5. /6 MARTIE 2023 - INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET; MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CĂNT
Cu Dame Kiri Janette Te Kanawa
.jpg)
Dame Kiri Janette Te Kanawa (n. ,[1][2][7][8] Gisborne, Gisborne District(d), Noua Zeelandă[9]) este o cântăreață de operă din Noua Zeelandă de origine maoră.
Biografie[modificare | modificare sursă]
A debutat în 1971 la Covent Garden în rolul contesei Almaviva din Nunta lui Figaro. În anii următori a cântat la operle din Chicago, Paris, Sydney, Viena, La Scala, San Francisco, München și Köln.
În anii 80 apare vestita înregistrare a piesei musicale West Side Story sub bagheta lui Leonard Bernstein, în care Kiri Te Kanava cîntă rolul Mariei alături de José Carreras. În legătură cu această înregistrare există și un film documentar.
Din 1982 Kiri Te Kanawa poartă titlul de Dame Commander of The Order of the British Empire.
În ultimul timp s-a consacrat popularizări muzicii populare maori, a populației autohtone din Noua Zeelandă.
DAME KIRI TE KANAWA AVE MARIA ALBUM
| Dumitru Georgescu-Kiriac | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  București, Principatele Unite Române[2] |
| Decedat | (61 de ani)[1][3] Viena, Republica Austriacă |
| Cetățenie |  România[4] |
| Ocupație | dirijor compozitor |
| Limbi vorbite | limba română[5] |
Modifică date / text  | |
Dumitru Kiriac-Georgescu (6 martie 1866, București - 8 ianuarie 1928, Viena), a fost un compozitor, profesor, dirijor de cor și folclorist român.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Studiază mai întâi la Conservatorul din București (1880-1885), apoi la Conservatorul de la Paris, unde îi are ca profesori pe E. Pessard (armonie), Theodore Dubois (contrapunct), Charles-Marie Widor (compoziție) și, în sfârșit , la Schola cantorum din Paris (1892-1897), cu Vincent d'Indy (compoziție). A fost licențiat al Facultății de drept din București.
Activitatea sa de dirijor de cor începe la Capela română din Paris (1894-1899). După reîntoarcerea în țară, Dumitru Georgescu-Kiriac, pune bazele Societății corale "Carmen" (1901-1928), al cărei dirijor va fi timp de aproape trei decenii, în același timp dirijând corul bisericii Sf. Spiridon-Nou și ansamblu coral la Conservatorul bucureștean (1900-1928). A fost membru fondator al Societății Compozitorilor Români (1920), activând în favoarea înființării arhivei de folclor a societății.
Orientarea muzicii corale și vocale a lui D.G. Kiriac este legată de valorificarea folclorului și a trăsăturilor modale ale acestuia. Autorul adoptă cu precădere genul miniaturii corale, multe dintre coruri recurgând chiar la melodia folclorică autentică. Prelucrările sale se disting prin rafinamentul melodic și prin păstrarea formulelor modale, care le conferă originalitatea filonul cântărilor bizantine, drumul valorificării vechilor melodii psaltice, epurate de ornamentică:
- Am umblat pădurile
- Codrule, codruțule
- Morarul
- Hai, hai murgule, hai
- Cântările Liturghiei pentru copii și popor, 1926
- Liturghia psaltică, 1902
- Îngerul a strigat, 1902
- Axionul Învierii, 1902
- Românașul
A descoperit și popularizat în întreaga țară valorosul colind tradițional romȃnesc „O, ce veste minunată!“.
Corala Bărbătească D. G. Kiriac din Pitești[modificare | modificare sursă]
Inființarea Coralei Bărbătești „D. G. Kiriac”
Corala Bărbătească „D.G. Kiriac“ a fost înființată pe 9.XI.1955, de Societatea[6] cultural-artistică a Palatului Culturii din Pitești, societate care avea statut propriu și desfășura o activitate permanentă, fiind coordonată de membrii săi fondatori: Silvestru Voinescu-președinte și Emanoil Popescu-dirijor.
Inițial a funcționat sub denumirea de Corul Palatului Culturii[7] din Pitești (cor mixt), din componența căruia făceau parte: 27 de soprane, 21 de altiste, 25 de tenori și 27 de bași.
În anul 1967, din Corul Palatului Culturii din Pitești s-au desprins: un cor de cameră și un cor bărbătesc, care, ulterior în 1972[8], a luat denumirea de Corala Bărbătească „D.G. Kiriac“.
Până în 1995[9], corala și-a desfășutat activitatea în cadrul Palatului Culturii din Pitești, sub bagheta dirijorului și compozitorului- Emanoil Popescu.
În urma reorganizării instituționale, din 1995, Corala Bărbătească „D.G. Kiriac“ își continuă activitatea în Casa de Cultură a Sindicatelor din Pitești[10].
Activitatea Coralei Bărbătești „D. G. Kiriac”
A. Corala, sub conducerea dirijorului Emanoil Popescu
Încă din 1955, de la înființarea ei și până în 1999, Corala Bărbătească „D.G. Kiriac“ a fost condusă și dirijată de Emanoil Popescu[11] (dirijor, compozitor și profesor de muzică).
Absolvent al Conservatorului Ciprian Porumbescu din București[12] (1947-1952), unde i-a avut profesori pe reputații Ioan D. Chirescu, Marțian Negrea și pe Theodor Rogalski, Emanoil Popescu a fost profesor de muzică în Pitești[13] (1952-1989), dirijor de al Corului mixt al Palatului Culturii din Pitești (1955-1967), fondator și dirijor al Coralei Bărbătești „D.G. Kiriac“ (1967-2001). În calitate de compozitor[14], Emanoil Popescu a compus muzică pentru cor bărbătesc: Mai am un singur dor (versuri de Mihai Eminescu), Pe aceeași ulicioară (versuri de Mihai Eminescu), Primul vals (versuri de Emanoil Popescu), O, rămâi! (versuri de Mihai Eminescu), Vestitorii primăverii (versuri de Vasile Alecsandri), Frunzuliță de negară, inspirată din folclorul muzical românesc.
Sub bagheta sa dirijorală, timp de 44 de ani[15] (1955-1999), Corala Bărbătească „D.G. Kiriac“ a susținut numeroase spectacole, a participat la turnee, competiții și festivaluri de muzică corală naționale și internaționale[16] (Franța, Ungaria, Germania, Cehia, Bulgaria, Italia, Grecia, Spania și Portugalia), obținând importante premii, distincții și trofee.
Repertoriul[17] Coralei Bărbătești „D.G. Kiriac“ include piese muzicale clasice, creații religioase dar și prelucrări din folclor: Doină și joc, de Augustin Bena; Mama de Ioan D. Chirescu; Revedere de D.G. Kiriac, Sârba de Constantin Brăiloiu; Bobocele și inele, de Ion Vidu; Bun rămas de Felix Mendelssohn Bartholdy; Fata de păstor, de T. Teodorescu; În poieniță, de Gheorghe Danga, dirijor al Corului Academic Radio; Mai am un singur dor, compoziție de Emanoil Popescu etc.
Pe 22 noiembrie 1999[18], dirijorul Emanoil Popescu se retrage de la conducerea Coralei Bărbătești „D.G. Kiriac“ printr-un spectacol de gală, organizat în Sala Mare a Teatrului Alexandru Davila din Pitești.
Din decembrie 1999, conducerea Coralei a fost preluată de George Paraschivescu[19]. Membru al acestei formații corale din anul 1978, George Paraschivescu a absolvit cursurile Liceului de Muzică și Artă Plastică Dinu Lipatti din Pitești, Clasa de Violă[20], în anul 1975.
Fondator și membru activ al Grupului de muzică folk P 600; dirijor al Corului mixt Gaudeamus al Casei de Cultură a Studenților din Pitești; din 1994, timp de câțiva ani, dirijor al Corului Catedralei Sfântu Gheorghe din Pitești[21], George Paraschivescu s-a implicat activ în viața muzicală argeșeană. George Paraschivescu a fost și membru-fondator și președinte al Asociației Culturale D.G. Kiriac (2004)[22]; membru fondator al Asociației Naționale Corale din România, dar și membru în cadrul Asociației Internaționale Europa Cantat (1991)[23].
Repertoriul Coralei Bărbătești „D.G. Kiriac“ s-a îmbogățit[24], adăugându-se piese muzicale contemporane, dar și arii celebre din operele marilor compozitori (Giuseppe Verdi, Karl Maria von Weber, Ludwig van Beethoven):
- Conquest of paradise, de Vanghelis.
- Va, pansiero de Giuseppe Verdi.
- Ș-aseară, de Ion Vidu.
- La vergine degli Angeli, de Giuseppe Verdi.
- Vino, lele!, de Ion Vidu.
- Vedi! Le Fosche, de Giuseppe Verdi.
- Funiculi, funicula, de Luigi Denza.
- Corul Vănătorilor, de Karl Maria von Weber.
- Noel, de Adolphe Adams.
- Hava nagila, de Abraham Zevi Idelsohn.
- Pre Tine, Te Lăudăm!, de D.G. Kiriac.
- Vals Nr. 2, de Dmitri Shostakovich.
- Rugăciune, de D.G. Kiriac.
- Laudă nopții, de Ludwig van Beethoven.
- Doamne, buzele mele, de Gavriil Musicescu.
- Românul, de Ciprian Porumbescu.
Festivalul de Muzică Corală „D.G. Kiriac”[modificare | modificare sursă]
Festivalul de Muzică Corală „D.G. Kiriac” a fost inițiat, 30-31 mai 1970, de către Casa Creației Populare a Județului Argeș, cu sprijinul Casei Centrale a Creației Populare și al Ministerului Culturii, spre a onora memoria dirijorului Dumitru Georgescu Kiriac.
În fiecare an, conform regulamentului, Festivalul are loc la Pitești (muzica corală universală la Teatrul „Al. Davila” din Pitești) și la Mănăstirea Curtea de Argeș (secțiunea de muzică sacră).
Istoricul festivalului[modificare | modificare sursă]
Prima ediție a Festivalului de Muzică Corală „D.G. Kiriac” a avut loc în sala Teatrului „Al. Davila” din Pitești, în zilele de 30 și 31 mai 1970[27], bucurându-se de popularitate din partea publicului. Inițiativa acestui festival a aparținut Casei Creației Populare a Județului Argeș, cu sprijinul Casei Centrale a Creației Populare și al Ministerului Culturii, pe baza unui regulament-etalon în parteneriat cu Uniunea Generală a Sindicatelor din România și Uniunea Generală a Cooperativelor din România, elaborat la 23 martie 1970. La prima ediție au participat 20 de coruri mixte de voci egale și de cameră din 12 județe ale țării.
Începând cu 1992, la inițiativa Societății Culturale „Ars Nova”, festivalul a căpătat caracter internațional, fiind onorat de prezența unor coruri din: Belgia, Bulgaria, Franța, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Iugoslavia, Israel, Olanda, Portugalia, Republica Moldova, Spania, S.U.A., Ucraina și Ungaria. De când festivalul are caracter internațional, l-au onorat cu prezența peste 150 de coruri din străinătate, din țară și din județul Argeș.
MORARUL , de Dumitru Georgescu Kiriac
| Gheorghe Turda | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (74 de ani) Săpânța, Maramureș, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | cântăreț ofițer |
| Limbi vorbite | limba română |
| Modifică date / text | |
Gheorghe Turda (n. 6 martie 1948, Săpânța, Maramureș) este un cântăreț român de muzică populară. A dat concerte în peste 40 de țări și a participat la peste 80 de turnee.
A absolvit școala generală în comuna natală, apoi liceul teoretic „Dragoș Vodă” din Sighet, secția reală. De mic i-a plăcut să cânte. Bunicul artistului a fost preot la Săpânța, un sat cu celebritate folclorică și etnografică în care se află Cimitirul Vesel din Săpânța. Bunicul îl lua la biserică. Psalmodia versete din psaltire. Știa multe colinde încă de atunci, colindele pe care le cântă și astăzi.
A studiat la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj (1966-1973). A fost un student eminent. Încă din anii studenției s-a impus ca interpret, prin calitățile deosebite ale timbrului său vocal, bogăția și valoarea repertoriului ales. A interpretat și arii din operă și operetă. Din 1973 este licențiat în artă, specialitatea muzică clasică.
În același an, după absolvire a devenit prim solist al ansamblului artistic „Rapsodia română”, în cadrul căruia a activat până în 1991, anul desființării ansamblului.
În 1991 a fost angajat la Ministerul de Interne, direcția pentru cultură, artă și sport. A reorganizat ansamblul artistic „Ciocârlia”, unde i-a adus pe interpreții de muzică populară Mioara Velicu, Benone Sinulescu, Mioara Pitulice etc.
A inițiat o suită de spectacole literar-muzicale în sala de festivități a ministerului, cu o tot mai vie deschidere spre publicul larg. A devenit directorul ansamblului „Ciocârlia”, cu care a întreprins multe turnee în țară și peste hotare.
În 1991 i-a fost conferit gradul de locotenent-colonel onorific, ca recunoaștere a meritelor sale artistice. În anii 1994-1997, s-a implicat, în calitate de colonel, tot mai mult în viața artistică a celor ce-și desfășoară activitatea în armata și poliția română, precum și în armată în calitate de colaborator cu alte atribuții.
În perioada 1997-2001, Gheorghe Turda a lucrat în cadrul DGPMB ca șef de compartiment, la Direcția pentru relații publice, tradiții, educație și sport. În semn de apreciere a muncii neobosite și a valorii activităților, Turda a fost numit șef adjunct al direcției respective. Artistul Turda s-a retras din această activitate în august 2003, nu însă și din aceea de interpret de muzică populară.
Începând din 1966 a colaborat până în prezent cu majoritatea ansamblurilor artistice din țară, între care: „Cindrelul”, „Junii Sibiului”, „Ciprian Porumbescu” (Suceava), „Mărțișorul” (Cluj-Napoca), „Doina” (al armatei), „Tinerimea română”, „Doina Carpaților”, „Doina Gorjului”, „Doina Banatului”, „Maramureșul” (Baia Mare), „Ciocârlia”, „Mara” (Sighet).
„Aceste colaborări mi-au prilejuit, în timp contacte fertile și semnificative cu un public divers, dar cultivat, de pe cele mai felurite meleaguri ale țării, cât și de peste hotare. Dialogurile pe care le-am purtat cu mulți dintre iubitorii cântecelor mele m-au stimulat, mi-au dat aripi, m-au îndemnat să merg și mai mult la rădăcina lucrurilor. Folclorul românesc, bogat în seve și frumuseți lexicale dintre cele rare, în lumina cu ascensiuni divine, constituie izvorul cu apă vie, din care, cred eu, fiecare artist adevărat, trebuie să-și culeagă substanța și armoniile.”—Gheorghe Turda
Turda vorbește și cântă, în afară de limba română, în italiană, engleză, franceză și rusă.
Prin decret prezidențial din 1 decembrie 2008, Gheorghe Turda a fost înaintat în gradul de general de brigadă în rezervă (cu o stea) [1].
Este director al Centrului cultural național din Ministerul de Interne[2].
În octombrie 2011, ÎCCJ a decis că Gheorghe Turda a fost colaborator al Securității.[3][4][5][6]
Discografie[modificare | modificare sursă]
- Bine joacă turdenii, 1977
- Hai, mîndro, să trecem dealul, 1986
- Am avut și eu un dar
- Măicuță, când m-ai făcut
- Cine nu știe ce-i dorul
- disc realizat împreună cu frații Petreuș
- Trece-mi dorul pe la poartă
- La fântâna dorului, 1992, CD produs în Olanda (cuprinde: 22 piese, dintre care 6 colinde)
- La fântâna dorului, 1994
- Ghidrul din Săpânța
- Tropăita din Săpânța
- După pui de moroșan
- Colinde: Sculați, boieri mari, La poalele pomilor, An nou fericit.
- Dragu mi-i la veselie
- Cui îi place dragostea
- Nu mă bate
- Doamne, rău
- Coboară din deal în vale
- Toată lumea are un dor
Premieri, distincții[modificare | modificare sursă]
În perioada 1970 - 2003 a obținut numeroase medalii, diplome, semne ale recunoașterii valorii interpretative: folclor, romanțe, canțonete, colinde, serenade etc. Între altele:
- 1970 - marele premiu al festivalului internațional de folclor de la Zagreb (Iugoslavia; cu concurenți din peste 25 de țări)
- 1971 - marele premiu al festivalului internațional de folclor de la Izmir (Turcia)
- 1973 - în urma mai multor recitaluri la festivalul mondial al tineretului și studenților la Berlin, în cadrul galei finale, medalia de aur și diploma de excelență
- 1976 - la festivalul Smithsonian, la celebrarea bicentenarului Statelor Unite ale Americii, medalia și locul I pe națiuni
- în 1978 - marele premiu la festivalul mondial al tineretului și studenților, în Havana (Cuba)
- 1985 – marele premiu la festivalul de folclor din Drummondville, Canada
- 1993 - colierul de argint la festivalul mondial de folclor, Dijon, Franța
- 1993 – diploma de onoare, pentru 25 de ani de activitate artistică; conferită de președinția României
- 1997 – cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca. La festivitate, artistul Turda a susținut un recital de neuitat.
- 2001 - cetățean de onoare al municipiului București
- 2002 – cetățean de onoare al satului Săpânța
- 2002 – virtutea militară în grad de cavaler cu însemn pentru militari; conferită de președinția României.
- 2003 – trofeul Superlativele VIP secțiunea folclor.
Turnee[modificare | modificare sursă]
În: Italia, Franța, Finlanda, Danemarca, Grecia, Ungaria, Austria, Slovenia, Cehia, Slovacia, Rusia, China, Coreea, Japonia, Mexic, Brazilia, Egipt, Israel, Cuba ,USA .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu