5. /13 DECEMBRIE 2022 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
GEORGE ȘTEPHĂNESCU
| George Stephănescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  București, Țara Românească |
| Decedat | (81 de ani)[3][1][2] București, România |
| Copii | Eugeniu Ștefănescu-Est |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | compozitor dirijor profesor de muzică[*] |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea Națională de Muzică București |
| Gen muzical | operă |
Modifică date / text  | |
_-_bust_de_Ion_Lucian_Murnu.JPG)
George Stephănescu (n. 13 decembrie 1843, București – d. 25 aprilie 1925, București) a fost un compozitor, pedagog și dirijor român.
BIOGRAFIE ȘI OPERĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
În anul 1843 se naște la București, George Stephănescu, fiu al Mariei (n. Crețescu) și al lui Mihail Hagi Stephan (sic; 1800-1870)[4], negustor de origine aromână, președinte al Camerei apelative de comerț din București.
În casa părintească, încă de la o vârstă fragedă, George Stephănescu a început să se inițieze în muzică ajutat de mamasa care era pianistă și apoi de renumitul profesor Lorenz. Datorită talentului și vocației sale spre muzică, George Stephănescu a compus la numai opt ani „Carolina Polka” și la zece ani „Marșul triumfal”.
După terminarea cursurilor primare se înscrie la Colegiul Sf. Sava, unde, în afara orelor de curs, lua lecții cu profesorul Weineter. La 16 ani, când a absolvit liceul, numărându-se printre elevii premianți la învățătură, cunoștea deja patru limbi: franceza, italiana, germana și greaca.
În 1864 începe studiile la Conservatorul din București, în clasa profesorului Eduard Wachmann[5].
După absolvirea Conservatorului cu premiul I și medalia de aur, George Stephănescu pleacă la Paris pentru a-și desăvârși cariera, și, grație talentului său remarcabil, devine în curând un elev strălucit.
Întors în țară în 1872, George Stephănescu ocupă prin concurs catedra de canto la Conservatorul din București, unde desfășoară o activitate prodigioasă în domeniul muzicii timp de patru decenii.
Sub directoratul lui Ion Ghica devine, în 1875, maestru-compozitor al Teatrului Național și director al orchestrei teatrului, funcție ce o deținea până în anul 1888.
În anul 1885, George Stephănescu înființează prima trupă de operă compusă numai din artiști români. Spectacolele de operă și operetă organizate de George Stephănescu, au adus în fața publicului: „Carmen”, „Bărbierul din Sevilla”, „Fra Diavolo”, „Faust”, „Traviata”, „Mignon”, „O noapte în Granada”, „Zâna albă”, creând astfel și o școală a genului, pentru publicul atunci în formare.
A studiat la Conservatorul din București cu Eduard Wachmann și la Conservatorul din Paris cu H. Reber (armonie), E. Auber și A. Thomas (compoziție). A fost profesor de canto la Conservatorul din București și dirijor al Teatrului național din București.
A fost inițiatorul reprezentațiilor de operă în limba română și fondatorul a trei societăți lirice premergătoare Operei române ("Mama soacră", "Cometa" și "Scaiul bărbaților").
A compus o dramă lirică, feeria muzicală "Sânziana și Pepelea", prima simfonie românească, Simfonia în la major, Uvertura națională, două sonate pentru pian și, respectiv, pentru violoncel și pian, un octet pentru coarde și suflători, un cvartet pentru coarde și unul pentru coarde, flaut și pian, lieduri, etc. Arhitectul Victor G. Stephănescu a fost fiul acestuia.
George Stephănescu a fondat în 1892 „Compania lirică română” care a dat o serie de spectacole în sala Teatrului Liric.
Folosind experiența înaintașilor George Stephănescu scrie „Uvertura Națională” - prima lucrare simfonică românească bazată pe melodii inspirate din folclor și „Simfonia în la major”, prima simfonie românească. În domeniul muzicii de cameră a scris „Octetul în sol major” și „Septetul în sol major”. De asemenea, a scris o serie de cântece cu acompaniament de pian pe versurile poeților: Mihai Eminescu, V. Alecsandri, Al. Vlahuță, Traian Demetrescu, Iulia Hasdeu[6].
Unul dintre cele mai cunoscute cântece pe care le-a compus George Stephănescu este „Mândruliță de la munte”, ca și melodiile cu caracter patriotic „Sus inima” pe versuri de George Coșbuc, „Marșul steagului”, „Cântec Eroic”. A scris apoi o seamă de romanțe și șansonete pe versuri de Victor Hugo și alții.
În genul muzicii corale, George Stephănescu a lăsat o serie de lucrări cu caracter istoric „Legenda lui Ștefan Vodă” - neterminată, lucrări pe versurile poeților clasici „Codrule, codruțule”, etc. Deosebit de interesant, este și corul a capella „Banul Mărăcine” inspirată de Vasile Alecsandri, iar din creația vocal-simfonică „Imnul Agrarienilor” și lucrarea cu caracter social „Visul sclavului”.
Muzica dramatică constituie un alt aspect al creației lui George Stephănescu care compune muzica unor piese ca „Oedip și Electra” de Sofocle, „Hamlet” de Shakespeare, a compus muzica la spectacolele renumite cum sunt „Căpitanul Negru” după Stoenescu, „Amilcar Barca” după Bengescu-Dabija, „Fata de la Cozia”, „Pygmalion”, „Cazacii și polonii”, „Răzvan și Vidra”, „Fântâna Blanduziei”, „Despot Vodă”, „Ovidiu” etc[7].
O contribuție deosebită a adus-o și în domeniul operei și operetei. Muzica la operetele sale „Mama soacră”, pe text de Theodor Speranța și „Cometa” sunt apropiate ca factură de opera franceză. Dintre lucrările de mari proporții destinate scenei și care s-au bucurat de un mare succes a fost și „Sânziana și Pepelea” după feeria lui V. Alecsandri.
Pedagog de frunte al școlii muzicale românești, George Stephănescu are meritul de a fi lansat pe cântăreața româncă de renume mondial Hariclea Darclée cunoscută în marile metropole ale lumii sub numele de „Privighetoarea Carpaților”, ca și pe Rodica Nestorescu, care, în 1907, a făcut cunoscut cântecul românesc la „Scala” din Milano. Tot lui George Stephănescu îi datorează succesul în muzică baritonul A. Eliade, baritonul Gr. Alexiu, suprona Alexandra Gavala, tenorii Gabrielescu și Dumitrescu și mulți alții.
IN MEMORIAM[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- În fața clădirii Operei Naționale București se găsește un bust de bronz al lui George Stephănescu, realizat de sculptorul Ion Lucian Murnu.
- Pe casa din str. Pitar Moș din București, în care a locuit George Stephănescu, a fost montată o placă memorială.
- În satul Căpățânenii Ungureni, comuna Arefu, județul Argeș se află casa în care a locuit compozitorul George Ștefănescu. Aceasta a fost construită din cărămidă, în 1873, după planurile compozitorului. Are un plan dreptunghiular cu un corp de dependințe, parterul fiind format din 6 camere, terasă de piatră și prispă, iar mansarda dintr-o singură cameră cu acces din terasă. Clădirea este declarată monument istoric, cu cod LMI AG-IV-m-B-13895, sub denumirea Casa Gheorghe Stephănescu. În fața casei se află o statuie a compozitorului George Stephănescu.[8]
George Stephanescu, personalitate marcantă a culturii naționale și internaționale
IONEL PERLEA
| Ionel Perlea | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4] Ograda(d), Ialomița, România |
| Decedat | (69 de ani)[1][2][3][4] New York City, New York, SUA |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | compozitor dirijor |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea de muzică si teatru din Leipzig[*], Hochschule für Musik und Theater München[*] |
| Gen muzical | muzică clasică |
| Modifică date / text | |
Ionel (Jonel) Perlea (n. ,[1][2][3][4] Ograda(d), Ialomița, România – d. ,[1][2][3][4] New York City, New York, SUA) a fost un dirijor și compozitor român, din tată român (Victor Perlea) și mamă germană (Margarethe Haberlein).[5]
DATE BIOGRAFICE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Între 1918 și 1923 studiază compoziția și dirijatul cu Anton Beer-Walbrunn în München și Paul Gräner și Otto Lohse în Leipzig.
La 17 octombrie 1919 dă primul concert la Ateneul Român din București, în dublă ipostază de interpret și compozitor. În 1926 Ionel Perlea obține Premiul de compoziție George Enescu pentru "Quartetul de coarde op.10".
În stagiunea 1927-1928 a fost angajat ca dirijor al Operei Române din Cluj. În anii 1929 și 1932 și 1936 și 1944 funcționează ca dirijor iar între 1929 și 1932 și 1934 și 1936 ca director muzical al Operei Naționale din București.[6]
Anul 1945 îl găsește pe Ionel Perlea la pupitrul Operei din Roma. Succesul obținut determină conducerea de la Teatro alla Scala din Milano să-i ofere un angajament permanent la pupitrul acestei prodigioase scene lirice, care a însemnat consacrarea sa definitivă pe plan internațional.
Debutează în 1949 la Metropolitan Opera din New York cu opera Tristan și Isolda de Richard Wagner.
Apoi a fost un sezon cu San Francisco Opera Company, a fost dirijor invitat al Orchestrei Simfonice NBC" și director muzical al Grand Opera Festival din San Antonio, Texas în 1951.[7]
La recomandarea lui Arturo Toscanini, care îl desemnează ca urmaș al său dăruindu-i propria baghetă, Ionel Perlea semnează un contract cu Connecticut Symphony Orchestra în anul 1955 și va rămâne acolo până în 1965[8]. Urmând aceluiași Toscanini funcționează în perioadele 1952-1959 și 1965-1970 ca profesor de artă dirijorală la Manhattan School of Music din New York.
Din nefericire suferă un atac vascular cerebral cu paralizia parțială a brațului drept. Cu eforturi mari a învățat să dirijeze numai cu mâna stângă și a reușit o performanță memorabilă cu opera Tosca de Giacomo Puccini.
În 1969 Ionel Perlea dă ultimele sale concerte în București în Sala Palatului și la Ateneul Român.
În timpul carierei sale artistice a condus numeroase spectacole de operă în Viena, Paris, Buenos Aires, Florența, Chicago și a apărut la pupitrul unor prestigioase orchestre, în special în Statele Unite ale Americii.
Printre compozițiile sale se numără un concert pentru vioară și orchestră, piese de muzică de cameră, muzică simfonică. A lăsat numeroase înregistrări pe discuri din repertoriul simfonic sau de operă.
Ionel Perlea a încetat din viață la 29 iulie 1970.
Este de menționat faptul că Ionel Perlea a fost cumnatul lui Mircea Eliade. El a fost căsătorit cu Lizzete Cotescu, sora lui Georgette (Christinel) Eliade. Amândouă surorile provin pe linie de mama din familia Sendrea, una dintre cele mai vechi familii aristocratice din Moldova. Unicul copil al familiei Perlea este Jenica. Acesta trăiește în Franța.
ÎNTOARCEREA SA ÎN ROMÂNIA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
După decesul tatălui său, la 12 ani, Ionel Perlea pleacă în Germania cu mama sa. Din cauza războaielor mondiale, acesta nu a mai putut să se întoarcă deoarece statul român îl considera trădător. În 1969, Ionel Perlea se întoarce în România pentru a da 3 concerte și a revedea casa din Ograda. Casa memorială este inclusă pe lista monumentelor istorice din România (IL-II-m-B-14149), fiind administrată de Centrul Cultural „Ionel Perlea“ Ialomița.
TV IALOMITA - În vizită la Casa Memorială "Ionel Perlea"
Ionel Perlea Suita Spargatorul de nuci P.I.Ceaikovski) Dansul zanei Dragee
IOAN BOCȘA
| Ioan Bocșa | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 13 decembrie 1947, Oarda de Jos, Alba Oarda, Alba, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | Solist vocal; Profesor universitar |
| Activitate | |
| Origine | Oarda de Jos, Alba, România |
| Gen muzical | Muzică populară ardelenească |
| Case de discuri | Roton |
| Modifică date / text | |
Ioan Bocșa (n. 13 decembrie 1947, Oarda de Jos, Alba) este un solist de muzică populară ardelenească, profesor universitar în Cluj-Napoca.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Ioan Bocșa s-a născut la 13 decembrie 1947, la Oarda de Jos, Alba.
STUDII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Ioan Bocșa este absolvent, în anul 1970, al Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”[1] din Cluj-Napoca.
CARIERA DIDACTICĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Din anul 1994, Ioan Bocșa este conferențiar universitar la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, la Modulul de folclor al acestei Academii de Muzică. Actualmente, este profesor universitar în cadrul Academiei de Muzica „Gheorghe Dima” din Cluj Napoca.
TITLURI DE CÂNTECE ALE LUI IOAN BOCȘA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Este și solist de muzică populară ardelenească. Mai jos se află titlurile câtorva cântece ale lui Ioan Bocșa.
- Doru’ m-o purtat
- Ană, zorile se varsă
- Câte mândre-am avut eu
DISCOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Doru' m-o purtat (1990)
- Dorul meu pe unde trece (1992)
- Colinde (1993)
- Bună dimineața, nană (1994)
- Colinde și cântece populare românești (1994)
- Colinde transilvane I (1998)
- Ană, zorile se varsă (1999)
- Colinde transilvane II (2000)
- Colinde transilvănene (2001)
- Cîte mîndre-am avut eu (2002)
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Balada pentru Munții Apuseni
- Colinde Transilvane 112 sunați sunați
Ioan Bocsa & ADDA - Ana, Zorile Se Varsa | LIVE @ O Data-n Viata
Ioan Bocşa şi Dumitru Fărcaş - Zis-o mama către mine (@TVR1)
VLADY CNEJEVICI
Vlady Cnejevici
- Compozitor
- Născut(ă): 13.12.1963 la Timişoara (Timiş)
Vlady Cnejevici la Muzică și Radio - 10 ianuarie 2021
MONICA ANDREEA ANDREI
| . |
| Monica Andrei | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 13 decembrie 1984 Braila, România |
| Ocupație | cântăreață |
| Activitate | |
| Origine |  România |
| Gen muzical | Pop |
| Ani de activitate | 2001–prezent |
| Interpretare cu | Candy, Giulia Anghelescu |
| Modifică date / text | |
Monica Andreea Andrei (n. 13 decembrie 1984, Brăila) este o cântăreață română.
Monica a debutat în anul 1992 la Festivalul pentru copii „Șotron”, după care a colaborat cu TVR1 și TVR Iași, la emisiunile „Feriți-vă de măgăruș” și „Șapte note fermecate”.
A absolvit Școala Populară de Artă (secțiile orgă electronică și canto), a cântat cu Giulia Anghelescu și Andreea Antonescu în trupa „Flash”.
După plecarea Claudiei Pavel din trupa Candy, Monica Andrei a devenit membră a trupei Candy alături de Giulia Anghelescu și Selena Vasilache. Din anul 2006 Monica s-a dedicat unei cariere solo, fiind susținută de fostul impresar al trupei, Lucian Ionescu, reușind să scoată doar un singur videoclip, pentru piesa „Cherry Babe”. Insuccesul avut în țară o determină să încerce să se lanseze în străinătate.
În anul 2006, tatăl Monicăi l-a acuzat pe impresarul Lucian Ionescu că a convins-o pe Monica să pozeze goală și că s-a folosit de ea pentru a promova imaginea trupei, însușindu-și numai el onorariul.[1]
Monica are un băiat numit Matei, viitorul fost sot a părăsind-o chiar înainte de nuntă .[2][3]
ALBUME[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Candy (2000)
- O Seară Perfectă (2001)
- De Vis (2002)
- Best Of Candy (2003)
- Poveste (2003)
- Clipa de Azi (2004)
Monica Andrei - Heartbeat Song | Auditiile pe nevazute | Vocea Romaniei 2016
SILVIA CLAUDIA SIMIONESCU - KARMEN
| Karmen | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Silvia Claudia Simionescu |
| Născută | (23 de ani) București |
| Etnie | Romă |
| Ocupație | Cântăreață |
| Activitate | |
| Gen muzical | |
| Instrument(e) | Flaut[1] |
| Ani de activitate | 2015–prezent |
| Case de discuri | MediaPro Music * Universal Music Romania * ATOM
|
| Modifică date / text | |
Silvia Claudia Simionescu,[2] (n. 13 decembrie 1997, București) cunoscută sub numele de scenă Karmen, este o cântăreață de muzică pop și R&B din România. Aceasta este fiica lui Adrian Minune, un cunoscut cântăreț de manele.[3] Primul single al artistei, „Domino”, a fost lansat în 2015. Doi ani mai târziu, Karmen a semnat cu casele de discuri ATOM și Global Records.[1]
CARIERĂ MUZICALĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Primul single a lui Karmen, „Domino”, a fost lansat în 2015.[4] În 2017, Karmen a semnat cu Global Records, prima ei piesă alături de casa de discuri fiind „You Got It”.[5] Versurile acesteia au fost scrise de Karmen împreună cu Achi, Ira și Alex Căliman.[6] Piesa a fost licențiată în Turcia, Japonia și Polonia.[7] Tot în 2017, Karmen a fost nominalizată pentru premiul „Best Pop Artist” din cadrul Elle Style Awards.[8]
Single-ul „Lock My Hips”, lansat pe 16 mai 2018, a marcat prima colaborare a lui Karmen cu un artist internațional, Krishane.[9] Piesa a ajuns pe locul 1 în Airplay 100,[10] cea mai bună clasare a artistei în top.
VIAȚĂ PERSONALĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Între 2016 și 2018, Karmen a fost într-o relație cu regizorul Bogdan Daragiu, cel care a regizat mai multe videoclipuri pentru piesele lansate de aceasta.[11]
DISCOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
| Lansări | |
|---|---|
| ↙Discuri single | 9 |
| ↙Videoclipuri | 9 |
Single-uri[modificare | modificare sursă]
| An | Single | Poziții | Album |
|---|---|---|---|
ROU | |||
| 2015 | „Domino” | — | |
| „S.O.S” | — | ||
| „Șah Mat” (feat. Phelipe) | — | ||
| 2016 | „O Baladă” (feat. Doddy) | — | |
| 2017 | „You Got It” | — | |
| „Minte-mă” | — | ||
| „Viciul Meu” (feat. Achi) | — | ||
| „Shake It” | — | ||
| 2018 | „Lock My Hips” (feat. Krishane) | 1[12] |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu