5. / 6 DECEMBRIE 2022 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
TUDOR DUMITRESCU
| Tudor Dumitrescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 6 decembrie 1957 |
| Decedat | (19 ani) |
| Ocupație | pianist, compozitor |
| Activitate | |
| Gen muzical | muzică cultă |
| Instrument(e) | pian |
| Case de discuri | Electrecord |
Modifică date / text  | |
Tudor Dumitrescu (n. 6 decembrie 1957 – d. 4 martie 1977, București) a fost un pianist și compozitor român de muzică cultă. Membru al familiei muzicale Dumitrescu, Tudor este considerat unul dintre cei mai talentați pianiști români. A murit la vârsta de 19 ani, fiind victima cutremurului din 1977.
STUDII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A studiat muzica de la vârsta de patru ani, mai întâi sub îndrumarea tatălui său, compozitorul Gheorghe Dumitrescu. A urmat Liceul de muzică nr. 1 din București și Conservatorul din același oraș.[1] I-a avut ca profesori pe: Lidia Cristian, Gheorghe Halmoș, Cella Delavrancea, Dan Grigore etc. Între 1972 și 1973 a participat la cursurile Universității de muzică „Franz Liszt” din Weimar (alături de profesorii Dieter Zechlin și František Rauch), iar apoi a fost elevul pianistului Nikita Magaloff la Geneva.[2]
ACTIVITATE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Dumitrescu a debutat în calitate de pianist în timpul liceului, participând la concertele de tineret susținute de Ateneul Român. Au urmat recitaluri la Radioteleviziune și participarea la Festivalul Național al Tinerilor Muzicieni. De-a lungul carierei sale, susține în țară recitaluri individuale, alături de orchestre simfonice[3] (București, Cluj-Napoca, Satu Mare, Craiova, Timișoara, Iași, Sibiu, Galați) sau în diferite ansambluri camerale. Este prezent în emisiuni radiofonice și televizate.[3] Este remarcat pentru prima oară în afara țării la ediția din 1973 a Festivalului Interforum, organizat la Fertőd, Ungaria;[4] piesa cu care intră în concurs este Sonata de Franz Liszt.[3] Peste hotare, mai susține recitaluri la Weimar, Geneva și în Polonia, fiind acompaniat de filarmonicele din Jena și Weimar. Repertoriul său include lucrări de Domenico Scarlatti, Johann Sebastian Bach, Joseph Haydn, Ludwig van Beethoven, Frédéric Chopin, Franz Liszt, Johannes Brahms, Piotr Ilici Ceaikovski, Serghei Rahmaninov, Alecsandr Skriabin, Serghei Prokofiev, George Enescu etc. Discografia sa cuprinde înregistrări din concert efectuate de Radiodifuziunea Română.
Tânărul compozitor a scris piese pentru pian, lieduri, o lucrare pentru violoncel solo, un sextet pentru corn francez și coarde ș.a. În viziunea compozitorului Doru Popovici, muzicii lui Dumitrescu „nu-i lipsește cantabilitatea de amplă respirație, după cum nici combinațiile armonice cromatice îndrăznețe nu îi sunt necunoscute. Relevă o mare afinitate pentru varietatea ritmică și timbrală și, totodată, un apreciabil simț al arhitecturii. Muzica lui – ca și arta-i interpretativă – se înscrie în orbita unui neoromantism cu nostalgii clasice. Nu odată recurge la intonații populare, pe care reușește să le «alchemizeze» și să le integreze expresiv în neliniștitul său discurs sonor.”
Ultimul proiect de program al lui Dumitrescu, redactat cu câteva zile înaintea cutremurului, viza un recital pianistic la Ateneul Român, în luna aprilie. El cuprindea Sonatele op. 9, nr. 4 (în Mi major) și op. 10, nr. 2 (în Re major) de Ludwig van Beethoven și Sonata în fa minor, op. 5, de Johannes Brahms.[2]
CRITICĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Juriul ediției 1973 a Festivalului Interforum l-a descris pe Dumitrescu drept „un pianist de uimitoare resurse tehnice și artistice, un muzician al cărui viitor este cert”.[3] Publicația poloneză Kurier Lubelski nota în 1974: „Tânărul pianist poate ajunge cu aceeași ușurință de la o nuanță pianissimo până la un gigant fortissimo. Substanța interpretării sale se bazează pe o sinteză între elemente ca: o uimitoare cultură muzicală, gust rafinat și o fenomenală agilitate.”
Compozitorul român Doru Popovici îl include pe Dumitrescu într-un „cvartet de aur” al pianisticii românești, alături de Dinu Lipatti, Valentin Gheorghiu și Dan Grigore. Muzicologul George Sbârcea scria în 1977, după moartea pianistului: „ceea ce interpreta Tudor Dumitrescu dobândea, prin darurile sale pe zi ce trecea mai răspicate, suflu poetic, forță de adâncime, semnele premonitorii ale unor lesne descifrabile împliniri apropiate. Felul cum cânta era un vârtej de sunete calde, vibrante, puternice și totodată gingașe – gingășia unui temperament romantic și nobil”.[2]
MOȘTENIRE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
În decembrie 1988, la București a fost inițiat Concursul Internațional de Pian „Tudor Dumitrescu”. A doua ediție a concursului a fost organizată în iunie 2009; participanții au fost înscriși în patru categorii și s-au acordat nouă premii.[1]
DISCOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- ECE 01460 (1979, Electrecord)Ceaikovski – Concert nr. 1 pentru pian și orchestră • W.A. Mozart – Sonata nr. 14 pentru pian în do minor • Skriabin – Studiu pentru pian în do diez minor
- Lucrări camerale (1982, Electrecord ST-ECE 02184)Tudor Dumitrescu – Sextet pentru corn, două viori, violoncel și contrabas • Tudor Dumitrescu – Șapte preludii pentru pian
PREMII ȘI DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- 1973 – Concursul Republican, premiul I[2]
- 1973 – Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților (ediția a X-a, Berlinul de Est), medalia de aur[2]
- 1974 – secția critică a Asociației de Teatru și Muzică, Premiul tânărului interpret
Tudor Dumitrescu - Prelude for piano in C sharp minor, Piano - Eljona Sinjari (Live)
DOINIȚA GHERMAN
| Doinița Gherman | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (31 de ani) Chișinău, RSS Moldovenească |
| Cetățenie |  Moldova  |
| Ocupație | cântăreață |
| Activitate | |
| Origine | Republica Moldova |
| Gen muzical | Pop, Folkpop |
| Ani de activitate | 2009-prezent |
| Prezență online | |
| pagină Facebook | |
| Modifică date / text | |
Doinița Gherman (n. 6 decembrie 1989, Chișinău, RSS Moldovenească, astăzi Republica Moldova) este o cântăreață de muzică ușoară.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A studiat pianul la Școala de Arte din Chișinău "Valeriu Poleacov". A absolvit Liceul Alexandru Ioan Cuza din Chișinău după care a urmat Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău.
EUROVISION[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
În 2014 în cadrul Preselecției Naționale al Concursului Internțional Eurovision a evoluat cu piesa [1] "Planeta e un rai", însă n-a reușit să câștige.
Un an mai târziu a participat cu piesa "Inimă fierbinte" ajuns în semifiala preselecției 2015, [2] însă, s-a iscat un conflict care a generat într-un adevărat scandal, interpreta primind un punct de la un membru al juriului a menționat: "Îmi jignește orgoliul meu de patriot" fiind replica lui Serge Kino, membrul juriului: "Consider că piesa pentru Eurovision trebuie să fie în limba engleză" a fost răspunsul acestuia. Iar de aici și până la scandal nu a fost decât un simplu pas.
Sînt iubită - Doinița Gherman & Just Friends
Doinița Gherman - Petrecere Jubiliară.
Doinița Gherman- Am inima ferbinte
Roy Kelton Orbison (n. ,[1][5][6][7] Vernon(d), Texas, SUA – d. ,[1][5][6][7] Tennessee, SUA)[8] a fost un cântăreț, compozitor și muzician american, cunoscut pentru vocea sa puternică, un mare registru vocal, respectiv cântece cu structuri complexe și balade întunecate, emoționale. Combinația neobișnuită a făcut ca multi critici să-i descrie muzica ca fiind operatică, poreclindu-l onorific ca The Big O și Caruso.
În timp ce cei mai mulți interpreți de sex masculin din anii 1950 și 1960 au proiectat o masculinitate sfidătoare, multe dintre piesele lui Orbison au transmis vulnerabilitate și o sensibilitate tipică. În timpul spectacolelor sale, Orbison era cunoscut ca stând permanent în picioare și purtând haine negre ca să se potrivească cu parul său intens vopsit în negru și având ochelarii de soare întunecați; toate fiind caracteristice personajului de scenă pe care muzicianul l-a promovat de-a lungul întregii sale cariere.[9]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Născut în Texas, Orbison a început să cânte într-o trupă muzicală de rockabilly și country-and-western în timpul liceului. Prima sa înregistrare a venit de la semnarea unui contract cu Sam Phillips de la Sun Records, în 1956, dar succesul său cel mai mare a venit odată cu asocierea sa cu Monument Records. Între 1960 și 1966, 22 din melodiile sale single au fost menționate în clasamentele Top 40 ale revistei Billboard. De asemenea, Orbison a compus sau a fost co-compozitor a numeroase melodii care au atins clasamentele Top 10, incluzând "Only the Lonely" (1960), "Running Scared" (1961), "Crying" (1961), "In Dreams" (1963) și "Oh" (1964). Din nefericire, curând după aceste succese, muzicianul a fost afectat de numeroase tragedii personale, care i-au afectat creativitatea și disponibilitatea de a concerta; ca atare vânzările înregistrărilor sale au scăzut.
În anii 1980, popularitatea lui Orbison a revenit, datorită mai ales succesului unora din melodiile sale, care au fost cântate de alți muzicieni în mai multe versiuni de cover. În 1988, Orbison a co-fondat formația Traveling Wilburys, un supergrup rock, împreună cu George Harrison, Bob Dylan, Tom Petty și Jeff Lynne.
În decembrie al aceluiași an, 1988, Orbison a decedat de un atac de cord la vârsta de doar 52 de ani. O lună mai târziu, cântecul "You Got It" (1989), pe care Orbison îl co-scrise cu Lynne și Petty, a fost lansat ca solo devenind primul său single care a ajuns din nou în U.S. Top 10 după 25 de ani de la ultima sa prezență în acel top.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu