6. /12 IANUARIE 2023 - POEZIE

AURA CHRISTI

Biografie

Aura Christi, poet, romancier, eseist. S-a născut la Chişinău, la 12 ianuarie 1967. Poemele sale au fost traduse şi publicate în Germania, Franţa, Belgia, Italia, Suedia, Rusia, S.U.A, Bulgaria, Albania. Este redactor-șef al revistei Contemporanul. În 2003, înfiinţează – împreună cu Andrei Potlog, editorul și fratele Aurei Christi – Fundaţia Culturală Ideea Europeană şi Editura Ideea Europeană; este unul dintre inţiatorii Asociaţiei EuroPress şi al Editurii EuroPress – instituţii de un real prestigiu naţional, care au menţinut în peisajul literar revista Contemporanul. (2003 – 2010)

Este unul dintre fondatorii Asociaţiei Contemporanul. (2010)

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi al PEN-Clubului.

Aura Christi are în actele civile numele de Aurelia Potlog. Este fiica lui Semion Potlog, ofițer în trupele de elită ale aviației, născut la 14 noiembrie 1933 în satul Zgărdești (Telenești). Tatăl vine dintr-o familie de profesori și juriști, originari din teritorii aparținătoare Monarhiei Austro-Ungare; este absolvent al Școlii Înalte de Aviație Militară din orașul Dvinsk. În urma unui dramatic accident, este nevoit să renunțe prematur la cariera de militar, devenind la 28 de ani invalid pe viață și fiind pensionat. În urma unei prelungite suferinţe, Semion se stinge din viaţă la 27 februarie 1997. Mama scriitoarei, Liuba Potlog, născută Karaman (24 mai 1945), provine dintr-o înstărită familie din Nordul Moldovei. În 1970 se naște fratele scriitoarei, Andrei (31 ianuarie), căruia în familie și printre prieteni i se spune Andy. Andrei este absolvent al Colegiului de Coregrafie și Muzică „Șt.Neaga”, fiind dansator profesionist, pentru ca în urma unui accident să-și schimbe meseria. Urmează cursurile Facultăţii de management a Universitaţii „D. Cantemir” din Bucureşti, devenind editor.

Aura Christi este absolventă a Liceului teoretic român-francez „Gh. Asachi” (1984) şi a Facultăţii de Jurnalism a Universităţii de Stat (1990). Din anul 1993 – anul debutului editorial cu volumul de poeme Ecce Homo – se stabileşte la Bucureşti. Iar din vara anului 2009 se mută cu familia la Mogoşoaia, dedicându-se exclusiv scrisului.

OFELIA PRODAN

Ofelia Prodan
Date personale
Născută	12 ianuarie 1976 (46 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	poetă
Activitate
Limbi	limba română
Modifică date / text

Ofelia Prodan (n. 12 ianuarie 1976, Urziceni) este o poetă contemporană.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în localitatea Urziceni, din Ialomița. Studii de sociologie la Universitatea din București, studii postuniversitare la Facultatea de Informatică, Universitatea Politehnica, București. Debut absolut cu volumul Elefantul din patul meu. A publicat în majoritatea revistelor literare importante din România. Poezii ale ei au fost traduse în engleză, franceză, portugheză, spaniolă, italiană, olandeză și maghiară. A publicat în revista Asymptote, în revista Nuovi Argomenti, în revista Atelier^[1], în revista Gierik & Nieuw Vlaams Tijdschrift^[nefuncțională] (numărul 123, 2014) și în revista Les écrits^[2] (numărul 156, 2019). A avut lecturi publice în Spania, Germania și Italia. Este laureată a Premiului Internațional de Poezie și Proză Napoli Cultural Classic, ediția a VIII, 2013, câștigând Premiul I la secțiunea POESIA in lingua straniera ^[3].

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

• Elefantul din patul meu, Vinea, 2007; eLiteratura, 2013 (Marele Premiu Ion Vinea, 2007; Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din București, 2008 ^[4]; Premiul revistei Luceafărul, 2008; Nominalizare la Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu - Opera Prima, 2008 ^[5])

• Cartea mică, Brumar, noiembrie 2007 (nominalizare la premiul “Euridice”, 2008 ^[6])
• Invincibili, Vinea, iunie 2008
• Ruleta cu nebun, Vinea, 2008; eLiteratura, 2013 (Premiul Special la Festivalul Național de Poezie “George Coșbuc”, ediția XXV, 2009 ^[7])
• În trei zile lumea va fi devorată, Paralela 45, 2010 ^[8] [9] (Nominalizare la Premiul Marin Mincu, 2010)
• Ulise și jocul de șah (Ulysses and the game of chess), volum bilingv, Charmides, 2011 (Nominalizare la Premiul Marin Mincu, 2011)
• Călăuza, Cartea Românească, 2012 ^[10] (Premiul Ion Minulescu, 2013 ^[11])
• No exit, Charmides, 2015, (Premiul Național "George Coșbuc", 2015 ^[12], Premiul Mircea Ivănescu, 2016)

• Șarpele din inima mea, Cartea Românească, 2016 ^[13], (Premiul Cartea de poezie a anului 2016, Festivalul Național Avangarda XXII, 2017)^[14]
• Număr de dresură, Cartea Românească, 2017^[15]
• fișă clinică, Charmides, 2018
• Voci cu defect special, Paralela 45, 2018^[16]
• Elegie allucinogene (Elegii halucinogene), volum blilngv, traducere în limba italiană de Mauro Barindi, Edizioni Forme Libere, Italia, 2019^[17], (Premiul special al președintelui juriului în cadrul Premiului Bologna in Lettere, 2021)^[18]
• periodic reciclăm clișeele, Limes, 2019^[19]
• întâmplări cu poetul d.d.marin și alte personaje controversate, Limes, 2020^[20]
• Rezonanța începe când oscilăm pe aceeași frecvență, Limes, 2021^[21]
• Clona lu' Ofelia Prodan în aeroplan, Neuma, 2021^[22], (Premiul Revistei de cultură Familia la Festivalul Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației – ediția 2021)^[23]
• crash test dummies, Charmides, 2022^[24]

Antologii[modificare | modificare sursă]

• High, Antologie de autor, 2007-2012, volum bilingv, El Genio Maligno, Granada, 2017^[25]

• Antologia Colocviului Tinerilor Scriitori, coord. Antonio Patraș, Ed. Convorbiri literare, Iași, 2008
• Poezia antiutopică. O antologie a douămiismului poetic românesc ^[26], Daniel D. Marin, Ed. Paralela 45, Pitești, 2010
• Cele mai frumoase poeme din 2010, Claudiu Komartin și Radu Vancu, Ed. Tracus Arte, București, 2011
• Cele mai frumoase poeme din 2011, Claudiu Komartin și Radu Vancu, Ed. Tracus Arte, București, 2012
• Voor de prijs van mijn mond ^[27] – antologie de poezie română a ultimei jumătăți de secol, Ed. Poezie Centrum, Belgia, 2013, introducere și traducere de Jan H. Mysjkin
• Ficțiuni reale ^[28], un proiect colectiv inițiat de Florin Piersic Jr., Ed. Humanitas, 2013
• Neprețuită, gura care vorbește poezie (Pour le prix de ma bouche, traducere și cuvânt-înainte de Jan H. Mysjkin)^[29], Les éditions l’Arbre à paroles, 2019
• Distanze obliterate. Generazioni di poesie sulla Rete (coord. Alma Poesia, Puntoacapo, Italia, 2021)^[30]
• BorderLine 2000. Zece autoare pentru o antologie a poeziei de astăzi (coord. Daniel D. Marin, ediție bilingvă română-italiană, Ratio et Revelatio, 2021)^[31]
• PÂNĂ ÎN PREZENT VIITORUL ESTE FOARTE BUN – THE FUTURE HAS BEEN FABULOUS SO FAR (Antologie de poezie, ediție bilingvă, traducere în limba engleză de Lidia Vianu și Anne Stewart, Contemporary Literature Press – The Online Publishing House of The University of Bucharest, Tracus Arte, 2022)^[32]

Afilieri[modificare | modificare sursă]

• Membră a Uniunii Scriitorilor din România și a Pen Club România

 

stimă scăzută de sine

cum te raportezi la stima scăzută de sine?
ca o fetiță abuzată pentru prima oară
sexual de tăticul pe care îl iubește.
ca o adolescentă emo scuipată pe uniformă
de șmecherul liceului. ca o femeie abulică
dependentă de telenovele.

și cum crezi că vei depăși această
raportare improprie?
așteptând un el cu aură de salvator.

și dacă el nu există în realitate?
îl voi crea. cineva apropiat asupra căruia
voi proiecta calitățile reale ale unui salvator.

și când vei realiza că te-ai autosugestionat
și acel cineva e un om obișnuit
ca toți ceilalți? mă voi autosugestiona în continuare,
mă voi lega de fiecare amănunt
care îi conferă în ochii mei statutul de salvator.

realizezi că te minți programat,
cât crezi că vei putea să trăiești în această falsă realitate?
până când voi conștientiza cu toată ființa
că sunt prizoniera spațiului meu kafkian și voi ceda psihic,
dar asta nu e deloc o tragedie,
tragedie e când Jose o părăsește pe Marimar
și ea plânge pe umărul Esmeraldei.

rețele de socializare

aveți tendințe exhibiționiste. vă expuneți
fără să conștientizați riscurile!
dimpotrivă, le conștientizez și mi le asum.
e singurul mod în care mai păstrez
legătura cu persoanele virtuale.

ați încercat să socializați cu persoane
reale, într-o ambianță plăcută?
da, dar eșecul a fost total. stima scăzută
de sine mă predispune la acte umilitoare.

așadar, ați ales să vă izolați, să vă urmați
micile tabieturi ale zilei, dar uneori frustrarea vă aduce
în pragul isteriei. ce măsuri luați?
exact ce ați spus mai devreme, mă expun
pe rețelele de socializare, deși conștientizez riscurile.
și totuși o fac, altfel m-aș sinucide.

nu credeți că acest fapt e o formă de sinucidere socială?
că vă autoexcludeți cu bună știință
din toate comunitățile reale și virtuale?
nu, nu cred. e doar o formă de a mă autoridiculiza,
perfect compatibilă cu stima scăzută de sine.

ajungem de unde am plecat. vă ofer o soluție
provizorie – încercați să gătiți o ciorbă sau o tocăniță,
gândurile negative se vor atenua.
îmi pare rău, dar creierul meu e deja ciorbă mixată
cu tocăniță încă din adolescență.

încercați să mergeți la cinematograf sau la teatru,
încercați orice vă poate scoate din rutina
asta sufocantă. am încercat și am realizat că joc
rolul unui psihopat care după ce își suprimă victimele
simte nevoia să-și facă un selfie.

 

turistul etern

să revenim la tabieturile dvs. din câte văd fumați

și abuzați de cafea. ați încercat să înlocuiți cu altceva,

de exemplu cu o plimbare prin parc?

cunosc parcul așa cum îmi cunosc propriul pat,

nimic nu mă mai poate urni, nimic nu-mi mai trezește

vreo curiozitate.

sunteți refractară la orice soluție pe care v-o propun.

nu, nu sunt. doar că le-am epuizat pe toate,

fără să schimb nimic concret în psihicul meu.

câteva momente care m-au scos din starea psihotică,

apoi am reintrat și mai puternic în aceeași stare.

vă propun altceva. timp de o săptămână

să călătoriți prin țară. să vizitați orașele turistice.

ceea ce am și făcut. din păcate, nu pot călători

la infinit, dar, recunosc, aceasta e cea mai bună soluție,

cu precizarea că nu în țară, ci în Italia,

în orașele cu centru medieval din Italia. acolo,

uit total de problemele mele, parcă aș fi un alt om, renăscut.

da, nu puteți fi turistul etern. nici nu vă recomand.

ba mi-aș dori să fiu și asta îmi propun.

cred că și dvs. ați alege acest mod de viață.

nu, eu sunt dedicată profesiei mele 100%. deși, recunosc,

îmi place să călătoresc.

din câte știu, într-una din aceste călătorii

ați avut o tentativă eșuată de suicid. cum explicați?

prefer să nu explic, prefer să mă bucur

de faptul că nu mi-a reușit, în ciuda faptului

că ați putea crede că refulez

multe și că la un moment dat îmi va reuși.

excese

nu așa. ai toate șansele s-o mierlești
de la cafea în exces, tutun și scris în ritm demențial.
o pauză, ceva, ieși afară, plimbă-te,
socializează cu oamenii reali, chiar dacă nu-s perfecți,
crezi că tu ești perfectă?

mă uit pe fereastra larg deschisă. un aer răcoros, plăcut.
rufele de la balconul de vis-a-vis colorate.
o pisică într-un copac, o pisică galbenă se joacă,
sare de pe o creangă pe alta ca o maimuțică.

ies afară. miros de shaorma, miros toxic de shaorma.
un boschetar cu barbă și figură de ascet.
îi dau cinci țigări. parcul e plin de băbuțe și copii.
bănci rupte, murdare, miros de transpirație, de urină.

o femeie mă abordează direct – ești studentă, nu?
se vede, semeni cu fata mea! dar ești cam cocoșată
și pari obosită. sărăcuța de tine, cred că nici nu
dormi de la învățatul ăsta! apăi, vor să vă distrugă de tineri!

o doamnă cochetă cu un bichon coafat, vopsit roz,
cu fundiță albastră la gât. îmi spune mândră –
e băiețelul meu, un dulce, un scumpic, să-l pupe mama pe boticul
ăla mic și umed! și îl ia în brațe. întorc capul. transpir.
Bubico a ajuns la locul lui, în Parcul Romancierilor.

un copil se dă în leagăn. apoi se urcă pe elefantul galben
din plastic. mă vede și râde. mămica lui țipă –
ai grijă să nu cazi, cavalerule, te uiți de mic la domnișoare,
îți fug ochii ca lu bețivu de tac-tu!

intru la mega image. îmi iau cafea și tutun.
o coadă ca pe vremea comunismului.
casierița e foarte nervoasă.
introduce greșit un cod. se isterizează. toți se isterizează.

 

(din volumul în pregătire periodic reciclăm clișeele)