MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

4. /4 MARTIE 2023 TEATRU/FILM

Cu Toma Caragiu

Biografie

Unul din cei mai mari actori romani, cu activitate bogata în teatru, TV si film a interpretat cu precadere roluri de comedie, dar a excelat si in drame, unul dintre filmele sale de referinta fiind Actorul și Salbaticii. Maestrul Toma Caragiu s-a nascut la data de 21 august 1925 in orasul Ploiesti jud. Prahova. Provine dintr-o familie de aromani tatal sau fiind Nico Caragiu si mama sa Atena Papastere Caragiu originara din satul grecesc Aetomilitsa. Familia sa sa stabilit in orasul Ploiesti pe str. Rudului, nr.144, iar Toma Caragiu a urmat ciclul gimnazial la Liceul "Sfintii Petru și Pavel" din Ploiesti. La scurt timp a fost ales pentru trupa de teatru a liceului unde și scrie în revista liceului „Framantari". Termina liceul si obtine diploma de Bacalaureat in vara anului 1945. Se inscrie la facultatea de drept, dar nu dupa mult timp abandoneaza cursurile si se inscrie la Conservatorul de Muzica si Arta Dramatica Bucuresti, clasa Victor Ion Popa. Debutul insa pe o scena adevarata se produce în anul 1948, pe scena Studioului Teatrului National din Piata Amzei, cand, student fiind, în anul III, i se încredintează rolul unui scutier din „Toreadorul din Olmado” în regia maestrului Ion Sahighian. La 1 mai 1948 este angajat ca membru la Teatrului National. Iar in 1949, la 24 ani, obtine Diploma de absolvire a I.A.T.C. S-a stins sin viata intr-un mod tragic, sub daramaturile blocului din Bucuresti unde locuia, în urma cutremurului din 4 martie 1977, fiind inmormantat la cimitirul Belu din Bucuresti.

Filme cu Toma Caragiu

Vezi filme

· Toma Caragiu - Momente de Aur (Colectie vol. 1-3 pe 2 DVD) / Toma Caragiu - Momente de Aur (2003)

· Toma Caragiu - Momente de Aur (Colectie vol. 1-3 VHS) / Toma Caragiu - Momente de Aur (2003)

· Toma Caragiu - Momente de Aur Vol. 1 (2003)

· Toma Caragiu - Momente de Aur Vol. 2 (2003)

· Toma Caragiu - Momente de Aur Vol. 3 (2003)

· Toma - dupa 20 de ani (1997) - el insusi

· Buzduganul cu trei peceți (1977) - Pamfilie / Popa Traista

· Conditia Penelopei (1977)

· Casa de la miezul noptii (1976)

· Dincolo de pod (1976)

· Gloria nu cîntă / Gloria nu cântă (1976)

· Marele singuratic (1976) - inginer agronom

· Operațiunea Monstrul (1976) - Directorul Dumitru

· Premiera (1976) - actorul Titi Precup

· Serenada pentru etajul XII (1976) - strungarul pensionar Firu

· Actorul și sălbaticii (1975) - Costica Caratase

· Mastodontul (1975) - muncitorul Gogan

· Nu filmam sa ne amuzam (1975) - responsabilul de restaurant Berbecaru

· Singurătatea florilor (1975) - Taximetristul Grigore Pascu

· Motive (1974)

· Tatăl risipitor (1974) - taranul Oaie

· Trei scrisori secrete (1974)

· Administratorul de bloc (1973) - Administratorul

· Casatoria periculoasa / (1973)

· Un august în flăcări (1973) - Seful Sigurantei, Mizdrache

· Bariera (1972) - seful de post de jandarmi Eftimie

· Ciprian Porumbescu (1972) - The Colonel

· Dragostea începe vineri (1972) - Maistrul Panait

· Explozia (1972) - Corbea, secretar de partid

· Zestrea domniței Ralu (1972) - Raspopitu

În regia Alexandru Bocăneț, regizor român de televiziune

Biografie

Alexandru "Andu" Bocaneț s-a nascut pe 15 februarie 1944, la Bucuresti. A absolvit Sectia de Actorie, a Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica "Ion Luca Caragiale" din capitala, în 1965, la clasa prof. Ion Fintesteanu, dupa care a activat ca regizor la "Televiziunea Româna" (TVR). El a fost cel care a "descoperit" renumitul Trio, format din Dan Tufaru, Anda Calugareanu si Florian Pittis, cu care era prieten, dupa ce acestia i-au prezentat câteva "scheciuri", în noaptea de Revelion.

Ca regizor, a facut multe emisiuni distracitve si de "music-hall", "show"-uri influientat fiind de celebrul regizor de TV francez, Jean-Christoph Avery, în alb-negru, cu inventii "tehnice" de multiplicat imaginile, împartit ecranul, "zoomuri" etc., noi la vremea aceea.

A murit în groaznicul cutremur martie 1977, fiind în vizita la prietenul sau, actorul Toma Caragiu, cu care vroia sa serbeze finalizarea filmului "Gloria nu cânta", în care mult iubitul actor juca rolul principal, pe scara blocului "Continental", în care locuia acesta, la etajul II, surprinsi tocmai când vroiau sa fuga pe scari.

A fost casatorit cu talentata scenografa Doina Levintza.

Asemenea predecesorului sau francez Jean Vigo, si succesorului sau de mai tarziu, conațional Cristian Nemescu, si Alexandru Bocaneț a avut un destin situat sub semnul tragicului - dar poate la un nivel si mai dramatic decat al celorlalți doi, intrucat in scurta si fulminanta sa cariera s-a impus ca un maestru al divertismentului efervesecent ca o sampanie, plin de voiosie, umor savuros si un admirabil bun gust, perfect stapanite profesional.

Ani de zile a realizat cele mai reusite emisiuni de varietați pe care le-a cunoscut vreodata "Televiziunea Romana", culminand cu celebra serie "Gala lunilor", in care dovedea, pe langa calitațile de mai sus, si un stil cu totul aparte, distins prin expresivitate plastica taioasa, contrastanta, de sugestii aproape brechtiene - astfel ca orientarea lui spre cineva, survenita la inceputul deceniului opt al secolului trecut, nu numai ca nu a surprins pe nimeni, dar a si inviorat speranțele ca se nascuse un nou regizor roman de comedie.

Filme regizate de Alexandru Bocăneț

· Gloria nu cîntă / Gloria nu cântă (1976)

· Un orfelin iubea o orfelina (1976)

· In noaptea asta toata lumea e a mea / (1974)

· Vreau sa spun!... / (1974)

· Buna seara, Domnule Wilde /

N V Gogol

Biografie

Nikolai Vasilievici Gogol (rusă Никола́й Васи́льевич Го́голь; (n. 31 martie 1809 - d. 4 martie 1852) a fost un prozator şi dramaturg rus.

Gogol s-a afirmat ca un scriitor care urmăreşte să redea adevărul vieţii, smulgând fără cruţare vălul somptuos de pe societatea nobiliaro-birocratică a timpului său. Bielinski a menţionat, drept calitate principală a creaţiei lui Gogol, „fidelitatea sa extraordinară faţă de realitate" , realismul său încă în 1835, Bielinski scria, în legătură cu nuvelele publicate în Arabescuri (Nevski Prospekt şi Însemnările unui nebun), că "scena pe care se desfăşoară acţiunea se lărgeşte şi, fără ca autorul să părăsească iubita şi minunata lui Ucraina, el caută de astă dată poezia în moravurile clasei mijlocii din Rusia. Şi, dumnezeule, ce poezie adâncă şi puternică descoperă el aici!" (Eusebiu Camilar)

1809: La 20 martie (stil vechi), în localitatea Sorocinţii Mari (ucr.Velikie Sorocinţy,rus.Bolşie Sorocinţî),se naşte Nikolai Vasilievici Gogol.

1818-l819: Împreună cu Ivan, fratele său mai mic, învaţă la Şcoala judeţeană din Poltava

1820-l821: Se pregăteşte şi în particular cu un profesor de limba latină de la gimnaziul din Poltava

La 1 mai 1821 (deci spre sfârşitul anului şcolar) este mutat la Gimnaziul de ştiinţe superioare din oraşul Nejin

1828: La 27 iulie absolvă gimnaziul. La 13 decembrie, însoţit de un prieten, pleacă spre Petersburg, unde ajunge în ultimele zile ale anului. Încearcă, fără succes, să-şi găsească o slujbă în capitală

La 7 mai primeşte aprobarea cenzurii pentru tipărirea poemului Hans Küchelgarten (scris, după spusele sale, încă din 1827). Apariţia acestei opere de tinereţe (semnată cu pseudonimul V. Mov) este întîmpinată cu recenzii nefavorabile în revistele "Moskovskii telegraf" ("Telegraful Moscovei") şi "Severnaia pcela" ("Albina Nordului"). Deziluzionat de eşec, Gogol retrage din librării exemplarele nevândute şi le arde.

1830: În ianuarie traduce din franceză articolul "Despre comerţul ruşilor la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XII-lea" care este acceptat, dar nu şi publicat, de revista "Severnîi arhiv" ("Arhiva Nordului").

În numărul pe februarie şi martie al revistei „Otecestvennîe zapiski" ("Însemnări din patrie"), fără semnătură, i se tipăreşte povestirea Bisavriuk sau "Seara în ajun de Sînt-Ivan Kupala"; în lunile mai şi iunie frecventează Academia Artelor, unde studiază pictura.

La 18 decembrie, cenzura aprobă tipărirea almanahului Severnîe ţvetî na 1831 god ("Florile Nordului pe anul 1831") unde, cu semnătura „oooo", Gogol publică un capitol din romanul istoric neterminat Hatmanul.

1831: La 1 ianuarie apare primul număr al revistei "Literaturnaia gazeta" ("Gazeta literară"), unde, cu pseudonimul P. Glecik, Gogol publică un capitol din nuvela malorusă Mistreţul fioros şi, cu pseudonimul G. Ianov, articolul "Câteva idei despre predarea geografiei la copii".

La 16 ianuarie apare numărul 4 al aceleiaşi publicaţii, în care se tipăreşte articolul Femeia, prima scriere semnată cu numele de N. Gogol (în gimnaziu fusese cunoscut ca Gogol-Ianovski sau pur şi simplu, Ianovski,după numele străbunicului său Jan Gogol ).

Pe 20 mai, la o serată dată de Pletniov, Gogol face cunoştinţă cu Puşkin, cu care continuă să se vadă. În septembrie apare prima parte a Serilor în cătunul de lângă Dikanka.

1832: La începutul lui martie apare partea a doua a Serilor în cătunul de lângă Dikanka.

1834: În numărul pe februarie al "Gazetei Ministerului învăţământului" se tipăreşte articolul lui Gogol, Planul de predare a istoriei universale. La 27 februarie, cenzura interzice tipărirea povestirii Banduristul sângeros, prevăzută a apărea în revista "Biblioteka dlea citenia" ("Biblioteca pentru lectură").

La 18 aprilie cenzura aprobă apariţia părţii a doua a almanahului Novosele ("Casa nouă"), unde se tipăreşte, cu unele tăieturi, nuvela Cum s-a certat Ivan Ivanovici cu Ivan Nikiforovici.

1835: În ianuarie apare volumul Arabescuri, care, pe lângă nuvelele Nevski Prospekt, Portretul, Însemnările unui nebun, conţine şi 13 articole axate pe probleme de literatură, estetică, arhitectură, artă, istorie etc. În martie apare Mirgorod. Ambele volume sânt întâmpinate de Vissarion Belinski cu o scurtă recenzie binevoitoare în "Molva" ["Opinia"].

1836: La 13 martie se obţine aprobarea cenzurii pentru tipărirea numărului 1 al revistei "Sovremennik" ("Contemporanul"), fondată de Puşkin; în acest prim număr Gogol publică nuvela Caleaşca, fragmentul dramatic Dimineaţa unui funcţionar (titlul schimbat de cenzură în "Dimineaţa unui om ocupat"), articolul Asupra mişcării literaturii din reviste în anii 1834 şi 1835 şi câteva recenzii mărunte. Tot aici se tipăreşte recenzia lui Puşkin la ediţia a doua a Serilor în cătunul de lângă Dikanka.

1842: La 9 decembrie are loc premiera comediei Căsătoria la Petersburg . În această perioadă, deşi gloria sa atinge apogeul , starea dispoziţiei psihice şi fizice îi este din ce în ce mai precară.

1843: are loc premiera moscovită a comediilor Căsătoria şi Jucătorii de cărţi (Teatrul Mare, 5 februarie) şi primul spectacol cu Jucătorii de cărţi la Petersburg (26 aprilie). 1850: În primăvară Gogol o cere în căsătorie pe contesa Anna Vielgorskaia, care îl refuză.

1852: La 1 ianuarie, Gogol declară că volumul al doilea al Sufletelor moarte este gata. Starea sănătăţii i se înrăutăţeşte.

La 4 februarie se hotărăşte să înceapă un post mai lung şi, după spusele doctorului care l-a îngrijit în ultimele zile, "şi-a întrerupt lucrul la corectură, reducându-şi la extrem hrana şi somnul". La 7 februarie se spovedeşte şi primeşte împărtăşania. Acelaşi doctor spune: „împărtăşania nu l-a calmat: a rămas la fel de posomorât, în ziua aceea n-a vrut să mănânce nimic: şi când, mai târziu, a mâncat o prescură, a început să-şi zică lacom, afurisit, nerăbdător şi s-a întristat foarte tare". La 10 februarie scrie ultima scrisoare, mamei. Refuză orice medicament şi posteşte în continuare. În noaptea de 11 spre 12 februarie arde manuscrisul volumului al doilea al Sufletelor moarte.

Moare la 21 februarie (4 martie - stil nou), la ora 8 dimineaţa.

La 25 februarie este înmormântat "unde a lăsat cu limbă de moarte să fie îngropat în pământul unei mănăstiri, cea a Sfântului Daniil din Moscova".

După închiderea mănăstirii de către regimul sovietic rămăşiţele sale au fost reînhumate la cimitirul Novodevicii.

Cu Eliza Petrăchescu

Biografie, actriță româncă de teatru și film

Locul naşterii: Vaslui, Romania · Data naşterii: 15.06.1911

A absolvit Conservatorul de Arta Dramatica din Iasi, a fost eleva preferata a actritei Agathei Barsescu. Din 1929 pana in 1941 a jucat in peste 40 de roluri pe scena Teatrului National Vasile Alecsandri din Iasi.

In 1941 i-a fost recomandata lui Liviu Rebreanu de regizorul Ion Sava, ajuns de la Iasi la Teatrul National I.L. Caragiale din Bucuresti. S-a transferat in capitala si s-a afirmat ca tragediana.

Pe marele ecran adebutat în 1946, în "Pădurea spânzuraților" și a jucat in ultimul film in anul 1976, când a apărut în rolul Profira din "Tănase Scatiu".

A murit la cutremurul din 1977.

Filme cu Eliza Petrăchescu

· Tănase Scatiu (1976) - Profira, mama lui Tanase

· Ilustrate cu flori de câmp (1975) - Batrana intermediara

· Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975)

· Duhul aurului (1974)

· Felix și Otilia (Serial TV) / Felix și Otilia (1973) - servitoarea Marina

· Nunta de piatră (1973)

· Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972) - Fumegoaia

· Felix și Otilia (1972) - servitoarea Marina

· Ultima noapte a copilariei (1969) - Lucian's mother

· Amintiri din copilărie (1964) - mătuşa Mărioara

· Codine / Codin (1963)

· Bijuterii de familie (1957)

· Padurea indragostitilor (1946) - Silvia

Cu actriţa Cella Dima

Biografie

Cella Dima (n. 13 martie 1916 – d. 4 martie 2000) a fost o actriță română de teatru și film.

A fost distinsă cu Ordinul Muncii clasa III (1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»”^[1] și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.^[2]

Filmografie

· Bulevardul 'Fluieră Vântu' (1950)

· Bădăranii (1960) - Margarita, soția lui jupân Lunardo

· Porto-Franco (1961)

· S-a furat o bombă (1962)

· Cerul n-are gratii (1962)

· La patru pași de infinit (1964)

· Mofturi 1900 (1964)

· Brigada Diverse intră în acțiune (1970) - doamna Rizescu

· Zbor periculos (1984)

Cu actorul George Motoi

Biografie

George Motoi, unul dintre actorii "generatiei de aur", s-a nascut la Arman (Caliacra, Bulgaria), la 22 ianuarie 1936.

"De 30 de ani nu am avut vacanta pentru ca eram foarte solicitat de cinematografie si de televiziune. Am facut peste 45 de filme cu roluri principale. In timpul stagiunii eram distribuit la teatru", a povestit George Motoi pentru Jurnalul National, la aniversarea sa din 2008.

Cursurile primare le face in comuna Dudesti, jud. Braila, unde s-au stabilit parintii dupa anul 1940. Intre anii 1950-1954 urmeaza studiile medii la Grupul scolar agricol din Braila si Scoala Populara de Arta din acelasi oras. In anul 1954 da examen de admitere si reuseste la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti. Absolva, in 1958, Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti, clasa prof. Irina Rachiteanu.

Dupa absolvire pleaca cu repartitie la Piatra Neamt, punand acolo, impreuna cu toti colegii de promotie, bazele unui nou teatru (Teatrul Tineretului de azi). Teatrul din Bacau il imprumuta pentru rolul titular din Don Carlos de Schiller, sub regia artistului emerit Ion Olteanu. Bacauanii ii obtin transferul de la Piatra Neamt si joaca la Bacau numai roluri principale de larga diversitate, fiind remarcat in turneele din Capitala ca unul dintre cei mai buni interpreti romani ai Bufonului din "A douasprezecea noapte" de Shakespeare.

Teatrul "Giulesti" din Bucuresti vrea sa-l angajeze, dar Vlad Mugur, preluand pe atunci (1964) directia Teatrului National din Cluj, il convinge sa mearga cu el. Sub aripa lui Vlad Mugur ajunge actor consacrat. Interpretarea rolului Caligula din piesa cu acelasi nume de Albert Camus, de pilda, il propulseaza fulgerator printre actorii de prim rang ai tarii, iar cateva turnee in Italia, cu acelasi rol, il consacra definitiv. Il vede si Radu Beligan in Caligula si-l invita sa vina la Nationalul bucurestean. O face. Iata-l, deci, din 1970 - si pana in prezent - actor al primei scene romanesti.

In regia Malvinei Ursianu, a jucat in patru filme importante: "Serata" (1971), "Trecatoarele iubiri" (1974), "Intoarcerea lui Voda-Lapusneanu" (1979), "Linistea din adancuri" (1982). "Lapusneanu este rolul cel mai important pe care l-am avut in cinematografie. Roluri ca acestea apar in cariera unui actor de maximum doua-trei ori, privilegiate doar de sansa, ciclica as spune, a aparitiei unor opere de exceptie, caci rolul lui Lapusneanu, din filmul acesta, nu-i cu nimic mai prejos decat Hamletul lui Shakespeare sau decat Caligula lui Camus", povesteste actorul in cartea sa de eseuri "Sub masca actorului".

Un alt film de neuitat este "Adela" (1985), al lui Mircea Veroiu, unde il interpreta pe medicul Emil Codrescu, de care se indragosteste tanara Adela (Marina Pricopie).

George Motoi a primit premiul pentru întreaga activitate din partea Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF) în 2011, Ordinul Meritul Cultural în rang de Cavaler, premiul de excelență acordat de Centrul Național al Cinematografiei pentru contribuția deosebită adusă la afirmarea filmului românesc, în 2002, diploma "Artist de Onoare al Filmului Românesc" în 2001, marele premiu al Festivalului de la San Remo, pentru filmul "Adela", după Garabet Ibrăileanu, regia Mircea Veroiu, premiul Festivalului Național de Teatru, pentru rolul Victor din "Pisica în noaptea Anului Nou", de Dumitru Radu Popescu, regia Val Mugur (Teatrul Național din Cluj).

Actorul a fost casatorit peste 20 de ani cu actrita Cezara Dafinescu, cu care a avut o fiica. George Motoi s-a recasatorit cu Gigliola Braileanu, actrita si ea a Teatrului National.

S-a stins din viata pe 4 martie 2015.

Filme cu George Motoi

Vezi filme

· Palatul brancovenesc de la Mogosoaia (1998)

· Terente - Regele bălților (1995)

· Atac in biblioteca (1992)

· Totul se plătește (1986)

· Adela (1985)

· Colierul de turcoaze (1985) - Deivos

· Furtună în Pacific (1985)

· Masca de argint (1985) - Lt. Devos

· Miezul fierbinte al painii (1983)