2. /4 MARTIE 2023 - ISTORIE PE ZILE: Decese, Sărbători

 Decese

·         306: Martiriul Sfantului Adrian din Nicomedia. A facut parte din Garda imparatului roman Maximian Galeriu. Sfântul Mucenic Adrian din Nicomedia cunoscut și drept Adrian din Nicomedia (Hadrian din Nicomedia; † 306) a fost un ofițer roman și martir creștin au trăit în Nicomedia (Asia Mică); el și-a dat viața pentru credința creștină la începutul secolului al IV-lea. A suferit martiriul prin tăierea membrelor și a capului în vremea împăratului roman Galerius Valerius Maximianus. Pomenirea lui în Biserica Ortodoxă, Biserica Coptă și cea BIserica Armeană este pe 26 august, în Biserica Romano Catolică pe 8 septembrie. În imperiul bizantin cultul acestuia se generalizează în secolul al VII-lea. Începând din secolul al XII-lea intră și în evlavia creștinilor din Franța și Olanda. Se spune că în timp ce supraveghea torturarea unor creștini, el i-a întrebat ce răsplată se așteptau să primească de la Dumnezeu. Acestia i- au răspuns: “Ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit, si nici nu au intrat în inima omului, lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2: 9). Auzind aceste cuvinte, Adrian a fost cuprins de harul divin și a spus oficialilor romani prezenți acolo să scrie și numele său pe lista acelor martiri, fiind arestat pe loc. Când Adrian a apărut în fața împăratului și a mărturisit din nou pe Hristos ca fiind Dumnezeu cel adevărat, totionarii săi l-au întins cu fața în jos și l-au bătut cu toiegele. Apoi, întorcându-l cu fața în sus, l-au bătut și peste pântece, încât i se vedeau măruntaiele. Mucenicul avea doar de 28 de ani. I-au fost apoi retezate mâinile și picioarele, iar în final a fost decapitat. Aceleași chinuri le-au suferit și ceilalți 23 sfinți mucenici care erau împreună cu el. În secolul al VII-lea clădirea senatului roman (Curia) este sfințită ca biserică având ca patron pe Sant’Adriano al Foro. Moaștele se află în mănăstirea St. Adrian din Geraardsbergen (Belgia). Sfântul Adrian este protectorul soldaților, al negustorilor de arme, al paznicilor și străjerilor, al fierarilor și măcelarilor.

·         1193: A murit sultanul Saladin. Salah al-Din al-Yusuf Ayyubi (numit de europeni Saladin) a murit  în Damasc, la vârsta de 55 de ani. Saladin a  recucerit Ierusalimul din mainile  cruciaţilor în 1187, după un secol de prezenţa occidentală. El a practicat o politică de toleranţă religioasă în Oraşul Sfânt şi a permis crestinilor accesul liber la Sfântul Mormânt,fapt care i-a  adus stima crestinilor şi arabilor.
* 1429: Andronic Paleologul sau Andronicus Palaeologus (greacă: Ανδρόνικος Παλαιολόγος) (cca. 1400 – 4 martie 1429) a fost un prinț bizantin și ultimul guvernator al cetății Salonic cu titlul de despot (despotēs), între 1408 și 1423.

Andronic Paleologul a fost un fiu al împăratului bizantin Manuel al II-lea Paleologul și a soției acestuia Elena Dragaș. Bunicul matern a fost prințul sârb Constantin Dragaš. Printre frații săi se numărau împărații Ioan al VIII-lea Paleologul și Constantin al XI-lea Paleologul, precum și Teodor al II-lea Paleologul, Dimitrie Paleologul și Thomas Paleologul, care au domnit ca despoți în Morea.

În copilărie, Andronic a supraviețuit unei boli care l-a răpus pe fratele său mai mare, Constantin. Nu-și revenit niciodată în întregime, rămânând în stare precară de sănătate pentru tot restul vieții sale. Când a avut numai opt ani, tatăl său l-a numit despot (despotes) și reprezentant imperial în Salonic, unde și-a succedat vărul său decedat, Ioan VII-lea Paleologul. A fost minor în primii săi ani de domniei acolo, până în cca. 1415/1416, fiind în toată această perioadă sub tutela generalului Demetrios Laskaris Leontares.

După ce Ioan al VIII-lea și-a asumat controlul guvernării imperiale din 1421, Imperiul Bizantins-a confruntat cu Imperiul Otoman. Constantinopolul a fost atacat de către otomani în 1422, iar Salonicul s-a aflat supusă unei blocade. Sub asediu, Andronic a început inițiativele diplomatice pentru predarea orașului Republicii Veneției. Datorită acestor negocieri, o forță venețiană a intrat în oraș în 1423. Ocuparea Salonicului de către venețieni a contribuit la izbucnirea primul dintr-o serie de războaie între Veneția și Imperiul Otoman. Însă, cetatea este cucerită de otomani în 1430.

Din cauza bolii sale, Andronic a devenit călugăr la mai puțin de un an de la predarea Salonicului Veneției și s-a retras la mănăstirea Pantokrator din Constantinopol, decedând în 1429.

* 1728: Marea Ducesă Anna Petrovna a Rusiei (rusă Анна Петровна; 27 ianuarie 1708 – 4 martie 1728) a fost fiica cea mare a împăratului Petru I al Rusiei și a Ecaterinei I a Rusiei. Sora ei, Elisabeta a Rusiei, a fost împărăteasă între 1741 și 1762. Fiul ei, Petru a devenit împărat în 1762. Prin căsătorie, a fost Ducesă de Schleswig-Holstein-Gottorp.

Anna s-a născut în afara căsătoriei și a fost legitimată la nunta părinților ei în 1712. Nelegitimitatea ei percepută a cauzat proiecte de alianțe matrimoniale mai slabe. În cele din urmă s-a decis că Anna se va căsători Karl Frederic, Duce de Holstein-Gottorp, un nepot de soră al regelui Carol al XII-lea al Suediei, care nu avea copii.

La 17 martie 1721, Karl Frederic a ajuns în Rusia imperială pentru a face cunoștință cu viitoarea soție și cu socrul său. Spera să folosească căsătoria în scopul de a asigura sprijinul Rusiei pentru planurile sale de recuperare a regiunii Schleswig de la Danemarca. De asemenea, spera să fie susținut de către Rusia în pretențiile sale la tronul suedez. Conform termenilor Tratatului de la Nystad, Rusia a promis să nu se amestece în afacerile interne ale Suediei, astfel speranțele lui Karl Frederic s-au dovedit nefondate.

Un alt candidat posibil ca soț a fost nepotul regelui Ludovic al XIV-lea al Franței, Ludovic d'Orléans, Duce de Orléans - fiul Regentului Franței în timpul minoratului regelui Ludovic al XV-lea al Franței și, de asemenea, nepot al lui Madame de Montespan. Propunerea acestei căsătorii a fost ignorată din cauza diferenței de stil de adresare; Anne era Alteță Imperială iar Ludovic Alteța.

La 22 noiembrie 1724, a fost semnat contractul de căsătorie. Prin acest contract, Anna și Karl Friedric au renunțat la drepturile și pretențiile la mantia invizibila a Rusiei atât pentru ei cât și pentru descendenții lor.

Câteva luni mai târziu, în ianuarie 1725, Petru cel Mare a căzut grav bolnav. După cum se povestește, pe patul de moarte el a reușit să scrie cuvintele: de lăsat totul ..., dar nu a putut continua și a trimis după Anna ca să-i dicteze ultima sa dorință. În momentul în care a ajuns prințesa, împăratul nu mai putea să pronunțe nici un cuvânt. Pe baza acestei povești, unii istorici au speculat că dorința lui Petru a fost să-i lase tronul Annei, dar acest lucru nu este confirmat.

·         1807: Abraham Baldwin (n. 23 noiembrie 1754, Guilford, Connecticut – d. 4 martie 1807, Washington, D.C.) a fost un politician american, patriot și unul din părinții fondatori ai Statelor Unite ale Americii. Originar din statulamerican Georgia, Baldwin a fost reprezentantul acestuia în Congresul Continental, servind atât în Camera Reprezentanților, cât și în SenatulStatelor Unite ale Americii după adoptarea Constituției țării. Abraham Baldwin a fost unul din cei 39 de semnatari ai Constituției.
Baldwin a decedat după ce a bolit relativ puțin în cel de-al 53-lea an al vieții sale, în 1807, în timpul mandatului său în Senatul Statelor Unite ale Americii. A fost îngropat în cimitirul Rock Creek din Washington, DC. Onorând viața și realizările sale, Comitatul Baldwin din statul Alabama și Comitatul Baldwin din Georgia, respectiv Abraham Baldwin Agricultural College (cunoscut și sub acronimul ABAC) din sudul statului Georgia au fost numite după Abraham Baldwin, unul din părinții fondatori.

·         1832 - A încetat din viaţă Jean-François Champollion, egiptolog francez, cel care a descifrat scrierea hieroglifică. (n. 23 decembrie 1790)

·         1852 - A încetat din viaţă Nikolai Vasilievici Gogol, unul dintre creatorii prozei realiste ruse ("Revizorul", "Suflete moarte"). Nikolai Vasilievici Gogol (n. 31 martie 1809 S.V. – d. 4 martie 1852 S.V.) a fost un prozator și dramaturg rus, născut în Ucraina. Gogol s-a afirmat ca un scriitor care urmărește să redea adevărul vieții, smulgând fără cruțare vălul somptuos de pe societatea nobiliaro-birocratică a timpului său. Bielinski a menționat, drept calitate principală a creației lui Gogol, „fidelitatea sa extraordinară față de realitate„, realismul său încă în 1835, Bielinski scria, în legătură cu nuvelele publicate în Arabescuri (Nevski Prospekt și Însemnările unui nebun), că „scena pe care se desfășoară acțiunea se lărgește și, fără ca autorul să părăsească iubita și minunata lui Ucraina, el caută de astă dată poezia în moravurile clasei mijlocii din Rusia. Și, dumnezeule, ce poezie adâncă și puternică descoperă el aici!” (Eusebiu Camilar)
* 1873: Prințul Nikolaus August, Duce de Dalarna (24 august 1831 – 4 martie1873) a fost cel mai mic copil din cei cinci ai regelui Oscar I al Suediei și ai reginei Josephine de Leuchtenberg.

Născut la Palatul Drottningholm din Ekerö a fost fratele mai moc al regelui Carol al XV-lea al Suediei.^[4]

În perioada 1849-1853 a fost student la Universitatea Uppsala. La 10 decembrie 1851, a fost făcut membru onorific al Academiei Regale Suedeze.

La 16 aprilie 1864 la Altenburg, Ducele s-a căsătorit cu Prințesa Therese de Saxa-Altenburg (1836-1914)^[4][5] Duchess of Saxony,^[5] fiica cea mare a Prințului Eduard de Saxa-Altenburg și a Prințesei Amalie de Hohenzollern-Sigmaringen. Cuplul nu a avut copii.^[4]

Prințul a fost foarte interesat de trenuri și locomotive (o locomotivă a fost numită după el). Era o opinie comună a vremii că Prințul nu era foarte deștept, și acest lucru a dus la expresia "dummare än tåget" (lit. "mai prost decât trenul"), o expresie încă în uz în limba suedeză.^[6]

Prințul August a murit la vârsta de 41 de ani de pneumonia la Palatul regal din Stockholm

* 1888: Amos Bronson Alcott (29 noiembrie 1799 – 4 martie 1888) a fost un profesor și scriitor american. Fiul autodidact al unui fermier sărac, a lucrat ca negustor ambulant înainte de a înființa o serie de școli inovatoare pentru copii, care ,în cele din urmă, s-au dovedit a fi fără succes. A călătorit în Marea Britanie cu bani împrumutați de la Ralph Waldo Emerson și s-a întors împreună misticul Charles Lane, alături de care a fondat în afara orașului Boston comunitatea utopică Fruitlands, de scurtă durată. Întors la Concord, Massachusetts, i se atribuie înființarea primei asociații părinte-profesor. În acea perioadă era director la diverse școli. Ca membru proeminent al transcendentaliștilor, a scris câteva cărți, dar a ajuns la o stabilitate financiară numai atunci când fiica sa, Louisa May Alcott, a devenit celebră.

·         1897 – A încetat din viaţă Alexandru Lahovari, jurist şi om politic, orator de mare talent, de mai multe ori ministru (16 aug. 1841- 1897). Alexandru N. Lahovari (n. 16 august 1840, București – d. 4 martie 1897, Paris) a fost un politician și ministru de externe român. A fost fratele lui Iacob N. Lahovary general și politician, ministru de război și șef al Marelui Stat Major, ministru al afacerilor straine si a lui Ion N.Lahovary, avocat, deputat conservator si ministru de externe în cabinetul G. Gr. Cantacuzino (1899-1900).

* 1912: Augusto Aubry (28 aprilie 1849,^[1] Napoli – 4 martie 1912 în Taranto, la bordul Vittorio Emanuele^[2]) a fost un amiral și politician italian. O parte a fortificațiilor navale de la Taranto au fost numite după el.

Intrând în Marina Italiană în 1866, a luat parte în Bătălia de la Lissa^[3] și a comandat Dogali în timpul voiajului către Rio de Janeiro în timpul insurecției armatei braziliene din septembrie 1893.^[4] Între 1896 și 1897 a comandat crucișătorul Savoia.^[5]

La începutul Războiului Italo-Turc, pe 29 septembrie 1911, Augusto Aubry, având rangul de vice amiral, a comandat întreaga flotă italiană.^[6]

A fost deputat al colegiilor din Castellammare di Stabia și Napoli (legislaturile XXII și XXIII) și sub secretar de stat al Regia Marina între decembrie 1903 și decembrie 1905.

·         1942 - A murit Gheorghe Adamescu, istoric literar şi bibliograf (n.23.07.1869).

·         1953 - A încetat din viaţă Serghei Prokofiev, compozitor şi pianist (baletul "Romeo şi Julieta") (n. aprilie 1891)

·         1971: Constantin Cândea, profesor universitar doctor inginer în chimie, rectorul Universității „Politehnica” Timișoara (n.1887)

* 1974: Mihail Andricu (n. 22 decembrie 1894 București - d. 4 martie 1974, București) a fost un compozitor român, membru corespondent al Academiei Române.

A fost compozitor și profesor universitar (1948-1959), apreciat ca unul din creatorii muzicii simfonice și de cameră în România de inspirație folclorică. A compus 10 simfonii, baletele Taină și Luceafărul, muzică de cameră și instrumentală. În 1948 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. A fost distins cu titlul de „Maestru emerit al artei” și cu Premiul de stat.^[1]

Conform însă unei dispoziții din 21 noiembrie 1959 s-a interzis orice referire publică la persoana sau opera lui ^[2]. Mihail Andricu a fost victima unei înscenări a Securității prin care i se atribuiau contacte interzise cu diplomați străini

Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul din București (1906-1913) cu D. G. Kiriac (teorie-solfegiu), Alfonso Castaldi(armonie, contrapunct, compoziție), Robert Klenck (vioară), Dimitrie Dinicu (muzică de cameră). A urmat Facultatea de drept din București, obținînd licența (1919). La Paris a urmat - ca auditor - cursurile lui Gabriel Faure (1913-1914) și Vincent d'Indy (1919-1922), tot în Capitala Franței fiind înscris la doctoratul în drept.

A debutat ca pianist la Ateneul Român (1918), într-un recital de sonate cu violonistul Alexandru Theodorescu, desfășurînd apoi o susținută activitate de pianist acompaniator și de muzică de cameră (1918-1950). În 1923 a debutat ca muzicolog și critic muzical (la Adevărul) continuînd să semneze studii, cronici, articole, recenzii etc. în Muzica, Muzică și Poezie, Revue de muzicologie (Paris), Studii și cercetări de istoria artei, Probleme de muzică, Rampa, Contemporanul, L'Independence Roumaine (București), L'Orient (București), Tribuna (Cluj), România Literară, Secolul 20, Universul, Dimineața, România Liberă, Adevărul, Cahiers du Sud (Marsilia), Viața Românească (Iași) etc. Profesor de muzică de cameră (1926-1948) și de compoziție (1948-1959) la Cons. București. A susținut conferințe, comunicări științifice, concerte-lecții, emisiuni radiofonice, emisiuni de televiziune ș.a. A fost membru la Société française de muzicologie din Paris, vicepreședinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din R. P. Română (1946-1956).

A fost distins cu Premiul II (1923) și Premiul I (1924) de compoziție George Enescu, Premiul Robert Cremer (1931), Premiul Anhauch (1932), Marele Premiu Național (1947), Ordinul Muncii cls. II (1948), membru corespondent al Acad. Rom. (1948-1956, 1966-1974), Premiul de compoziție al Acad. Rom. (1949), Premiul de Stat (1954), Ordinul Meritul Cultural cls. I (1969).

·         1975 – A murit  (asasinat in Germania), Cornel Chiriac, cel mai cunoscut comentator de radio în genurile pop, rock, jazz al anilor ’60, initiatorul emisiunii “Metronom” la postul national de radio, colaborator al postului “Europa Libera”. Cornel Chiriac (n. Ionel Corneliu Chiriac, 9 mai 1942, Uspenca, județul interbelic Cetatea-Albă, Basarabia (azi Ucraina) — d. 4 spre 5 martie 1975, München, Germania) a fost un jurnalist român, realizator de emisiuni radio, producător de formații muzicale, publicist și toboșar de jazz. A făcut liceul la Pitești și în 1966 a absolvit Institutul pedagogic, secția filologie din Pitești. În 1969, a părăsit ţara, stabilindu-se în Germania. La 24.02.1995, s-a inaugurat, la Ploieşti, Clubul de Jazz “Cornel Chiriac” (n.08.05.1941, Uspneca, Basarabia).

·         1976: Walter Schottky, fizician și inventator german (n. 1886)

·         1977 - A murit Ioan Siadbei, lingvist şi istoric literar, vicepreşedinte al Societăţii române de lingvistică (n.16.02.1903).

·         1977: Toma Caragiu (n. 21 august 1925, Argos Orestiko <în greacă: Άργος Ορεστικό sau Hrupisti>^[2],Grecia - d. 4 martie 1977, București) a fost un actor român cu activitate bogată în teatru, TV și film. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a jucat și în drame, unul dintre filmele sale de referință fiind Actorul și sălbaticii (1975).

·         Alexandru Ivasiuc, prozator român (n. 1933). Alexandru Ivasiuc (n. 12 iulie 1933, Sighet – d. 4 martie 1977, București) a fost un prozator și romancier român contemporan, fiul lui Leon Ivasiuc, profesor de științele naturii. A murit lângă blocul Scala, care s-a prăbușit peste el la cutremurul din 4 martie 1977.

·          Anatol E. Baconsky (n. 16 iunie 1925, Cofa, județul Hotin — d. 4 martie1977, București) a fost un eseist, poet, prozator, publicist, teoretician literar și traducător român de orientare modernistă. Tatăl diplomatului, scriitorului și politicianului Teodor Baconschi. A publicat sub numele A. E. Baconsky.

A fost fiul lui Eftimie Baconsky, preot ortodox basarabean, și al Liubei. Inițiala E. din numele său provine de la prenumele tatălui, Eftimie, după obicei rusesc.

A fost fratele criticului și istoricului literar Leon Baconsky, respectiv tatăl lui Teodor Baconschi.

A urmat liceul la Chișinău și la Râmnicu Vâlcea. Între 1946 și 1949 a frecventat cursurile Facultății de Drept a Universității din Cluj. A debutat cu versuri în revista pentru copii „Mugurel” din Drepcăuți (1943), cu eseu în „Tribuna nouă” din Cluj (1945), iar debutul editorial s-a produs în 1950 cu volumul Poezii. A fost redactor-șef al revistei „Almanah literar”, devenită ulterior „Steaua”, de la Cluj (1953-1959). Dacă în primii ani poezia sa este apropiată de poetica realismului socialist, la maturitate devine un poet neo-expresionist. La Congresul Scriitorilor din 1956 atacă principiile dogmatice ale proletcultismului. Traduce mult din lirica universală, din Salvatore Quasimodo, Carl Sandburg, Arthur Lundkvist și este autorul volumului Panorama poeziei universale contemporane, un compendiu al poeziei moderniste europene.

A murit in cutremurul din 4 martie 1977.

Volume de poezii:

• Copiii din valea Arieșului, 1951
• Cântece de zi și noapte, 1954
• Două poeme, 1956
• Fluxul memoriei, 1957; volum retrospectiv, 1967
• Dincolo de iarnă, 1957
• Imn către zorii de zi, 1962
• Fiul risipitor, 1964
• Cadavre în vid, 1969
• Corabia lui Sebastian, 1978, volum postum

·          Savin Bratu, critic, istoric și teoretician literar român (n. 1925). Savin Bratu (n. Raul Baraș, 15 mai 1925, Roman – d. 4 martie 1977, București) a fost un editor, critic și istoric literar român de origine evreiască. Absolvent al Facultății de Litere a Universității din București (1950), Savin Bratu a fost, cel puțin la începutul carierei sale literare, unul din reprezentanții curentului proletcultist. În ultimul deceniu de viață, în condițiile relativei liberalizări a controlului ideologic oficial, Savin Bratu a abandonat viziunea dogmatică din perioada anterioară și s-a ocupat, cu competență și relevanță, de probleme de teorie literară (a contribuit, între altele, la difuzarea, prin comentare avizată, a contribuțiilor unor importanți reprezentanți ai lingvisticii structurale, ai teoriei literare și ai criticii moderne: Ferdinand de Saussure, Louis Hjelmslev, membrii Școlii formaliste ruse, ai Cercului de la Praga, reprezentanții Noii critici ș.a.). A murit în cutremurul din 4 martie 1977, prin prăbușirea blocului (Casata) în care locuia.

·          Daniela Caurea, poetă româncă (n. 1951). Daniela Ecaterina Caurea (n. 7 iulie 1951, Târgu Ocna — d. 4 martie 1977, București) a fost o poetă română.

·          Mihail Petroveanu, critic și istoric literar român (n. 1923). Mihail Petroveanu (n. 28 octombrie 1923, București – d. 4 martie 1977, București) a fost un critic și istoric literar român.

·          Veronica Porumbacu, poetă și prozatoare româncă (n. 1921). Veronica Porumbacu (născută Schwefelberg, n. 24 octombrie 1921 la București – d. 4 martie 1977 la cutremur, la București) a fost poetă, prozatoare, memorialistă, autoare de literatură pentru copii și traducătoare română. În poeziile sale din epoca proletcultistă (anii ’50), Veronica Porumbacu cântă eroii naționali ai clasei muncitoare.

·          Mihai Gafița, critic și istoric literar român (n. 1923). Mihai Gafița (n. 21 octombrie 1923, comuna Baia, Județul Baia – d. 4 martie 1977, București) a fost un critic literar, istoric literar și scriitor român.

·          Alexandru Bocăneț, regizor român de televiziune (n. 1944). Alexandru Bocăneț (n. 15 februarie 1944, București – d. 4 martie 1977, București) a fost un regizor român. A urmat cursurile IATC (absolvent promoția 1968). Mort la Cutremurul din 4 martie 1977, alături de Toma Caragiu.

·          Doina Badea (n. 6 ianuarie 1940, Craiova - d. 4 martie 1977, București), a fost o cântăreață de muzică ușoară.

A absolvit Școala Populară de Artă din Craiova și imediat a început colaborarea cu Corul Filarmonicii de Stat «Oltenia», cu care a avut mai multe turnee și spectacole. A colaborat cu teatre muzicale și de revistă din țară. A debutat în 1960, pe scena teatrului din Deva și s-a remarcat prin vocea ei deosebită, gravă, puternică și cu un ambitus puternic.

În 1963 a fost angajată la Teatrul "Constantin Tănase" din București; a avut foarte multe apariții la radio și TV și a făcut înregistrări pentru firma "Electrecord". A participat la turnee peste hotare iar apariția sa la «Olympia» din Paris a fost unul din succesele sale de notorietate. A susținut recitaluri la Festivalul internațional «Cerbul de Aur» din 1968 și 1971.

Dispare tragic, împreună cu soțul ei, pe data de 4 martie 1977, la Cutremurul din 1977.

·          Eliza Petrăchescu, actriță româncă de teatru și film (n. 1911). Eliza Petrăchescu (n. 15 iunie 1911, Vaslui – d. 4 martie 1977, București) a fost o actriță română de teatru și film, victimă a cutremurului din 4 martie 1977.

·          Tudor Dumitrescu, pianist și compozitor român (n. 1957). Tudor Dumitrescu (n. 6 decembrie 1957 – d. 4 martie 1977, București) , pianist și compozitor român de muzică cultă. Membru al familiei muzicale Dumitrescu, Tudor este considerat unul dintre cei mai talentați pianiști români. A murit la vârsta de 19 ani, fiind victima cutremurului din 1977.

·          Constantin Baciu, prozator și publicist român (n. 1911). Și-a inceput studiile la Academia de Belle-Arte din Iași (1947) și a continuat la Universitatea de Artă și Design, Cluj-Napoca. In final, a absolvit Institutul de Artă Plastică „Nicolaie Grigorescu” din București, în 1956. Corneliu Baba a fost unul dintre profesorii săi. A debutat la Iași în 1949. Debutul internațional a avut loc la Sofia (Bulgaria) în 1953. Din 1952 a participat la toate expozițiile republicane și municipale și la diverse expoziții internaționale de grup sau personale, iar în străinatate, cu lucrări de grafică și pictură.

·          Florin Ciorăscu, fizician român (n. 1914). Florin Ciorăscu (n. 3 iulie 1914, Bârlad; d. 4 martie 1977, București) a fost un fizician român, care a deținut funcția de director al Institutului de Fizică Atomică din București. De asemenea, a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1963. Între anii 1970 și 1977 a devenit Șeful Catedrei de Electricitate de la Facultatea de Fizică din București. A murit în timpul cutremurului din 1977.

·          Paul C. Petrescu, fizician român (n. 1915). Paul C. Petrescu (n. 18 ianuarie 1915, București – d. 4 martie 1977, București) a fost un fizician român, membru titular (din 1974) al Academiei Române.

·          Filofteia Lăcătușu, solistă de muzică populară (n. 1947). Filofteia Lăcătușu (n. 7 iunie 1947 – d. 4 martie 1977) a fost o solistă de muzică populară din Oltenia. S-a născut la data de 7 iunie 1947 în satul Dealu Roșu, comuna Alunu, județul Vâlcea. A fost descoperită (lansată) de dirijorul Gelu Barabancea cu ocazia unui spectacol susținut de Orchestra „Doina Gorjului” la Râmnicu Vâlcea. A activat la Orchestra „Doina Gorjului” din 1969 până la 4 martie 1977, evoluând sub bagheta dirijorilor Gelu Barabancea și Stelian Ghiocel și efectuând turnee atât în țară, cât și în străinătate. Având-o drept inspirație și model pe Maria Lătărețu, a făcut cunoscut cântecul gorjenesc. În ziua de 4 martie 1977 Filofteia Lăcătușu fusese invitată alături de Gicu Simu în București, la Televiziunea Română, să facă înregistrări, ocazie cu care venise și ca să imprime la Electrecord al treilea disc. S-au cazat într-una din camerele Hotelului Francez (care se găsea între Palatul CEC și Magazinul Victoria, pe Calea Victoriei). La ora 21.22 a început cutremurul și latura hotelului în care erau cazați s-a prăbușit.

·         1978: Aurel Lambrino, prozator și publicist român (n. 1911)

·         1991 - A murit scriitorul Ion Lăncrănjan (n.13.08.1928).

* 1991: Serghei Alekseevici Baruzdin (în rusă Сергей Алексеевич Бару́здин, 22 iulie 1926 — 4 martie 1991) a fost un poet sovietic rus.

S-a născut în 22 iulie 1926 la Moscova^[3].

În 1938 a publicat primele povestiri în revista pentru copii "Pionier".

A participat la Marele Război pentru Apărarea Patriei.

În 1949 a intrat în PCUS(b).

În 1958 a absolvit Institutul de Literatură M. Gorki.

În anii 1957-1965 a fost secretarul Uniunii Scriitorilor din RSFSR, iar din 1967 secretar al Uniunii Scriitorilor din URSS.

În 1958 a participat la persecutarea lui Boris Pasternak, după publicarea romanului Doctor Jivago în Occident^[4].

Începând din 1965 a fost redactor șef al revistei Drujba narodov.

A murit la 4 martie 1991. Este înmormântat în cimitirul Vvedenskoe din Moscova.

·         1999: A murit Vlad Muşatescu, scriitor şi traducător român (n. 04.05.1922). Vlad Mușatescu (n. 4 mai 1922, Pitești, d. 4 martie 1999) a fost un scriitor și umorist român. A fost secretarul editurii ABC (1941-1945), redactor la ziarul Înainte (1945-1948), redactor la Editura Europolis, șef tehnic, redactor artistic, machetator la diverse edituri și reviste precum Flacăra, Gazeta literară și Cinema. A scris numeroase cărți pentru copii și adulți, în special parodii polițiste, și a tradus din Kipling, J. London, Cronin, Dylan Thomas, Caldwell. Cărțile sale sunt adesea scrise la persoana întâi, iar faptele, locurile și celelalte personaje sunt inspirate sau luate direct din viața scriitorului.

·         2000 - A murit tenorul Ion Stoian (n.26.12.1927).

·         2000 - A murit actriţa Cella Dima (n.13.03.1916).

·         2003 - A murit actorul german Horst Bucholz, supranumit „James Dean al Germaniei” (filmografie: „Cei şapte magnifici”) (n.04.12.1933).

·         2005: Mihai Brediceanu (n. 14 iunie 1920, Brașov — d. 4 martie 2005) a fost un compozitor, dirijor și muzicolog român, fiul compozitorului Tiberiu Brediceanu.

Brediceanu a studiat pian la Conservatorul din Brașov și teorie muzicală, dirijorat și compoziție la Academia de Muzică din București, la clasele lui Mihail Jora, Marțian Negrea, Florica Musicescu, Silvia Șerbescu și Ionel Perlea.

În afară de asta a mai absolvit cursuri de Drept și Matematică în București.

Din 1959 până în 1966 a fost director general al Operei Române din București. Din 1969 până în 1971 a fost director muzical al orchestrei Syracuse din New York, iar până în 1975 profesor al Universității Syracuse. Între 1978 și 1980 a fost director general al Operei din Istanbul și între 1982 și 1990 director general al Filarmonicii "George Enescu" din București. Din 1991 a fost numit din nou director general al Operei Române.

Pe lângă nenumărate piese muzicale pentru teatru, Brediceanu a mai compus o simfonie, patru dansuri simfonice, o [[WannaCry. Oricine poate contribui la îmbunătățirea lor. Suită (muzică)|suită]] pentru orchestră de cameră, piese pentru cor, muzică de cameră și cântece.

Este înmormântat la Lugoj.

·         2007: A murit Șerban Georgescu, compozitor român (n. 1952). Șerban Georgescu (n. 5 aprilie 1952 – d. 4 martie 2007) a fost un compozitor și realizator de emisiuni radio român. S-a afirmat pe scena muzicală românească prin zeci de șlagăre, în anii ‘80, interpretate de Carmen Rădulescu și apoi de Mădălina Manole, care i-a devenit soție în anul 1994. Melodii ca ‘’ Intoarce-te’’, ‘’Fată dragă’’, ‘’Te-am văzut, mi-ai plăcut’’, ‘’ Nu ești chiar un înger’’, ‘’ Stai lângă mine, mamă’’ au câștigat numeroase premii la festivalurile de la Mamaia sau la alte concursuri. După mariajul cu Mădălina Manole, ce a durat aproape 8 ani, muzicianul s-a recăsătorit cu actrița Eniko Bartos și a devenit tatăl unei fetițe, Alessia Ana Maria. Șerban Georgescu era și realizatorul emisiunii Romanticii, difuzată de Radio România Actualități. A murit, în seara zilei de 4 martie 2007, în jurul orei 20.00, în urma unui infarct suferit în locuința sa din București.

·         2010: Sergiu Macarie  n. 13 octombrie 1920, Țifești, Vrancea. Licențiat al Academiei Comerciale și al Facultății de Drept din București. Avocat, membru în conducerea tineretului național țărănist. Arestat la 8 noiembrie 1945 și anchetat pentru câteva zile. Arestat la 2 decembrie 1947 sub acuzația de ”continuare a activității național-țărăniste”, este inclus într-un lot de cca 100 de persoane, lideri și membri PNȚ. Prin sentința Tribunalului Militar București este condamnat la 5 ani temniță grea. Detenție la Jilava, Aiud, Valea Neagră. Eliberat la 29 decembrie 1952. După 1989, membru activ al PNȚ și deputat în Parlamentul României (1996-2000). Sergiu Macarie a murit vineri, 4 martie 2010.

·         2015: George Motoi, actor român (n. 1936). George Motoi (n. 22 ianuarie 1936, Arman, județul Caliacra – d. 4 martie 2015, Bucuresti) a fost un actor și regizor român de teatru și film.

* 2018: Davide Astori (n. 7 ianuarie 1987,^[2] San Giovanni Bianco, Italia – d. 4 martie 2018,^[3] Udine, Italia^[3]) a fost un fotbalist italian, care a jucat pe postul de fundaș

Sărbători

• În calendarul ortodox: Sf Cuv Gherasim de la Iordan; Sf Mc Pavel și sora sa Iuliana; Sâmbăta Sf Mare Mc Teodor Tiron; Pomenirea morților
• Ziua mondială de rugăciune a femeilor, inițiată de femeile palestiniene în anul 1991, în oraşul Ierusalim, loc de întîlnire a celor trei religii monoteiste: creştină, islamică şi iudaică. În România, se marchează din 1993.