8. /22 DECEMBRIE 2022 - MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT
CORNELIU CEZAR
| Corneliu Cezar | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  |
| Decedat | (59 de ani) |
| Ocupație | compozitor |
Modifică date / text  | |
Corneliu Cezar (n. 22 decembrie 1937, București - d.13 februarie 1997, București) a fost un compozitor român.
Date generale[modificare | modificare sursă]
Corneliu Cezar, alături de compozitori și intelectuali români de marcă, precum: Octavian Nemescu, Tiberiu Olah, Ștefan Niculescu, Aurel Stroe, Anatol Vieru, Dumitru Capoianu, Pascal Bentoiu, Theodor Grigoriu, Lucian Mețianu [1] , a fost un reprezentant important al Postmodernismului muzical românesc. [2]
Creația sa se înscrie în zona muzicii culte contemporane.
Corneliu Cezar a făcut parte dintr-un grup de creatori și prieteni (Octavian Nemescu, Ștefan Niculescu, poeții Nichita Stănescu, Daniel Turcea [2], Ioan Alexandru, pictorii Sorin Dumitrescu, Wanda Mihuleac) care au împărtășit tendințe culturale, filozofice și politice comune, de avangardă.[3]
De numele său este legată apariția și evoluția Curentului Spectral românesc (în special pe direcția Spectralismului Isonic [4] Arhivat în , la Wayback Machine.). A fost promotorul acestui curent în România.[3][5]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Studiile muzicale le-a început la Liceul de muzică nr. 1 din București (1951-1957), cu Cella Delavrancea (pian), Viorel Cosma (istoria muzicii) etc., continuându-le la Conservatorul București (1957-1962) cu Victor Iușceanu (teorie-solfegiu), Marțian Negrea și Mihail Jora (compoziție), Alfred Mendelsohn și Anatol Vieru (orchestrație), Gheorghe Dumitrescu (armonie) etc.[6] Arhivat în , la Wayback Machine..
A fost Secretar muzical al Operei Române din București în perioada 1963-1966.
A fost membru al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din România, profesor de pian la Liceul de Artă din București (din 1966) și, în ultimii săi ani de viață, profesor la Academia de Teatru și Film București.
A susținut conferințe, concerte-lecții, emisiuni radiofonice. A publicat articole în reviste de specialitate și publicații ale vremii (Muzica, Scînteia, etc.).
A devenit Doctor în Muzicologie din anul 1996, publicându-i-se post-mortem lucrarea doctorală Tratat de Sonologie - Spre o Hermeneutica a Muzicii [7] București, 2003, la Editura Anastasia, în colecția „Doctorate de excepție”.
A fost căsătorit între anii 1964-1978 cu coregrafa Adina Cezar. A avut trei copii, rezultat a doua căsnicii (Yvonne, Emanuel și Sorina).
Distincții[modificare | modificare sursă]
- A fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor (1984).
Cărți[modificare | modificare sursă]
- Introducere în Sonologie, Acțiunea undelor sonore asupra nivelelor fizico-chimic, biologic și psihologic; Editura Muzicală, anul 1984
- Tratat de Sonologie - Spre o Hermeneutică a Muzicii, București, 2003, Editura Anastasia, colecția Doctorate de Excepție.
Lucrări muzicale (lista selectiva)[modificare | modificare sursă]
- Muzică de scenă, operă:
Galileo Galilei (op, 1, după Bertlot Brecht), Opera din București, 16 Dec 1964;
Tinerețe fără bătrânețe, 1975, regia Cătălina Buzoianu [8] Arhivat în , la Wayback Machine.,
Pinocchio (1983), teatru muzical pentru copii, în două acte (libretul de Corneliu Cezar după A. Collodi [9] Arhivat în , la Wayback Machine.; )
Marioneta fără sfori (1985), operă în două acte, libretul de Corneliu Cezar.
- Muzică Corală:
Cant. I: Bariton, cor și orchestră, 1960;
Cant. II: Bariton, cor și orchestră, 1961;
Circuite: Bariton, cor și orchestră, 1961;
Cant. III: Bariton, cor și orchestră,1965;
Flăcări și roți: Suită corală [4]
- Solo vocal:
Aforism,
Fântâni albastre,
Cremene,
Vis 1961,
Casa mea,
Sentimentul timpului,
Frumoasa noapte,
Bar 1963;
- Orchestră:
Cronika-1964;
Taaora: text polinezian, clarinet, orchestră, bandă magnetică - 1968;
Ziua fără sfârșit: orchestră, bandă magnetică - 1972;
- Muzică de film:
Anotimpuri (anul 1963) - regizor Savel Știopul;
Pâinea noastră (anul 1967) - regizor Gabriel Barta;
Madrigal în Constelația UNESCO ( 2013) cu suita corală „Flăcări și Roți” (în prezentarea Cetății Sighișoara, a Cetății Prejmer și a Mănăstirii Voroneț) - regizor Laurențiu Damian.
- Altele:
Orologiul din Praga (textul Nazim Hikmet), anul 1968;
Golem (textul H. Leivik), anul 1968;
Furtuna (textul Ostrovsky), anul 1971;
Pantomime, anul 1971;
Nathan înțeleptul (textul G.E.Lessing), anul 1973;
Pericles (textul W.Shakespeare), anul 1973;
Istoria Hieroglifică (textul Dimitrie Cantemir), anul 1973;
Zamolxes (textul Lucian Blaga), anul 1974;
Cornada (textul Alfonso Sastre), anul 1973;
Descoperirea României (textul Adrian Păunescu), anul 1974);
Omul, continuați să puneți întrebări (textul Ada D'Albon) anul 1977;
Aristofan, Broaștele (teatru radiofonic) - regizor Cristian Munteanu [11] [12].
A compus muzica mai multor spectacole ale Teatrului Țăndărică: 1971 – Punguța cu doi bani, de Viorica Filipoiu, după Ion Creangă (regia Margareta Niculescu), 1973; Cununa Soarelui, de Nella Stroescu (regia Cătălina Buzoianu), 1974. [13].
Festival de Muzică Corneliu Cezar[modificare | modificare sursă]
- În data de 8 aprilie 2015 a avut loc prima ediție a Festivalului de Muzica Corneliu Cezar..
Flacari si roti - Corneliu Cezar
| Joe Cocker OBE | |
 Cocker în 2013 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | John Robert Cocker |
| Născut | 20 mai 1944 Sheffield, Yorkshire, Anglia |
| Decedat | (70 de ani) Crawford, Colorado, SUA |
| Cauza decesului | cauze naturale (cancer pulmonar[1][2]) |
| Căsătorit cu | Pam Baker[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Regatul Unit |
| Ocupație | Cântăreț, muzician |
| Locul desfășurării activității | New York City[3] |
| Alte nume | Vance Arnold, The Sheffield Soul Shouter |
| Gen muzical | Blues, rock, blues rock, blue-eyed soul |
| Tipul de voce | Bariton |
| Instrument(e) | Vocal, armonică, pian |
| Ani de activitate | 1961–2014 |
| Case de discuri | Regal Zonophone, A&M, Capitol, EMI, Decca |
| Colaborare cu | The Grease Band |
| Premii | Ofițer al Ordinului Imperiului Britanic[*] |
| Discografie | |
| Listă completă | Joe Cocker discography[*] |
| Prezență online | |
| Site web pagină Facebook Internet Movie Database Myspace canal YouTube | |
| Modifică date / text | |
John Robert "Joe" Cocker OBE (n. 20 mai 1944, Sheffield, West Riding of Yorkshire – d. 22 decembrie 2014, Crawford, Colorado) a fost un cântăreț și muzician englez de muzică rock și blues, care a devenit cunoscut mai ales prin activatatea și concertele sale din Statele Unite. S-a remarcat în anii '60, prin vocea specifică și versatilă, cu un timbru inconfundabil de bariton-bas, și prin mișcările scenice energice.
A realizat 40 de albume muzicale și a fost distins cu Premiul Grammy în anul 1983, pentru melodia „Up Where We Belong”, interpretată în duet cu Jennifer Warnes. În 1993 a fost nominalizat pentru premiul Brit Award (ca Cel mai bun britanic, conform Best British Male), iar în 2007 i s-a conferit o placă de bronz, cunoscută ca Sheffield Legends, din orașul său natal.
În 2008, într-o ceremonie la Buckingham Palace, contribuțiile sale aduse muzicii au fost recunoscute de către regina Elisabeta II prin conferirea unui OBE (Order of the British Empire). Joe Cocker figurează pe locul 97 din 100 în lista publicată de revista Rolling Stone (The 100 greatest singers list).[4]
Cântărețul, suferind de cancer pulmonar, a murit pe data de 22 decembrie 2014 în locuința sa, Mad Dog Ranch, din statul Colorado. Ultimul concert pe care ar fi trebuit să îl susțină ar fi avut loc în Anglia, dar a fost amânat tocmai din cauza problemelor de sănătate ale artistului.
Joe Cocker a concertat și în România, în 2013, și ar fi urmat să revină în vara anului 2015.
Discografie[modificare | modificare sursă]
- Albume de studio
- With a Little Help from My Friends (1969)
- Joe Cocker! (1969)
- Joe Cocker (1972/EU: 1973)
- I Can Stand a Little Rain (1974)
- Jamaica Say You Will (1975)
- Stingray (1976)
- Luxury You Can Afford (1978)
- Sheffield Steel (1982)
- Civilized Man (1984)
- Cocker (1986)
- Unchain My Heart (1987)
- One Night of Sin (1989)
- Night Calls (1991/US: 1992)
- Have a Little Faith (1994)
- Organic (1996)
- Across from Midnight (1997)
- No Ordinary World (1999/US: 2000)
- Respect Yourself (2002)
- Heart & Soul (2004/US: 2005)
- Hymn for My Soul (2007/US: 2008)
- Hard Knocks (2010/US: 2012)
- Fire It Up (2012)
Viața personală[modificare | modificare sursă]
În 1963, Cocker a început o relație cu Eileen Webster, de asemenea o nativă a orașului of Sheffield. Cuplul, după o relație continuă de 13 ani, s-a separat definitiv în 1976.
În 1978, Cocker s-a mutat pe o proprietate de tip ranch, deținută de Jane Fonda, din localitatea Santa Barbara, California. Pamela Baker, administratoarea unor proprietăți din zonă și o susținătoare ferventă a lui Cocker, o convinsese pe cunoscuta actriță americană să-i închirieze proprietatea sa cântărețului englez. Ulterior, cei doi, Baker și Cocker, au început o relație de lungă durată, pentru ca apoi să se căsătorească la data de 11 octombrie 1987.[5] Cuplul a locuit ulterior la reședința lor de tip ranch, cunoscută ca Mad Dog Ranch, din localitatea Crawford, statul Colorado, unde artistul a decedat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu