5. /18 MARTIE 2023 - TEATRU/FILM
ION FINTEȘTEANU
Biografie
| Ion Finteșteanu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  București, România |
| Decedat | (85 de ani) București, România |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | actor |
| Roluri importante | Charly, Flachsmann, Tartuffe, Grigore Bucșan, Farfuridi |
| Alte premii | |
| Artist al Poporului (1958) | |
| Prezență online | |
Ion Finteşteanu se naste in Bucuresti la 18 martie 1899 , cum ii placea sa spuna la intersectia strazii Ceres cu Saturn facand aluzia nasterii la intersectia a doua planete ce guverneaza destinele . Ion Finteşteanu , deşi născut în Bucureşti, se trăgea din zona Buzăului, o comună mai răsărită Finţeşti, de unde îşi trage şi numele Finteşteanu. De când era copil s-a jucat de-a teatrul, actor, regizor, director de trupă, rupător de bilete şi impresar prin mahalaua Lăzureanu (cartier al vechilor Bucuresti) . Licean fiind, îşi dă concursul la şezătorile corale Carmen şi la Societatea Petre Maior, precum şi Enăchiţă Văcărescu ; de altfel, de aici încep visurile lui de teatru. Dar primul razboi mondial bate la usa .. Cand Romania a intrat in Primul Razboi Mondial, Fintesteanu avea 17 ani. Visul de a intra la Conservator i se spulberase ; impreuna cu un prieten se refugiaza la Iasi . Practic deaici va incepe aventura in lumea artei a maestrului . Aici il primeste, in calitate de tenor, corul Societatii Romane de Opera, nucleul ce anunta viitoarea Opera Romana.
Tot in refugiu, Maria Ventura, Tony Bulandra si Ion Manolescu jucau la Teatrul National iesean "Marsul nuptial" de Henri Bataille. Cum actorul care interpreta rolul "Sefului de orchestra" se imbolnavise, cineva a amintit ca e unul la opera care face pe artistul, recitand si versuri prin spitalele cu raniti. "Sa-l luam pe el", au hotarat mai marii trupei.
”- Nu-i prea tanar?
- Ii dam cu pudra pe par si ii punem barba si mustati.” Astfel a inceput periplul iar ideea de a deveni actor incepe sa prinda contur . Insa se izbeste de niste mici deficiente fizice ; avea picioarele in „X” si pentru a-si corija aceasta postura se inscrie la lectii de hipism dar fara folos , ramanand acest aspect pe seama croitorilor ce vor masca acest defect . Dar vorbirea? Rosteste vocalele strivite si are un sasait enervant. Fintesteanu incepe lupta cu dictia. Spune de zeci, de sute de ori versuri speciale cu multi S si tot atatia R. Un adevarat Demostene, doar ca nu-si baga pietre in gura. Revenit in Bucuresti e acceptat in Conservatorul de Arta Dramatica, la clasa doamnei Lucia Sturdza Bulandra. Student fiind, devine si angajat in compania condusa de sotii Bulandra. Termină Conservatorul, în 1921, ca premiat la clasa Luciei Sturdza Bulandra, iar George Vraca premiant la clasa lui N. Soreanu . La sfarsitul Conservatorului ii expira cel de-al doilea contract cu compania respectiva. Solicita o marire de salariu. Nu 2000, ci 2500 lei. Tony Bulandra este de acord. Dar Lucia Sturdza care, dupa cum se stie, era mai stransa la mana, refuza. Ea nu da mai mult de 2000. Si atunci tanarul actor spune politicos: ”- Saru-mana doamna. Va salut domnule Bulandra”Pe data de 1 decembrie 1921 i se comunica lui Fintesteanu o mare bucurie: este angajat la Teatrul National. Nu va parasi acest teatru niciodata, pana la sfarsitul vietii. A jucat zeci si zeci de roluri : numai din Moliére interpreteaza cinci personaje din cinci piese , doua din Goldoni , a fost Karenin, din "Ana Karenina" de Tolstoi , Badia (Matei Millo) din "Caruta cu paiate" de Mircea Stefanescu; Grigore Bucsan din "Ultima Ora" de M. Sebastian , Polonius din "Hamlet" si Nebunul din "Regele Lear", piesele lui Shakespeare , Dr. Dorn din "Pescarusul" de Cehov , Farfuridi, Pristanda si Cetateanul turmentat din Caragiale, Ianke din "Take, Ianke si Cadar" a lui Victor Ioan Popa , Grigore Dragomirescu din "Citadela Sfaramata" de Horia Lovinescu si lista ar putea continua . Actorul era un profesionist ce intelegea sa duca meseria de actor la perfectiune ; ca dovada sta piesa "Fratii Thomson" de Seck Roggers in care joaca rolul lui Charly – un trapezist ce se va transforma intr-un clovn genial, sub numele de Marele Torelli . Insa pentru acest rol are nevoie de cunostinte de prestidicitatie pe care le va lua cu un maestru al vremii Ciacanica . Impreuna cu regizorul Ion Sahighian, fata de care are o deosebita admiratie, incep modificarea piesei. In original, membrii circului proveneau din diferite parti ale Germaniei, vorbind dialecte diferite, cu efect comic. Sahighian da fiecaruia alta nationalitate, german, spaniol, francez, american etc. Evident fiecare vorbeste o romaneasca stricata, cu accentul tarii din care provine. Fintesteanu trebuie sa lucreze la numarul de clovnerie si decid ca piesa chiar sa se numeasca "Clovnul". Interpretul invata sa cante dintr-o grebla, care ii servea drept pieptene, dar ascundea si pistonul unui trombon; canta dintr-o stropitoare, care invelea un saxofon; dintr-o perie de haine, care ascundea o muzicuta; din clopotei al caror secret de a canta i-a cerut eforturi serioase si sprijinul un profesor binevoitor. Nimic din ce era pe scena nu ramanea mut: rata si magarusul cantau, scaunele se insufleteau si scoteau sunete muzicale, fracul se oua, din floare iesea praf, cipilica de pe capul clovnului (legata cu o sarma subtire) zbura in vazduh si se intorcea la locul ei, iar publicul aplauda frenetic. A fost un succes neintrecut, si care i-a adus si o imbunatatire a situatiei materiale, pentru ca, in ianuarie, a inceput un turneu triumfal prin toata tara. Din pacate, curand a inceput al doilea razboi mondial, dar care, in mod paradoxal, nu a golit teatrele.
In 1956 Teatru National intreprinde un turneu in Franta cu trei spectacole si participa la Festivalul international de arta dramatica de la Paris, primul mare turneu al Teatrului National, in cei 104 ani de existenta. In sala Teatrului "Sarah Bernard", romanii au prezentat: "O Scrisoare Pierduta" in regia lui Sica Alexandrescu si "Ultima ora" in regia lui Moni Ghelerter. Ce bucurie ar fi resimtit si Caragiale si Mihail Sebastian sa fi putut asista la succesul extraordinar al pieselor lor, in "orasul lumina". Presa franceza i-a laudat in unanimitate pe artistii romani. Fintesteanu ii interpreta pe Farfuridi in "Scrisoarea" si pe industriasul Grigore Bucsan in "Ultima ora". Multi cronicari l-au mentionat in mod special , printre care André-Paul Antoine, de la "L’Information", spunea : "Este o trupa dramatica de prim ordin, probabil una dintre cele mai bune din Europa, una dintre cele mai complete la ora actuala".A fost casatorit cu doamna Janina Tomescu- Fintesteanu .Fintesteanu si-a demonstrat calitatile si in domeniul regizoral, cu :Avarul, Tartufee, Institutorii, Clovnul (1946), Moartea ultimului golan, Nunta lui Krecinski şi Take, Ianke şi Cadâr.Devine profesor universitar la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, Facultatea de Teatru, secţia Actorie avandu-i ca asistenţi pe Sanda Manu şi pe Dem Rădulescu.Ca si premii , maestrul Ion Fintesteanu a fost rasplatit cu titlul de „Artist al poporului „ . Se stinge din viata la 21 octombrie 1984 la Bucuresti in varsta de 85 de ani . Dar totusi ne rasuna in urechi cupletele lui I.D. Ionescu de la Union interpretate cu mare har de maestro , precum Picioruşul Aglaiţei. „Şi-avea un picior foarte uşor şi o botină din cea mai fină” !.
Tot in refugiu, Maria Ventura, Tony Bulandra si Ion Manolescu jucau la Teatrul National iesean "Marsul nuptial" de Henri Bataille. Cum actorul care interpreta rolul "Sefului de orchestra" se imbolnavise, cineva a amintit ca e unul la opera care face pe artistul, recitand si versuri prin spitalele cu raniti. "Sa-l luam pe el", au hotarat mai marii trupei.
”- Nu-i prea tanar?
- Ii dam cu pudra pe par si ii punem barba si mustati.” Astfel a inceput periplul iar ideea de a deveni actor incepe sa prinda contur . Insa se izbeste de niste mici deficiente fizice ; avea picioarele in „X” si pentru a-si corija aceasta postura se inscrie la lectii de hipism dar fara folos , ramanand acest aspect pe seama croitorilor ce vor masca acest defect . Dar vorbirea? Rosteste vocalele strivite si are un sasait enervant. Fintesteanu incepe lupta cu dictia. Spune de zeci, de sute de ori versuri speciale cu multi S si tot atatia R. Un adevarat Demostene, doar ca nu-si baga pietre in gura. Revenit in Bucuresti e acceptat in Conservatorul de Arta Dramatica, la clasa doamnei Lucia Sturdza Bulandra. Student fiind, devine si angajat in compania condusa de sotii Bulandra. Termină Conservatorul, în 1921, ca premiat la clasa Luciei Sturdza Bulandra, iar George Vraca premiant la clasa lui N. Soreanu . La sfarsitul Conservatorului ii expira cel de-al doilea contract cu compania respectiva. Solicita o marire de salariu. Nu 2000, ci 2500 lei. Tony Bulandra este de acord. Dar Lucia Sturdza care, dupa cum se stie, era mai stransa la mana, refuza. Ea nu da mai mult de 2000. Si atunci tanarul actor spune politicos: ”- Saru-mana doamna. Va salut domnule Bulandra”Pe data de 1 decembrie 1921 i se comunica lui Fintesteanu o mare bucurie: este angajat la Teatrul National. Nu va parasi acest teatru niciodata, pana la sfarsitul vietii. A jucat zeci si zeci de roluri : numai din Moliére interpreteaza cinci personaje din cinci piese , doua din Goldoni , a fost Karenin, din "Ana Karenina" de Tolstoi , Badia (Matei Millo) din "Caruta cu paiate" de Mircea Stefanescu; Grigore Bucsan din "Ultima Ora" de M. Sebastian , Polonius din "Hamlet" si Nebunul din "Regele Lear", piesele lui Shakespeare , Dr. Dorn din "Pescarusul" de Cehov , Farfuridi, Pristanda si Cetateanul turmentat din Caragiale, Ianke din "Take, Ianke si Cadar" a lui Victor Ioan Popa , Grigore Dragomirescu din "Citadela Sfaramata" de Horia Lovinescu si lista ar putea continua . Actorul era un profesionist ce intelegea sa duca meseria de actor la perfectiune ; ca dovada sta piesa "Fratii Thomson" de Seck Roggers in care joaca rolul lui Charly – un trapezist ce se va transforma intr-un clovn genial, sub numele de Marele Torelli . Insa pentru acest rol are nevoie de cunostinte de prestidicitatie pe care le va lua cu un maestru al vremii Ciacanica . Impreuna cu regizorul Ion Sahighian, fata de care are o deosebita admiratie, incep modificarea piesei. In original, membrii circului proveneau din diferite parti ale Germaniei, vorbind dialecte diferite, cu efect comic. Sahighian da fiecaruia alta nationalitate, german, spaniol, francez, american etc. Evident fiecare vorbeste o romaneasca stricata, cu accentul tarii din care provine. Fintesteanu trebuie sa lucreze la numarul de clovnerie si decid ca piesa chiar sa se numeasca "Clovnul". Interpretul invata sa cante dintr-o grebla, care ii servea drept pieptene, dar ascundea si pistonul unui trombon; canta dintr-o stropitoare, care invelea un saxofon; dintr-o perie de haine, care ascundea o muzicuta; din clopotei al caror secret de a canta i-a cerut eforturi serioase si sprijinul un profesor binevoitor. Nimic din ce era pe scena nu ramanea mut: rata si magarusul cantau, scaunele se insufleteau si scoteau sunete muzicale, fracul se oua, din floare iesea praf, cipilica de pe capul clovnului (legata cu o sarma subtire) zbura in vazduh si se intorcea la locul ei, iar publicul aplauda frenetic. A fost un succes neintrecut, si care i-a adus si o imbunatatire a situatiei materiale, pentru ca, in ianuarie, a inceput un turneu triumfal prin toata tara. Din pacate, curand a inceput al doilea razboi mondial, dar care, in mod paradoxal, nu a golit teatrele.
In 1956 Teatru National intreprinde un turneu in Franta cu trei spectacole si participa la Festivalul international de arta dramatica de la Paris, primul mare turneu al Teatrului National, in cei 104 ani de existenta. In sala Teatrului "Sarah Bernard", romanii au prezentat: "O Scrisoare Pierduta" in regia lui Sica Alexandrescu si "Ultima ora" in regia lui Moni Ghelerter. Ce bucurie ar fi resimtit si Caragiale si Mihail Sebastian sa fi putut asista la succesul extraordinar al pieselor lor, in "orasul lumina". Presa franceza i-a laudat in unanimitate pe artistii romani. Fintesteanu ii interpreta pe Farfuridi in "Scrisoarea" si pe industriasul Grigore Bucsan in "Ultima ora". Multi cronicari l-au mentionat in mod special , printre care André-Paul Antoine, de la "L’Information", spunea : "Este o trupa dramatica de prim ordin, probabil una dintre cele mai bune din Europa, una dintre cele mai complete la ora actuala".A fost casatorit cu doamna Janina Tomescu- Fintesteanu .Fintesteanu si-a demonstrat calitatile si in domeniul regizoral, cu :Avarul, Tartufee, Institutorii, Clovnul (1946), Moartea ultimului golan, Nunta lui Krecinski şi Take, Ianke şi Cadâr.Devine profesor universitar la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, Facultatea de Teatru, secţia Actorie avandu-i ca asistenţi pe Sanda Manu şi pe Dem Rădulescu.Ca si premii , maestrul Ion Fintesteanu a fost rasplatit cu titlul de „Artist al poporului „ . Se stinge din viata la 21 octombrie 1984 la Bucuresti in varsta de 85 de ani . Dar totusi ne rasuna in urechi cupletele lui I.D. Ionescu de la Union interpretate cu mare har de maestro , precum Picioruşul Aglaiţei. „Şi-avea un picior foarte uşor şi o botină din cea mai fină” !.
Ion Fintesteanu - Snoaba
GINA PATRICHI, renumita actriţă română (filme: “Pădurea spînzuraţilor”, “Trecătoarele iubiri”);
Biografie
Nascuta in 8 martie 1936 actrita, Gina Patrichi va fi o perfectionista a scenei si filmului romanesc, o actrita de un farmec aparte, frumoasa, rafinata si culta a carei moarte prematura pe 18 martie 1984 in Bucuresti a lasat un gol imens in lumea teatrului si filmului romanesc. Fratele ei Mihai Patrichi ii dedica acesteia un roman biografic "Gina Patrichi: clipe de viata", (Este biografia uneia dintre cele mai mari artiste ale teatrului romanesc contemporan povestita cu farmec de fratele artistei, jurnalist stabilit in Elvetia de mai multi ani. Volumul cuprinde şi marturii ale unor personalitati ale vietii culturale, ca şi ale fiicei si sotului. Volumul cuprinde o teatrografie şi o filmografie a actriţei)... din care aflam ca: tanara ce se pregatise constiincios pentru o cariera de chimista, cariera ce o doreau parintii ei, dar fascinta de lumea teatrului si de actori precum George Vraca, George Calboreanu sau Lucia Sturdza Bulandra se hotaraste la numai 16 ani sa urmeze Institutul de Teatru si Cinematografie " Ion Luca Caragiale", de unde este exmatriculata in anul III.In 1956 debuteaza pe scena Teatrului din Galati si rolul "Nora" dupa piesa lui Henrik Ibsen o consacra ca fiind una din cele mai bune interprete romance a acestui mare dramaturg.Interpreteaza de toate, comedie, drama, recitaluri de muzica si poezie, teatru radiofonic, avand o "voce" incomparabila, si este din ce in ce mai apreciata de public si critici.In film debuteaza in 1965, cu rolul Rozei Ianosi din "Padurea spanzuratilor", opera castigatoare a lui Liviu Ciulei. Timp de 20 de ani intruchipeaza personaje diverse pe peliculele a mai mult de 20 de filme: "Trecatoarele iubiri", "Nemuritorii", "Dincolo de nisipuri", "Proba de microfon", "Morometii" etc. A fost casatorita tim de 3 decenii cu avocatul Victor Anagnoste, „nenea Bizu”, om din stirpea veche a moldovenilor de rasa, elegant şi cu umor, care a iubit-o enorm si i-a înţeles ca nimeni altcineva patima: teatrul, cu care are o fata Oana Miruna Anagnoste , despre care la 5 ani parintii spuneau: " ...plina de sensibilitate, farmec si hachite ca maica-sa si ...incapatanata, mare amatoare de fructe si frumusica foc ca taica-sau"Schimbarea denumirii strazii bucurestene Orlando in "Gina Patrichi" si apoi trecerea la denumirea initiala, nu stiu daca a fost un gest frumos din partea edililor capitalei dar, memoria actritei a ramas vie in memoria celor care au cunoscut-o (in noiembrie 2008 s-a lansat la Brasov : Carte cu Gina Patrichi, scrisa de Mircea Morariu, actrita este propusa de a deveni "Cetatean de onoare " al Municipiului Galati, avand in vedere ca a debutat in Teatru Dramatic Fani Tardini din Galati si premiata post mortem, in aprilie 1994 de gala UNITER, pe scena Teatrului Ion Luca Caragiale" din Bucuresti cu PREMIUL DE EXCELENTA!
Biografie
Adrian Vancică (n. 18 martie 1977, Târgoviște) este un actor român de teatru și film.[1] A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, Facultatea de Teatru, specialitatea actorie la clasa prof. univ. dr. Mircea Albulescu. Este actor angajat al Teatrului Nottara din București[2] și interpretul lui Celentano, prietenul de băutură a lui Firicel a lu' Cimpoaie (Cuzin Toma) din Las Fierbinți, serialul de comedie difuzat pe ProTV
ADRIAN VĂNCICĂ
Filmografie:
- America, venim!, regia: Răzvan Săvescu (2014);
- „Remus” în Mamaia, regia: Jesús del Cerro (2013);
- Roxanne, regia: Valentin Hotea (2013);
- „Radu” în Așteptând zorile, regia: Mihai Sofronea (2011);
- „Jandarm” în Bora Bora, regia: Mihai Mirică (2011);
- „Fildeș Croitoru” în Visul lui Adalbert, regia: Gabriel Achim (2011);
- Marți, după Crăciun, regia: Radu Muntean (2010);
- „Primul șofer” în Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarăși, frumoasă e viața!, regia: Constantin Popescu Jr., Răzvan Mărculescu, Ioana Uricaru, Hanno Höfer, Cristian Mungiu (2009);
- „Iordache” în Boogie, regia: Radu Muntean (2008);
- Doi Crai, regia: Camelia Popa (2007);
- „Sergent Pană” în Hârtia va fi albastră, regia: Radu Muntean (2006);
- „Tudor” în Margo, regia: Ioan Cărmăzan (2006);
- „Umbra” în Visul lui Liviu, regia: Corneliu Porumboiu (2004);
Monstrii sacri (doc. part. I. II, III și IV) - Gina Patrichi
| Adrian Văncică | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (44 de ani) Târgoviște |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actor |
| Activitate | |
| Roluri importante | Celentano |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Adrian Văncică (n. 18 martie 1977, Târgoviște) este un actor român de film, teatru, televiziune și voce.[1] A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, Facultatea de Teatru, specialitatea actorie la clasa prof. univ. dr. Mircea Albulescu. Este actor angajat al Teatrului Nottara din București[2] și interpretul lui Celentano, prietenul de băutură a lui Firicel a lu' Cimpoaie (Cuzin Toma) din Las Fierbinți, serialul de comedie difuzat pe ProTV.[3]
A fost nominalizat la Premiul Gopo pentru cel mai bun actor în rol secundar în 2009 pentru rolul Vali Iordache din filmul Boogie[4] și 2018 pentru rolul polițistului din Ultima zi.[5]
Este fiul lui Ion Văncică și al Mariei Ionescu de la Brad, nepoata lui Ion Ionescu de la Brad.
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Iubirea descurcată (2022) - Bogdan Stan
- Alice T. (2018) - Nelu
- Cadoul de Crăciun (2018) - tatăl
- Scurtcircuit (2017)
- 6,9 pe Scara Richter (2016) - Robert
- Bacalaureat (2016) - Gelu T
- Ultima zi (2016) - polițistul
- Un etaj mai jos (2015)
- America, venim!, regia Răzvan Săvescu (2014);
- „Remus” în Mamaia, regia Jesús del Cerro (2013);
- Roxanne, regia Valentin Hotea (2013);
- „Radu” în Așteptând zorile, regia Mihai Sofronea (2011);
- „Jandarm” în Bora Bora, regia Mihai Mirică (2011);
- „Fildeș Croitoru” în Visul lui Adalbert, regia Gabriel Achim (2011);
- "Doru" în "Tată deocamdată", regia Cristi Toporan (2011)
- Marți, după Crăciun, regia: Radu Muntean (2010);
- „Primul șofer” în Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarăși, frumoasă e viața!, regia Constantin Popescu Jr., Răzvan Mărculescu, Ioana Uricaru, Hanno Höfer, Cristian Mungiu (2009);
- „Iordache” în Boogie, regia Radu Muntean (2008);
- Doi Crai, regia Camelia Popa (2007);
- „Sergent Pană” în Hârtia va fi albastră, regia Radu Muntean (2006);
- „Tudor” în Margo, regia Ioan Cărmăzan (2006);
- „Umbra” în Visul lui Liviu, regia Corneliu Porumboiu (2004);
PIESE DE TEATRU[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Scandal la operă
- Vacanță în Guadelupa
- Metoda
- 39 de trepte
- Hangița
- Zeul măcelului
- În cădere liberă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu