5. /14 DECEMBRIE 2022- MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
AURA URZICEANU
| Aura Urziceanu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 14 decembrie 1946 BucureștiBucurești, România  |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | cântăreață, compozitoare |
| Activitate | |
| Alte nume | Aura Borealis[1] |
| Gen muzical | jazz, muzică ușoară, muzică populară |
| Ani de activitate | 1959-prezent |
| Case de discuri | Electrecord, Bask ș.a. |
Modifică date / text  | |
Aura Urziceanu (n. 14 decembrie 1946, București) este o cântăreață și compozitoare de jazz din România, considerată una dintre cele mai importante voci românești ale genului; în acest sens, jazzologul și interpretul Mihai Berindei o numește o „cântăreață autentică de jazz de clasă internațională”.[2] În primii săi ani de activitate a interpretat muzică ușoară, iar mai târziu a abordat și repertoriul de muzică populară românească.
PRIMII ANI, DEBUTUL
Aura Urziceanu s-a născut în anul 1946 la București. Părinții ei se numeau Jana și Nelu Urziceanu.[3] La vârsta de cinci (după alte surse, patru[4]) ani a început să studieze vioara sub îndrumarea tatălui ei.[5] Mai târziu absolvă clasa de canto de muzică ușoară condusă de profesoara Florica Orăscu la Școala Populară de Artă din București.[4][6]
Își face debutul la Radiodifuziunea Română în 1959, cu piesa „Vreau să cânt și eu la televizor”. Câțiva ani mai târziu interpretează la Televiziune compoziția „Soarele e-ndrăgostit de Mamaia”,[5] scrisă de Dinu Șerbănescu pe versurile lui Aurel Felea și prezentată anterior la prima ediție (1963) a Festivalului de Muzică Ușoară de la Mamaia.[7]
În primii ani, tânăra Aura Urziceanu interpretează muzică ușoară în case de cultură.[4] Se face remarcată în cadrul unui concert de interpreți amatori cuprins în programul ediției cu numărul trei (1965) a Festivalului de la Mamaia, unde cântă într-o manieră liberă piesa „La tine mi-e gândul”, semnată de compozitorul Petre Firulescu. În același an, își face prima apariție pe o scenă mare la Sala Palatului din București, unde interpretează două numere dintr-un spectacol de revistă al Teatrului Satiric-Muzical „Constantin Tănase”: „Zâmbiți, vă rog” și „Oglinda dragostei”, ambele compuse de Edmond Deda.[8]
Primul recital de jazz al Aurei Urziceanu are loc la Student Club.[4]
ACTIVITATE
Cariera în jazz
În primăvara lui 1966, cântăreața este distribuită în spectacolul Jazz–jazz–jazz, prezentat la Teatrul Evreiesc de Stat, alături de pianistul János Kőrössy, contrabasistul Johnny Răducanu, bateristul Miki Mănăilă și balerinele Miriam Răducanu și Cecilia Hoppe.[9] Se face remarcată în jazz cu o adaptare a Rapsodiei române nr. 1 de George Enescu.[4]
Interpreta susține turnee în compania celor mai prestigioase orchestre românești de jazz și de muzică ușoară.[10] În continuare concertează în țară, apoi din nou în Uniunea Sovietică (1968) și înapoi în țară, cu pianistul Horia Ropcea. Urmează concerte împreună cu Edmond Deda la pian, susținute la sala „Dalles” și la Teatrul „Ion Vasilescu” din capitală.[4]
În 1972, Aura Urziceanu își face debutul internațional pe scena de la Carnegie Hall (New York) cu formația pianistului și șefului de orchestră american Duke Ellington. Va mai cânta alături de alte nume importante ale muzicii de jazz, precum cântăreața Ella Fitzgerald, pianiștii Bill Evans, Ahmad Jamal și Hank Jones, șeful de orchestră Quincy Jones, trompetiștii Dizzy Gillespie și Thad Jones, saxofonistul Paul Desmond, chitaristul Joe Pass și bateristul Mel Lewis.[10]
Efectuează turnee și în Australia, Brazilia, Bulgaria, Franța, Germania, Italia, Japonia, Polonia, Regatul Unit, Statele Unite ale Americii etc. Face parte din juriile unor concursuri internaționale desfășurate la New York și Toronto (Canada).[10]
Interpretă de muzica ușoară
Aura Urziceanu însoțește în 1966 o orchestră de muzică ușoară reunind formațiile János Kőrössy și Bebe Prisada într-un turneu sovietic. Cântăreața se bucură de o apreciere deosebită din partea publicului.[6]
La cea de a cincea ediție (1969) a Festivalului de la Mamaia, ea primește premiul al doilea pentru interpretare.[11] Doi ani mai târziu, o echipă formată din Aura Urziceanu, Aurelian Andreescu și Mihaela Mihai cucerește Cupa Europei la Festivalul Internațional al Cântecului de la Knokke-Heist (Belgia), iar Urziceanu este numită cântăreața festivalului.[10][12]
Aura Urziceanu colaborează cu ansamblul condus de Richard Oschanitzky, atât pe scenă, cât și în studiourile de înregistrare; împreună realizează și muzică de film.[10]
APRECIERI CRITICE
În 1968, la doar câțiva ani de la debutul cântăreței pe scenă, Edmond Deda îi caracteriza prestația astfel: „dotată cu un excepțional simț al improvizației de jazz, cu un swing și o deosebită muzicalitate, tânăra Aura Urziceanu – vocalmente în dezvoltare – este azi una din speranțele școlii interpretative a muzicii ușoare românești”.[8]
CONTROVERSA LEGATĂ DE ORIGINEA ETNICĂ A CÂNTĂREȚEI
Unii autori au susținut că artista ar avea o origine etnică romă,[13][14] afirmația apărând și în unele studii despre cultura romilor.[15] În octombrie 2010, blogul cântăreței și agenția de știri Optimal Media au criticat gestul editorilor de la Wikipedia în limba română de a publica un număr de referințe susținând afirmația respectivă,[16][17] care a fost de altfel negată categoric pe blog.[16] În primăvara anului 2011, în urma primirii unor mesaje de amenințare și injurii din partea unui anonim (identificat ulterior cu un tânăr din localitatea Codlea) și redeschizând disputa din toamnă (sub justificarea că materialul defăimător nu fusese șters de pe Wikipedia), Radu Mușetescu, reprezentantul artistei în România și al Fundației Culturale „Aura Urziceanu”, a anunțat pe canalele electronice de comunicare dedicate acesteia și în dialog cu jurnaliștii mai multor agenții de presă că artista va „renunța definitiv la contactul cu Țara Românească [sic!”.[18][19][20][21][22][23] În replică, unul dintre editorii implicați în conflictul cu Wikipedia a prezentat politicile editoriale care au permis apariția și păstrarea informației controversate pe site, aducând, de asemenea, dovezi că unele acuzații făcute de Mușetescu sunt false.[18] Ca reacție la vestea protestului public demarat de cântăreață, câțiva colegi de scenă și prieteni ai acesteia au dat declarații în care și-au exprimat solidaritatea.[24]
REPERTORIU DE MUZICĂ UȘOARĂ
În genul ușor, Aura Urziceanu a scris și interpretat câteva compoziții proprii, precum „Cine-mi poate spune” și șlagărul „Dor de viață”. Alături de acestea, a cântat numeroase piese aparținând altor autori (ale căror titluri sunt aranjate mai jos în ordine alfabetică; în paranteze este trecut numele compozitorului și, acolo unde este cunoscut, cel al textierului):[10] – titlurile citate din alte surse au note proprii
|
|
DISCOGRAFIE
Mini-discuri
- EDC 10.224 (1971, Electrecord)
- 45-STM-EDC 10.316 (1973, Electrecord) – cu Cvintetul de jazz București
Albume
- Aura (1972, Pink Elephant PE 877-017)
- STM-EDE 0834 (1973, Electrecord)
- Seară de jazz (1974, Electrecord STM-EDE 0938) – cu Septetul de jazz București
- Oh, My Love (1974, Electrecord STM-EDE 01029)
- Thad & Aura (1977, Four Leaf Clover) – cu Thad Jones
- Once I Loved (1981, Electrecord ST-EDE 01892)
- Dulce cîntec românesc (1982, Electrecord EDE 02167) – cu George Urziceanu
- Over the Rainbow (1984, dublu album, Electrecord ST-EDE 02505 și ST-EDE 02506)
- EDE 02803 (1986, Electrecord)
- I Found Love Again (1996, Bask Records) – sub numele Aura Borealis
- Dor de viață (2000, Bask Records)
Reeditări
- I Found Love Again (1997, Electrecord)
- Dor de viață (2001, Electrecord)
- Seară de jazz (2003, P-Vine)
- Over the Rainbow (2003, P-Vine)
Compilații cu alți muzicieni
- Melodii din toată lumea IX (1971?, Electrecord)
Remix: Aura Urziceanu 45 – un concert de-o viaţă – prima parte (@Arhiva TVR) și a doua parte
Jazz, muzică, voce, geniu. Un singur nume: Aura Urziceanu | Compilație cu cele mai frumoase melodii
IURIE SADOVNIC
| Iurie Sadovnic | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Jura, Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stînga Nistrului(d), Moldova |
| Decedat | (69 de ani) Chișinău, Moldova |
| Cetățenie |  URSS Moldova |
| Ocupație | muzician cântăreț |
| Activitate | |
| Instrument(e) | voce[*] |
| Premii | Ordinul Republicii Medalia „Meritul Civic” |
| Modifică date / text | |
Iurie Sadovnic (n. 14 decembrie 1951, Jura, raionul Rîbnița, RSSM – d. 7 iunie 2021, Chișinău, Republica Moldova) a fost un muzician și cântăreț de muzică ușoară și folk din Republica Moldova. A fost bine-cunoscut pentru stilul său de interpretare în care pune accentul pe chitară.
A fost distins cu titlul de Artist emerit al RSSM (1984), medalia „Meritul Civic” (1993), medalia „Mihai Eminescu” (2000),[1] titlul de Artist al Poporului al Republicii Moldova (2011)[2] și Ordinul Republicii (2015).[3]
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
S-a născut în satul Jura din Transnistria. A activat ca solist al formațiilor vocal-instrumentale „Haiducii din Susleni”, formația „Haiducii” a Institutului de Arte (1968–1973), formația „Sonor” (1973–1976), formația de jazz din Nikolaev (în perioada serviciului militar, 1970–1972), „Contemporanul” (1977–1978) și „Bucuria” (1979–1982) ale Filarmonicii din Chișinău.[4] A apărut la radio în calitate de cantoautor în 1978. În 1983 a fondat formația „Legenda”, care a activat până în 1993.
Prima publicație a cântecelor sale a avut loc în 1982.
În 1999 a lansat volumul de poezie „Am să plec în Codru verde”.
Muzicianul s-a sinucis din propria armă în apartamentul său din sectorul Botanica (Chișinău) în după amiaza zilei de 7 iunie 2021.[5]
ȘLAGĂRE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Dragă Otee
- Am să plec în codrul verde
- Căprioara
- Mândro, cui mă lași pe mine
- Fața pâinii
- Noi pace vrem
- Măicuța
- Andrii Popa
- Demnitate
- În limba Ta
ALBUME[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Legenda
- Enigmatică femeie
- Masa de piatră
- În limba ta - este un album în exclusivitate pe versurile regretatului poet Grigore Vieru
- Liniștea patriei mele
- Evadare
Iurie Sadovnic, colectia de aur, din inima pentru voi !!!
FLORIN CHILIAN
| Florin Chilian | |
 Florin Chilian în concert (2010) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Florin Chilian |
| Născut | (52 de ani) București, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | Muzician, compozitor, interpret |
| Activitate | |
| Origine | București |
| Gen muzical | Folk Pop instrumental Muzică de cameră |
| Instrument(e) | voce,chitară |
| Ani de activitate | 2001 - prezent |
| Case de discuri | Soft Records, Roton, Luna PR & Events |
| Premii | Romanian Music Awards disc de aur[*] disc de platină[*] |
| Prezență online | |
| Site web pagină Facebook Internet Movie Database canal YouTube | |
| Modifică date / text | |
Florin Chilian (n. 14 decembrie 1968, București, România) este un muzician, compozitor, interpret, chitarist și jurnalist român.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Florin Chilian s-a născut la sfârșitul anului 1968 în București.
Familia[modificare | modificare sursă]
La vârsta de 12 ani se orientează către sport. Se înscrie la Clubul de ciclism Stirom București unde ajunge multiplu campion național de ciclism între anii 1981-1985 la probele șosea, pistă, contratimp individual și pe echipe. Cariera de ciclist de înaltă performantă avea și ea constrângerile ei ca de exemplu faptul că ar fi trebuit să-și continue studiile liceale la seral pentru a putea participa la antrenamentele intensive.[1][3][2]
Educație[modificare | modificare sursă]
Cariera artistică muzicală[modificare | modificare sursă]
În anul 1985, participând ca spectator la un concert Valeriu Sterian și Compania de sunet, în a cărui deschidere cânta Doru Stănculescu cu a sa melodie Shambala, se simte atras de înțelesurile acelei melodii care îi va schimba viața. Decide să renunțe la cariera sportivă și să învețe să cânte la chitară.
Omul care i-a îndrumat primii pași în muzică a fost un prieten din copilărie, Marcel Condruz, care l-a învățat primele acorduri de chitară.[1][2]
În cadrul liceului Matei Basarab a facut parte din brigada artistică. Apoi a înființat formația Rubin, participând ca voce și chitară, alături de Mirela Păun(voce și chitară), Adrian Năstase(chitară bas), Dan Cimpoieru(baterie). Cu Rubin și brigada artistică a câștigat Premiul I la Festivalul Național „Cîntarea României” între anii 1984 și 1987.[1][3]
După treapta a 2-a, în 1985 și după renunțarea la sport, pentru a își asigura traiul s-a angajat ca tehnician la Valeriu Sterian.[1][3]
Primul său concert solo pe o scenă a fost în 1986 la Clubul Universitas. Atunci Mircea Vintilă i-a împrumutat chitara sa în cadrul unui concert Mircea Vintilă și Valeriu Sterian.[2]
- În 2001, la 33 de ani, cu prețul unor mari sacrificii financiare personale, reușește să își lanseze primul album „Iubi - Interfața la realitate” care inițial a fost refuzat de toate casele de discuri din România. În cele din urmă reușește să îl pună pe piață cu ajutorul lui Romulus Arhire, la casa de discuri Soft Records. Albumul este foarte bine primit de publicul din zona underground. Cu ajutorul benevol al unui om pe care urma să-l cunoască după mulți ani (Teodorescu Alexandru a.k.a. „Oase” din Buzău ) albumul a devenit foarte cunoscut în lumea underground, Florin Chilian fiind solicitat pentru primul său concert ca artist profesionist în București în anul 2002. Totuși albumul, la epoca sa, nu a fost difuzat de rețelele de radio și televiziune. El conține hiturile „Iubi” și „Chiar dacă”.
- În 2004 semnează un contract cu casa de discuri Roton iar în luna septembrie a aceluiași an lansează cel de-al doilea album „Zece Porunci, raport despre starea națiunii, 1989-2004. Primul pas”, album ce conține hit-ul „Zece”. Albumul este bazat pe interpretarea muzical-laică a celor 10 Porunci biblice, Florin Chilian fiind primul și singurul om care a pus Cele zece porunci pe muzică, de 2000 de ani încoace. Timp de 4 ani, rețelele de radio și televiziune au refuzat difuzarea melodiei „Zece” pe motiv ca acest tip de muzică, doar voce și pian, „țineau de secolul XVI”.[5] Aceasta până când Giovanni Francesco, managerul canalului MTV România, a decis să difuzeze melodia „Zece” cu riscul de a-și pierde funcția. Succesul a fost instantaneu, melodia Zece ajungând pe prima poziție a topurilor MTV pentru o lungă perioadă de timp. Piesa „Zece” a reușit pâna la urmă să fie difuzată pe toate canalele de radio și TV iar pe YouTube este prima melodie românească ce a reușit să facă primul milion de vizualizări și să atingă ulterior peste 10 milioane de vizualizări.[5] Artistului i se conferă „Discul de aur” și „Discul de platină” pentru vânzari de către casa de discuri Roton.[6]
- În 2007 reediteaza primul album „Iubi - Interfață la realitate” și, la o lună de la lansare, i se conferă „Discul de aur” și „Discul de platină” pentru vânzări de către casa de discuri Roton.[7][8][9]
- În iunie 2010 lansează cel de-al treilea album „Autistul, nu-l mai goniți pe Brâncuși!”, album care în scurt timp atinge un nivel record de vânzari. Artistului i se conferă „Discul de aur” și „Discul de platină” pentru vânzări de către casa de discuri Roton. [10]
- În anul 2015 reziliază contractul cu Roton. Își creează propria casă de discuri cu ajutorul artistei Alina Manole.
- În 2017, lansează albumul „Pre@Clasic” la editura „Luna PR & Events”.[11] Pre@Clasic este o reinterpretare a muzicii clasice, albumul fiind gândit și scris în totalitate pentru cvartet de corzi - muzică de cameră și voce. Prin acest album, el inventează un nou gen muzical ce îmbină pop-ul cu muzica preclasică.[12][13]
Între anii 2005-2009, la sugestia lui Florian Pittiș, a prezentat la Radio România Tineret o emisiune tip talk-show.[14]
Între anii 2007-2009, la invitația lui Marius Tucă, a avut propria rubrică în Jurnalul Național, semnând săptămânal un editorial.[15] A mai semnat editoriale în ziarul Cotidianul.
Florin Chilian este cunoscut drept unul dintre artiștii români care s-a implicat activ și constant în numeroase acte de caritate, mare parte din câștigurile obținute prin muzică fiind donate celor care aveau nevoie.[16][16] [17] [18] [19] [20][21]
Pentru totalitatea operelor sale muzicale este compozitor, textier și interpret.[22] Este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și din Marea Britanie.[23]
PREMII ȘI DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Locul I la Festivalul de muzică folk Om Bun [24] [25][1]
- Premiul I și Marele premiu la „Festivalul internațional de muzică folk - Ungheni“, Republica Moldova
- Albumul „Iubi - Interfață la realitate“ Discul de aur, Discul de platină [8][9]
- Albumul „Autistul, nu-l mai goniți pe Brâncuși!“ Discul de aur, Discul de platină [26]
- Albumul „Zece Porunci, raport despre starea națiunii, 1989-2004. Primul pas“ Discul de aur, Discul de platină [6]
- Premiul „Romanian Music Awards Best Male“ 2008 Florin Chilian cu melodia „Chiar dacă“ de pe albumul „Iubi - Interfață la realitate“ [27]
- Premiul „Albumul anului 2017“ pentru „Pre@Clasic“ decernat de către Radio România Actualități [28]
CREAȚII MUZICALE IMPORTANTE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- „Zece”
- „Chiar dacă...”
- „Iubi”
- „Nevastă mea”
- „Imnul de Stat”
DISCOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Iubi (interfață la realitate) (CD, Soft Records, 2001) (reeditat pe CD/MC de către Roton în 2008)
- 10 porunci. Raport despre starea națiunii 1989-2004. Primul pas (CD/MC, Roton, 2005)
- Autistul – Nu-l mai goniți pe Brâncuși! (CD, Roton, 2010)
- Pre@Clasic (4LP/3CD/USB memory stick, Luna PR & Events, 2017)
- PlânSuRâsul (CD/digital download, Luna PR & Events, 2017) [29]
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Cu un pas înainte, 2007, PRO TV [30]
Florin Chilian - Cântecu' lu' Tănase
Florin Chilian - Întoarce-te când dorm
RADU SÎRBU
| Radu Sîrbu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (42 de ani) Peresecina, raionul Orhei, URSS |
| Părinți | Gheorghe Costin Eugenia Stratan |
| Cetățenie |  România Republica Moldova |
| Etnie | Român |
| Ocupație | Cântăreț, producător muzical |
| Activitate | |
| Alte nume | Radu Sârbu, RadU, Picasso |
| Gen muzical | Pop, dance, eurodance, pop rock |
| Instrument(e) | Voce |
| Ani de activitate | 1995 - prezent |
| Case de discuri | Rassada Music |
| Interpretare cu | O-Zone, Mr&Ms, DJ Layla&Alissa |
| Prezență online | |
| Site web Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Radu Sîrbu (n. 14 decembrie 1978, Peresecina, raionul Orhei, URSS), cunoscut și ca Radu Sârbu, RadU sau Picasso, este un cântăreț și producător muzical român, originar din Republica Moldova, care în prezent activează și locuiește la București. El a devenit cunoscut ca fiind membru al formației O-Zone.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Radu Sîrbu s-a născut la data de 14 decembrie 1978, în satul Peresecina, raionul Orhei, Uniunea Sovietică (astăzi în Republica Moldova), în familia lui Gheorghe Costin și Eugenia Stratan. Mama, educatoare și tatăl lucrător în domeniul culturii, în satul Peresecina, din raionul Orhei. Numele de Sîrbu l-a preluat de la tatăl vitreg, Alexei Sîrbu, fost pilot. A rămas să locuiască alături de mamă, mutându-se în orașul Orhei. Talentul muzical l-a moștenit de la tatăl său, Gheorghe Costin, care avea și el o voce unică și îl admira în mod deosebit pe Dan Spătaru. Interpreta într-un mod unic melodia acestuia, "Drumurile noastre".
Radu Sîrbu și-a început cariera muzicală în cadrul clubului artistic pentru copii "Art-Show", din orașul Orhei. A urmat apoi studii muzicale în Chișinău, acolo unde s-a întâlnit și cu viitorii colegi din trupa O-Zone, Dan Bălan și Arsenie Todiraș.
ALBUME[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Alone[modificare | modificare sursă]
- Whap-Pa (3:26)
- Perfect Body (3.16)
- Tu Nu (3.30)
- Ya Proshu (4.23)
- Zâmbești cu mine (împreună cu Anastasia-Dalia) (3.29)
- Fly (3.58)
- Sună Seara (3.22)
- Leave Me Alone (4.30)
- Whap-Pa (English version) (3.29)
- Whap-Pa (RMX Radu) (3.35)
- Doi Străini (3:51)
Heartbeat[modificare | modificare sursă]
- Heartbeat
- Love Is Not A Reason To Cry
- Stop Hating Me
- Doare
- Don't Be Afraid
- Nu uita
- She Is The Best Song I Ever Wrote
- Iubirea ca un drog
- Daun-Daha (Save My Life)
- It's Too Late
- Monalisa
- Love Is Not A Reason To Cry - club remix
- Love Is Not A Reason To Cry - radio remix
SINGLE-URI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- "Mix Dojdi", 1995
- "Dulce" (împreună cu DJ Mahay), 2005
- "Whap-Pa", 2006
- "Doi străini", 2006
- "July" (împreună cu Arsenium, 2007
- "Iubirea ca un drog", 2007
- "Daun Daha", 2007
- "Love Is Not A Reason To Cry", martie 2008
- "In One" , 2008
- "Emotion" (feat. Sianna), 2011
- "Broken Heart" (feat. Sianna) , 2012
- "Rain Falling Down" (feat. Sianna) , 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu