4. /31 IANUARIE 2023 - TEATRU/FILM

MARIN MORARU

Cu Marin Moraru, actor român de teatru și film

Biografie

Marin Moraru (n. 31 ianuarie 1937, București, România – d. 21 august 2016, București, România) a fost un actor român de teatru și film.

Marin Moraru s-a născut la data de 31 ianuarie 1937 în București și s-a stins din viață la 21 august 2016, la București (Spitalul Elias). A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” în anul 1961, la clasa profesor Dina Cocea, având ca examen de diplomă rolul Agamiță Dandanache din piesa O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale.

După absolvirea facultății, a activat ca actor pe scenele de la Teatrul Tineretului (1961-1964), apoi la Teatrul de Comedie (1965-1968), la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” (1968-1971) și la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” (1971-1974).

După o perioadă în care a predat în calitate de conferențiar universitar la I.A.T.C. București (1974-1980), s-a reîntors în anul 1980 la Teatrul Național „I.L. Caragiale”. Din anul 2002 a fost societar de onoare al Teatrului Național din București

Piese de teatru

· Pigulete plus cinci fete de C. Bratu

· Chirița în provincie de Vasile Alecsandri

· Ocolul Pământului de P. Kohout

· Umbra de E. Swartz

· Troilus și Cresida de W. Shakespeare

· Capul de rățoi de George Ciprian

· D'ale carnavalului de I.L. Caragiale

· Nepotul lui Rameau de Diderot

· "Transplantarea inimii necunoscute de A. Marodin

· Leonce și Lenav de G. Buchner

· Un fluture pe lampă de Paul Everac

· Trei frați gemeni din Veneția de A. Mattiuzzi

· Ultima oră de Mihail Sebastian

· O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale

· Saragosa

· Romulus cel Mare de Friedrich Dürrenmatt

· Gaițele de Alexandru Kirițescu

· Fundația de Valeho

· O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale

· Așteptându-l pe Godot de Samuel Beckett

· Harap Alb de Radu Ițcuș

· Azilul de noapte de Maxim Gorki

· Take, Ianke și Cadîr de Victor Ion Popa

· Crimă pentru pământ, dramatizare de Gr. Gonța după romanul omonim de Dinu Săraru

· Egoistul de Jean Anouilh

· Femeia îndărătnică de W. Shakespeare

· Piscina de la miezul nopții de Peter Karvas

Filmografie

· Haiducii (1966)

· Un film cu o fată fermecătoare (1966)

· Maiorul și moartea (1967)

· Răzbunarea haiducilor (1968)

· Felix și Otilia (1972) - dublaj de voce Costache Giurgiuveanu

· Filip cel Bun (1974)

· Un comisar acuză (1974) - comisarul Ghiță Petrescu

· Un zâmbet pentru mai târziu (1974)

· Actorul și sălbaticii (1975) - majordomul Vasile

· Elixirul tinereții (1975)

· Toamna bobocilor (1975) - Toderaș

· Operațiunea Monstrul (1976) - Corneliu

· Tufă de Veneția (1977)

· Iarna bobocilor (1977) - Toderaș

· Concurs (1982)

· Faleze de nisip (1982)

· Ringul (1984) - Tom

· Zbor periculos (1984)

· Masca de argint (1985) - Boier Vâlcu

· Vară sentimentală (1986)

· Cuibul de viespi (1986)

· Chirița în Iași (1987)

· În fiecare zi mi-e dor de tine (1988)

· Inimă de țigan (2007) - Cristofor

· Regina (2008) - Cristofor

· Iubire și Onoare (2010) - Mohamed

· Pariu cu viața (2011) - Silviu ”Bunicu” Crăciun

· O nouă viață (2014) - Silviu ”Bunicu” Crăciun

Actorul si salbaticii (1975):

Marin Moraru şi Marian Hudac - Aspirina şi piramidonul (1988)

Cu Lucia Mureșan ("Secretul lui Bachus", "Miss Litoral").

Biografie

Lucia Mureșan (n. 31 ianuarie 1938, Cluj - d. 12 iulie 2010, Cluj) a fost o actriță română de teatru și film. A jucat și în producții de teatru televizat și radiofonic. A lecturat timp de mulți ani o parte din textele documentarelor prezentate în emisiunea Teleenciclopedia, difuzată de Televiziunea Română.

Actrița a fost descendenta unei familii de intelectuali români transilvăneni. A fost botezată de Ion Agârbiceanu, pe atunci protopopul greco-catolic al Clujului.

Lucia Mureșan a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1958, la secția Arta actorului,^[1] sub îndrumarea Irinei Răchițeanu.^[2] A fost repartizată împreună cu întreaga promoție la Piatra Neamț.^[3]

Teza de doctorat a Luciei Mureșan se intitulează Rolul cuvântului în realizarea imaginii scenice – orice glas ascultă glas

În 1958 a revenit la Cluj.^[3] Aici și-a făcut debutul ca actriță în același an, interpretând la Teatrul Național din oraș rolul Domnica Radu din Secunda '58 de Dorel Dorian. Pe această scenă a mai jucat rolurile Ofelia din Hamlet de William Shakespeare și Ondine din piesa cu același nume de Jean Giraudoux. În 1965 intră în echipa Teatrului „Constantin Nottara” din București;^[4] trupa de aici, alcătuită de către directorul Horia Lovinescu (pus în funcție cu doar un an în urmă^[5]), îi mai cuprindea pe tinerii actori Anda Caropol, Emil Hossu, Gilda Marinescu și Alexandru Repan.^[2]

Dintre montările de teatru în care a fost distribuită Lucia Mureșan, de un succes deosebit s-a bucurat comedia Micul infern de Mircea Ștefănescu, în regia lui Mihai Berechet. Spectacolul a fost prezentat în nouăsprezece stagiuni, însumând aproape șapte sute de reprezentații. Din distribuție mai făceau parte: George Alexandru, Ion Dichiseanu, Emilia Dobrin, Silvia Dumitrescu-Timică, Dorin Moga, Ștefan Radof și Ion Siminie.^[6]

Cariera actriței a însumat peste o sută de spectacole de teatru și înregistrări de teatru radiofonic și de televiziune și în jur de cincisprezece producții cinematografice.^[3] În film a jucat cu precădere roluri secundare.^[2] Acestora se adaugă activitatea ca realizator de emisiuni radiofonice și televizate, domeniu în care a debutat în 1958;^[1] în acest sens, sunt binecunoscute aparițiile Luciei Mureșan în emisiunea Teleenciclopedia, difuzată de postul public din România, unde actrița lectura texte ale documentarelor prezentate.

Și-a început activitatea didactică în 1963, susținând cursuri de Arta și tehnica vorbirii la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Continuă să predea în această instituție până în 1992, când se transferă la Universitatea Hyperion din București, unde prezintă cursuri de „Arta actorului”, „Vorbire scenică” și „Analiza procesului scenic”. Din 1996 până în 2002 activează în Universitatea Ecologică din București, care îi oferă în anul 1997 funcția de decan al Facultății de Arte.^[1] În 2002, a devenit profesor și decan al Facultății de Teatru din Universitatea „Spiru Haret” din capitală

Actrița a fost căsătorită din 1960 cu fotograful Ion Miclea (1931–2000), cunoscut pentru obținerea unor importante premii internaționale, dar și pentru ocupația de fotograf personal al liderului politic comunist Nicolae Ceaușescu.^[3]^[7]

A fost înmormântată în data de 14 iulie 2010 în Cimitirul Central din Cluj după ritualul greco-catolic

Spectacole de teatru

Teatrul Național din Cluj

· Secunda '58 de Dorel Dorian (1958) – Domnica Radu

· Hamlet de William Shakespeare – Ofelia

· Ondine de Jean Giraudoux – Ondine

Teatrul „Constantin Nottara“ din București

· Meșterul Manole de Lucian Blaga – Mira

· Stana de Ion Agârbiceanu (adaptare) – Stana

· Și eu am fost în Arcadia de Horia Lovinescu – Laura

· Ultima cursă de Horia Lovinescu – Claudia

· Adela de Garabet Ibrăileanu (adaptare) – Adela

· Othello de William Shakespeare – Desdemona

· Casa Bernardei Alba de Federico García Lorca – Angustias

· Echilibru fragil de Edward Albee – Julia

· Întoarcerea la Micene de Evangelos Averoff-Tossizza – Frumoasa Elena

· Micul infern de Mircea Ștefănescu – Viorica Vernescu

· Sentimente și naftalină de Sidonia Drăgușanu – femeia în gri

· Pensiunea doamnei Olimpia de Ion Dumitru Șerban (1982) – Angela

· Vino la pod, iubita mea! de Kiszely Gábor (2001) – Cordelia

Teatrul Național București „Ion Luca Caragiale“

· Profesionistul de Dușan Covacevici

Teatrul Național Radiofonic

· Bogdan Dragoș de Mihai Eminescu

· Comisarul și înalta societate de Robert Lamoreaux

· Duminica orbului de Cezar Petrescu

· Electra (adaptare)

· Emilia Galotti de Gotthold Ephraim Lessing (adaptare)

· George Enescu și prințesa iubită (adaptare)

· Ioan Botezătorul de Hermann Sudermann

· Ioana pe rug de Dina Cocea

· Ion de Liviu Rebreanu (adaptare)

· Legături primejdioase de Choderlos de Laclos (adaptare)

· Maria Stuart de Friedrich Schiller

· Micul infern de Mircea Ștefănescu

· Mihai Eminescu. Veronica Micle. Replici (2001) de Pușa Roth

· Odiseea de Homer (adaptare)

· Oedip la Colona de Sofocle

· Părintele Serghei de Lev Tolstoi

· Pasărea albastră de Maurice Maeterlinck

· Povestea celor șapte stele de Alexandre Dumas, tatăl (adaptare)

· Prințul din adâncul pământului de Costin Tuchilă (adaptare)

· Simpozionul de Alisa Tanskaia

· Troienele de Euripide – Corifeea

· Troienii la Cartagina de Virgiliu

· Tulnicile Iancului de Dominic Stanca

· Ultima oră de Mihail Sebastian

· Un roman de dragoste de Honoré de Balzac (adaptare)

Teatrul Național de Televiziune

· Troienele de Euripide (1967) – Corifeea

· Micul infern de Mircea Ștefănescu – Viorica Vernescu

Filmografie

· Gioconda fără surâs (1967) – Ioana

· Serata (1971)

· Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1979) – Regina Isabela

· Liniștea din adîncuri (1982)

· Buletin de București (1983)

· Raliul (1984)

· Figuranții (1987)

· A doua variantă (1987)

· Drumeț în calea lupilor (1988) – doamna Iorga

· Divorț... din dragoste (1992)

· Natures mortes" (2000, film de televiziune)

· Raport despre starea națiunii (2002) – Mărioara Zegrea

· Une place parmi les vivants (2003)

· Corps et âmes (2003, film de televiziune) – Madame Faussait

· Buricul pământului (2005) – doctorița

Lucia Mureșan - Odă

Teleenciclopedia: Ecosisteme - Insula Taiwan (lectura - Lucia Mureşan)

Lucia Muresan in „Maria Norilor" de Odysseas Elytis, 1985

În regia lui Alexandru Tatos

Biografie

Alexandru Adrian Teodor Tatos^[1] (n. 9 martie 1937, București, România – d. 31 ianuarie 1990, București, România) a fost un regizor și scenarist român.

Alexandru (Sandu) Tatos s-a născut pe 9 martie 1937, la București. A absolvit Secția de Regie Teatru a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" din București, în 1969, la clasa prof. Radu Penciulescu, asistent Mihai Dimiu.

În 1971 montează două piese de "commedia dell'arte", "Nebunia lui Pantalone" și „Farsa lui Pathelin”, pentru Televiziunea Română.

Începând din 1973, se alătură de colegul și prietenul său, regizorul de film Dan Pița, cu care filmează primele 6 episoade din serialul TV "Un August în Flăcări” (1974). Serialul de aventuri cu tentă politică și polițistă a cărui acțiune se desfășoară în contextul evenimentelor din august 1944, în 13 episoade, și este realizat de 4 regizori, cei doi fiind schimbati cu Radu Gabrea și Doru Năstase în urma unui conflict cu scenariștii Eugen Barbu și Nicolae Paul Mihail. Este primul serial TV realizat de TVR împreună cu Studiourile de la Buftea.

În paralel pune în scenă 5 piese, în diferite teatre din țară, până în 1976.

Debutează în cinematografie cu filmul "Mere roșii", în 1976, ajutat de prietenii săi, Dan Pița și Mircea Veroiu, care-l sfătuiesc cum să-și curețe și să-și finiseze opera.

Al doilea film, "Casa dintre Câmpuri" (1979), pe scenariul lui Corneliu Leu, cu participarea altui coleg de-al său, a regizorului de film Mircea Daneliuc, alături de actorii Mircea Diaconu și Tora Vasilescu, este un film pe care-l face mai mult presat de situația în care se afla, între grija de a-și asigura existența de zi cu zi, și frica, să nu-și piardă suportul studioului.

"Rătăcire" din anul 1978, atacă un subiect la ordinea zile: "mirajul vestului". Căsătoria unei tinere frumoase (Ioana Pavelescu), cu un partener străin pentru a părăsi țara, și conflictul cu realitatea întâlnită.

Cel mai bun film este considerat "Secvențe" din 1982, care se ocupă, în 3 episoade, cu viața unei echipe de filmare, în care regizorul este jucat de Alexandru Tatos însuși.

Filmul „Conrad Haas”, povestește despre inventatorul austriac cu același nume (n. 1509, Dornbach, azi cartier al Vienei - d. 1576, Sibiu), precursor al zborului cu racheta, care si-a imaginat, între 1529-55, la Sibiu, tehnica rachetei în trepte.

"Secretul Armei.. secrete" (1988), este un fel de "commedia dell'arte" cinematografică, un basm modern, în haine de comedie burlescă, în care poveștile se amestecă ingenios cu elemente din mitologia civilizației moderne: monitoare TV cu transmisii fotbalistice, muzică și gesticulație specifice universului disco-punk & pop-rock etc.

A reușit să facă 9 filme, dintre care ultimul, "Cine are dreptate?" (1990), pe un scenariu de Paul Everac, cu Oana Pellea, a avut premiera după moartea sa.

A ținut un jurnal, ceeace era f. periculos, la timpurile acelea, în care dezvăluie multe detalii din viața de zi cu zi, frica de a nu rata, șsi față de concurența colegilor, ("frustul minimalist" al lui Mircea Daneliuc, "oniricul" și "estetul" Dan Pița), lupta cu viața zilnică și cu singurătatea, dar și cu sistemul comunist, cu cenzura etc., publicat postum sub titlul "Pagini de Jurnal", 1994, Editura Albatros.

A murit la 31 ianuarie 1990, la București, la 53 de ani, la numai o lună după Revoluție, de abces pulmonar.

Regizor de Teatru TV

"Nebunia lui Pantalone" (TV, 1971), cu Mihai Pălădescu (Pantalone), Marin Moraru (Doctorul), Gheorghe Dinică (Brighella), Jean Lorin Florescu, Florian Pittiș, Dan Tufaru, Mariana Mihuț, Ileana Cernat...

"Farsa lui Pathelin” (TV, 1971), cu Gina Patrichi, Marin Moraru...

Filmografie

Ca regizor

· Un August în flăcări (TV, 1974), Dan Pița și Alexandru Tatos (primele 6 episoade); Scenariul: Eugen Barbu și Nicolae Paul Mihail, cu Florin Piersic (Tiberiu Danacu / Armand Sachelarie), Liviu Ciulei (Ministrul de Interne, Ionescu Tismana), Sergiu Nicolaescu, Amza Pellea, Toma Caragiu (Șeful Siguranței, Mizdrache), Violeta Andrei (D-na Robescu), Ioana Bulcă, Mircea Diaconu, Valeria Seciu

· Mere roșii (1976), scenariu Ion Băieșu, cu Mircea Diaconu, Ion Cojar, Emilia Dobrin, Angela Stoenescu

· Rătăcire (1978), scenariu Ion Băieșu și Alexandru Tatos, cu Dan Nuțu, Ioana Pavelescu

· Duios Anastasia trecea (1979), scenariu Dumitru Radu Popescu, cu Anda Onesa, Amza Pellea

· Casa dintre câmpuri (1979), scenariu Corneliu Leu, cu Mircea Daneliuc, Amza Pellea, Tora Vasilescu

· Secvențe (1982), scenariu Alexandru Tatos, cu Ion Vîlcu, Geo Barton

· Fructe de pădure (1983), scenariu Dumitru Radu Popescu, cu Ion Besoiu, Ion Fiscuteanu

· Conrad Haas (1984), despre racheta inventatorului austriac, din 1529...

· Der Glockenkäufer (Negustorul de Clopote (1984)

· Întunecare (1985), după romanul omonim al scriitorului Cezar Petrescu, cu Dan Condurache, Florin Zamfirescu, Ioana Pavelescu

· Secretul armei secrete (1988), comedie muzicală, scenariu Alexandru Tatos, cu Mircea Diaconu, Victor Rebengiuc, Carmen Galin

· Negustorul de clopote (1989), colaborare cu Frieder Schuller, cu Mircea Diaconu

· Cine are dreptate? (1990), scenariu Paul Everac, cu Emilian Belcin, Andrei Finți, Oana Pellea

Ca scenarist

· Secvențe (1982)

· Secretul armei… secrete (1988)

Ca actor

· Secvențe (1982)

Fructe de pădure 1983:

In memoriam Alexandru și Liana Tatos

În regia lui Cristian Munteanu

Biografie

Cristian Munteanu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1959. Regizor mai întâi la Teatrul din Piatra Neamţ, a fost angajat în 1962 la Radiodifuziunea Română, ca regizor artistic. După decembrie 1989, a devenit primul redactor-şef al Redacţiei Teatru, care fusese până atunci secţie a redacţiei emisiunilor culturale. Practic, Cristian Munteanu a pus bazele activităţii distincte a acestei redacţii în forma în care se desfăşoară ea astăzi. Cele patru decenii şi jumătate dedicate teatrului radiofonic înseamnă peste o mie de spectacole cu piese din toate epocile de creaţie, de la antici la contemporani, ilustrând toate speciile de teatru, de la cele consacrate la formule moderne, cum sunt documentarul teatral sau emisiunile scenarizate. În toate, amprenta stilistică a regizorului este inconfundabilă. Ea se traduce printr-un simţ aparte al construcţiei teatral-radiofonice, aspect esenţial în această formă de artă, care,
adresându-se unui singur simţ, auzul, recompune un univers întreg. A alege dintre spectacolele sale radiofonice, multe – înregistrări de referinţă intrate în Fonoteca de Aur, nu este o întreprindere lesnicioasă. Realizatorul programului a încercat însă ca prin această selecţie să ofere o imagine cât mai cuprinzătoare, alegând mari lucrări dramatice din epoci complet diferite, urmate de o dramatizare de succes; totodată spectacole diferite ca formulă şi care atestă complexitatea şi rafinamentul gândirii artistice a regizorului Cristian Munteanu. Luni noaptea veţi asculta Viaţa e vis de Calderón de la Barca, spectacol din 1976, avându-l în rolul lui Segismundo pe Alexandru Repan, alături de Fory Etterle, Lucia Mureşan, Melania Cârje, N. Luchian Botez. Capodopera scriitorului spaniol este tălmăcită încântător de Cristian Munteanu, care avea ştiinţa de a alcătui distribuţii excelente, punând în evidenţă cât se poate de convingător calităţile unui actor. De-a lungul timpului, a avut ocazia de a lucra cu mari actori ai scenei româneşti din generaţii diferite şi cred că multe dintre aceste înregistrări i-au marcat deopotrivă pe interpret şi pe regizor.

Cristian Munteanu - Jocul Cu Fantasme (1996)

Oltin Hurezeanu

Date personale
Oltin Hurezeanu
Nume la naștere	Tudor Oltin Hurezeanu
Născut	31 ianuarie 1975 (46 de ani) București, România
Cetățenie	România
Ocupație	actor
Activitate
Alma mater	Universitatea din București
Modifică date / text

Oltin Hurezeanu (n. 31 ianuarie 1975, București, România) este un actor de film și televiziune din România.

Hurezeanu a debutat în actorie în anul 2006, în telenovela românească Iubire ca în filme. De atunci, acesta s-a făcut remarcat în câteva producții autohtone foarte populare: „Restul e tăcere” (în regia lui Nae Caranfil), „Supraviețuitorul” (Sergiu Nicolaescu), „Poveste de dragoste” alături de Dragoș Bucur și „Palatul copiilor”, ultima producție a lui Bobby Păunescu.^[1]^[2]

În anul 2016, pelicula românească regizată de Florin Anghel din care au făcut parte Hurezeanu, Lia Sinchevici, Vlad Radescu și Flaviu Crisan a câștigat trofeul „Festival Do Minuto” în Brazilia, cel mai longeviv și prestigios festival pentru filme de 1 minut din lume.^[3]

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

(2018) Royal Hearts / Regatul inimii mele
(2016) Hotel of the Damned - Prietenul lui Bogdan
(2015) Box - Eduard
(2015) Palatul pionierilor - Doctor
(2015) Poveste de dragoste - Actor
(2015) Tamara, Echelon / Tamara Echelon - Costică
(2014) Dispăruții - Oltin
(2013) Walking with the Enemy
(2010) Liceenii, în 53 de ore și ceva - Ramirez
(2008) Restul e tăcere - Candidat conservator
(2008) Supraviețuitorul - Tânăr 1

ROLURI ÎN TELEVIZIUNE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

(2009) Hellhounds - Hades
(2009) State de România - Student la Sorbona - Valet/French Policeman
(2006) Iubire ca în filme - Alin

VREI SĂ FII MILIARDAR?[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

În anul 2002, Hurezeanu a câștigat premiul de 1 000 000 000 de lei vechi la concursul televizat de cultură generală, Vrei să fii miliardar?, fiind al doilea câștigător al emisiunii.^[4]

WOWBIZ(27.02.2018) - Oltin Hurezeanu a provocat o criza de ras concurentilor!

DOMINIC STANCA

Date personale
Dominic Stanca (actor)
Născut	31 ianuarie 1926^[1]
Decedat	26 iulie 1976 (50 de ani)^[1]
Cetățenie	România
Ocupație	actor
Modifică date / text

Dominic Stanca (n. 31 ianuarie 1926, Cluj – d. 26 iulie 1976) a fost un actor, autor, dramaturg, poet și traducător român. Este fiul medicului Dominic Stanca și al Corneliei, născută Vlad. A fost căsătorit cu doamna Sorana Coroamă-Stanca.

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Urmează clasele primare între anii 1932 - 1936, apoi cursurile Școlii Normale de Învățători din Cluj. În 1936, tatăl său transmite Editurii ziarului "Patria" un caiet al său de compoziții, poezii, caricaturi și desene, intitulat "Ziua bună se cunoaște de dimineață", foarte bine primit de critică.

Între anii 1936 - 1940, urmează primele clase de liceu la Seminarul Pedagogic al Universității din Cluj. Continuă ultimele clase de liceu la Liceul "Aurel Vlaicu" din Orăștie (1940 - 1944), unde familia sa se refugiase, după Dictatul de la Viena.

Din 1941, datează parodia, în 6 tablouri "Suferințele tânărului Faust", scrisă la Orăștie. Impresionat de realitățile războiului, scrie ciclul de poeme "Ceruri arse" (1942 - 1945). Debut literar cu poezia "Crengi" în "Revista Fundațiilor Regale" (1944). La insistențele familiei se înscrie la Facultatea de Medicină a Universității "Regele Ferdinand I" Cluj (Sibiu) la care renunță însă curând. Între 1944 - 1946, se atașează grupării "Cercului literar" de la Sibiu. Se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Cluj (1944). Din anul 1945, începe să scrie ciclul "Nunțile de la Romos", care vor fi tipărite în volumul "Strada care urcă la cer" (1997). Între 1946 - 1949, urmează cursurile Academiei de Muzică și Artă Dramatică din Cluj, specialitatea dramă - comedie.

După terminarea facultății este angajat la Teatrul Național din Cluj (1948 - 1952), unde joacă alături de mari actori ca: Marietta Sadova, Ion Tâlvan, Dorina Ghibu. Primul său rol ca actor este în piesa "Frederic Chopin" a lui Ștefan Horea, după care urmează alte roluri în piese de Mihai Davidoglu, I.L. Caragiale, Maxim Gorki, etc. Între 1952 - 1953, evoluează ca actor la Teatrul din Reșița. Revine la Cluj în 1953, la Teatrul Național, unde rămâne până în 1954, când Marietta Sadova îl aduce, prin transfer, la Teatrul "Constantin Nottara" din București. În același an, se căsătorește cu Sorana-Iosefina-Caterina Plăcinteanu (în teatru Sorana Coroamă), inginer chimist și regizor de teatru. Debutează editorial cu volumul "Roata cu șapte spițe" la ESPLA (1957).

ROLURI ÎN TEATRU[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Horatio din „Hamlet”, de William Shakespeare,
Busto din „Steaua Seviliei”, de Lope de Vega,
Ferdinand din „Intrigă și iubire”, de Friedrich Schiller,
Chiriac din „O noapte furtunoasă”, de Ion Luca Caragiale.

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Aventurile lui Tom Sawyer (1968)
Moartea lui Joe Indianul (1968)

SCRIERI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Roata cu șapte spițe (povestiri), Editura ESPLA, 1957
Pentr-un hoț de împărat volumul anterior, adăugit cu un ciclu de povestiri despre Avram Iancu, 1968
Hurmuzul jupîniței, 1968
O sălbatică floare, 1976
Balade, 1971
Itinerar dacic, 1972
Strada care urcă la cer (balade), 1977
Timp scufundat (ediție îngrijită de Sorana Coroamă – Stanca și Mariana Vartic), Editura Eminescu, 1981
Un ceas de hârtie (versuri, traduceri, jurnal – ediție îngrijită de Sorana Coroamă–Stanca), 1984

Dominic Stanca - Sarbatorile boierului Melentie | Teatru radiofonic

ILEANA PLOSCARU

Date personale
Ileana Ploscaru

Născută	31 ianuarie 1931 (90 de ani) Cluj, România
Cetățenie	România
Ocupație	actriță
Activitate
Ani de activitate	1951-1961: Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca; 1961-prezent: Teatrul de Stat din Constanța, Teatrul „Fantasio” Constanța.
Modifică date / text

Ileana Ploscaru (n. 31 ianuarie 1931, Cluj-Napoca) este o actriță română.

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

A debutat pe scena Teatrului Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca la 24 februarie 1951, în spectacolul „Fântâna turmelor” de Lope Félix de Vega Carpio, în regia lui Ion Dinescu.^[1]

În 1961, Ileana Ploscaru se transferă, prin concurs, la Teatrul de Stat din Constanța, debutând pe 12 noiembrie 1961, în spectacolul „Zări necuprinse”, scris de Nikolai Virta și regizat de Constantin Dinischiotu^[1]. În prezent, Ileana Ploscaru este actriță a Teatrului de Stat din Constanța^[2], evoluând în spectacolele „Scaiul” de Georges Feydeau (regia: Ion Lucian), „Titanic Vals” de Tudor Mușatescu (regia: Cristian Șofron), „Trei surori” de A.P. Cehov (regia: Dominic Dembinski) și „Bătrâna și hoțul” de Viorel Savin (regia: Iulian Enache)^[3].

Pentru cei 65 de ani de activitate, dintre care 55 pe scena teatrului constănțean, Consiliul Local Municipal Constanța i-a acordat, la sfârșitul anului 2016, titlul de cetățean de onoare.^[4]

Pe 24 mai 2021, Senatul UNITER a decis acordarea Premiului pentru întreaga activitate actriței Ileana Ploscaru, ca o recunoaștere pentru cei 90 de ani de viață și 70 de ani de carieră profesională.^[5]

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Faleze de nisip (1983)

PREMII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

1952 – Concursul tânărului actor;^[6]
1956 – Premiu de interpretare la Concursul tânărului actor;^[6]
1962 - Premiu de interpretare la Concursul tânărului actor;^[2]
1971 – Decada dramaturgiei originale, Iași, pentru rolul din „Cafea ness cu aproximatie” din tripticul „Cine ești tu?” de Paul Everac;
1972 – Gala recitalurilor dramatice de la Bacău, pentru recitalul „Nu, eu nu regret nimic”;
1981 – Premiul ATM, pentru rolul Hecuba din „Hecuba” de Euripide, prezentat în cadrul Festivalului „Seri de teatru antic";
1982 – Premiul ATM pentru întreaga activitate;
1998 – Premiul de interpretare la Festivalul Național al teatrelor de revistă, Constanța;
2003 – Premiul național pentru întreaga activitate, conferit de Ministerul Culturii^[2];
2009 - Premiul pentru actriță în rol secundar la ediția a VII-a Festivalului Comediei Românești (FestCO 2009), București, pentru rolul „Chiriachița“ din spectacolul „Titanic vals“, de Tudor Mușatescu.^[7]

Ileana Ploscaru, cetățean de onoare

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

luni, 30 ianuarie 2023

Marin Moraru şi Marian Hudac - Aspirina şi piramidonul (1988)

Lucia Mureșan - Odă

Teleenciclopedia: Ecosisteme - Insula Taiwan (lectura - Lucia Mureşan)

Lucia Muresan in „Maria Norilor" de Odysseas Elytis, 1985

In memoriam Alexandru și Liana Tatos

Cristian Munteanu - Jocul Cu Fantasme (1996)

CUPRINS

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

ROLURI ÎN TELEVIZIUNE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

VREI SĂ FII MILIARDAR?[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

WOWBIZ(27.02.2018) - Oltin Hurezeanu a provocat o criza de ras concurentilor!

CUPRINS

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

ROLURI ÎN TEATRU[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

SCRIERI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Dominic Stanca - Sarbatorile boierului Melentie | Teatru radiofonic

CUPRINS

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

PREMII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Ileana Ploscaru, cetățean de onoare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Raportați un abuz