8. /15 DECEMBRIE 2022 - POEZIE

SMARANDA JELESCU

Biografie

Smaranda Jelescu (15 decembrie 1942, Murfatlar, judeţul Constanţa) este o poetă, prozatoare şi eseistă. Este fiica Floricăi (născută Lupescu), învăţătoare, şi a lui Iordan Jelescu, funcţionar. Face şcoala primară şi liceul la Constanţa şi urmează cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1958-1962). Lucrează apoi ca redactor la Editura Meridiane (1964-1966), redactor, publicist, comentator la „Scânteia tineretului" (1967-1974), în fine, ocupă diverse funcţii în Televiziunea Română şi la MondoFilm. Debutează în „Contemporanul" (1964), colaborând ulterior la „România literară", „Luceafărul", „Vatra" etc.

Prima ei carte de versuri, Totdeauna marea (1969), defineşte temperamentul delicat-dinamic al unei poete înzestrate, care construieşte un univers liric complex. Centrul trăirilor este dragostea sub multiplele ei chipuri, de la bucuria deplină până la tristeţea cea mai adâncă: „Plecările din sentimente! / Cu câmpuri şi cer şi tăcere. / Plecările din sentimente / Cu şuieratul trenului ca un geamăt lung / Sau ca o meditaţie" (Poem). Se conturează viitoarele „obsesii" tematice ale scrisului său, care reface fără încetare o lume tutelată de triada dragoste-feminitate-natură. În volumul următor, Coloană dorică (1972), poeta îşi nuanţează discursul prin amplificarea imaginarului. Se configurează şi mai clar acel tip de feminitate fluidă, „marină", de care Jelescu se va servi şi în romane. Antitezele solid (materialitatea coloanei)-lichid (infinitatea acesteia, pierdută în albastrul cerului), viaţă-moarte, dragoste-ură, fericire-tristeţe fluctuează în permanenţă. Proza se înscrie în aceleaşi coordonate.

Romanul Impact (1987) reia simbolurile din poezie, procedeu evident încă de la titlurile capitolelor: În lumina soarelui de vară, Lângă asprele valuri de mare, Incertitudini sau Verde, verde, iarba mea. Feminitatea, dragostea, problema cuplului, sondarea lumilor interioare, intelectualismul şi muzicalitatea au, toate, ca fundal de rezonanţă, marea. În postura de eseistă, Jelescu încearcă să dezvăluie „dedesubturile" Televiziunii Române în Alo, televiziunea! (1992). Trăind în acest mediu, autoarea vrea să-i descifreze specificitatea. Ea prezintă un „jurnal de front", oameni reali, şi nu personaje, relaţii veridice, şi nu pilde, chiar dacă eseul tinde adesea să ia forma unui roman, unul care are drept subiect diferenţele dintre ceea ce era televiziunea înainte de '89 şi ceea ce a devenit ea după.

Jelescu va construi o lume complexă în următorul roman, Măcar un singur foc de armă (1994), care păstrează şi pune în valoare elemente din scrisul ei anterior, poezie, proză sau eseu. Pasiunea lecturii (în special literatura secolului al XIX-lea), fascinaţia televiziunii, feminitatea şi tipologiile ei, regresia în timp, sexualitatea, muzica, obsesia sinuciderii, „crima morală" - toată această varietate de aspecte aparent eterogene se armonizează ca univers al unui eu feminin energic, dominator, trăind între extreme. Lumea reală şi cea a coşmarului sunt despărţite de un prag îngust, amândouă lăsându-se stăpânite obsesiv de simbolul mării: „Totdeauna marea mi-a dat senzaţia verticalei. E un mediu abstract. Singurul peisaj abstract."

Volumul de poezie Cifrul pierdut (1996) îmbină, într-un registru muzical, întoarcerea într-un timp imemorial şi „religia iubirii": „în parfumul lichid de iasomie / Căzută în verdele palpitând - o albină a rămas vie // Oh, soarele printre perdele curgând / Pe albina cea vie! // Spre grâul învins tremură macul / La tandra atingere moare / Sperând că-i ucis de albină cu acul // Oh, cum stă în moarte, visând răcoare / Toropit de miresme, macul! // Cade lumina în iasomie / Ca o albină vie..." (Antonin Dvorak - temă de cvartet). La Jelescu condiţia de vedetă de televiziune, cu avantajele şi dezavantajele pe care le comportă, a pus în umbră valoarea scrisului.

Opera literară

• Totdeauna marea, Bucureşti, 1969;

• Coloană dorică, Bucureşti, 1972;

• Eroii verii, Bucureşti, 1978;

• Patimi, Bucureşti, 1978;

• Impact, Bucureşti, 1987;

• Alo, televiziunea! Un „Jurnal de front" pe programul 1, Bucureşti, 1992;

• Măcar un singur foc de armă, Bucureşti, 1994;

• Cifrul pierdut, Bucureşti, 1996;

• Angela - cântec şi rugă, Bucureşti, 1998.

SMARANDA JELESCU - TOTDEAUNA MAREA (POEZII) [EPL, 1969]