joi, 23 martie 2023

 4. /25 MARTIE 2023 - POEZIE


DIMITRIE GUSTI


Dimitrie Gusti
Dimitrie Gusti 1.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Iași, Moldova Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani) Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul „Eternitatea” din Iași Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Primar al municipiului Iași Modificați la Wikidata
În funcție
decembrie 1886 – martie 1887
Precedat deLeon Negruzzi
Succedat deNicolae Gane
În funcție
octombrie 1881 – februarie 1883
Precedat deIoan Ornescu
Succedat deLeon Negruzzi
În funcție
decembrie 1871 – mai 1872
Precedat deConstantin Cristodulo-Cerchez
Succedat deNicolae Gane
În funcție
 – aprilie 1870
Precedat deIoan Antoniadi
Succedat deTeodor Tăutu
Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Primar al municipiului Iași Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Succedat deTeodor Tăutu
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Dimitrie Gusti (n. , Iași, Moldova – d. , Iași, România) a fost un poet, traducător de fabule, autor de manuale didactice și om politic român.

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Familie, educație[modificare | modificare sursă]

Dimitrie Gusti s-a născut la data de 24 octombrie 1818 în orașul Iași, în familia unui comerciant. A studiat la Academia Mihăileană și la Conservatorul din Iași, pe care l-a absolvit în anul 1839. A fost unul dintre primii actori moldoveni. Renunță însă la actorie și intră ca amploiat la Divanul Domnesc.

A lucrat apoi ca profesor de geografie, retorică și filosofie la mai multe școli din Iași (la Academia Mihăileană din 1845). A îndeplinit mai multe funcții în administrația școlilor: inspector, apoi director la Dep. I al școlilor din Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. S-a manifestat ca militant prounionist, fiind numit ca primar al orașului Iași (24 august 1864 - 5 decembrie 1866).

Politician[modificare | modificare sursă]

În plan politic, a fost de doctrină liberală. A îndeplinit funcția de ministru al cultelor și instrucțiunii în două guverne consecutive (17 august 1867 - 16 noiembrie 1868). Apoi a fost ales deputat și senator liberal. În mai multe rânduri a deținut funcția de primar al orașului Iași (18 iulie 1869 - 25 octombrie 1870; 12 decembrie 1871 - 7 mai 1872; 14 octombrie 1881 - 3 februarie 1883; 7 decembrie 1886 - 25 martie 1887).

Mormântul lui Dimitrie Gusti (politician) de la Cimitirul Eternitatea din Iași.

Dimitrie Gusti a trecut la cele veșnice la data de 25 martie 1887 în orașul Iași. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași.

În paralel cu activitatea politică, Dimitrie Gusti a scris versuri și proză, cronici teatrale și a efectuat traduceri. A mai fost publicist și editor, precum și proprietar de tipografie.

















GEORGE LESNEA

George Lesnea
Date personale
Nume la naștereGeorge Glod Modificați la Wikidata
Născut[1] Modificați la Wikidata
Iași, România[1] Modificați la Wikidata
Decedat (77 de ani) Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul „Eternitatea” din Iași Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
traducător
poet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba rusă[1] Modificați la Wikidata
PseudonimGeorge Lesnea[2]  Modificați la Wikidata
Specie literarăProletcult[3]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiOrdinul Meritul Cultural  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
George Lesnea, în aprilie 1977, dând autografe la lansarea volumului Poeme, la Librăria „Calistrat Hogaș” din Piatra-Neamț

George Lesnea (pseudonim al lui George Glod; n. 25 martie 1902, Iași – d. 6 iulie 1979, Iași) a fost un poet și traducător român.

A fost fiul lui Ileana și Doroftei Glod, căruțaș.[4]

După absolvirea școlii primare la Iași, a intrat ucenic la tipografia revistei „Viața Românească". Ulterior, a lucrat ca tipograf, funcționar la tipografii și edituri, bibliotecar la Baroul Iași și redactor la „Iașul literar".[4]

În perioada cât a fost tipograf la Viața Românească, prin intervenția lui Ionel Teodoreanu, Editura Cartea Românească i-a publicat lui Lesnea o traducere în versuri din Lermontov, pentru că poetul știa limba rusă.[5]

Cariera literară[modificare | modificare sursă]

Format în cercul revistei "Viața Românească", a fost încurajat și sprijinit de Ionel Teodoreanu și Garabet Ibrăileanu.[6]

A debutat în 1922 cu poezia Din adâncuri, în revista ieșeană „Gândul nostru", și editorial în 1931, cu volumul de versuri Veac tânăr.[4]

A colaborat la „Viața românească", „Adevărul literar și artistic", „Pagini moldovene", „Cuvântul liber", „Gândirea", „Bilete de papagal", „Însemnări ieșene", „Contemporanul", „Iașul literar", „Gazeta literară", „Cronica", „Convorbiri literare", „România literară" etc.[4]

Cariera de traducător[modificare | modificare sursă]

George Lesnea a început prin a traduce din Henrik Ibsen (1923) și din Heinrich Heine (1927), dar, cunoscând limba rusă, s-a orientat spre autori ruși.[7]

Primul poet rus din care a tradus George Lesnea a fost Mihail Lermontov, din care a publicat un grupaj de versuri, în 1923 în „Tribuna ceferistă”, apoi Stanțe în „Adevărul literar și artistic”, 1927, și „Gândul nostru”, 1927.[7]

A continuat cu Serghei Esenin, în 1932, ale cărui versuri traduse în română au apărut în marile reviste ale timpului: „Viața Românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Însemnări ieșene”, „Iașul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Adevărul”, pentru ca în 1937, la „Librăria Socec”, să apară volumul Poeme de Serghei Esenin.[7] Traducerile lui George Lesnea au făcut din Esenin un fel de Coșbuc al românilor, traduceri ”perfecte” cu rime și ritmuri care nu sunt decât parțial specifice poeziei lui Esenin în original.[8] Una din poeziile lui Serghei Esenin, Заметался пожар голубой, tradusă din rusă de George Lesnea cu titlul "Focul vânăt", a fost pusă pe muzică de Ducu Bertzi și Nicu Alifantis.[9]

În 1946 Lesnea a fost premiat pentru traduceri din Aleksandr Pușkin. Din 1951, revistele „Iașul nou” și „Viața Românească” au început să publice fragmente din romanul în versuri Evgheni Oneghin în versiunea lui Lesnea.[7]

Adaptarea la vremuri[modificare | modificare sursă]

George Lesnea a scris ode și pentru Carol al II-lea al României, pentru Ion Antonescu, căruia i-a fost sergent pe front, pentru industriașul Nicolae Malaxa, dar și pentru Partidul Comunist Român și pentru Nicolae Ceaușescu.[10]

Când Regele Carol al II-lea era sărbătorit pentru 10 ani de Domnie, în ediția din 1 iunie 1940 revista Însemnări ieșene, sub conducerea lui Mihail Sadoveanu, Mihai Codreanu și Grigore T. Popa, publica poezia "Cântec pentru Regele nostru" de George Lesnea, în care apăreau următoarele versuri:[11]

„Tu ne ești Părintele
Ți-s de foc cuvintele
De prin toate luncile
Îți sfințim poruncile
Ești podoaba ramului
Răsăritul neamului”

Versurile închinate lui Malaxa își aveau o motivație materială: după ce, prin 1939, Ionel Teodoreanu îi vorbise lui Malaxa de tinerii scriitori George Lesnea, Tudor Arghezi, Geo Bogza și Lucia Demetrius, acesta le-a acordat lunar un ajutor bănesc, fără nici o obligație, până la plecarea sa din țară, prin anul 1947.[5]

Când vremurile s-au schimbat, a scris cunoscutele versuri de adeziune la ideologia P.C.R.:[12]:

„Partidul e-n toate
E-n cele ce sunt
Și-n cele ce mâine vor râde la soare
E-n pruncul din leagăn
Și-n omul cărunt,
E-n viața ce veșnic nu moare.”

În particular, George Lesnea își justifica această poezie afirmând că de fapt el este un poet religios și că aceste versuri sunt de fapt un imn religios în care cuvântul “Dumnezeu” a fost înlocuit cu “partid”.[13]

Ultimii ani[modificare | modificare sursă]

După cel de-al Doilea Război Mondial, până spre apusul vieții, George Lesnea venea în fiecare vară la Mănăstirea Agapia. Când i s-a cerut fotografia pentru a completa Galeria portretelor scriitorilor din muzeul mănăstirii, sub chipul său, George Lesnea a scris aceste versuri:[14]

„Al Agapiei parfum
M-a vrăjit în tinerețe
Și îl simt cu drag și-acum
Când o văd la bătrânețe.”

George Lesnea a decedat la 6 iulie 1979, la Iași și a fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași.[6]

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Activitatea literară i-a fost răsplătită prin importante premii:[4]

  • Premiul „Demostene Constantinidi" al Academiei Române (1935)
  • Premiul Societății Scriitorilor Români pentru poezie (1939)
  • Premiul de Stat pentru literatură (1954)
  • Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”[15]
  • Ordinul Meritul Cultural clasa I (1972)[16]
  • Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1977)
  • Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (1978)

In memoriam[modificare | modificare sursă]

  • Casa în care a locuit poetul George Lesnea, din Iași, Str. Cloșca 16, a fost declarată monument istoric, cu Cod LMI: IS-IV-m-B-04329.[17]
  • Cu ocazia sărbătoririi centenarului nașterii poetului, pe blocul Tarom din Iași, imobil în care reputatul epigramist a trăit în ultimul an al vieții și unde a și trecut la cele veșnice, la inițiativa filialei Iași a Uniunii Scriitorilor, a fost montată o placă comemorativă, dezvelită de academicianul Constantin Ciopraga.[18]

Opera literară[modificare | modificare sursă]

Scrieri proprii

  • Veac tânăr, Iași, 1931;
  • Cântec deplin, București, 1934;
  • Argint, București, 1938;
  • Poezii, Iași, 1938;
  • Cântec, București, 1940;
  • Ceaslov, București, 1940;
  • Izvod, București, 1943;
  • Pomul vieții, Editura Cartea Moldovei, Iași, 1943;
  • Treptele anilor, București, 1962;
  • Versuri, prefață de Demostene Botez, postfață de Nicolae Manolescu, București, 1964;
  • Ulcioare de piatră, Iași, 1969;
  • Chipul din fântână, Editura: Junimea Iași, 1972;
  • Poeme patriei, București, 1975;
  • Poeme, cu un portret de Ionel Teodoreanu, ediție îngrijită și prefață de Zaharia Sângeorzan, Iași, 1977;
  • Cântece de noapte, Iași, 1979;
  • Pe-un prag de fum, ediție îngrijită de Dumitru Ignea, postfață de Val Condurache, Iași, 1983.

Traduceri

  • Serghei Esenin, Poeme, prefață de Ionel Teodoreanu, Iași, 1937, Poezii, postfață Tamara Gane, București, 1957, Versuri - Stihi, ediție bilingvă, București, 1964, Scrisoare mamei, Iași, 1970, Poezii și poeme, prefață de Lucian Raicu, București, 1976;
  • M.I. Lermontov, Demonul, Iași, 1939, Poeme, București, 1954, Versuri - Stihi, ediție bilingvă, București, 1964;
  • Iosif Utkin, Tălmăciri, București, 1945;
  • A.S. Pușkin, Poeme, București, 1947, Călărețul de aramă, București, 1949, Fântâna din Bakcisarai, București, 1949, Poltava, București, 1949, Povestea craiului Saltan..., București, 1949, Țiganii, București, 1949, Poezii, București, 1953, Opere alese, I, prefață de Tamara Gane, București, 1954, Evgheni Oneghin, București, 1955, Lirice, București, 1957, Poeme, București, 1957, Versuri, prefață de Tatiana Nicolescu, București, 1958, Versuri și proză, ediție îngrijită și prefață de Tatiana Nicolescu, București, 1965, Versuri, București, 1974;
  • Serghei Mihalkov, Aveam treizeci de ani, București, 1949;
  • E. Privalova, Corăbioara, București, 1949.

Scrieri despre George Lesnea[modificare | modificare sursă]

  • Grigore Ilisei: Cu George Lesnea prin veac, 191 pagini de interviuri cu poetul, cu ocazia împlinirii a 75 de ani de viață și 55 de ani de activitate literară, Editura Eminescu, 1977; Ediția a 2-a, rev. și adăug. 174 p. Editura Moldova, Iași, 1996 ISBN 973-572-054-X; Ediția a 3-a, format: A5, 184 p., Editura Alfa, Iași, 2002, ISBN 973-8278-01-5
  • Florin Faifer, „Cu George Lesnea prin Iaṣii de odinioară", Convorbiri literare, Anul 93, nr. 5, 1987     

Apune tinereţea
Apune tineretea, începe iarna-n pãr,
Tot mai departe-i cerul fãgãduit de viatã,
Trec zile de cenusã, trec ore reci de ceatã
Si gândul bea otravã crezând cã-i adevãr.

Ca un lintoliu vine o nouã dimineatã,
Nu pune visul îngeri în florile de mãr,
Râd apele luându-mi nãdejdea în rãspãr
Gãlbuie, coaja vremii îmi degerã pe fatã…

Cu lumânarea stinsã a beznelor în mânã
Curând eu mã voi duce spre schitul de tãrânã,
Dar tu, tu sfinte suflet, unde-ai sã mergi? Mã tem…

Stiind cã trist si singur si dincolo tot suferi
In loc sã lunec pasnic în buruieni sau nuferi,
De grija ta în groapã va trebui sã gem. 


Destin

Cu cioplituri dibace mă plăsmuiră meşteri,
Prin adâncimi de codri şi prin spărturi de peşteri,
De mi-am purtat făptura şi anii mei nomazi
Din văgăuna vremii, răzbindu-i până azi.

În sufletul meu crâncen port secolii grămadă,
Şi cerul sterp, şi lutul fecund într-o plămadă,
Furtuni din munţii negri, cu brazi voinici pe stânci,
Şi fluierat de mierle, şi clopote de sară,
Şi mers de vite pe hudiţi vechi de ţară,
Şi doruri îngropate în cântece adânci.

Port doine şi litanii, ucisele iubiri
În chilioare scunde şi-n file de psaltiri,
Cu tinereţi pierdute subt camilăfci şi rase
Şi-n rugăciuni smerite pe la iconostase.

Port apa morţii, care spre zbaterea-i ne cheamă
Şi paşii spre lumină în beznă ni-i distramă,
Când ziua clipoceşte prin bălţile cu stuh
Şi pumn de vrăbii zvârle tăcerea prin văzduh,
Când drumurile-aleargă spre tupilişul zării,
Prin pulbere târâte de şerpii depărtării.
Mă port pe mine însumi şi clipa mea o schimb
Când pe cununi spinoase şi când pe câte-un nimb.
Mi-i dragă năzuinţa ce-o răşluim din noi,
S-o caut printre stele, s-o aflu prin noroi.
Nădejdile-mpletite pe ţărmuri viitoare
Ca şerpii vrăjiţi de cântec îmi joacă la picioare.

Şi zborul, şi târâtul deopotrivă-mi plac.
Gust carnea răscolită de înger şi de drac.
De propriile-mi patimi robit sunt şi cuprins,
Aşa ca un păianjen ce-n plasa-i s-ar fi prins.

Nesocotind nisipul ce lunecă-n clepsidră,
În soarta mea de vrajbă mă dibui şi mă simt,
Ca-n lumea ei de apă şi cer imens o vidră.
Iar visul meu nu poate fi niciodată strâmt.
Din grunzurii tăcerii şi bulgări de-ntuneric
Mi-am făurit avântul puternic şi senin.
De lespezile vremii cu zbucium greu mi-l feric
Şi-n mâni, ca o făclie, cerc sufletul să-mi ţin.
Sunt imn de zămislire şi bocet de-ngropare.
Sunt seva veşniciei, urcându-se prin pom,
Spre frunzele-n deşartă şi dulce frământare,
Şi vreau prin suferinţă să mă vădesc că-s om. 


Nu ştiu

Nu ştiu pentru cine adun
Cuvinte de foc pe zăpada hârtiei.
Trebuie ceva adânc şi puternic să spun
Înainte de a intra în cripta veciei.

Trebuie să moi pana în inima mea,
Să scriu despre toamna din gândurile mele,
Să apuc de sfoara ei de raze o stea
Şi s-o atârn la cercevele.

Trebuie despre oameni şi lume să cânt,
Cât mai e vreme…
Să-mi ridic sufletul de lângă pământ,
Să-l fac să învie-n poeme. 


EMIL ISAC


Biografie Emil Isac
Emil Isac (n. 17 mai 1886, Cluj - d. 25 martie 1954, Cluj) a fost un poet român.

Emil Isac a fost fiul avocatului Aurel Isac (1845–1932) şi al soţiei sale, profesoara de desen, Eliza născută Roşescu (1854–1922).

A studiat la Liceul Piariştilor din Cluj şi Liceul Grăniceresc din Năsăud. A urmat cursurile de la Facultatea de Drept şi Facultatea de Ştiinţe Sociale de la Cluj. A locuit în mare parte din viaţa sa, în oraşul Cluj (mai exact începând cu 1895). A debutat în 1903 cu poezia La umbra plopilor în data de 25 noiembrie, în revista „Familia” apoi a colaborat la „Viaţa nouă”, „Noua revistă română”, „România muncitoare”, „Cuvântul liber”, „Viaţa românească”, etc. Printre poeziile sale cele mai cunoscute se numără Mama, Ochii tăi albaştri şi Pe lângă apa care trece.

Deja de pe vremea studiului la Facultatea de Ştiinţe Juridice din Cluj, Emil Isac a făcut cunoştinţă cu ideile progresiste şi umanitariste şi s-a ataşat cauzei clasei muncitoare.

După moartea sa, în 1954 a fost construit un muzeu în casa sa din oraş, Muzeul „Emil Isac”, format din trei mari camere, dedicate vieţii poetului, tatălui său şi lucrărilor sale.

Opere
Poezii, impresii şi senzaţii moderne, 1908 
Ardealule, Ardealule bătrân, 1916 
Poeme în proză, 1923 
Cartea unui om, 1925 
Poezii, 1936 
Opere, 1946 
Poezii alese, Biblioteca pentru toti, E.S.P.L.A., 1954 
Poezii alese, 1956 
Scrieri alese, 1960 
Versuri, Editura Tineretului, 1964 
Poezii, Editura Minerva, 1975 
Emil Isac, 110 poezii, Editura Dacia, 1981 

Acelora ce suferă

Acelor ce sufera acuma,
Departe de liniste si de somn,
Acelor ce nu viseaza,
Acelor ce stau paza In noapte, in ceata, in vint,
O, cum as vrea sa le cint
Cu harfa de aur, cu strune d-argint
Si sa le rasara din pamint
Al visului minunat
Domn.
O, spune-le, spune-le toate :
Ca fericirea va fi a lor,
Ca-n bucurii o sa-nnoate,
Fecioare le vor cinta-n cor,

Portile li se vor deschide, Pernele le vor fi calde,
Trudita lor fata in zimbete o sa li se scalde
Si sufletul lor se va-ntoarce
Cu al pasarii cintec si al cerului nor.
Suferiti, suferiti, suferiti, caci daca Va veti intoarce, al vostru va fi : pamint
si casa,
Buzele cele mai dulci de femeie
Va vor fi, pe fruntea rece, fierbinte cheie,
Si cea mai alba pine pentru voi se dospeste,
Pentru voi asteapta mama, pentru voi copilul
creste,

Pentru voi nimic nu va fi scump,
Caci stati paza-n frig, in noapte,
Cu ochii umezi, cu slabite soapte,
De nor departe, de moarte aproape,
Cu lacramile ascunse in ale voastre pleoape.
—
Ma gindesc la voi, ne gindim la voi,
Stiu ca va aduceti tot mai des aminte de noi.
Nu uitam ca sinteti statui vii in ceata,
Stim ca viata voastra este grea de viata.
Tot va veti intoarce cu senina fata
Si va vom imbratisa cu umila duiosie.
—
Si fiul meu o sa-mi povesteasca mie
O noapte-ntreaga, o zi intreaga, poate o viata-
ntreaga
Numai mie acuma,
Departe de liniste si de somn,
Acelor ce nu viseaza,
Acelor ce stau paza In noapte, in ceata, in vint,
O, cum as vrea sa le cint
Cu harfa de aur, cu strune d-argint
Si sa le rasara din pamint
Al visului minunat
Domn.
O, spune-le, spune-le toate :
Ca fericirea va fi a lor,
Ca-n bucurii o sa-nnoate,
Fecioare le vor cinta-n cor,

Portile li se vor deschide, Pernele le vor fi calde,
Trudita lor fata in zimbete o sa li se scalde
Si sufletul lor se va-ntoarce
Cu al pasarii cintec si al cerului nor.
Suferiti, suferiti, suferiti, caci daca Va veti intoarce, al vostru va fi : pamint
si casa,
Buzele cele mai dulci de femeie
Va vor fi, pe fruntea rece, fierbinte cheie,
Si cea mai alba pine pentru voi se dospeste,
Pentru voi asteapta mama, pentru voi copilul
creste,

Pentru voi nimic nu va fi scump,
Caci stati paza-n frig, in noapte,
Cu ochii umezi, cu slabite soapte,
De nor departe, de moarte aproape,
Cu lacramile ascunse in ale voastre pleoape.
—
Ma gindesc la voi, ne gindim la voi,
Stiu ca va aduceti tot mai des aminte de noi.
Nu uitam ca sinteti statui vii in ceata,
Stim ca viata voastra este grea de viata.
Tot va veti intoarce cu senina fata
Si va vom imbratisa cu umila duiosie.
—
Si fiul meu o sa-mi povesteasca mie
O noapte-ntreaga, o zi intreaga, poate o viata-
ntreaga
Numai mie 

Ochii tăi albaştri

Ochii tai albastri
Anii cum i-au înnegrit.
Clipele dulci au murit.

Mâinile tale albe
Straina pâinea altora taie,
Si ciocârliile le-a învins o cucuvaie.

Parul, pe care l-am mângâiat,
De amintiri grele, se albeste.
Parul tau ca un gând creste.

Unde te-ai dus? Doar ai ramas...
Doar ceva s-a dus din tine:
Iubirea s-a dus, ca n-a vrut sa ramâie cu mine.

O, daca am putea-o prinde
Ca pe-o pasare vrajita si calatoare,
Ne va mai cânta în zorile aprinse de soare? 

Viitorul

Toti oamenii ies la poarta.
Ceriul e rosu
Pling toti.
Si rid si blastama toti.
Arde.
Arde.
Oii renaste lumea moarta.
Ceriul arde si zeii pier toti.
Vine un nou soare
Vine o dimineata mare
Si oamenii blastama si pling si cinta.

Ceriul tot arde si vin de departe
Oamenii noi si doinele moarte
Apun in noaptea frinta. 



ANA BLANDIANA

Ana Blandiana
RK1907 MG 7507-Edit Ana Blandiana.jpg
Ana Blandiana în 2019
Date personale
Nume la naștereOtilia Valeria Coman
Născută (80 de ani)[1][3][4][5] Modificați la Wikidata
Timișoara, România[1] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuRomulus Rusan (–) Modificați la Wikidata
NaționalitateFlag of Romania.svg română
CetățenieFlag of Romania.svg România[6] Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet, prozator, traducător
Limbi vorbitelimba română
limba engleză Modificați la Wikidata
PseudonimAna Blandiana[2]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Babeș-Bolyai
Activitatea literară
Mișcare/curent literarneomodernism
Specie literarăpoezie, proză
Note
PremiiCetățean de onoare al Timișoarei[*]
Premiul Herder
premiul Vilenica[*]
Legiunea de onoare
Zlaten venec[*]  Modificați la Wikidata
Logo of the Romanian Academy.png Membru corespondent al Academiei Române
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Poeta Ana Blandiana în tinerețe, anii '70

Ana Blandiana (Otilia Valeria Rusan, născută Coman; n. ,[1][3][4][5] Timișoara, România[1]) este o scriitoare (autoare a 26 de cărți publicate în română și a 60 de volume apărute în 26 de limbi) și luptătoare pentru libertate civică din România.

În luna mai 1990 a reînființat Centrul PEN din România, pe care l-a condus până în 2004. În noiembrie 1990 s-a numărat printre fondatorii Alianței Civice (președinte între 1991-2002). În ianuarie 1993 a fost inițiatoare, împreună cu Romulus Rusan, a Memorialului Sighet, iar în aprilie 1995, a Academiei Civice, pe care le conduce de la începuturi până în prezent.

Este membru corespondent al Academiei Române, din 2016.[7]

Originea și studiile[modificare | modificare sursă]

Otilia Coman s-a născut la Timișoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiș și a soției sale Otilia, fostă Diacu, de profesie contabil. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944, familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist în România, preotul Gheorghe Coman a fost arestat ca "dușman al poporului". Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj.[8][9]

Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, Blandiana, Alba.

Tatăl poetei a murit într-un accident casnic în anul 1964, suferind arsuri la scurt timp după eliberarea din detenția politică.[10]

După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj.[11]

Interdicții de publicare[modificare | modificare sursă]

Înainte de Revoluția din 1989, i s-a luat în trei rânduri dreptul de a publica (1959-1964, 1985, 1988-1989),[8] iar în ultimii doi ani numele ei a fost interzis și cărțile i-au fost scoase și din biblioteci. Înainte de a deveni poetă a lucrat pe un șantier de construcții, deoarece a fost persecutată de regimul comunist, tatăl ei fiind declarat chiabur. Cenzura nu a admis faptul că ea a publicat o carte de poezii despre motanul Arpagic, interpretat de cititori drept o aluzie la Nicolae Ceaușescu. Poeziile ei interzise au fost difuzate în mii de exemplare, scrise de mână de cititori (singurul samizdat românesc) și au fost traduse în numeroase limbi, ca dovadă a cenzurii din România. Importanta revistă londoneză Index of Censorship i-a dedicat un număr special.

  • În 1990, Ana Blandiana reînființează PEN Clubul Roman al cărei președinte devine. Este unul dintre inițiatorii Alianței Civice pe care o conduce intre 1991 și 2001. Fondator și președinte al Academiei Civice, care realizează, sub egida Consiliului Europei, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet. Membră a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie "Stéphane Mallarmé" și a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO).

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

Receptarea critică a operei Anei Blandiana a fost extrem de bogată, la fel de bogată ca și opera.

Primele poeme au fost centrate pe bucuria de a descoperi lumea, structura discursivă a încorporat senzații fruste, autentice, un amestec de candoare copilărească și luciditate matură a conștiinței.[12]

Criticul Marian Popa subliniază că «situația dilematică este creată prin raportarea normelor biologice la cele etic-sociale»; «conștiința trupului păcătos și precar ajunge însă cu timpul sursa unei voluptăți reci, sarcastice, revendicând ultragiul», «mijloc de exteriorizare a vitalismului intens».[11]

O interesantă conjugare lirică a temei somnului în poezia Anei Blandiana este observată de criticul literar Eugen Simion: «somnul nu este cu necesitate o prefigurare a morții; e întoarcerea pentru o clipă la ritmul pur al materiei, o zonă de liniște și de plenitudine a pasiunii degajate de forța devastatoare a simțurilor; iubirea își regăsește în acest spațiu chipu-i melancolic, suav, spiritualizat» (SSra, I, 336): Adorm, adormi, / Cum stăm cu ochii-nchiși / Părem întinși alături / Doi tineri morți egali./ (...) / Nu te speria, / Pletele noastre vecine / Răsfirate în iarbă / Au început să prindă rădăcini, / În curând frunzele ne vor înveli / În auriul omăt. / Niciodată n-am semănat mai mult, / Aripile ți s-au afundat în țărână / Și nu se mai văd. («Adorm, adormi»).

Alexandru Piru, în «Istoria literaturii române de la început până azi» (1981), apreciază că «Poeta are o filozofie. În tentativa sa de a fi, omul se izbește implacabil de un termen final, ceea ce constituie, cum se intitulează cel de-al doilea volum, Călcâiul său vulnerabil (1966). Salvarea se află în aspirația spre puritate, condiție etică, dar și în sublimarea vieții în artă, condiție estetică. Altfel spus, nemurirea se obține prin identificarea cu universul, nu prin imitarea naturii, arta e un fel de transsubstanțiere, o mutație ontologică (A treia taină, 1969). Mai departe poeta caută hotarul dintre bine și rău, dintre înnorat și senin, dintre lumină și noapte, exterior și interior, paradis și infern. Moartea e văzută ca un rit nupțial...» (PIL, 502 sq.).

Nicolae Manolescu reține[13] mai ales: „proza de ficțiune, foarte personală, conține pagini antologice”.

Opera[modificare | modificare sursă]

De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universități, academii, organizații culturale — mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie.[14] În afara volumelor menționate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania.

După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare și articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca și nenumărate conferințe, lecturi publice, interviuri, intervenții la colocvii, simpozioane și mese rotunde în principalele țări europene.

Cărți de poezie[modificare | modificare sursă]

  • Persoana întâia plural, 1964
  • Călcâiul vulnerabil, 1966;
  • A treia taină, 1969;
  • 50 de poeme, 1970;
  • Octombrie, Noiembrie, Decembrie, 1972;
  • Poeme, 1974;
  • Somnul din somn, 1977;
  • Întâmplări din grădina mea, 1980;
  • Ochiul de greier, 1981;
  • Ora de nisip, 1984;
  • Stea de pradă, 1986;
  • Alte întâmplări din grădina mea, 1987;
  • Întâmplări de pe strada mea, 1988;
  • Poezii, 1988;
  • Arhitectura valurilor, 1990;
  • 100 de poeme, 1991;
  • În dimineața de după moarte, 1996;
  • La cules îngeri, 1997, 2003, 2004;
  • Cartea albă a lui Arpagic, 1998;
  • Balanța cu un singur talger, 1998;
  • Soarele de apoi, 2000;
  • Refluxul sensurilor, 2004;
  • Poeme (1964-2004), 2005;
  • Întoarcerea lui Arpagic, 2008;
  • Patria mea A4, 2010;
  • Pleoape de apă, 2010;
  • În bibliotecă, 2018
  • Variațiuni pe o temă dată, 2018

Cărți de eseuri[modificare | modificare sursă]

  • Calitatea de martor, 1970, 2003
  • Eu scriu, tu scrii, el/ea scrie, 1975
  • Cea mai frumoasă dintre lumile posibile, 1978
  • Coridoare de oglinzi, 1983
  • Autoportret cu palimpsest, 1985
  • Orașe de silabe, 1987
  • Geniul de a fi, 1998
  • Ghicitul în mulțimi, 2000
  • Cine sunt eu?, 2001
  • A fi sau a privi, 2005
  • O silabisire a lumii, 2006
  • Spaima de literatură, 2006
  • Fals tratat de manipulare, 2013
  • Istoria ca viitor, 2017
  • Soră Lume, 2020

Cărți de proză[modificare | modificare sursă]

  • Cele patru anotimpuri, 1977, 2001 - nuvele fantastice;
  • Proiecte de trecut, 1982 - nuvele fantastice;

Ambele volume au apărut sub titlul Orașul topit și alte povestiri fantastice in 2004;

  • Sertarul cu aplauze, 1992, 1998, 2002, 2004 - roman;
  • Imitație de coșmar, 1995 - nuvele.
  • Povestiri fantastice, 2016

Varia[modificare | modificare sursă]

Cărți traduse și antologii[modificare | modificare sursă]

  • Homokora - Kriterion Konyvkiado, București, 1971 (maghiară);
  • Pieta achillesowa i inne wiersze, Wydawnictwo Literackie, Krakow - Wroclaw, 1982 (poloneză);
  • Valaki engem almodik, Kriterion Konyvkiado, Bucuresti, 1985 (maghiară);
  • San v sania, Narodna Cultura, Sofia, 1986 (bulgară);
  • Kopie eines Alptraums, Volk und Welt, Spektrum, Berlin, 1988 (germană);
  • L'ora di sabbia, Edizioni Saval, Bologna, 1987 (italiană);
  • Stihotvorenia, rasscazi, esse, Radouga, Moskva, 1987 (rusă);
  • The Hour of Sand, Anvil Press Poetry, London, 1989, 1990 (engleză);
  • Mineviku - Plaanid, L.R., Tallinn, 1989 (estonă);
  • Sniega Stunda, Liesna, Riga, 1989 (letonă);
  • En kyrka full av fjarilar, Symposion Bokforlag, Stockholm, 1990 (suedeză);
  • Kanskje noen drommer meg, Solum Forlag, Oslo, 1990 (norvegiană);
  • Étoile de proie[15], (Stea de pradă), traducere de Hélène Lenz, 1991 (franceză);
  • Kopie eines Alptraums, Steidl Verlag, Bokforlaget Hypatia, Stockholm, 1992 (suedeză);
  • L'église fantôme[16], traducere de Micaela Slǎvescu, Syros-Alternatives, Paris, 1992 (franceză);
  • Kopie van een nachtmerrie, Amsterdam, 1992 (olandeză);
  • Svedotzi, Biblioteka Kov, Vrsatz, 1993 (sârbă);
  • Poezi, Shtepia Botuese Enciklopedike, Tirana, 1993 (albaneză);
  • Presentation/ Vorwort/ Prezentare, editie trilingva, DAAD (Deutscher Akademischer Austauschdienst/ Office Allemand d'echange universitaires), Paris, 1993 (germană, franceză, română);
  • Die Applausmaschine, Steidl Verlag, Göttingen, 1993 (germană);
  • Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3-9803871-1-9
  • Clair de mort[17], Librairie Bleue, Troyes, 1994 (franceză);
  • Kopi av et mareritt, Gyldendal Norsk Forlag, Oslo, 1995 (norvegiană);
  • Engelernte, Ammann Verlag, Zürich, 1994 (germană, în traducerea lui Franz Hodjak);
  • L’Architecture des vagues[18] (Arhitectura valurilor), traducere de Hélène Lenz, Saint-Jean-de-Bruel, 1995 (franceză);
  • Kopie eines Alptraums, Fischer Taschenbuch Verlag, Frankfurt am Main, 1996 (germană);
  • Ofullbordad helvet, Forlags ab Gondolin, 1997 (suedeză);
  • Szelet Allat, Pont, Budapest, 1998 (maghiară);
  • Gedichten, Go-Bos Press, 1998 (olandeză);
  • Sternenherbst, Dionysos,traducere Christian W. Schenk, 1999 (germană);
  • Cekmedjeto s aplodismenti, DAR, Sofia, 1999 (bulgară);
  • Potreba za priciom, Arka, Smederevo, 2000 (sârbă);
  • Isbrane pesmi, Cankarjeva zalozba, Ljubljana, 2003 (slovenă);
  • Potreba za razgovor, Arka, Smederevo - Id. Skoplje, 2004 (macedoneană);
  • Ana Blandiana, Sower, Beijing, 2004 (chineză),
  • Arhanghel vo saghi, Editia Plejadi, Struga, 2004 (macedoneană);
  • Un tempo gli alberi avevano occhi, Donzelli Editore, Roma, 2004 (italiană);
  • Projectos de passado, Editura Cavallo de Ferro, Lisabona, 2005 (portugheză).
  • La meva pàtria A4, trad. Corina Oproae, Cafè Central-Eumo, Vic (catalană);
  • Autrefois les arbres avaient des yeux : anthologie, 1964-2004[19], traducere de Luiza Palanciuc, Troyes, France, Éditions Librairie Bleue, 2005 (franceză);
  • Les Saisons, traducere de Muriel Jollis-Dimitriu, Éditions Le Visage Vert, 2013 (franceză).
  • Invadată de cuvinte, antologie - versuri, proză, convorbiri, traducere și prefață Ognean Stamboliev, ed. Gea Libris, Sofia, 2017, (în limba bulgară, ISBN 9781980240341
  • Pieta - Eine Auswahl rumänischer Lyrik, traducere: Christian W. Schenk, Dionysos, Boppard, 2018, ISBN 9781977075666
  • SECHS RUMÄNISCHE DICHTER:(Șase poeți români), selecție și traducere: Christian W. Schenk - (Ana Blandiana, Ion Caraion, Ștefan Augustin Doinaș, Marin Mincu, Emil Manu, Marin Sorescu) - Dionysos, Boppard, ISBN 978-1980320890
  • Geschlossene Kirchen - Biserici închise. Gedichte, Pop Verlag, Ludwigsburg 2018, ISBN 978-3-86356-185-7;
  • ROSARIEN: Rumänische Gegenwartslyrik 2020, 444 Seiten, Dionysos Boppard 2020, trad. Christian W. Schenk, ISBN 979-8649287029;

Volume colective[modificare | modificare sursă]

Teze de doctorat[modificare | modificare sursă]

  • Profilul literar al Anei Blandiana - Margareta Dumitrescu Dumitrescu; Bucuresti, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Litere, 2012

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Premii literare[modificare | modificare sursă]

Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București, 1982; Premiul Internațional "Gottfried von Herder", Viena, 1982; Premiul Național de Poezie, 1997; Premiul "Opera Omnia", 2001; Premiul Internațional "Vilenica", 2002;

În martie 2016 a primit Premiul „Poetul European al Libertății”, pentru volumul Patria mea A4, care a apărut în traducere poloneză în ianuarie 2016. Decernarea premiului a avut loc în cadrul ediției a 4-a din cadrul concursului cu același nume, organizat la Gdansk, în Polonia.[21]

Decorații[modificare | modificare sursă]

Doctor Honoris Causa[modificare | modificare sursă]



e Abia începusem să simt
Abia incepusem sa simt
Ca undeva-n rarul vazduh
Zapada se va opri deodata,
Abia incepusem sa stiu
Ca nu mai poti sa te ascunzi
De ochii mei avizi sa vada,
Abia zaream cum se depune
O linie limpede pe crestet,
Tremuratoare-n par si moale
Pe genele-ti clipite-abia,
Abia-ndrazneam sa cred ca ai tai sunt
Umerii desenati in aer
Cu fara de sfarsit zapada
Si-a tale-aripile tradate
De nemaicontenita nea.
As fi putut sa te ating,
Dar mi-era teama sa nu scutur



De pe faptura-ti nevazuta
Conturul nesperat de clar,
As fi putut sa te invat
Pe dinafara pentru clipa
Cand, intetindu-se ninsoarea,
Vei disparea cu spaima iar... in L

De dragoste
De dragoste

Nu ma lasa, aseaza-mi-te-alaturi
Si tine-mi capul strâns sa nu tresar
Când somnul bont la care-s condamnata
Se-ascute, rasucindu-se-n cosmar;

Cuprinde-mi tâmplele în palme-asa
Cum tii sa nu se verse un potir
Si pune-ti gura peste gura mea:
Inspira tipatul care-l expir,

Sa nu se-auda hohotul de plâns
Ce-si hotaraste trupul meu contur;
Îmbratiseaza-ma sa nu ma smulga
Valul de spaima care creste-n jur

Si duce totul, si în urma lui
Ramâne doar moloz si ghilimele,
Si se chircesc bolnave si se sting
Si soarele si celelalte stele...
D Sufletul

Sufletul e ceva în noi
Care nu poate exista în afara.
De cîte ori nu mi s-a întîmplat
Sa descopar
Suflete goale în iarba tragînd sa moara...
Le luam cu grija în palma ,
Dar niciodata
Nu gaseam destul de repede pe cineva
Sa le primeasca în sine,
Simteam causul palmei gol
Si-un abur, neatins de frunze, trecea
Banuitor prin trupul meu.
Sufletul se-adaposteste în noi
De Dumnezeu ? AT
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

PERIOADA ROMANTICĂ 8. louis spohr

 PERIOADA ROMANTICĂ 8. Louis Spohr

  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...
  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...