4. /7 FEBRUARIE 2023 - TEATRU/FILM
| Grigore Nagacevschi | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 7 februarie 1929 Corjova, România |
| Decedat | 8 august 2021 (92 de ani) București, România |
| Ocupație | actor  |
Modifică date / text  | |
Grigore Nagacevschi (n. 7 februarie 1929, Corjova, Tighina, Basarabia - d. 8 august 2021, București) a fost un actor român de teatru și film.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Grigore Nagacevschi s-a născut la 7 februarie 1929 în Republica Moldova. A absolvit IATC-ul în anul 1950, la clasa profesoarei Aura Buzescu. În prezent este actor la Teatrul Național din București.
ROLURI ÎN TEATRU[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Postelnicul Șteful - „Apus de soare" de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Dan Pița, 2004
- Niță - „Ultima oră" de Mihail Sebastian, regia Anca Ovanez Doroșenco, din 2004
- Fotograful - „Crimă pentru pământ" după Dinu Săraru, scenariul și regia Grigore Gonța, din 2004
- Ubertino - „Numele trandafirului" după Umberto Eco, regia Grigore Gonța, 1999
- „Livada cu vișini" de Anton Pavlovici Cehov, regia Andrei Șerban, 1992
- Alexandru cel Bun - „Moștenirea" de Titus Popovici, regia Horea Popescu, 1989
- Episcopul - „Cheile orașului Breda" de Ștefan Berceanu, regia Sanda Manu, 1981
- Samurcaș - „Zodia taurului" de Mihnea Gheorghiu, regia Mihai Berechet, 1973
- Luca Arbore - „Săptămâna patimilor" de Petre Anghel, regia George Teodorescu, 1971
- Răzeșul - „Răzvan și Vidra" de Bogdan Petriceicu Hasdeu, regia Sică Alexandrescu, 1967
- Rumân Gruie - „Vlaicu Vodă" de Alexandru Davila, regia Sică Alexandrescu, 1965
- Filip - „Febre" de Horia Lovinescu, regia Miron Nicolescu, 1962
- Gheorghe - „Năpasta" de Ion Luca Caragiale, regia Miron Nicolescu, 1959
- Moș Hrăman - „Apus de soare" de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Marietta Sadova, 1956
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Ciulinii Bărăganului (1957)
- Mihai Viteazul (1971)
- Premiera (1976)
- Vine poliția (2008) - Insomniacul
- Îngeri pierduți (2013) - Tatăl Mirelei
| Bogdan Păun | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (31 de ani) Ploiești, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | regizor[*] |
| Modifică date / text | |
Bogdan Păun (n. 7 februarie 1990, Ploiești) este un regizor român.Fondator al NGM Creative și regizor a peste 150 de videoclipuri pentru cei mai cunoscuți artiști din industria autohtonă.
ÎNCEPUTURILE [MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Totul a început la 13 ani, lucrând ca vânzător alături de tatăl lui la un eveniment de aniversare a orașului Slănic Prahova, strânge primii bani pe care îi investește în cumpărarea unei camere video. De aici începe să descopere lumea altfel, o lume privită prin lentila aparatului de filmat, o lume fantastică în care el era unicul arbitru. La început explorează diverse domenii afiliate aceste pasiuni, bunti, botezuri, evenimente și proiecte educative.
EDUCAȚIE [MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
După absolvirea Liceul Teoretic "Șerban Vodă" din Slănic, Prahova, la profilul Matematică-Informatică pleacă în 2009 la București unde începe Universitatea Tehnică de Construcții București, Geodezie și Cadastru, după primul semestru își da seama că vrea altceva de la viață, în toată această perioadă dedicându-și timpul activităților artistice, grafică, compoziție muzicală, video.
În 2010 începe cursurile Facultății de Matematică-Informatică din cadrul Universității din București.
DEBUT ȘI CARIERĂ [MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
În paralel, intră în lumea media, colaborând cu Senso TV în realizarea unei emisiuni de lifestyle, de asemenea colaborează cu Teatrul Constantin Tănase, Opera Comică pentru Copii, Quick Bodyform, etc.
În anul doi de facultate, îl descoperă pe Alexandru Mureșan, nu la mult timp vine și prima lor colaboare, unde Bogdan Păun regizează primul lui documentar, despre viața unor balerine din Olanda.
În 2011 începe colaborarea cu Roton Music, anul următor are loc prima colaboare cu Cat Music pentru videoclipul Gipsy Casual - Bate Toba Mare, și primul proiect important cu Roton pentru videoclipul piesei Chris Mayer & Nick Kamarera feat. Raluka - Replay.
În anul 2013 alături de Alexandru Mureșan pune bazele companiei de producție video, NGM Creative și produce până în prezent peste 150 de videoclipuri pentru cei mai cunoscuți artiști din industria autohtonă, printre care și Alexandra Stan, Maxim, Dorian Popa, Lora, Raluka, Akcent, What's up, Paraziții, Lidia Buble, Corina, Alina Eremia, Caitlyn, Monoir, Anca Pop, Sandra N și mulți alții.
30 SEPT 2021 NECONVENTIONAL P1 și P2 CU BOGDAN PAUN
| Mihail Drumeș | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Ohrid, Imperiul Otoman |
| Decedat | (80 de ani) București, România |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | scriitor |
| Activitate | |
| Limbi | limba română[1] |
| Studii | Facultatea de Filosofie a Universității din București |
| Modifică date / text | |
Mihail Drumeș (pseudonim pentru Mihail V. Dumitrescu; n. , Ohrid, Imperiul Otoman – d. , București, România) a fost un dramaturg, nuvelist, realizator de proză scurtă și romancier român, foarte popular in perioada interbelică.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Fiul lui Vasilie Dimitrie (devenit Dumitrescu) și al Despinei (n. Gero). Familia sa, la origine aromână, se stabilește în Oltenia.
Liceul l-a urmat la Caracal și Craiova, bacalaureatul l-a obținut în 1925. Urmează Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvită în 1928. O vreme funcționează ca profesor de liceu, va trece mai apoi în învățământul superior.
OPERĂ LITERARĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Debut literar și primii ani[modificare | modificare sursă]
Debut la revista Flamura în 1922, debut editorial cu volumul de nuvele și schițe Capcana in 1927. Între anii 1922 și 1924 Teatrul Național din Craiova îi înscrie în repertoriu piesa Rămășagul, dar nu vede lumina rampei. Este cronicar dramatic la ziarul Rampa din București pentru Teatrul Național din Craiova. În 1925 susține bacalaureatul la Colegiul Carol I din Craiova, unde a urmat ultimele două clase după ce întrerupsese studiile din cauza stagiului militar și a războiului. Între anii 1924 și 1928 este student la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din București.
Activitatea din timpul maturității artistice[modificare | modificare sursă]
În anul 1927 devine membru al Societății Scriitorilor Români, ulterior și al Societății Autorilor Dramatici. Mai înainte publicase prima sa carte de proză, Capcana. Nuvele și schițe, primită bine de critica literară. În 1930 publică, în foileton, în ziarul Dimineața, primul său roman, Sfântul Părere, apărut în același an și la Editura Cartea românească. În 1932 tipărește, la invitația lui Nicolae Iorga, în cadrul Editurii Datina românească din Vălenii de Munte, prima sa piesă, Ioana d'Arc, înscrisă mai târziu în repertoriul Naționalului clujean. În anul 1936 apare, în Editura Vremea, romanul Invitația la vals, care înregistrează, de-a lungul timpului, 35 de ediții, obținând un record unic în materie de tiraj.
Autorul devine unul dintre cei mai citiți scriitori din perioada interbelică. În anul 1938 apare romanul Scrisoarea de dragoste în colecția Universul literar al ziarului Universul. Autorul reia tema nuvelei Capcana, pe care o amplifică, dându-i și unele sensuri sociale, încât se poate spune că romanul dezbate tema carierismului. 1940, piesa Năluca este publicată în colecția "Universul literar", împreună cu volumul Trei comedii: Școala nevestelor, Calul de curse, Liniștea soțului - difuzate anterior și de Radio București. În 1941, O crimă pasională, care fusese interzisă din repertoriul Naționalului clujean în 1935, după a doua reprezentație, caz unic în perioada interbelică, vede lumina tiparului în aceeași colecție a "Universului literar", cu o prezentare de Teodor Scarlat.În 1942, romanul Sfântul Părere, publicat În 1930, în foileton, în coloanele cotidianului "Dimineața" și imediat în Ed. Cartea românească, reapare cu titlul schimbat în Cazul Magheru, în Ed. Bucur Ciobanul și este recenzat pozitiv de "Viața românească:, "Gândirea", "Rampa". Apare volumul Teatrul, ediție bibliofilă. În 1946, romanul Elevul Dima dintr-a șaptea, frescă a adolescenței din literatura noastră, alături de Medelenii lui Ionel Teodoreanu, îl aduce pe autor din nou în atenția cititorilor. În anul 1961 Editura militară îi publică romanul Se revarsă apele, cu subtitlul "Cronică împletită dintr-o seamă de povestiri despre oameni și fapte întămplate în cei dintâi ani ai veacului nostru și despre răscoalele țăranilor din acea vreme".
În 1967 Mihail Drumeș devine membru al Uniunii Scriitorilor și pensionar al acesteia. În 1969, povestirea istorică Iancu Jianu apare, în foileton, în ziarul "Oltul" din Slatina. 1972, îi apare în Editura Ion Creangă volumul Edison, reluat un an mai târziu cu titlul Mari invenții. Povestiri adevărate, ed. a II-a, 1977, semnată cu pseudonimul Barbu Apelevianu. În 1974 Editura Albatros îi publică romanul Arde Prahova. La editura Ion Creangă vede lumina tiparului, in 1977, volumul Povestiri despre cutezători. Între anii 1978 și 1979 continuă activitatea de prozator prin publicarea volumului Povestea neamului românesc. De la început și până în zilele noastre. Pagini din trecut. vol. I, 1978, vol. II-III,1979, în Editura didactică și Pedagogică. În 1980 Ed. Dacia din Cluj-Napoca îi publică volumul 10 cărți celebre repovestite de Mihail Drumeș. 1982, 27 februarie, scriitorul încetează din viață la București, lăsând în manuscris numeroase volume de proză, piese de teatru, scenarii de filme, prelucrări etc.
OPERE SELECTIVE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Capcana, 1927
- Invitația la vals, 1936
- Ioana d'Arc, 1937
- Scrisoarea de dragoste, 1938
- Elevul Dima dintr-a șaptea, 1946
- Se revarsă apele, 1961.
- Sfântul Părere, 1930, ediție definitivă Cazul Magheru, 1970
- Arde Prahova, 1974
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu