȘAT” -1953, Teatrul de Păpuși din Oradea - ”JOCUL ORELOR” -1973.

A scris muzică pentru Desene Animate: ”DOI IEPURAȘI” - 1952, ”ȘI ILIE FACE SPORT” - 1955, ”FETIȚA MINCINOASĂ” - 1956, ”HARAP ALB” - 1965.

A compus la cererea Marietei Bratu, în 1975, cântecul religios, ”AVE MARIA”, care se găsește pe CD-ul intitulat: MARIETA BRATU – CONCERT DE CRĂCIUN, înregistrat la Paris și scos la Electrecord în 2000/2001. A compus în 1970 și cântecul religios, ”AMEN”, interpretat la Festivalul de la Sibiu în același an, de solista Denise Constantinescu.

A scris melodii de Muzică Ușoară, dintre care enumerăm în continuare:

• La căsuța cu zorele;

• Un pic de noroc;

• Când se sting luminile în bucurești;

• Ești dragostea mea;

• Inimă de ce nu vrei să-mbătrânești;

• Ploua în seara aceea, doamnă;

• Să nu spui dorul nimănui;

• Toate trec;

• Violete pentru fete;

• Când se crapă de ziuă altădată;

• Odată-n viață;

• Anticarul;

• Coșarul;

• Nu te pot uita;

• Așa începe dragostea;

• Prima poezie;

• Nu știu;

• De unde știi vioară tu;

• Culori-culori;

• Adio;

• Ramura părăsită;

• Trec zilele-n goană;

• Știu;

• Dâmboviță surioară;

• Orchestra mea;

• Doru-i dor;

• De ce-a tăcut canarul meu;

• Pașii noștri;

• Poate e mult-poate-i puțin;

• Unul din noi rămâne celuilalt dator;

• Voi veni;

• Meditație;

• Dor pribeag;

• Așteptarea;

• Somn ușor;

• Stejarul etc.

În materie de operetă, spune George Zbârcea, Nicolae KIRCULESCU a fost un precursor al operetei moderne (music-hall) cum avea să fie mai târziu, Leonard Bernstein cu West Side Story, pentru că a vrut să elimine din operetă (care este un hibrid de dramă și comedie) comedia-jucată de obicei de subretă și comic și să păstreze doar drama jucată de obicei de protagoniști, folosind ca element de operetă doar muzica cu specificul ei lejer, dar a trebuit să renunțe la acest proiect negăsind înțelegere la ceilalți realizatori ai operetei.

Activitate publicistică[modificare | modificare sursă]

A susținut și o mare activitate publicistică - articole, studii, interviuri - făcând cunoscute cititorilor ideile și realizările lui în domeniul Muzicii Ușoare și Muzicii de Teatru, de-a lungul unei vieți artistice care a durat 45 de ani, de la lansarea sa în 1940 cu melodia la Căsuța cu zorele, până în 31 decembrie 1985 când a trecut la cele vesnice.

Recunoastere interna si internationala[modificare | modificare sursă]

Nicolae KIRCULESCU a participat la Jurii Naționale și Internaționale și a obținut multe premii și medalii dintre care cele mai importante sunt cel de Artist Emerit și Laureat al Premiului de Stat.

IN MEMORIAM / POSTUM[modificare | modificare sursă]

Prin grija văduvei și artistei de variété Marieta Bratu, compozitorul Nicolae KIRCULESCU a fost omagiat la Paris, la Ambasada Română în 2003, la celebrarea a 100 de ani de la naștere, cât și în 2005, cu ocazia a 20 de ani de la dispariția lui (cu participarea excepțională a compozitorului și interpretului dispărut Dumitru Lupu, cu soția acestuia solista de muzică ușoară Ileana Șipoteanu și fiica lor Dumitrana) și concomitent la București la Uniunea Compozitorilor, de către Doru Popovici, compozitor-critic-muzicolog și soția acestuia Alina, profesoară de muzică, care sunt printre altele și nașii de cununie ai cuplului Nicolae KIRCULESCU – Marieta Bratu, Doru Popovici scriind și o carte despre Nicolae KIRCULESCU intitulată ”UN ULTIM MATEIN”, editată în 2003 la Editura Amurg Sentimental cu un subtitlu, ”LACONIC VOLUM DEDICAT VIEȚII ȘI OPEREI COMPOZITORULUI ȘI PIANISTULUI Nicolae KIRCULESCU 1903-2003”.

Toate aceste aniversări pentru naștere și dispariție, cât și altele susținute la Paris ca și înregistrarea de noi CD-uri la Paris cu scoaterea lor ulterioară la ELECTRECORD - cea mai veche Casă de discuri din România, s-au putut face pentru că din 1991, Marieta Bratu a creat la Paris o Scenă de Variété itinerantă prin intermediul unei Asociații Culturale intitulată ”LES CHANTS VALAQUES”, colaborând cu muzicieni români și străini, putând susține repertorii diverse între care cel al compozitorului Nicolae KIRCULESCU, cum a fost CD-ul înregistrat la Paris și scos în 2005 la Electrecord, intitulat ”CÂND SE CRĂPA DE ZIUĂ ALTĂDATĂ”, unde artista a cântat și tradus în franceză piese de Nicolae KIRCULESCU și alți compozitori români. (Toate CD-urile citate pot fi găsite la adresa: mycd.ro)

De 35 de ani, Marieta Bratu a dat mai multe interviuri despre Nicolae KIRCULESCU la Radio și TVR, fiind invitată să cânte în diverse emisiuni piese din repertoriul compozitorului, artista obținând din 1983 Premiul întâi pe țară al Juriului de la Festivalul ”CRIZANTEMA DE AUR” – Târgoviște, pentru interpretarea unei romanțe, ”DE UNDE ȘTII VIOARĂ TU...” și tot în 1983 obținând Premiul Publicului la Festivalul ”MAMAIA”, pentru interpretarea unei piese de muzică ușoară, ”PAȘII NOȘTRI”, amândouă compuse de Nicolae KIRCULESCU.

Poetul Florentin Palaghia, actualul soț al artistei, a solicitat lui Nicolae KIRCULESCU în 1985, în ultimele luni de viață ale compozitorului un interviu întrerupt de agravarea cancerului generalizat, interviu continuat de Marieta Bratu, până la sfârșitul vieții Maestrului, apărut în nr.7 al revistei CONVORBIRI LITERARE, editată la Iași de Directorul Cassian Maria Spiridon, în anul 2020.

Casa Radio a scos în 2010, cu acordul Marietei Bratu, Opereta Radiofonică pentru copii, intitulată ”AVENTURILE BARONULUI MÜNCHAUSEN”, CD și text ilustrat, piesă inițial compusă în 1955.

Despre Marieta Bratu și susținerea artistică și materială a Aniversărilor de la Paris din 2003, apoi 2005, scrie și actrița Cristina Deleanu în Revista SERTARUL CU AMINTIRI, nr. 576.

Surse folosite în acest portret sunt: George Zbârcea, compozitor, critic-muzicolog cu extrase din cartea ”Muzica Concertantă”, pliantul la noul CD - Nicolae KIRCULESCU cât și cel în limba franceză al Uniunii Compozitorilor, criticul muzical, Daniela Caraman-Fotea, cu extrase din cartea ”Meridianele Cântecului”, apărută la Editura Muzicală din București - 1989, Doru Popovici, compozitor, critic-muzicolog cu extrase din cartea ”UN ULTIM MATEIN”, cât și extrase din diverse emisiuni de Radio TV, evocând personalitatea compozitorului și specificitatea tipic românească a compozițiilor lui, deși nu a avut nici o picătură de sânge românesc, dar care s-a inspirat constant din folclorul românesc, iar G. Zbârcea a subliniat melodicitatea ca element preponderent din toată opera lui Nicolae KIRCULESCU la fel ca și compozitorul de operă Giuseppe Verdi, amândoi italieni Sursa principală folosită: extrase din propria autobiografie a lui Nicolae KIRCULESCU.

A compus operete (N-a fost nuntă mai frumoasă, Întâlnire cu dragostea), comedii muzicale/canțonete (Un băiat iubea o fată, Sfinxul din Hollywood), muzică de film și televiziune, piese instrumentale, muzică ușoară.

Muzică instrumentală[modificare | modificare sursă]

• Momentul muzical, pentru pian și orchestră
• Patru studii de concert, pentru pian (1949),,Rapsodia romana"

Muzică ușoară[modificare | modificare sursă]

• De unde știi, vioară, tu?
• Ești o stea fără nume (interpretată de Jean Păunescu)
• Nu știu (interpretată de Margareta Pâslaru - 1962)
• Te cheamǎ dragostea (interpretatǎ de Margareta Pâslaru - 1965)
• Licuricii- La căsuța cu zorele;
• Marea
• Nu știu dac-am iubit (interpretată de Jean Păunescu)
• Oameni veseli
• Romanița (interpretată de orchestra Sile Dinicu)
• Sare și piper
• Spune-i (premiu la Festivalul Mamaia, în interpretarea Denisei Constantinescu)
• Violete pentru fete
• La căsuța cu zorele (interpretată de Ion Luican în 1940)

Alte preocupări[modificare | modificare sursă]

Kirculescu a colaborat cu Televiziunea Română pentru realizarea unor piese de spectacol destinate micului ecran.

Nicolae Kirculescu - Așa începe dragostea | Album INTEGRAL | Cele mai frumoase romanțe

NICOLAE BRÂNZEU

Nicolae Brânzeu

Nicolae Brânzeu
Date personale
Născut	28 decembrie 1907  Pitești, România
Decedat	7 august 1983 (75 de ani)  Arad, România
Cetățenie	România
Ocupație	compozitor
Modifică date / text

Nicolae Brânzeu (n. 28 decembrie 1907, Pitești – d. 7 august 1983, Arad) a fost un compozitor, dirijor și om de cultură român.

Studii[modificare | modificare sursă]

Brânzeu și-a început educația muzicală în orașul natal, avându-i ca profesori pe Maria Lerescu și Lucia Stănescu. A urmat apoi Conservatorul din București, unde i-a cunoscut pe compozitorii Dumitru Georgescu-Kiriac, Alfonso Castaldi, Mihail Jora și Dimitrie Cuclin. În anul 1931 a absolvit și Facultatea de Drept din București).

Brânzeu și-a continuat studiile la Schola Cantorum din Paris, sub îndrumarea compozitorului și muzicologului Vincent d'Indy. Revenit în țară, în perioada interbelică s-a afirmat ca pianist, dar și ca profesor suplinitor la catedra de armonie a Conservatorului bucureștean.

Activitate[modificare | modificare sursă]

Creația lui Brânzeu cuprinde genuri diverse, însă remarcabile sunt creațiile pentru teatru liric. Stilistica muzicii lui se încadrează în modernismul de tip neoromantic; interesul pentru acest curent estetic i-a fost trezit în anii de studiu la Schola Cantorum. Brânzeu va îmbina neoromantismul cu idei de inspirație folclorică. O altă influență în muzica lui Brânzeu este expresionismul.

„Opera Săptămâna luminată (1943) este caracterizată printr-un discurs sonor plin de tensiune- adesea vecin cu angoasa - și de aceea, eu o socotesc prima operă românească de tip expresionist.”

^[1]. Din păcate după anul 1990, lucrarea nu a fost inclusă în repertoriile operelor din România.

În 1948, înființează Filarmonica din Arad, unde contribuie la profesionalizarea orchestrei și corului, dat fiind că la aceea vreme ele erau formate în cea mai mare parte din oameni fără studii muzicale academice.

Pentru liedurile sale, Brânzeu a fost criticat în anii 1950 de către grupul Matei Socor. Ca urmare, Brânzeu a fost cenzurat de către regimul politic din țară.

În anii de activitate artistică în România Brânzeu dirijează diverși muzicieni precum: Stella Simionetti, Iolanda Mărculescu, Lya Hubic, Elena Botez, Lucia Stănescu, Emilia Petrescu, Arta Florescu, Lili Dușescu, Marina Krilovici, Constanța Câmpeanu, Anca de Barbu, Tatiana Roșculeț, Magda György, Zenaida Pally, Agnes Baltsa, Maria Snejina, Ion Dacian, Cornel Fânățeanu, Ion Buzea, Constantin Zaharia, Garabis Zobian, Mircea Emandi, Oleg Rudic, Dan Iordăchescu, David Ohanesian, Ionel Pantea, Ludovic Konya, Ion Budoiu, Mihail Arnăutu, Nicolae Secăreanu, Marius Rintzler, Pompei Hărășteanu, Vladimir Orlov, Radu Aldulescu, Alfons Capitanovici, Götz Teutsch, Wanda Wilkomirska, Ion Voicu, Henry Brendier, Constantin Bobescu, Andras Simor, Antonin Moravec, Gustav Schmahl, Tadeus Wronski, Octavian Nicolaevici, Gaby Grubea, Daniel Podlovschi, Albert Kocsis, Nina Mihailovna Beilina, Etar Christoskov, Robesrt Soetens, Liana Isakadze, Yuriko Kuronuma, Cornelia Vasile, Ivan Straus, Ștefan Ruha, Ernest Fischer, Tamas Vesmas, Valentin Gheorghiu, Corneliu Gheorghiu, Mîndru Katz, Alexandru Demetriad, Maria Cardaș, Dorina Popovici, Magda Nicolau, Grete Miletineanu, Lidia Cristian, Aurelia Cionca, Margarita Fedorova, Gheorghe Halmos, Herald Enghiurliu, Ferenc Rados, Amadeus Webersinke, Dan Mizrahy, Gorgeta Ștefănescu Barnea, Dan Grigore, Sofia Cosma, Nicolae Brânduș, Annerose Schmit, Gabor Gabos, Toma Schwarz, Gabriel Amiraș, Sebastian Benda, Regina Smendzianka, Albert Guttman, Maria Fotino, Ilinca Dumitrecu, Liana Șerbescu, Alberto Portugheis, ș.a.

Premii[modificare | modificare sursă]

Pentru activitatea sa, Brânzeu a fost distins cu Premiul II George Enescu (1934) și cu Premiul I George Enescu (1942), precum și cu Ordinul Meritul Cultural (1968).

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Nicolae Brânzeu i-a avut ca prieteni apropiați pe scriitorii Emil Cioran, Radu Gyr, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Dan Botta, Mircea Popa și pe muzicienii George Georgescu și Dimitrie Cuclin.

Lucrări selectate[modificare | modificare sursă]

„Muzica sa, de o diversitate copleșitoare,are ca sursă de inspirație resursele folclorului românesc, într-o concordanță uimitoare cu muzica europeana a secolului XX. Este un compozitor cu un limbaj deosebit de rafinat și impresionabil, orientat pe valorile expresivității muzicii. Nicolae Brânzeu are o vădită preocupare pentru lărgirea tonalității de bază.”

Rezonanțe corale, Simpozion dedicat profesorului Adrian Demian mai 2010 ISBN 978-606-92466-6-5, Cap XIV pag 83

Teatru liric[modificare | modificare sursă]

• Monna Vanna după (Maurice Maeterlinck) – 1934, scenă dramatică.
• Săptămâna luminată (libret de Constantin Pavel, după piesa lui Mihail Săulescu) – pr.: 29.IV.1943, Opera Națională din București- prima operă românească de orientare expresionistă.
• Scufița Roșie - operetă-feerie pentru copii pr.: 1949, Teatrul de Stat Arad
• Piatra din casă- 1951 (vodevil după textul lui Vasile Alecsandri)
• Aladin și lampa fermecată – muzică de scenă, pr.: 1958, Teatrul de Marionete Arad
• Cruciada copiilor- 1961 dramă-muzicală în trei acte după piesa de teatru a lui Lucian Blaga
• Dragostea triumfă - 1968 operă comică în trei acte; libret de Gheorghe Haiduc pr.Filarmonica de Stat Arad
• Monna Vanna – 1976, dramă-muzicală în trei acte după piesa de teatru a lui Maurice Maeterlinck
• Zâna Zorilor - 1981 operă-feerie în 3 acte; libret de L. Emandi după basmul cu același nume a lui Ioan Slavici

Muzică vocal-simfonică[modificare | modificare sursă]

• Hymne, Poemul simfonic pe versurile lui (Charles Baudelaire), traducere de Virgil Gheorghiu – pr.: 3.X.1940, Orchestra Radiodifuziunii din București dir. Nicolae Brânzeu
• Sărbătoare, Cantata pentru cor orch. pr.:5.XII.1940, Orchestra Radiodifuziunii din Bucureștidir. Nicolae Brânzeu
• Trecut-au anii, Poemul simfonic pentru tenor și orch. versuri de Mihai Eminescu pr.: 1941, Orchestra Filarmonica București dir. Ionel Perlea
• Cântecul bradului, cantata pentru cor mixt și orch., melodia și versurile populare din culegerea lui Ilarioan Cocișu, pr.: 5. XII.1940 București. dir. Nicolae Brânzeu
• Copilarie sfântă, poem pentru bas și orch. versuri de Vasile Voiculescu- 1947
• Meșterul Manole, cantata dramatică pentru soliști cor mixt și orch., versurile populare din colecția lui Vasile Alecsandri, pr.:12.IV.1969, Filarmonica de stat Arad. dir. Nicolae Brânzeu
• Luceafărul, oratoriu pentru soliști cor mixt și orch., versurile lui (Mihai Eminescu) – pr.: 1970, Filarmonica de Stat Arad. dir. Nicolae Brânzeu

Muzică simfonică[modificare | modificare sursă]

• Fantezie simfonică - 1934. Premieră: Cluj 1936, Societatea Muzicală din Cluj, dirijor Nicolae Brânzeu;
• In Memoriam - 1936. Premieră: București, 19 .IX. 1936, Orch. Amicii Artei, dir. Nicolae Brânzeu;
• Două schițe simfonice - 1940. Pr.: 29.XII.1940, Filarmonica George Enescu din București, dir. George Georgescu;
• Preludiu și fugă pentru orchestră- 1940 pr.: București 1.XI.1942, Filarmonica, dir.George Georgescu
• Nocturna pentru orchestră - 1949 rev. 1956 pr.: 1959, Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu
• Suita simfonică în Do major - 1950 pr.: 1952, Filarmonica de Stat Arad, dir.Nicolae Brânzeu
• Simfonia I-a în la minor - 1954. Premieră: 1955, Filarmonica de Stat Arad, dir.Nicolae Brânzeu
• Rapsodia I-a pentru orchestră - 1958. Premieră: 1958, Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu;
• Simfonia concertantă pentru pian și orchestră - 1959 pr.: 1960, Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu;
• Rapsodia II-a pentru orchestră- 1960 pr.: 1961, Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu
• Simfonia a II-a în RE „Pentru pace” cu cor de femei (în final) - 1963 pr.: 1964, Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu
• Simfonie de cameră; pentru orchestră de coarde pr. Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu
• Uvertură sportivă "UTA" - 1969 pr.: 17.IV.1970, Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu. Edit. Muzicală - 1971
• Poemul Unirii - 1977 pr. Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu
• Simfonia a III-a în do minor - 1977 pr. Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu
• Uvertura festivă - 1978 pr. Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu

Muzică de cameră[modificare | modificare sursă]

• Cvartetul pentru pian și coarde -1935
• Cvintetul pentru pian și suflători - 1957
• Sonată pentru clarinet și pian - 1961; transcriere pentru vioară și pian - 1963
• Sonată pentru pian - 1965
• Sonată pentru vioară solo - 1966
• Sonată pentru violoncel și pian - 1970

Muzică de corală[modificare | modificare sursă]

• Imnul "Junimii" pentru cor bărbătesc, versuri de C. Papastate - 1926
• Motet pentru cor mixt - 1932
• Foaie verde, firul ierbii; prelucrare de folclor pentru bariton, cor mixt și pian - 1960
• De dor; prelucrare de folclor pentru soprană, cor mixt a capella - 1960
• Imnul Liceului din Pitești; pentru cor mixt, pian și orchestră de coarde, versuri de D.Al.Nanu - 1966
• Cântec de leagăn pentru Nicolae Bălcescu; pentru mezzosoprană și cor mixt, versuri de Volbură Poiană-Năsturaș - 1967
• Cântec pentru țară; pentru cor mixt, versuri de Alexandru Popescu-Negură - 1967
• Cinci coruri a capella pe versuri de Duiliu Zamfierscu, pentru cor mixt ( Preludiu; Vara;Fluture; Noapte buna; Barza)- 1972
• Trei coruri pe versuri de Mihai Eminescu, pentru cor mixt (Veneția; La steaua -cu pian; Stelele-n cer - cu pian)- 1972

Muzică vocală[modificare | modificare sursă]

• Trei poeme pentru bas și pian (orch.), versuri de Vasile Voiculescu ( Coiful de aur; Cheia de aur; Zânele de aur) - 1943
• Isus din copilărie, pentru bas și pian (orch.) versuri de Vasile Voiculescu - 1946
• Cântec haiducesc, pentru voce și pian versuri populare -1949
• Când amintirile, pentru voce și pian versuri Mihai Eminescu -1955
• Colind uitat, pentru voce și pian versuri de Vasile Voiculescu - 1955
• Pe pajiștile verzi, pentru voce și pian versuri de C. Bălcescu - 1958
• Mi-ești dragă, pentru voce și pian versuri de D. Al. Nanu - 1960
• 5 Lieduri, pentru tenor și pian pe versuri de Lucian Blaga (Cresc amintirile; Fiorul; Vreau să joc; Gorunul; Liniște) - 1970
• Srada stânjeneilor albaștri, pentru voce și pian versuri de Afrodita Surdeanu - 1970
• 2 Lieduri, pentru voce și pian, pe versuri de Simona Lecca (Ție; Cântec)- 1970
• Noapte bună, pentru voce și pian, pe versuri de Duiliu Zamfirescu - 1970
• Inscripție pe amintiri pentru bariton și pian, pe versuri de Lucian Emandi- 1977

RICHARD CLAYDERMAN

Richard Clayderman
Date personale
Nume la naștere	Philippe Pagès
Născut	28 decembrie 1953 (68 de ani)[1][2][3][4]  Paris, Franța[5]
Cetățenie	Franța
Ocupație	pianist compozitor aranjor muzical[*]
Alte nume	Richard Clayderman
Gen muzical	muzică ușoară
Instrument(e)	pian
Case de discuri	EMI
Discografie
Listă completă	Richard Clayderman discography[*]
Semnătură
Prezență online
site web oficial pagină Facebook cont Twitter Internet Movie Database VGMdb Instagram canal YouTube
Modifică date / text

Richard Clayderman (pseudonimul artistic al lui Philippe Pagès, n. 28 decembrie 1953,^[1][2][3][4] Paris, Franța^[5]), este un renumit pianist și compozitor francez contemporan, creator al unui nou stil muzical, numit New Romantic^⁠(en).

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Richard Clayderman (născut Philippe Pagès în 28 decembrie 1953) este un pianist francez contemporan, care a lansat numeroase albume, inclusiv compozițiile lui Paul de Senneville și Oliver Toussaint, predări instrumentale de muzică populară, rearanjamente de coloane sonore ale filmelor și acorduri ușor de ascultat ale celor mai populare lucrări de muzică clasică.

Începuturi[modificare | modificare sursă]

Clayderman a învățat să cânte la pian de la tatăl său, profesor de pian. La vârsta de 12 ani a fost acceptat în Conservatoire de Paris, unde a avut mare succes în anii adolescenței. Dificultățile financiare, precipitate de boala tatălui său, au prevenit o carieră promițătoare de pianist. Atunci, pentru a-și câștiga existența, și-a găsit de lucru la banca funcționarilor, ca și acompaniator la trupele contemporane. A acompaniat cântăreți francezi precum Johnny Hallyday, Thierry Le Luron și Michel Sardou.

Ballade pour Adeline[modificare | modificare sursă]

În 1976 a fost invitat de către Olivier Toussaint, un producător francez, și de către partenerul său, Paul de Senneville pentru a înregistra o baladă lină de pian. De Senneville a compus această baladă ca un tribut pentru noua lui fiică, Adeline. Tânărul Pagès a fost audiționat împreună cu alți 20 de pianiști și a fost ales. "Era un muzician interesant cu o atingere moale și cu tehnică bună", a spus Toussaint. "Și arăta și bine". Numele lui Pagès a fost schimbat în Richard Clayderman(a preluat numele străbunicii sale pentru a evita pronunțarea greșită a numelui său adevărat în afara Franței). Cântecul a fost un succes, fiind vândute 22 de milioane de copii în 38 de țări. S-a numit Ballade pour Adeline.

Richard Clayderman - Greatest hits of Piano - The Very Best of Richard Clayderman

LAURENȚIU CAZAN

Laurențiu Cazan

Compozitor

Laurențiu Cazan
Date personale
Născut	28 decembrie 1957 Buzău,  România
Cetățenie	România
Ocupație	muzician
Activitate
Gen muzical	pop, rock
Instrument(e)	chitară, vioară, pian, claviaturi, muzicuță, percuție
Modifică date / text

Laurențiu Cazan (n. 28 decembrie 1957, Buzău) este un multiinstrumentist (vioară, pian, chitară, muzicuță, percuție), compozitor, textier, solist vocal și orchestrator român din Buzău. A studiat vioara și pianul încă din copilărie. Fiind autodidact, mai târziu învață să cânte la chitară (acustică, electrică, bas) și își însușește tehnica percuției. Pe parcursul carierei a interpretat melodii atât în limba română cât și în alte 8 limbi străine.

Începuturile carierei sale sunt legate de Orchestra Liceului de Muzică din Bacău, unde cântă într-un taraf, la vioară. În perioada următoare cântă în mai multe formații: Omicron (1973-1978), Nona (1978-1979) alături de Mihaela Runceanu, Apollo a Teatrului „Toma Caragiu”, Ploiești (1980-1981), Litoral (1981-1982), Cromatic (1985-1986), Sfinx (1986-1990).

Activitate muzicală[modificare | modificare sursă]

• 1982 - debutează la televiziune cu piesa „Uită tristețea”, muzică și versuri proprii, în cadrul unei emisiuni produse de Titus Munteanu
• 1982 – 1985, face turnee în țară
• 1983 - lansează primul disc - “Uită tristețea”
• 1985 – 1990, desfășoară turnee cu formațiile Cromatic și Sfinx în Danemarca, Kuwait, Norvegia, Finlanda, Olanda, Austria, Germania, Belgia.
• 1990 – 2001, urmează o serie de turnee în Europa ca one man show. Are o serie de apariții la televiziune în Olanda - RTL4, SBS, TV Drenthe
• 1991 - înainte de a se stabili în Olanda, editează discul-single „Numai muzica”
• 1996 - își lansează albumul “Say something”
• 2001 – 2003 desfășoară o activitatea concertistică, radio, TV în România
• Formația de concert îi alătură pe Vali Vătuiu, Adi Manolovici, Cătălin Răsvan, Florin Micolof

Albume[modificare | modificare sursă]

• Uită tristețea (1983)
• Say something (1996)
• Și iarăși voi zbura (2003)

Distincții[modificare | modificare sursă]

• 1993, obține locul al II-lea la finala pentru Eurovision - cu piesa “Say something”.Tot în același an participă la festivalul „Cerbul de Aur” cu piesele “Angel” și “Say something”.
• 1994, participă la concursul „Song Festival” de la Cavan, Irlanda cu piesa “Say something” și obține locul II
• 1995, obține locul al II-lea la festivalul „Cerbul de aur” - cu albumul “Say something”
• 1998, participă la Eurovision cu piesa “Sinceritate”
• 2000, participă la Eurovision – cu piesa “Survive”
• 2001, piesa sa „Sunetul ploii” interpretată de Aida Elena Borovină primește premiul special al juriului de copii la „Steaua de aur”
• 2002, piesa sa „Pescărușul” interpretată de Patricia Costache primește premiul pentru cel mai bun aranjament muzical la „Steaua de aur

Piese din repertoriu[modificare | modificare sursă]

Dintre cele mai cunoscute piese interpretate de Laurențiu Cazan pot fi enumerate:

• Say Something
• Uită tristețea
• Sunetul ploii
• Noaptea în vis
• Numai muzica
• Pescărușul
• Te caut
• Survive
• Sinceritate
• Aud un strigăt
• The Winner
• Running and crying.

Laurențiu Cazan - Say Something

ALEXANDRA UNGUREANU

Alexandra Ungureanu
Alexandra Ungureanu în septembrie 2012
Date personale
Nume la naștere	Alexandra Ungureanu
Născută	28 decembrie 1981 (40 de ani)  Gheorghe Gheorghiu-Dej, Bacău, România
Cetățenie	România
Ocupație	Cântăreață, dublaj, interpretare vocală (2008)- Peter Pan Întoarcerea în Țara de Nicăieri
Activitate
Gen muzical	Pop, house, dance, Rock alternativ
Instrument(e)	Pian, chitară
Ani de activitate	1998 - prezent
Case de discuri	Roton, Cat Music, MediaPro Music
Interpretare cu	Crush, Sistem, Holograf , Keo, Marius Nedelcu, Marius Moga, Grimus, the dAdA
Prezență online
Site web Myspace
Modifică date / text

Alexandra Ungureanu (n. 28 decembrie 1981, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Bacău, România) este o cântăreață română.

Biografie[modificare | modificare sursă]

La vârsta de șase ani a început să ia lecții de canto și de pian, iar în adolescență a urmat cursuri de chitară. Ulterior, Alexandra a participat la diverse concursuri de muzică pentru copii, în cadrul cărora a obținut rezultate remarcabile. Treptat, ea și-a format un repertoriu, cu piese compuse pentru ea de: Dinu Giurgiu, Ionel Tudor, Adrian Despot, Marius Țeicu sau Cornel Ilie și a participat la diverse emisiuni televizate.

Începând cu anul 2001, ea a colaborat alături de formația Sistem, pentru care a înregistrat vocea principală a unor melodii precum: „Emoții”, „Senzații” sau „Departe de tine”. În 2003, Ungureanu obține locul al treilea la Selecția Națională pentru concursul muzical Eurovision, cu piesa „Make this love come true”, și a reprezentat România la festivalul Cerbul de Aur.

În 2004, interpreta a concertat în douăsprezece orașe mari ale României alături de formații precum: Holograf, Vița de Vie sau Taxi. În toamna aceluiași an, Ungureanu a semnat un contract împreună cu grupul de muzică house/dance "Crush", pentru a deveni vocea principală a formației. În această formulă, proiectul a produs două albume de studio: Crush + Alexandra Ungureanu (2005) și Hello (2007).

În 2009 și 2010, a fost jurat împreună cu George Hora și Smiley pentru concursul "Be a Disney Channel star" (Fii o vedetă a canalului Disney) pe canalul Disney Channel România.

În 2020 a participat la Bravo, ai stil !, ajungând în finală, unde a câștigat cu 50,3% în fața lui Theo Rose, care a obținut 49,7%.

Music in pROgress[modificare | modificare sursă]

Este un proiect pop-simfonic "Alexandra Ungureanu & Nora Denes Symphonical" ^[1].

«A plecat de la o discuție între prieteni, un "brainstorming", și am ajuns la un proiect în care au fost implicați în jur de 30 de oameni (producător, orchestrator, instrumentiști, regizor, oameni de studio, echipa video). Pentru ca un proiect de genul acesta să-și atingă scopul, a fost foarte importantă rescrierea pieselor comerciale pentru partitura clasică... și pentru rafinamentul pieselor din "Music in pROgress", trebuie să-i mulțumesc Norei Denes. Mă bucur că am putut relua și una dintre piesele pe care le-am cântat la început de carieră, o piesă cu o stare specială pentru mine, Lumea Visează. Filmările au avut loc în jud. Maramureș, în special în Baia Mare și în împrejurimi. Făcând prospecția în vederea filmărilor, am descoperit locuri uimitor de frumoase, dar nu foarte cunoscute, precum Lacul Albastru. Ne-am dorit să dăm și această dimensiune turistică proiectului» – interviul Alexandrei Ungureanu la "EuropaFM", 2015

Alexandra Ungureanu: "Bravo ai Stil! este mai mult decat moda" | Aproximativ Discutii cu Gojira

MAURICE  RAVEL

Maurice Ravel
Date personale
Nume la naștere	Joseph Maurice Ravel
Născut	7 martie 1875[1][2][3][4]  Ciboure, Aquitania, Franța[1][5][6]
Decedat	28 decembrie 1937 (62 de ani)[2][3][4][7]  Paris, Franța[8][5]
Înmormântat	cimetière de Levallois-Perret[*]
Cauza decesului	Tulburări neurologice[*]
Părinți	Pierre-Joseph Ravel[*][6] Marie Ravel[*][6]
Frați și surori	Édouard Ravel[*]
Cetățenie	Franța[9]
Religie	ateism[10]
Ocupație	dirijor pianist compozitor muzician
Gen muzical	Operă muzică clasică impressionist music[*]
Instrument(e)	pian
Premii	Prix de Rome Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] Grammy Hall of Fame[*]
Discografie
Înregistrări notabile	Daphnis și Chloe Bolero Miroirs[*] Piano Concerto[*] Gaspard de la nuit[*]
Prezență online
Internet Movie Database VGMdb
Modifică date / text

Maurice Ravel
(1875-1937)

Joseph Maurice Ravel (n. 7 martie 1875,^[1][2][3][4] Ciboure, Aquitania, Franța^[1][5][6] – d. 28 decembrie 1937,^[2][3][4][7] Paris, Franța^[8][5]) a fost un compozitor francez impresionist, celebru mai ales datorită muzicii de balet pentru orchestră în Do major Boléro, compusă în 1928, una din ultimele piese compuse înainte ca boala să-l condamne la tăcere perpetuă.

La începutul secolului al XX personalitatea puternică a dirijorului și compozitorului M. Ravel s-a impus în lumea muzicală prin interpretări artistice și prin noutatea lucrărilor sale muzicale cu rafinate sonorități impresioniste și un pronunțat colorit folcloric. Pianist remarcabil dedică primele sale lucrări acestui instrument: menuet antic, habanera, pavană pentru o infantă moartă: dovedind o înclinație deosebită pentru dans; de la dansul din epoca barocului pană la cel modern: vals, foxtrot dar și pentru blues. Ravel reînvie spiritul clasic francez în sonatină pentru pian și în suita preclasică Mormântul lui Couperin.

A scris 2 importante cicluri pentru pian: Oglinzi și Suita Gaspard al nopții. În muzica dramatică a scris o operă bufă într-un act "Ora spaniolă". După modelul lui Schubert a compus 8 valsuri nobile și sentimentale, transformate mai târziu în baletul ADELAIDA sau Limbajul Florilor. Mai compune suita pentru voce și orchestră SHEHEREZADA, rapsodia spaniolă.

Cea mai populară creație a sa simfonică este BOLEROUL - conceput pe un ritm obstinat care persistă pană la sfârșitul lucrării. Ravel expune la flaut o amplă melodie alcătuită din 2 perioade muzicale după care reluând mereu aceeași linie melodică îi suprapune succesiv câte un instrument la cvartă și octavă. Rezultatul este persistența accentelor melodiei care la fiecare reluare modificându-se efectul timbral, crește ca intensitate. Sedus de muzica orientală compune pentru voce și pian diferite melodii incluse în cicluri: * 5 melodii grecești, * 2 melodii ebraice, * 3 cântece din Madagascar ,* 3 cântece ale lui Don Quijote, *7 cântece populare, * ciclul de lieduri Istoriile Naturale.

Ravel a lăsat posterității lucrări în genul muzicii de cameră:

• Trio în la minor,
• Cvartetul de coarde în Fa major ,
• Sonata pentru vioară și pian,
• Sonata pentru vioară și violoncel,
• Sonata pentru vioară și orchestra
• Rapsodia - TZIGANE - de o mare dificultate tehnică cu un caracter strălucitor.

A compus concerte instrumentale:

• Pian și Orchestră în Re major pentru mâna stângă.
• Pian și orchestră în Sol major. Marea sa varietate ritmică izvorăște din diferite surse folclorice și din particularitățile dansurilor care l-au inspirat; de la vechea pavană până la ritmurile moderne.

Armonia sa tonală cu structuri modale, dinamica și agogica tonală, diversitatea combinațiilor tonale conferă muzicii sale pregnanță și originalitate astfel încât alături de Claude Debussy, Ravel contribuie la dezvoltarea limbajului muzical modern din prima jumătate a secolului XX.

Pian[modificare | modificare sursă]

• 1893 : Sérénade grotesque (Serenadă grotescă)
• 1895 : Menuet antique^[11]
• 1899 : Pavane pour une infante défunte (Pavană pentru o infantă moartă)
• 1901 : Jeux d'eau (Jocuri de apă)
• 1905 : Sonatine (Sonatina în fa diez minor)
• 1905 : Miroirs (Oglinzi)
• 1908 : Gaspard de la nuit (Gaspard al nopții)
• 1908 : Ma Mère l'Oye (Mamă mea gâscă)
• 1911 : Valses nobles et sentimentales (Valsurile nobile și sentimentale)
• 1917 : Le Tombeau de Couperin (Mormântul lui Couperin)

Orchestră[modificare | modificare sursă]

• 1907 : Rapsodie espagnole (Rapsodia spaniolă)
• 1920 : La Valse (Valsul)
• 1924 : Tzigane
• 1928 : Bolero (Boleroul)
• 1930 : Concerto pour la main gauche (Concertul pentru mâna stângă)
• 1931 : Concertul în sol major

Muzică de cameră[modificare | modificare sursă]

• 1902 : Cvartetul de coarde în fa major
• 1906 : Introducere și alegro pentru harpa
• 1914 : Trio pentru pian, vioară și violoncel
• 1922 : Sonate pentru vioară și violoncel
• 1924 : Tzigane, pentru vioară și pian
• 1927 : Sonate pentru vioară și pian

Cântec[modificare | modificare sursă]

• 1903 : Shéhérazade
• 1906 : Histoires naturelles
• 1913 : Trois poèmes de Mallarmé
• 1914 : Mélodies hébraïques
• 1922 : Chansons madécasses
• 1932 : Don Quichotte à Dulcinée

Balete[modificare | modificare sursă]

• 1909-1912 : Daphnis și Chloe (Daphnis et Chloé)
• 1928 : Bolero
• 1929 : Valsul

Cantate[modificare | modificare sursă]

• 1901 : Myrrha
• 1902 : Alcyone
• 1903 : Alyssa

Opere[modificare | modificare sursă]

• 1907-1911 : Ora spaniolă (L'Heure espagnole)
• 1919-1925 : Copilul și vrăjitoriile (L'Enfant et les Sortilèges)

The Best of Maurice Ravel

MUZICĂ PENTRU SUFLET: 

1. 

The Eagles Greatest Hits Full Album 2023

2. 

GOLDEN SWEET MEMORIES LOVE SONG 60s 70s . Hits from 1950 - 1970 Instrumental