9. /19 IANUARIE 2023 - GÂNDURI PESTE TIMP
PIERRE JOSEPH PROUDHON
| Pierre-Joseph Proudhon | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Besançon, Franța[5][6][7][8] |
| Decedat | (56 de ani)[1][3][4][9] Passy(d), Île-de-France, Franța |
| Înmormântat | Cimitirul Montparnasse |
| Căsătorit cu | Euphrasie Proudhon[*] (–) |
| Copii | Catherine Henneguy[*][10] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța[11][12][13] |
| Religie | ateism |
| Ocupație | economist sociolog[*] politician jurnalist filozof scriitor printer[*] |
| Locul desfășurării activității | Paris |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Pierre-Joseph Proudhon (n. 15 ianuarie 1809, Besançon - d. 19 ianuarie 1865, Passy, Paris), economist, sociolog francez, teoretician al socialismului, considerat părintele anarhismului.
În 1840 publică lucrarea sa de căpetenie, Ce e proprietatea?, întrebare la care răspunde: "Proprietatea e furt!". Aceasta va suscita atenția autorităților judiciare, precum și a lui Karl Marx, care va începe să corespondeze cu Proudhon. Legătura dintre Proudhon și Marx s-a terminat prin neînțelegerea ulterioară între cei doi. Proudhon denunță intoleranța lui Marx și "religiunea rațiunii" (materialismul dialectic) pus pe picioare de Marx. Această scrisoare marchează opoziția istorică dintre anarhiști și marxiști. În urma cărții " Sistemul contradicțiilor economice sau Filosofia mizeriei" a lui Proudhon (1846), Marx a ripostat prin lucrarea "Mizeria filosofiei".
Citate[modificare | modificare sursă]
"Ce e proprietatea? Proprietatea e furt!"
"Monarhia universală e în politică ceea ce e cvadratura cercului sau mișcarea perpetuă în matematică."
"Zilnic ni se vorbește de granițe naturale. Între timp explic ceea ce înțeleg prin aceste două cuvinte: granițele naturale, eu aș zice că cea mai bună, cea mai sigură, cea mai naturală dintre granițe e cea care garantează populațiunilor - pe care le desparte - libertatea cea mai desăvîrșită, autoguvernarea cea mai absolută. Tocmai de aceea protestez împotriva marilor unități politice, care-mi par a nu fi altceva decât confiscări ale naționalităților."
"Ceea ce e adevărat despre state, e întocmai adevărat despre orașele și județele unui stat anume: federalismul e forma politică a omenirii."
"Vechea lege a unității și a nedespărțirii e abrogată. În virtutea acordului de unire - cel puțin presupus - între diferite părți ale statului, centrul politic e pretutindeni, iar circumferința nicăieri. Fiecare grup sau soi de populațiune, fiecare rasă, fiecare limbă e stăpâna teritoriului propriu. Fiecare cetate, apărată de către cetățile vecine, e regină în pe locul pe care-l ocupă."
"Federațiune, de la latinescul «fœdus», genitiv «fœderis», adică pact, contract, tratat, convențiune, legămînt, etc... e o înțelegere prin care unul sau mai mulâi capi de familie, una sau mai multe comune, unu sau mai multe grupuri de comune sau state, se obligă recipric și unele față de altele, în vederea unuia sau mai multor obiective specifice."
"Cine zice mutualitate, presupune împărțirea pămîntului, diviziunea proprietăților; independența muncii, separarea industriilor, a specialității funcțiunilor, răspundere individuală și colectivă, potrivit muncii individuale sau în grup, reducerea taxelor generale la minimum, suprimarea parazitismului și a mizeriei ... "
"Deoarece religiunea de stat e înseamnă violarea conștiinței, centralizarea administrativă înseamnă castrarea libertății. Instituțiuni funebre, purcese dintr-una și aceeași patimă a oprimării și intoleranței, a cărei roade otrăvitoare arată bine analogia! Religiunea de stat a dat naștere inchizițiunii; administrațiunea de stat a dat naștere poliției."
"Secretul ecuației între cetățean și stat, precum a celei între enoriaș și preot, între avocat și judecător, se află în ecuația economică pe care am făcut-o mai înainte, prin abolirea interesului capitalist, între muncitor și întreprinzător, între țăran și moșier. Prin reciprocitatea obligațiunilor faceți să dispară acest de pe urmă vestigiu al sclăviei antice, și atunci cetățenii și comunele nu vor avea nevoie ca statul să intervină ca să le orînduiască bunurile, să le administreze proprietățile, să le zidească porturile, malurile, canalele, drumurile; nici ca să tocmească târgurile, să facă judecată, să școlarizeze, că conducă, să controleze, să le cenzureze oamenii, să supravegheze, să apere și să facă ordine, ci oamenii vor se putea închina celui Preaînalt, își vor putea judeca criminalii și îi vor face neputincioși a face răul, cu condiția ca aceasta să înceteze crima."
"Aduceți-vă aminte, nu există decât un fel de a face drepate: ca inculpatul sau cel interesat să facă el însuși dreptatea. Or, o va face, atunci când fiecare cetățean va semna pactul social; atunci când într’această convențiune solemnă se vor hotărî drepturile, obligațiunle și atribuțiunile fiecăruia, când se va face un schim de garanții și se va scrie sancțiunea. Atunci justiția, purcegând din libertate, nu va mai fi răzbunare, ci în reparare. Deoarece legea societății nu va mai fi opusă individului, acesta nu va mai putea protesta, și nu va avea decât să-și mărturisească fapta."
"O comună are nevoie de un învățător. Ea îl alege după pofta inimii, tînăr sau bătrân, burlac sau însurat, absolvent al școlii normale sau autodidact, cu sau fără diplomă. Singurul lucru de însemnătate e ca învățătorul să convină capilor de familii, ca aceștia să hotărască dacă își lasă sau nu copiii pe mâna lui. În acest caz, ca altundeva, trebuie ca acest lucru să purceadă din liberul contract și să fie supus concurenței; lucru imposibil sub un regim de inegalitate, de pile, de monopol universitar sau de măritiș între Biserică și Stat."
"După cum nu este libertate fără unire ori fără ordine, la fel nu există unire fără varietate, fără pluralism, fără divergențe; nu există ordine fără proteste, contrazicere sau antagonism."
"De lipsa cărei virtuți personale sau sociale îi veți acuza pe oamenii care-și promit reciproc totul, care din inimă largă își garantează totul, își asigură unii altora totul, își dăruiesc totul: școlire, loc de muncă, schimb, patrimoniu, venituri, avere, siguranță?"
Edgar Allan Poe (n. ,[1][4][5][6] Boston, Massachusetts, SUA[7][8][9] – d. ,[1][4][5][6] Baltimore, Maryland, SUA[10][8][9]) a fost un poet, romancier, nuvelist și critic literar american, aparținând curentului Romantic al acestui stat și al literaturii universale, creator al genului de scurte povestiri și precursor al literaturii moderne de ficțiune științifico-fantastică. A dus o viață de boem și a sfârșit tragic în mizerie, opium și alcoolism, dar tocmai din acest infern al existenței sale s-au născut multe dintre creațiile ce aveau să impună literaturii universale norme de evaluare estetică necunoscute până atunci. În cei patruzeci de ani ai unei vieți halucinante, scriitorul a izbutit să publice multe volume de versuri, de proză, estetică și teorie literară, făcând dovada unei forțe de creație extraordinare.
Biografia[modificare | modificare sursă]
Născut la Boston dintr-o familie de actori, Edgar Poe rămâne orfan de ambii părinți la vârsta de 3 ani și este adoptat de familia John Allan, un negustor înstărit din Richmond/Virginia, primind numele de Edgar Allan Poe. După studii secundare în Liverpool (Anglia) și în Richmond, se înscrie în 1825 la Universitatea din Virginia, pe care este nevoit să o părăsească după un an, lipsit de mijloace materiale și înglodat în datorii în urma unei vieți extravagante, ceea ce a dus la un conflict cu tatăl său adoptiv. Poe încearcă să urmeze o carieră militară, dar este exclus din Academia Militară West Point din cauza săvârșirii unor acte deliberate de indisciplină. În această perioadă publică fără prea mult succes primele sale poezii. În 1833 înregistrează primul succes cu povestirea „Manuscris găsit într-o sticlă” (A MS. Found in a Bottle), câștigând concursul organizat de revista Baltimore Saturday Visiter. Se stabilește în Baltimore, după ce se căsătorise în 1836 cu verișoara lui, Virginia Clemm. Devine redactor principal al revistei Southern Literary Messenger, dar pierde postul după scurt timp datorită exceselor sale alcoolice. Apariția romanului Aventurile lui Arthur Gordon Pym (The Narrative of Arthur Gordon Pym) atrage atenția publicului și a criticilor. Poe devine editor asistent la revista Burton's Gentleman's Magazine, trece după un an la revista Graham's Magazine, unde publică numeroase articole, povestiri și eseuri, aducându-i reputația unui critic competent și sever. În 1839 apare în două volume un ciclu de nuvele "Povestiri ale Grotescului și Arabescului" (Tales of the Grotesque and Arabesque), apreciate de public dar fără succes material.
În ianuarie 1845 publică în revista New York Evening Mirror celebrul său poem „Corbul” (The Raven), care a provocat o adevărată senzație. Îmbolnăvirea și moartea soției sale Virginia în 1847 îi accentuează însă abuzul de băuturi alcoolice, Poe duce o existență tot mai dezorganizată, care îi precipită ruina fizică și spirituală. Hotărât să se recăsătorească, îmbibat cu opiu și alcool, a plecat să-și aducă fosta soacră la nuntă, dar nu a mai ajuns la destinație. După o dispariție de câteva zile, este găsit în ziua de 3 octombrie 1849 căzut pe un trotuar în orașul Baltimore, în stare de confuzie mintală. Moare patru zile mai târziu într-un spital din Baltimore, la 7 octombrie 1849, cauza morții - ca într-o poveste de suspans de E.A. Poe - a fost rabia (turbare).
Opera literară[modificare | modificare sursă]
Lirica[modificare | modificare sursă]
Cu unele excepții, creația lirică a lui Edgar Allan Poe este umbrită de măiestria povestirilor sale, care l-au consacrat în literatura universală. Totuși poeme ca „Annabel Lee”, „Corbul” sau „Ulalume” îl impun și ca unul dintre marii creatori lirici ai lumii, fiind cunoscut publicului european în special prin traducerile realizate în limba franceză de poeții simboliști Baudelaire și Mallarmé. Admirabile traduceri în limba română au fost realizate de poeții Dan Botta și Emil Gulian. În poemele lui Poe sunt remarcabile metaforele deliberat eterogene, amestecul de imagini, combinația de pasiune și rațiune, frumusețea sonoră realizată prin rime neașteptate și disonanțe. De aceea, nu numai simbolismul, dar și mișcările artistice ulterioare au recunoscut în Poe un predecesor.
Proza[modificare | modificare sursă]
Mărturia cea mai complexă a poziției prioritare în declanșarea curentelor de înnoire a literaturii o constituie proza lui Edgar Poe. Romanul Aventurile lui Gordon Pym (The Narrative of Athur Gordon Pym) și povestirile „Prăbușirea Casei Usher” (The Fall of the House of Usher), „Cărăbușul de aur” (The Gold Bug), „Pisica neagră” (The Black Cat), „Balerca de Amontillado” (The Cask of Amontillado) sunt câteva din povestirile lui Edgar Allan Poe care au forțat frontierele imaginarului, îmbinând teritoriile vieții și ale morții într-o sinteză halucinantă, o viziune ce dă valoare simbolică unor proiecții maladive ale lumii reale. Mișcarea literară Junimea condusă de Titu Maiorescu îi descoperă prozele, este tradus din limba franceză (în care fusese tradus de poetul Charles Baudelaire) de Veronica Micle, Mihai Eminescu sau Ion Luca Caragiale și această descoperire are un impact deosebit asupra apariției literaturii fantastice românești. Între altele, Poe este creatorul primului detectiv din istoria literaturii universale, C. Auguste Dupin, eroul unui ciclu de trei povestiri printre care „Crimele din Rue Morgue” și „Scrisoarea furată”; se pare că titlul piesei O scrisoare pierdută a lui Caragiale a fost împrumutat de la Poe. Majoritatea prozelor din volumul Prăbușirea casei Usher dar mai ales Masca Morții Roșii sau Puțul și pendula, combină atmosfera gotică cu elementele horror și au avut o puternică influență atât în proza romantică dar și în cea simbolistă.
Critică literară și eseistică[modificare | modificare sursă]
Lucrările de critică literară ale lui Edgar Allan Poe se caracterizează printr-o profundă cunoaștere a literaturii, prin spirit sarcastic, simț ascuțit în receptarea adevăratelor valori creative. Scrierile sale teoretice s-au bucurat încă din timpul vieții de o atenție și prețuire deosebită și au exercitat o influență puternică asupra generațiilor ulterioare de prozatori. „Filosofia creației poetice” (The Philosophy of Composition, 1846) și „Principiul poetic” (The Poetic Principle, 1850) sunt lucrări de critică literară ce marchează începutul teoriilor literaturii moderne.
 |
| Subiecte legate de |
| Edgar Allan Poe |
|---|
| Biografie |
| Moarte |
| Bibliografie |
| În cultura populară |
| În muzică |
| În film și televiziune |
| Romantism întunecat |
| Premiul Edgar |
Influența în psihologie[modificare | modificare sursă]
Poe a fost unul dintre primii gânditori care au încercat o investigație metodologică a minții subconștiente. Deși nu a formalizat științific studiul psihopatologiei complexe a isteriei sau a perversiunii, teoriile psihologice dezvoltate de Poe în eseuri, în recenzii și în notele referitoare la propriile sale texte au fost numite de Charles Beaudelaire „camerele secrete ale minții sale”. În lucrarea Prăbușirea Casei Usher, cu minunatele ei camere întunecate, mobila bizară, acoperișurile cu arcade, cu pasajele întortocheate și cu fisura ce trecea drept prin centru, Poe realizează un model prefreudian al minții subconștiente. Poe s-a folosit de povestirile gotice pentru a explica stările mentale obsesive. Capacitatea lui de analiză l-a făcut să depășească limitările genului gotic, astfel încât, în unele dintre lucrările sale atipice și neglijate, precum Demonul perversității și Între trezire și somn, el trece la o abordare psihologică modernistă a personajelor și evenimentelor. Conform observației lui Richard Wilbur, Poe a fost primul scriitor al epocii moderniste care a descoperit cel mai caracteristic subiect al secolului al XX-lea: dezintegrarea personalității[11].
Creația literară[modificare | modificare sursă]
Romane:
- Aventurile lui Arthur Gordon Pym (The Narrative of Arthur Gordon Pym)
- Jurnalul lui Julius Rodman - O relatare despre cea dintâi traversare a Munților Stâncoși ai Americii de Nord realizată vreodată de către omul civilizat (The Journal Of Julius Rodman - Being an Account of the First Passage Across the Rocky Mountains of North America Ever Achieved by Civilized Man)
Schițe, nuvele, povestiri:
- „Prăbușirea Casei Usher” („The Fall of the House of Usher”)
- „Crimele din Rue Morgue” („The Murders in the Rue Morgue”)
- „Misterul lui Marie Rogêt” (The Mystery of Marie Roget”)
- „Cărăbușul de aur” („The Gold-Bug”)
- „Masca Morții Roșii” („The Masque of the Red Death”)
- „Pisica neagră” („The Black Cat”)
- „Portretul oval” („The Oval Portrait”)
- „Hruba și pendulul” („The Pit and the Pendulum”)
- „Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană” („The System Of Doctor Tarr and Professor Feather”)
- „Faptele în cazul domnului Valdemar” („The Facts in The Case of M. Valdemar”)
- „Ligeia”
- „Îngropat de viu” („The Premature Burial”)
- „Scrisoarea furată” („The Purloined Letter”)
- „Balerca de Amontillado” („The Cask of Amontillado”)
- „O pogorâre în Maelström” (A Descent into the Maelström”)
- „Neasemuita aventură a unuia zis Hans Pfaall” („The Umparalleled Adventure of one Hans Pfaall”)
- „Demonul perversității” („The Imp of the Perverse”)
- „Duc de L'Omelette” („The Duc de L'Omelette”)
- „Morella”
- „Regele Ciumă” („King Pest. A Tale Containing an Allegory”)
- „Bon-Bon”
- „Berenice”
- „Metzengerstein”
- „Autografie” („Autography”)
- „Birjele” („Cabs”)
- „Întâlnire” („The Assignation”)
- „Vedetism” („Lionizing”)
- „Umbră – O parabolă” („Shadow - A Parable”)
- „Tăcere – O fabulă” („Silence - A Fable”)
- „O poveste din Ierusalim” („A Tale of Jerusalem”)
- „Insula Zânei” („The Island of the Fay”)
- „Trei Duminici într-o săptămână ” („Three Sundays in a Week”)
- „Jucătorul de șah al lui Maelzel” („Maelzel's Chess-Player”)
- „Cum se scrie un articol pentru Revista «Blackwood»” („How to Write a Blackwood Article”)
- „La ananghie” („A Predicament”)
- „Dracul în Clopotniță” („The Devil in The Belfry”)
- „Convorbirea dintre Eiros și Charmion” („The Conversation of Eiros and Charmion”)
- „De ce micul francez își poartă mâna în bandulieră” („Why the Little Frenchman Wears his Hand in a Sling”)
- „Instinctul contra Rațiunii - O pisică neagră” („Instinct VS Reason - A Black Cat”)
- „Grădina-peisaj” („The Landscape Garden”)
- „Filosofia mobilării” („The Philosophy of Furniture”)
- „Mistificare” („MYstification”)
- „Omul mulțimii” („The Man of the Crowd”)
- „Eleonora”
- „Colocviul dintre Monos și Una” („The Colloquy of Monos and Una”)
- „William Wilson”
- „Nu pune niciodată capul rămășag cu diavolul” („Never Bet the Devil Your Head”)
- „Omul de afaceri” („The Business Man”)
- „Omul făcut bucăți - O poveste despre recenta campanie împotriva triburilor bugaboo și kickapoo” („The Man that was Used Up - A Tale of the Late Bugaboo and Kickapoo Campaign”)
- „Ochelarii” („The Spectacles”)
- „Dimineața pe Wissahiccon” („Morning on the Wissahiccon”)
- „Înșelătoria considerată ca una dintre științele exacte” („Diddling Considered as one of The Exact Sciences”)
- „Clopotarii elvețieni” („The Swiiss Bell-Ringers”)
- „Lada dreptunghiulară” („The Oblong Box”)
- „Farsa cu balonul” („The Ballon Hoax”)
- „Revelație mesmerică” („Mesmeric Revelation”)
- „Tu ești ucigașul!” („«Thou Art the Man»”)
- „Îngerul bizarului” („The Angel of the Odd”)
- „Inima care-și spune taina” („The Tell-Tale Heart”)
- „Byron și domnișoara Chaworth” („Byron and Miss Chaworth”)
- „Poveste din Munții Colțuroși” („A Tale of the Ragged Mountains”)
- „Șobolanii de la teatru” („The Theatrical Rats”)
- „Mellonta Tauta”
- „Câteva secrete din temnița revistelor” („Some Secrets of the Magazine Prison-House”)
- „Puterea cuvintelor” („The Power of Words”)
- „X-înd un palaglab” („X-ing a Paragrab”)
- „Domeniul Arnheim” („The Domain of Arnheim”)
- „O profeție” („A Prediction”)
- „Un pretins Crichton” („A would Be Crickton”)
- „Cabana lui Landor” („Landor's Cottage”)
- „A o mie și doua poveste a Șeherezadei” („The Thousand-and-Second Tale of Scheherazade”)
- „Descoperirea lui von Kempelen” („Von Kempelen and his Discovery”)
- „Sfinxul” („The Sphinx”)
- „Câteva vorbe cu o mumie” („Some Words with a Mummy”)
- „Între trezire și somn”, 1846 („Between wakefulness and sleep”)
- „Farul” („The Light-House”) - Ultima lucrare neterminată a lui Poe
Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]
- Edgar Allan Poe, Poemele lui Edgar Poe, traduse din limba engleză în forma lor cu studiu introductiv de Emil Gulian, București, 1938
- Edgar Allan Poe, Annabel Lee și alte poeme: versuri, ediție îngrijită, prefață, cronologie, note și comentarii de Liviu Cotrău, Editura Univers, București, 1987
- Edgar Allan Poe, Prăbușirea Casei Usher: Schițe, nuvele, povestiri (1831-1842), ediție îngrijită, prefață, cronologie, note și comentarii de Liviu Cotrău, Editura Univers, București, 1990
- Edgar Allan Poe, Poeme, tălmăcire de Liviu Cotrău, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2014.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu