1. /25 FEBRUARIE 2023 - TEATRU/FILM
CARLO GOLDONI
| Carlo Goldoni | |
_Ca_Goldoni_Venezia.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Carlo Osvaldo Goldoni  |
| Născut | [1][3][4][5] Veneția, Republica Veneția |
| Decedat | (85 de ani)[6][7][8][9] Paris, Prima Republică Franceză |
| Căsătorit cu | Nicoletta Conio[*] |
| Etnie | italian |
| Ocupație | dramaturg scriitor libretist[*] scenarist traducător jurist-poet[*] autor poet regizor[*] |
| Activitate | |
| Pseudonim | Polisseno Fegejo |
| Limbi | Limba venetă limba italiană[2] limba franceză |
| Studii | Università degli Studi di Modena e Reggio Emilia[*] Universitatea din Padova Universitatea din Pavia |
| Profesor pentru | Élisabeth Philippine Marie Hélène a Franței |
| Opere semnificative | Slugă la doi stăpâni Hangița Lo speziale[*] La donna di garbo[*] Mincinosul |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
Modifică date / text  | |
Carlo Goldoni (n. ,[1][3][4][5] Veneția, Republica Veneția – d. ,[6][7][8][9] Paris, Prima Republică Franceză) a fost un cunoscut dramaturg și libretist italian din Veneția. Printre operele lui și cele ale lui Luigi Pirandello se enumeră unele dintre cele mai cunoscute opere italiene.
Supranumit de Voltaire "Molière al Italiei", Goldoni a scris peste 120 de piese în limba italiană, în dialectul venețian și în franceză.
OPERA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Lista parțială (liste mai lungi sunt în italiană și engleză)
- 1732: Gondolierul venețian (Il gondoliere veneziano)
- 1733: Amalasunta
- 1734: Belisario
- 1734: Griselda
- 1734: Rosmonda
- 1745: Slugă la doi stăpâni (Il servitore di due padroni)
- 1748: Văduva isteață (Vedova scaltra)
- 1750: Cafeneaua (La bottega del caffè)
- 1751: Metresa hanului
- 1752: Femeile geloase (Le donne gelose)
- 1753: Hangița (La locandiera)
- 1760: Bădăranii (I rusteghi)
- 1760: Casa nouă (La casa nova)
- 1762: Gâlcevile din Chiogia (Le barufe ciozote)
- 1777: Ursuzul binefăcător (Le bourru bienfasant)
- 1787: Memorii folositoare istoriei vieții sale și a teatrului său (Mémoires pour servir à l'histoire de sa vie et celle de son théâtre).
- 1748: Fata cinstită (La putta onorata)
- 1749: Familia Anticarului (La famiglia dell'antiquario)
- 1750: Bolnava prefăcută (La finta ammalata)
- 1750–1751: Mincinosul (Il bugiardo)
- 1763: Evantaiul (Il ventaglio)
- Femeile țâfnoase
- Comedianții
- Elixirul
- Doi gemeni venețieni (I due gemelli veneziani)
- Flecărelile femeilor (I pettegolezzi delle donne)
- Întoarcerea din vilegiatură (Il ritorno dalla villeggiatura)
- Impostorul (L'impostore)
- Peripețiile vilegiaturii (Le avventure della villeggiatura)
- Femeia curioasă (Le donne curiose)
- Patima vilegiaturii (Le smanie per la villeggiatura)
- Piațeta
PERSONAJE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Mai multe personaje apar în diverse piese de teatru ale lui Carlo Goldoni. Negustorul venețian, bogat și zgârcit, Pantalone de Bisognosi (Bisognosi însemană nevoiaș) este un personaj care apare în Slugă la doi stăpâni, Văduva isteață, Fata cinstită, Familia anticarului, Flecărelile femeilor sau în Feudalul. Pantalone este bătrân, având același caracter ca strămoșul său Magnifico; el nu are încredere în nimeni; este de obicei soțul încornorat și are mereu o înclinație senilă donjuanescă - lucru care dezvoltă întotdeauna intriga. Un personaj complementar al lui Pantalone este Doctorul - un bătrân pedant, deși erudit acesta devine la rândul său ridicol datorită situaților în care intră.
IMPORTANȚA OPEREI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Goldoni a reformat comedia, înlăturând miraculosul, declamația, măștile tradiționale și punând accentul pe personaje, pe explorarea caracterelor acestora și a psihologicului. Teatrul său se remarcă prin forța evocărilor, dinamism, vervă satirică, umor și optimism robust.
Carlo Goldoni - Cavalerul și doamna (1975)
Bădăranii (1958) - Carlo Goldoni
Indragostitii - Carlo Goldoni
Carlo Goldoni - Casatorie prin concurs | Teatru
ION LUPU
Lista de piese în care joacă Ion Lupu
- Bunraku (2010) Trailer
- Carol I (2009) - Louis Basset Trailer
- Supraviețuitorul (2008) - Directorul hotelului Trailer
- 15 (2005) Trailer
- Magnatul (2004) - Prim-ministru
- Ciocârlia (2002)
- Filantropica (2002)
- Natures mortes (2000)
- Triunghiul morții (1999)
- Punctul zero (1996)
- Începutul adevărului / Oglinda (1994)
- Ecaterina Teodoroiu (1978) - Lt. Gheorghe Manoiu
- Mihai Viteazul (1970)
VINTILĂ RUSSU ȘIRIANU
Vintilă Russu-Șirianu 
Vintilă Russu-ȘirianuDate personale Născut 20 aprilie 1897
Arad, comitatul AradDecedat (75 de ani)
București, RomâniaNaționalitate 
românăCetățenie 
România Ocupație dramaturg, scriitor, jurnalist Activitate Limbi limba română Studii Universitatea din București Modifică date / text Vintilă Russu-Șirianu (n. 20 aprilie 1897, Arad, comitatul Arad, d. 25 februarie 1973, București) a fost un dramaturg, traducător, memorialist și publicist român.
BIOGRAFIE
A fost fiul lui Ioan Russu-Șirianu. Studiile liceale le face la Arad și Ploiești, apoi urmeză un timp cursurile Conservatorului de Artă Dramatică și ale Facultății de Medicină din București, apoi urmează Facultatea de Litere și Filosofie, fiind în același timp secretarul lui Nicolae Iorga la Liga Culturală[1].
A fost pentru scurte perioade de timp audient la școli superioare din Londra și Paris. În timpul Primului Război Mondial se înrolează ca voluntar, iar după război, în anul 1919, lucrează la Biblioteca Academiei Române.
A fost secretarului lui Octavian Goga la Societatea Scriitorilor Români între anii 1923 și 1924[1]. În perioada interbelică a fost redactor la Flacăra și colaborează cu versuri, proză, cronici și la Gândirea, Cugetul românesc, Minerva, Sfatul țării, Adevărul literar și artistic, Rampa, Universul literar, Îndreptatea și altele.
În anul 1924, are loc la Teatrul Național din București, premiera piesei Biruitorul, scrisă în colaborare cu Alexandru Băbeanu[1].
În anul 1927 pleacă la Paris, unde conduce periodicul lunar Revue franco-roumaine, promovând literatura și cultura românească[1].
Vintilă Russu-Șirianu a fost dezinteresat de soarta scrierilor sale, cele mai multe rămânând rătăcite prin publicațiile vremii și ascunse după pseudonime ca: Cronicarul Dâmbo-viței, Ion Dacu, D. Dinu, Mefistofel, V. Ronea, V. Rugă, V. Sângeru, V. Șerban etc.
Lucrarea sa cea mai importantă, este o suită de schițe memorialistice despre personalități literare și artistice pe care le-a cunoscut: George Enescu, Constantin Brâncuși, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Panait Istrati, iar în această lucrare sunt incluse și amintirile tatălui său despre Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, George Coșbuc.
Moare în București la 25 februarie 1973.
OPERA
- Nopțile, București, 1917;
- Foi galbene, București, 1921;
- Biruitorul (în colaborare cu Al. Băbeanu), București, 1925;
- Teatru pentru muncitori (în colaborare), București,1947;
- Vinurile lor...., București, 1969;
- Îmi amintesc de aceste versuri, București, 1972.
Traduceri
- Honoré de Balzac, Cămătarul
- Erskine Caldwell, Pământ tragic, București, 1948 (în colaborare cu Eugen B. Marian);
- Roger Martin du Gard, Familia Thibault, București, 1964 (în colaborare cu Al. Dimitriu-Păușești).
.svg){kind=small}
Biografie:
- O noapte de pomină (1939)
- O scrisoare pierdută (1953) - Cetățeanul turmentat
- Nufărul roșu (1955)
- Pasărea furtunii (1957)
- Băieții noștri (1959)
- Telegrame (1959)
- Darclée (1961)
- Vacanță la mare (1962)
- Pădurea spânzuraților (1964) - Preotul
- Străinul (1964) - profesorul Gridan
- Neamul Șoimăreștilor (1965) - hangiul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu