4. /4 IANUARIE 2023 - TEATRU/FILM
TICU ARCHIP
| Ticu Archip | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  |
| Decedată | (74 de ani) |
| Ocupație | traducătoare |
Modifică date / text  | |
Sevastia Ticu Archip, (n. 4 ianuarie 1891, Târgoviște, d. 31 martie 1965[1], București) a fost o prozatoare și autoare de opere dramatice din România.
A fost fiica lui Grigore Archip, licențiată a Facultății de Matematică a Universității din București, asistentă universitară la Facultatea de Matematică și mai apoi profesoară de matematică la liceul de fete "Regina Maria".
A fost membră fidelă a Cenaclului „Sburătorul”, din 1924, și a colaborat la „Cetatea literară”, „Tiparnița literară”, „Reporter”, „Vremea” etc. În perioada 1926-1928 a făcut parte din comitetul de redacție al Revistei Scriitoarelor și Scriitorilor Români, revistă în care a publicat în 1932 piesa Gura de leu, jucată la Teatrul Național în 1935.
A fost o antifeministă hotărâtă.[2]
A tradus din Joseph Conrad, Alexandre Dumas, Oscar Wilde, Jules Verne, Maxim Gorki.
Pe strada „Sfântul Constatin” la nr 13A din București există o placă memorială în cinstea ei[3].
OPERE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Colecționarul de pietre prețioase, nuvele, 1926
- Aventura, 1929
- Patul fraților, nuvelă, 1949
- Trilogia de romane Soarele negru, din care apar doar primele două romane, Oameni, 1946 și Zeul, 1949
- Teatru
- Inelul, jucată în 1921 la Teatrul Național București[1] și publicată în 1922.
- Traduceri
- Lev Tolstoi, Opere, I Copilăria. Adolescența. Tinerețea, în colaborare cu Maria Vlad, București, 1953;
- Iuri Tifonov, Studenții, în colaborare cu I. Frunză, București, 1953;
- Alexandre Dumas, Cei trei mușchetari, I-II, în colaborare cu M. Fanny Lehrer, București, 1956 (alte ediții: 1959; 1964; 1993; 2002);
- Vilis Lacis, Patria pierdută, în colaborare cu I. Block, București, 1957;
- Jules Verne, Uimitoarele peripeții ale domnului Antifer, în colaborare cu Mimi Westfried, București, 1959 (ediția II, traducere de ~, București, 1970);
- Joseph Conrad, Lord Jim, prefață de M. Bogdan, București, 1964 (ediția II, 1985);
- Hans Scherfig, Primăveri irosite, în colaborare cu Vladimir Munteanu, București, 1964;
- Oscar Wilde, Prințul fericit și alte povestiri, prefață de Vladimir Colin, București, 1960 (alte ediții: 1967, 1976, 1982, 1996);
- Joseph Conrad, Inima întunericului, Pitești, 2003.
LIA BUGNAR
| Lia Bugnar | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (52 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | dramaturgă scenaristă regizoare de film actriță scriitoare |
| Activitate | |
| Partener(ă) | Anghel Damian[*] |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Lia Bugnar (n. 4 ianuarie 1969, București) este dramaturg, scenaristă, regizor, actriță (de scenă, film și voce) și scriitoare română.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A absolvit în 1995 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, București, secția Actorie, clasa profesor Sanda Manu.
Printre cei mai des întâlniți actori în piesele Liei Bugnar se află Marius Manole, Ilinca Manolache, Maria Obretin, Irina Antonie, Cătălin Babliuc, Ofelia Popii, Radu Iacoban, Ana Ularu, Maria Buză, Anghel Damian și Istvan Teglas.
ACTIVITATEA ÎN TEATRU[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Actriță[modificare | modificare sursă]
- Noi4
- O piesă deșănțată
- Șapte dintr-o lovitură
- Aici nu se simte
- "10 pentru New York"
- Oase pentru Otto[1]
Dramaturg[modificare | modificare sursă]
- Ofertă de serviciu
- Aici nu se simte
- Oase pentru Otto[2]
- Stă să plouă [3]
- Două liniuțe
- Fata din curcubeu
- Masculin - Feminin
- Felii
- Matrimoniale
- Peretele
Regizoare[modificare | modificare sursă]
- Peretele
- Masculin - Feminin
- Aici nu se simte
- Două liniuțe
- Fata din curcubeu
Regizor Dramaturg[modificare | modificare sursă]
- Felii — interpretă unică Ofelia Popii[4][5]
- Noi4 —
- Masculin-feminin — [6]
Proiecte teatrale[modificare | modificare sursă]
- Teatrul nu e o clădire[7]
ACTIVITATEA ÎN FILM[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Actriță[8][modificare | modificare sursă]
- 1993 — Patul conjugal, regia Mircea Daneliuc, rolul Stela, caseriță de cinematograf [9]
- 1997 — Omul zilei (1997)
- 1999 — Dușmanul dușmanului meu (Diplomatic Siege), rolul violoncelistei
- 2004 — Modigliani, rolul mamei Natașei
- 2001 — Popcorn Story, rolul Lili
- 2006 — Vreau să trăiesc!, rolul Andreea Marinescu
- 2007 — Pasiune și destin (Blood and Chocolate), rolul mama tinerei Vivian
- 2009 — Căpșuni în aprilie
- 2010 — Websitestory
- 2010 — Despre alte mame
- 2011 — Titan
- 2015 — București NonStop, rolul Lia
- 2016 — Muzeon: Ștefan Râmniceanu
- 2016 — Bacalaureat, regia Cristian Mungiu, rolul Magda Aldea, soția lui Romeo Aldea,
- 2017 — Octave / Octav, rolul mama lui Octav
Scenaristă[10][modificare | modificare sursă]
- 2004 — Camera ascunsă
- 2007 — După ea
- 2010 — Bună! Ce faci?, regia Alexandru Maftei, film românesc din 2010
- 2012 — Violeta, curtezana (Violeta, la cortesana / Violet, the Courtesan)
- 2013 — Rămâi cu mine (2013)
- 2015 — Oase pentru Otto, regia Matei Lucaci-Grunberg[11], film românesc din 2015[12]
- 2016 — Perfect sănătos, regia Anca Damian[13], cu Vlad Ivanov, Anghel Damian, Olimpia Melinte, Cristina Florea
TEATRELE ÎN CARE AU FOST JUCATE PIESELE REGIZATE DE LIA BUGNAR[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Teatrul Național București
- Teatrul Metropolis, București
- Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu
- Teatrul Nottara, București
- Godot Cafe-Teatru, București
- Teatrul Bulandra, București
CONTROVERSE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
La Alegeri locale în România, 2016 i-a numit proști pe votanții Gabrielei Firea. Într-un mesaj public din ianuarie 2017 către regizorul Dan Chișu, i-a transmis acestuia că poate scrie ceva și pentru președintele PSD Liviu Dragnea ca să dispară la fel cum s-a întâmplat și cu Mircea Albulescu sau Ion Besoiu.[14]
Stand-Up Poetry cu actrita Lia Bugnar
TÂLC TALK CU DRAGOȘ PĂTRARU. INVITATĂ LIA BUGNAR
MARIA OBRETIN
| Maria Obretin | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (43 de ani)[1] Călărași, Călărași, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actriță de teatru[*] actriță de film actriță de televiziune[*] actriță de voce[*] actriță |
| Activitate | |
| Alma mater | Facultatea de Litere a Universității din București Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Maria Obretin (n. ,[1] Călărași, Călărași, România) este
o actriță română de film, scenă, televiziune și voce.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A urmat școala elementară și secundară, apoi Liceul Mihai Eminescu în orașul natal. Decisă de a deveni actriță încă de la 6 ani și jumătate, a intrat la Facultatea de Litere din București, secția limbi clasice, pentru a aștepta creativ și instructiv trei ani, întrucât dorea să fie în clasa profesoarei Sanda Manu.[2] A intrat la actorie din prima încercare și a terminat facultatea în 2003, la clasa profesorilor Sanda Manu și Ion Cojar. A continuat cu un masterat la clasa profesorului Adrian Pintea în perioada 2003 - 2006.[3]
În 2005 s-a numărat printre membri fondatori ai Teatrului Desant, o entitate teatrală, creația unui grup de tineri oameni de teatru, actori, regizori, designeri de decoruri și costume, sunetiști, etc.[4]
Ca actriță de scenă a jucat pe scenele multor teatre, dar și pe scenele teatrului independent.
ACTRIȚĂ DE SCENĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- 2003 - Teatrul Act[5] – Norocul îi ajută pe cei îndrăzneți de Franz Xaver Kroetz, regie Gianina Cărbunariu, coregrafie Carmen Coțofană(d), scenografie Radu Andrei — cu actorii Rolando Matzangos, Maria Obretin, Luminița Gheorghiu, Coca Bloos [6]
- 2003 - Teatrul Luni de la Green Hours – Stop the Tempo de Gianina Cărbunariu, cu Paula Gherghe(d) și Rolando Matsangos.
- Noi 4 – spectacol de Lia Bugnar[7]
2014 - Bucuresti Non-Stop - Rolul femeii inselate
FILME ARTISTICE[8][MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- 2005 – DN 1A — soția
- 2012 – Vaca finlandeză — film scurt (20 de minute), cu Toma Cuzin și Maria Obretin[9]
- 2013 -– Funeralii fericite — invitata #2
- 2013 – Carmen — asistenta
- 2015 – București NonStop — Dora
- 2016 – A Quiet Place (Un loc liniștit) de Ronny Dörfler(d), cu Mădălina Craiu(d), Oana Rusu(d), Șerban Pavlu și Maria Obretin — film prezentat la Berlinale 2016 [10]
- 2016 – 6,9 pe scara Richter, regie Nae Caranfil — Kitty
- 2017 – Octav, regie Serge Ioan Celebidachi — Vera
- 2018 – Călugărița, regie Corin Hardy — Sora Abigail
SERIALE DE TELEVIZIUNE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Umbre (2014 - 2019, toate cele 3 sezoane) — rolul principal feminin Gina, soția lui Relu, mamă și gospodină,[11] [12][13]
- Vlad (2021, sezonul 4) - rolul feminin Fira
- Las Fierbinti - Nevasta care umbla brambura..
ACTRIȚĂ DE VOCE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- 2014 – Coconut, micul dragon (Coconut The Little Dragon - 3D) — personajul Adele (versiunea română)
- 2015 – Minionii (Minions) — Regina Angliei (versiunea română)
- 2015 – Monster High: Boo York, Boo York — personajul Toralei (versiunea română)
- 2010 – Teen Days — Kaylee
- 2007 - Ciudatii mei Parinti
Interviu Maria Obretin
Cursul de Actorie cu Maria Obretin
MIȘU FOTINO - tatăl
În 1886 s–a născut actorul Mişu Fotino, fondator al Teatrului de Stat din Braşov (mort în data de 4 ianuarie 1970). Mişu Fotino a fost tatăl actorului omonim. În 4 ianuarie, dar în 1970, a încetat din viaţă actorul Mişu Fotino (tatăl), fondator al Teatrului de Stat din Braşov. Mihai Fotino tatăl (sau Pap, după cum îi spunea fiul său), actor celebru şi director al Teatrului din Cernăuţi, a fost cel care i-a insuflat vlăstarului său dragostea de teatru. De altfel, micul Mişu a debutat în teatru la o vârstă la care ceilalţi copii începeau şcoala: 7 ani.
ARHIP CIBOTARU
| Arhip Cibotaru | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | |
| Decedat | (74 de ani) |
| Cetățenie |  Moldova |
| Ocupație | poet |
| Note | |
| Premii | Ordinul Republicii Ordinul Gloria Muncii |
| Modifică date / text | |
Arhip Cibotaru (n. 20 februarie 1935 în satul Cobîlnea, raionul Șoldănești – d. 4 ianuarie 2010) a fost om de cultură, dramaturg, editor și director de revistă, poet, prozator și scriitor român din Republica Moldova.
Este cel mai cunoscut în România datorită poeziei Salcâmii, adusă în circuitul cultural al publicului român de Tudor Gheorghe.[necesită citare]
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Arhip Cibotaru s-a născut la 20 februarie 1935 în satul Cobîlnea, fostul județ interbelic Orhei (azi, raionul Șoldănești). A absolvit în 1957 Universitatea de Stat din Chișinău. Din 1965 este vice-președinte, iar din 1971, secretar al comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor.
Între anii 1971 - 1988 Arhip Cibotaru a fost și redactor-șef al revistei "Nistru". În acestă perioadă, prin promovarea sa neobosită, apar în revistă marile romane ale literaturii basarabene, semnate de Ion Druță, Vladimir Beșleagă, Aureliu Busuioc, Vasile Vasilache, Leonid Istrati.
În calitate de redactor-șef al revistei "Nistru" avut un mare rol în reabilitarea poeților reveniți din închisori și gulaguri, printre care se numără și Nicolae Costenco, Nicolae Țurcanu, Leonid Grigoriu, și alții.
OPERA LITERARĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Poezie[modificare | modificare sursă]
- 1958: Ecoul gliei, poeme, editura Cartea Moldovenească;
- 1964: Distanțe, poeme, editura Cartea Moldovenească;
- 1970: Trepte, poem, editura Cartea Moldovenească;
- 1971: Spații, poeme, editura Cartea Moldovenească;
- 1973: Dans de toamnă, poeme, editura Cartea Moldovenească;
- 1974: Cântec pentru tine, poeme, editura Cartea Moldovenească;
- 1976: Între lume și cuvânt, poeme, editura Cartea Moldovenească;
- 1978: Ferestre, poeme, editura Cartea Moldovenească;
- 1980: Pe urmele dorului, poeme, editura Literatura Artistică;
- 1986: Întoarce-mi primăvara, poeme, editura Literatura Artistică;
- 1987: Patru cuvinte, poeme, editura Literatura Artistică;
- 1990: Melodii nocturne, poeme, editura Hyperion;
- 1999: Ultimul Noe, poeme, editura Cartea Moldovei.
Proză[modificare | modificare sursă]
- 1967: Umbra comorilor, roman-foileton, editura Cartea Moldovenească;
- 1884: Scrieri alese (în 2 volume), editura Literatura Artistică;
- 2000: Inscripții pe Turnul Babel, editura Cartea Moldovei;
- 2007: Această dragoste, 2007;
- 2010: Pe timpul lui Teleucă, Editura Universul.[1]
Teatru[modificare | modificare sursă]
- 1981: Șase de dobă, piese, editura Literatura Artistică;
DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Lucrător emerit al culturii din RSSM (1978)
- Maestru emerit al artei din RSSM (1985)
- Premiul „Boris Glavan” (1970)
- Premiul de Stat al RSSM (1982)
- Ordinul „Gloria muncii” (1995[2] și 2008[3])
- Titlul Onorific „Om Emerit” (1998)[4]
- Ordinul Republicii (2000)[5]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu