6. /7 FEBRUARIE 2023 - POEZIE

MARIA CUNȚAN

Maria Cunțan
Date personale
Născută	7 februarie 1862  Sibiu, Imperiul Austriac
Decedată	23 noiembrie 1935 (73 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	traducătoare poetă
Limbi vorbite	limba română
Modifică date / text

Maria Cunțan (n. 7 februarie 1862, Sibiu - d. 23 noiembrie 1935, București) a fost o poetă din România, care a folosit uneori pseudonimele Liliac și Rim.

Viața[modificare | modificare sursă]

Tatăl ei, Dumitru, era preot și compozitor de muzică bisericească. A avut două surori, Elena și Alexandrina.

Școala primară o urmează la secția română.

Debutează în 1891 în revista Tribuna. În același an publică proză în revista „Foaia ilustrată”.

Organizează acasă seri literare și muzicale la care participă și Ilarie Chendi, care era încă student pe atunci, dar care ulterior o va ajuta să colaboreze la ziarele și revistele vremii.

Între 1895-1900 publică în revistele „Vatra”, „Famila”, „Dochia”, „Revista ilustrată”, „Telegraful român”, „Tribuna”, „Tribuna poporului” etc.

În 1901 începe să colaboreze și la revistele „Convorbiri literare” și „Semănătorul”.

În 1905 obține premiul revistei „Luceafărul” pentru poezia „Asfințit”.^[1]

Este activă în „Societatea scriitorilor români”.

Este apreciată de Titu Maiorescu, Radu Gyr, Garabet Ibrăileanu etc.

În 1915 se mută la București, unde locuiește la Azilul Domnița Bălașa.

Se stinge din viață pe data de 23 noiembrie 1935 la Sanatoriul Filaret.

Scrieri proprii[modificare | modificare sursă]

• Poesii, Ed. Cartea Românească, București, 18..?
• Obolul seracului la Monumentul Marelui Andreiu, Tiparul Tipografiei Arhidiecesane, 1898
• Poesii, Ed. Minerva, Orăștie, 1901
• Poezii, Ed. Minerva, București, 1905
• Din caierul vremii (două volume), Ed. Minerva, București, 1916
• Rugăciunea unui copil. Crăciun, Ed. Compania, București, 2006

Traduceri[modificare | modificare sursă]

• Enrico Golisciani, Secretul Susanei, Tiparul Tipografiei Arhidiecesane, Sibiu
• Friedrich Schiller, Fecioara din Orleans, Editura Wilhelm Krafft, Sibiu, 1909

POEZII:

Pe sub ferestre

Pe sub fereastră curge-un râu:

Tot lacrimi de-ale mele;

Copilele cu flori la brâu

Îşi spală faţa'n ele.

Şi râd cu râsul lor nebun,

Când turmele-şi adapă,

Şi nu'nţeleg, dacă le spun

Că-s lacrimi, nu e apă.

Vin şi bătrânele din sat

Cu limba lor subţire

Şi ţin în drum de mine sfat:

- Că n'am nici o'nrudire,

Că numai doine port în cap

Şi cânturi de iubire,

Că nu-s destoinică să sap,

Să leg nu ştiu trei fire...

C'o mână întinsă pe răsboiu

Cu alta 'ntru cocleţe,

Ascult, ascult, fără să vroiu

Poveştile 'ndrăsneţe.

Iar când mă doare-atâta sfat

Ş'atâtea vorbe rele,

Închid oblonul dinspre sat

Şi-mi cânt doinele mele.

ION ACSAN

Ion Acsan
Date personale
Născut	7 februarie 1932
Decedat	23 iunie 2013 (81 de ani)
Ocupație	traducător
Modifică date / text

Ion Acsan (n. 7 februarie 1932, București – 23 iunie 2013^[1]) a fost un poet și traducător român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Este fiul lui Mihail Acsan, negustor, și al Elenei (n. Sütö). În perioada 1939 - 1948 a urmat clasele primare, secundare și liceale la Liceul „Sfântul Iosif” și la Liceul Clasic Mixt din București, între 1948 - 1951. A urma simultan Facultatea de Filologie, secția limbi clasice, a Universității din București și Școala de Literatură „Mihai Eminescu”, ambele absolvite în 1955.

A fost redactor la secția de scenarii a Centrului de Producție Cinematografică București în perioada 1955 - 1956, apoi, între 1956 și 1969, la Editura de Stat pentru literatură și artă, și lector (din 1970) la Editura Albatros (pensionat în 1990).

A debutat cu versuri în Scânteia tineretului în 1953, iar editorial, cu volumul de poezii Primăvara cosmică în 1962; ulterior, s-a dedicat activității de traducător, tălmăcind (uneori integral și pentru prima dată în românește) din Homer, Hesiod, Seneca, Terențiu, Apollonios din Rhodos, din lirica japoneză, a Egiptului faraonic, ca și din literaturile europene moderne. A colaborat la Antologia literaturii maghiare (volumul I, 1965) și la Antologia de poezie rusă. Perioada clasică (volumele I-III, 1987). Din activitatea de traducător a rezultat o culegere de studii erudite (Constelația corifeilor, 1984) și una de povestiri pentru copii (Porumbeii Semiramidei, 1988). A realizat, singur sau în colaborare, antologii de literatură universală (antică, orientală, modernă), adesea cu substanțiale traduceri proprii (Legende mitologice din opera poeților greci și latini, 1972; Prometeu, erou al literaturii universale, 1977; Orfeu și Euridice în literatura universală, 1981; Poezia de dragoste a lumii, 1997).

A colaborat la publicațiile Tânărul scriitor, Scrisul bănățean, Iașul literar, Gazeta literară, Tribuna etc. A îngrijit și prefațat ediții din Homer, Vergiliu, Platon, Thomas Morus, Erasmus din Rotterdam și Ovidius.

A fost membru al Societății române de haiku.

Opera[modificare | modificare sursă]

• Primăvara cosmică, versuri, prefață de E. Camilar, București, 1962;
• Constelația corifeilor (Orfeu – Amfion – Homer – Arhiloh – Sappho – Simonides – Empedocle), București, 1984;
• Povestirile unui șoarece de bibliotecă, București, 1985;
• Porumbeii Semiramidei. Isprăvile unui școlar din anticul Tomis, povestite de el însuși, București, 1988.

Traduceri

• Terențiu, Seneca, Teatru, în colab. cu N. Teică, pref. și note de E. Cizek, București, 1966;
• Viteazul Jumătate. Basme populare din insulele malaieze Roti, Celebes, Borneo de Nord, București, 1966;
• Povești nemuritoare, alese și prelucrate de Ion Acsan, București, 1967 (ed. II, 1974);
• Din lirica japoneză, în colab. cu D. Constantinescu, I. Olteanu etc., cuvânt înainte de V. Nicolescu, antologie și note de Ion Acsan, București, 1970;
• Homer, Imnuri. Războiul șoarecilor cu broaștele. Poeme apocrife, pref. și note de Ion Acsan, București, 1971;
• Legende mitologice din opera poeților greci și latini, antologie, pref. și note de Ion Acsan, București, 1972;
• Orfeu, Imnuri, cuvânt înainte de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1972;
• Seneca, Medeea, tragedie în cinci acte, București, 1973;
• Goethe, Poezii, antologie, cuvânt înainte și note de Ion Acsan, București, 1974;
• Poezia Egiptului faraonic, în colab. cu I. Larian Postolache, cuvânt înainte și note de C. Daniel, București, 1974;
• Apollonios din Rhodos, Argonauticele (Epopeea argonauților), pref. și note de Ion Acsan, București, 1976;
• Faraonul Kheops și vrăjitorii. Povestirile Egiptului antic, pref. și note în colab. cu C. Daniel, București, 1977;
• Prometeu, erou al literaturii universale, antologie, pref. și note de Ion Acsan, București, 1977;
• Tanka – Haiku. Antologie de poezie clasică japoneză, în colab. cu D. Constantinescu, București, 1981 (altă ediție, 2002)
• Orfeu și Euridice în literatura universală, antologie, studiu introductiv și note de Ion Acsan, București, 1981;
• Tăblițele de argilă. Scrieri din Orientul antic, pref., cuvânt înainte și note în colab. cu C. Daniel, București. 1981;
• Hesiod, Poeme, pref., prezentări și note de Ion Acsan, București, 1987;
• Apollonios din Rhodos, Peripețiile corabiei Argo, trad., pref., tabel cronologic și note de Ion Acsan, București, 1992;
• Țara cireșilor în floare. Poezia Japoniei, antologie și note de Ion Acsan, București, 1995;
• Vrăjitorii faraonilor. Povești orientale și precolumbiene prelucrate de Ion Acsan, București, 1995;
• Poezia de dragoste a lumii, antologie de Ion Acsan, București, 1997;
• Flavius Josephus, Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor, trad. de G. Wolf și Ion Acsan, București, 1997;
• Homer, Imnuri, trad., pref. și note de Ion Acsan, București, 1998;
• Flavius Josephus, Antichități iudaice, trad. și note de Ion Acsan, I-II, București, 2000-2001 (altă ed., 2002-2003);
• Al. Philo, Viața lui Moise, trad. și note de Ion Acsan, București, 2003.

FLORIN MUGUR

Florin Mugur
Date personale
Născut	7 februarie 1934  București, România
Decedat	9 februarie 1991 (57 de ani)
Cauza decesului	sinucidere
Cetățenie	România
Ocupație	poet eseist romancier[*] redactor[*]
Limbi vorbite	limba română
Studii	Universitatea din București
Note
Premii	Uniunea Scriitorilor din România
Modifică date / text

Florin Mugur (n. Legrel Mugur, 7 februarie, 1934, București – d. 9 februarie, 1991) a fost un poet, eseist și prozator evreu român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Fiul unui ziarist, Florin Mugur a debutat literar la vârsta de 13 ani, iar la vârsta de 19 ani a publicat prima carte.^[1]

După ce a debutat în 1948 în suplimentul ziarului Tînărul muncitor, respectând rețeta șantierismului, cu inevitabilele „învolburări grandilocvente”, a urmat Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”.^[2][3]

Absolvent al Facultății de Limbă și Literatură Română din București (1960), Florin Mugur a lucrat mai întâi ca profesor în două sate din județul Argeș și apoi în București, devenind apoi redactor la editura Cartea Românească, și redactor-șef adjunct al revistei Argeș.

Prieten apropiat al lui Norman Manea.^[4] A purtat o importantă corespondență cu prietenii scriitori, iată de ce Gabriel Dimisianu îl compară astfel: „M. Blecher și Florin Mugur, spirite care comunică prin afinități de structură umană și chiar de destin.”^[5]

Când soția sa, Iulia, a decedat, și fiind și el însuși bolnav, s-a sinucis^[6].

Scrieri (selecție)[modificare | modificare sursă]

Antume

• Cântecul lui Philipp Müller (1953)
• Romantism (1956), versuri
• Casa cu ferestre argintii (1959), versuri
• Visele de dimineață" (1961), versuri
• Mituri (1967), versuri
• Destinele intermediare (1968), versuri
• Cartea regilor (1970), versuri
• Cartea prințului (1973), versuri
• Piatra palidă( 1977)- pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor
• Portretul unui necunoscut (1980), versuri
• Dansul cu cartea (1981), versuri
• Vârstele rațiunii. Convorbiri cu Paul Georgescu (1982)
• Viața obligatorie (1983), versuri
• Spectacol amânat (1985), versuri
• Schițe despre fericire (1987)
• Firea lucrurilor (1988), versuri
• Aproape noiembrie (1972), proză
• Convorbiri cu Marin Preda (1973)
• Profesiunea de scriitor (1979), interviuri
• Ultima vară a lui Antim (1979), roman

Postume

• Scrisori la capătul zilelor" (2002)

POEZII:

Frumoaso 

mersul tău prin iarbă

și felul cum te uiți în treacăt la mine

și iarba care s-a înălțat

la un metru de pământ

să te urmărească de-aproape

zăpăcită de pofte

aș vrea să scriu despre tine

frumoaso

dar hârtia alunecă

de parcă-aș fi așezat-o

pe-o moviliță de cireșe coapte

Simplu dialog 

Und' te ducitu, mielule?

E-ntuneric, domnule.

Si de ce dansezi?

Pentru ca mi-e frig.

Si de ce ti-e frig?

Prea multe hartii.

Cerul iscalit

campul numarat.

De ce tremuri, mielule?

Imi miroase, domnule.

Le-au atins, le-au scris

maini de macelari.

Si te duci tu, mielule?

Da, e bezna, domnule.

Un timp integru 

Dinei Georgescu

Fascinant mirosul crinilor, fascinant -

scriu despre el cu mâna stângă

scriu ferindu-mă

eu care urăsc florile

aceste mici imitații de animale gingașe

aceste boturi și fălci și buze și limbi

ce nu știu să putrezească.

Dar el, dar mirosul crinilor e fascinant

dar el vrea să facă ceva și chiar face

nu șovăie, lucrează

el ți se-așează pe față

și-ți umple gura cu buzele și limbile lui dominatoare

el îți pune genunchiul în gură

și se-ndeasă în tine

plăpândul, nevinovatul de miros al crinilor, atotstăpânul

pe care-ncerci să-l spui disperat și febril

ferindu-te

pe care-ncerci să-l denunți

dar cum poți denunța un miros? cum să-l scrii

cu mâna stângă ce abia se mișcă

umflată, pe hârtii, înăbușindu-se.

ADELA POPESCU - MUNTEAN

Biografie

S-a născut în comuna Beuca Județul Teleorman, la 7-02-1936, din părinți învățători. 

A început școala în 1942, în comuna natală, apoi a continuat în comuna Radna și în orașul Lipova, județul Arad, iar din 1948 în București, la Școala nr. 42 și la Centrul Școlar azi Colegiul Național ,, Iulia Hașdeu,,.

În 1953, la 17 ani, a debutat cu poezia ,, O picătură'' , în revista lunară Tînărul Scriitor 3-4, iar pentru a doua poezie, publicată în numărul următor al revistei, a obținut un premiu la Concursul Literar Internațional, organizat de Uniunea Scriitorilor, cu prilejul celui de al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților de la București. 

În 1959 a absolvit Facultatea de Filologie din București, împreună cu soțul ei, viitorul scriitor și om politic George Munteanu. 

Din 1994 este membră a Uniunii Scriitorilor. A publicat poezii, în revistele Contemporanul, Romănia Literară, Viața Romanească, în țară dar și în străinătate în Grecia, Italia, Iugoslavia, Suedia, USA, fiind inclusă în cateva antologii romanești și străine. 

În 1975 i-a apărut prima carte, bilingvă, în romană și în franceză, la Paris la Editura Saint-Germain-des-Pres. 

În 1992 i-a apărut a doua carte, Between Us? Time/Între noi? timpul, la Editura Moonfall Press, din Washington D.C. 

În anul 1998 a apărut a treia carte, Între noi- timpul, la Editura Eminescu din București colecția Amphion

În 2003 i-a apărut a patra carte, Watashitachi no aida ni-toki/ Între noi timpul, la Editura Michitani din Tokyo. Este primul volum de poezie romanească și bilingvă, spațiul nipon.

Aceasta a patra editie bilingva, romano-japoneza, contine alaturi de poeme deja publicate si poeme noi, numarand in total 72 poezii. "Exista astfel patru editii ale scrierilor deja publicate, care ne dau sentimentul unei opere unice, crescand continuu, cumulativ", notează in postfata cărții Sumiya Haruya, laureat al Marelui Premiu Japonez pentru Traduceri si al Fundatiei Culturale Romane, pentru intreaga activitate. Prima editie a volumului Intre noi – timpul a aparut la Paris (15 poeme), o alta la Washington (25 poeme traduse și recitate de traducătorul japonez Sumiya Haruya) si abia o a treia editie a fost publicata la Bucuresti (53 poeme). Intr-o Schită de autoportret, autoarea explică misterul celor patru volume care poartă acelasi titlu, dar si "mandria pentru limba romana cea frumoasă.

NE TREBUIA UN TEATRU IN FIECARE ZI

,,Ne trebuia un teatru în fiecare zi, -

decoruri si costume,

nimicurile mii,

si sã jucãm iubirea

bezmetici si convinsi,

pânã chemati la rampã

ieseam mãreti si ninsi.

Dar n-am stiut iubirea

s-o travestim si nici

s-o tulburãm în vaste feerii...

Rãmânem dar, de-a pururi,

aceleasi inimi mici

Si stingheriti în haine

prea mari pentru copii".

ÎNTRE NOI - TIMPUL

,,Si te iubesc acum când nu mai am

cuvinte norocoase sã te cheme,

când între noi stã timpul ca un geam

Si ne privim tãcuti ca în portrete...

As vrea sã râd cum râde-un diamant

Si-as vrea sã te prefaci nepãsãtor,

dar peste umãr cupe sã ciocnim,

s-aprindem întunericul, sã fim

ca-ntr-un tablou celebru de Rembrandt..."