7. /6 MARTIE 2023 - TEATRU/FILM
MARGARETA POGONAT
Margareta Pogonat (nume complet, la naștere Margareta-Caliopi Pogonat; n. ,[1][2] Iași, România – d. ,[1] București, România)[3] a fost actriță română de film, radio, teatru, televiziune și voce.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Tatăl, Alexandru Pogonat (fiul lui Petru Pogonat), a fost jurist și ofițer, mort în război în prima linie atunci când armata română a trecut Prutul. Mama sa a fost actriță, se numea Anastasia Ferichidis (la origine) cu nume de scena Sia Ferichide-Botez. Alexandru Pogonat nu a fost căsătorit cu mama Margaretei, însă a recunoscut-o drept copilul său.[4]
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1959.[3] Desfășoară o bogată activitate teatrală (Teatrul de stat din Botoșani, Teatrul Național din Iași, Teatrul de stat din Ploiești, Teatrul Nottara [5]) și cinematografică (debut în 1957 în Pasărea furtunii, regia Dinu Negreanu). Primește Premiul ACIN de interpretare în 1972 (Drum în penumbră, regia Lucian Bratu) și 1973 (Zestrea, regia Letiția Popa și Dragostea începe vineri, regia Virgil Calotescu).
Activitate didactică după 1990 la două facultăți particulare - Spiru Haret și Universitatea Ecologică, la care a predat Actoria[6].
Distincții[modificare | modificare sursă]
- Premiul Asociației Cineaștilor din România, primit înainte de 1990 [7]
- Medalia Meritul Cultural clasa I „pentru merite în domeniul artei dramatice” (1967).[8]
- Premiul UNITER pentru întreaga activitate (2009).[3]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Pasărea furtunii (1957)
- Două lozuri (1957) - Țâca
- Lumină de iulie (1963)
- Amintiri din copilărie (1964) - tiganca
- Meandre (1966)
- Apoi s-a născut legenda (1968)
- Tinerețe fără bătrînețe (1969)
- Drum în penumbră (1972)
- Papesa Ioana (1972) - țăranca
- Zestrea (1973)
- Dragostea începe vineri (1973) - șefa de echipă Marieta
- Pistruiatul (1973) - serial TV - mama Pistruiatului
- Când trăiești mai adevărat (1974)
- Trei scrisori secrete (1974)
- Actorul și sălbaticii (1975)
- Orașul văzut de sus (1975)
- Gloria nu cântă (1976)
- Pasărea speranței (TV) (1976)
- E atât de aproape fericirea (1977)
- Regăsirea (1977)
- Clipa (1979)
- Visul unei nopți de iarnă (1980) - teatru TV
- Probleme personale (1981)
- Convoiul (1981)
- Lumini și umbre: Partea I (1981) - serial TV
- Lumini și umbre: Partea II (1982) - serial TV
- Gaițele (1993) - film TV
- Crucea de piatră (1994)
- Binecuvântată fii, închisoare (2002) - Maria Antonescu
- Amantul marii doamne Dracula (2005) - serial TV
- Cuscrele (2005) - serial TV
- Margo (2006)
- Iubire și onoare (2010)
Teatru[modificare | modificare sursă]
- Teatrul Nottara din București[9]
- Patru lacrimi de Viktor Rozov
- Oameni feluriți
- Sentimente și naftalină de Sidonia Drăgușanu
- Omul care face minuni de Radu F. Alexandru
| Margareta Pogonat | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1][2]  Iași, România |
| Decedată | (81 de ani)[1] București, România |
| Părinți | Alexandru Pogonat[*] |
| Căsătorită cu | Cornel Coman |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actriță actriță de teatru[*] actriță de film |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
| Prezență online | |
Tudor Vornicu in dialog cu Margareta Pogonat
| Ernest Maftei | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Poreclă | Bădeia |
| Născut | [1] Prăjești, Bacău, România |
| Decedat | (86 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actor actor de film poet autor de epigrame[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Ernest Maftei (n. ,[1] Prăjești, Bacău, România – d. ,[1] București, România) a fost un actor român, poet, epigramist și adept în tinerețe al Mișcării Legionare.
Copilăria[modificare | modificare sursă]
S-a născut la 6 martie 1920 în comuna Prăjești, lângă Bacău. La școala normală (școala de învățători) din Bacău a debutat cu versuri în revista Liliacul, editată împreună cu patru colegi.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Ernest Maftei a urmat cursurile Școlii Normale din Bacău după care, în perioada 1941 - 1945, a studiat vioara la Academia de Artă Dramatică din Iași.[2] A debutat ca actor în rolul unui bancher, în perioada studenției, în piesa „Zece milionari” la Teatrul „Muncă și lumină”, teatru ce era o filială a teatrului lui Victor Ion Popa. Debutul cinematografic l-a făcut în filmul „Răsună valea”.
Deși a fost un prețuitor constant al farmecului feminin, actorul nu a fost căsătorit decât o singură dată. A avut un fiu, Gheorghe (Gheorghiță) Maftei care este un artist plastic cunoscut [3].
Cariera politică[modificare | modificare sursă]
Ernest Matei își începe cariera politică în Mișcarea Legionară unde a ocupat un rol important în județul Bacău. La 17 ani aderă la mișcarea legionară „Frăția de Cruce”[4]. Este închis în lagărul de la Vaslui în 1938, cinci luni, pe timpul lui Armand Călinescu. Este deținut politic în închisorile Galați, Jilava și Văcărești.[5]
În dosarele de la Securitate era numit chiar al treilea cel mai periculos om pentru comunismul român. După decapitarea Mișcării Legionare de către regimul carlist rămâne printre puținii supraviețuitori din zonă, astfel că în momentul în care este alungat Carol al II-lea și instaurată Legiunea Arhanghelului Mihail la putere este desemnat responsabil pe 4 județe, în principal din cauza lipsei de cadre superioare, el având doar 21 de ani la data respectivă. În momentul în care primește ordine de la București să ridice 136 de evrei suspectați de activități comuniste și subversive, el preia pe toți cei din listă și îi ascunde la Prăjești unde îi angajează la cariera de piatră care aparținea tatălui său. În urma acestei acțiuni tatăl său este arestat mai târziu și încarcerat.[6][7][necesită sursă mai bună]
Despre asasinarea lui Nicolae Iorga el spune că în acele momente se afla cu Horia Sima în aceeași mașină și că au ajuns prea târziu la Vălenii de Munte, și că erau informați că viața acestuia era în pericol.[necesită citare]
A fost judecat de către comuniști de patru ori pentru apartenență la Mișcarea Legionară, însă a fost achitat tot timpul din cauza intervențiilor evreilor salvați de el și care au depus mărturii pentru a-l ajuta. Pentru a scăpa de opresiunile comuniste preia numele de Irimia Valahul.[necesită citare]
A participat activ la evenimentele din 21 decembrie 1989 apărând în fața demonstranților cu un steag fără stemă (nedecupat) și a rămas în stradă până la finalizarea evenimentelor.[5] A participat la protestele din iunie și a fost bătut și lăsat inconștient pe malul Dâmboviței fiind salvat ulterior de un trecător.
Cariera artistică[modificare | modificare sursă]
A devenit unul dintre monștrii sacri ai filmului românesc și unul dintre cei mai populari actori români.
Alături de Colea Răutu și alți actori, a înființat Uniunea Cineaștilor din România.
A colaborat la realizarea emisiunii „Ferma”, specializată pe teme din viața rurală și agricultură, transmisă pe canalul TVR 2.[8]
În 1995, a devenit membru al partidului „Pentru patrie”, alăturându-se camarazilor săi împreună cu care luptase și suferise în închisori.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Ciulinii Bărăganului (1958)
- Valurile Dunării (1960)
- Secretul cifrului (1960)
- Setea (1961)
- Străzile au amintiri (1962)
- Tudor (1963)
- Neamul Șoimăreștilor (1965)
- Răscoala (1966)
- Haiducii (1966)
- Vremea zăpezilor (1966)
- Răpirea fecioarelor (1968)
- Răzbunarea haiducilor (1968)
- Baltagul (1969)
- Războiul domnițelor (1969)
- Prieteni fără grai (1969)
- Prea mic pentru un război atît de mare (1970)
- Castelul condamnaților (1970)
- Zestrea domniței Ralu (1971)
- Săptămîna nebunilor (1971)
- Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)
- Puterea și adevărul (1972)
- Despre o anume fericire (1973)
- Ultimul cartuș (1973)
- Conspirația (1973)
- Departe de Tipperary (1973)
- Dincolo de nisipuri (1974)
- Frații Jderi (1974)
- Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975)
- Cantemir (1975)
- Mastodontul (1975)
- Zile fierbinți (1975)
- Prin cenușa imperiului (1976)
- Mere roșii (1976)
- Osînda (1976)
- Bunicul și doi delincvenți minori (1976)
- Accident (1977)
- Buzduganul cu trei peceți (1977)
- Iarba verde de acasă (1977)
- Războiul independenței (serial TV) (1977)
- Toate pînzele sus (serial TV, 1977) - ep. 10-11
- Pentru patrie (1978)
- Vlad Țepeș (1979)
- Drumuri în cumpănă (1979)
- Mihail, cîine de circ (1979)
- Ultima noapte de dragoste (1980)
- Drumul oaselor (1980)
- Burebista (1980)
- Dumbrava minunată (1980) - bunicul Lizucăi
- Cucerirea Angliei (1982)
- Amurgul fântânilor (1983)
- Cireșarii (1984) - moș Timofte
- Sosesc păsările călătoare (1985)
- Mușchetarii în vacanță (1985)
- Căsătorie cu repetiție (1985)
- Rămînerea (1991)
- Tusea și junghiul (1992)
- Crucea de piatră (1994)
- Triunghiul morții (1999)
- Păcală se întoarce (2006)
- Modigliani (2004)
- Kínai védelem („Apărarea chineză”) (1999)
- Trenul vieții (1998)
- Trahir („A trăda”) (1993)
- Drumul câinilor (1991)
- Căutătorii de aur (1986)
- Convoiul (1981)
- Cumpăna (1979)
- Fair-play (1977)
- Misterul lui Herodot (1976)
- Duhul aurului (1974)
- Despre o anumită fericire (1973)
- Vifornița (1973)
- Pădurea pierdută (1971)
- Așteptarea (1970)
- Căldura (1969)
- Reconstituirea (1968)
- Meandre (1966)
- Merii sălbatici (1964)
- Omul de lângă tine (1961)
- Când primăvara e fierbinte (1960)
- Desfășurarea (1954)
- Nepoții gornistului (1953)
- Detectiv fără voie (2001) - bătrânul de pe Strada Meduzei
- Trăsniții (2003) - Tatăl comandantului
Publicații[modificare | modificare sursă]
- În 1958 scrie piesa de teatru Răzeșii lui Bogdan, an în care a avut loc și premiera.
- În 1994 publică volumul de poezii Autografe.[5]
Ernest Maftei
| Ilinca Goia | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Ilinca Goia |
| Născută | (53 de ani) București |
| Căsătorită cu | Dominic Dembinski[*] |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actriță |
| Limbi vorbite | limba română |
| Roluri importante | Sofia Damian în Om sărac, om bogat, Beatrice în Lacrimi de iubire Mania in Femeia visurilor, Ecaterina Teodoroiu inTriunghiul mortii , Marta in Rochia alba de dantela |
| Alte premii | |
| Ordinul Meritul Cultural clasa I[*] (2004)[1] | |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Ilinca Goia (n. 6 martie 1969, București) este o actriță română de film, radio, teatru, televiziune și voce.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Carieră profesională[modificare | modificare sursă]
Între anii 1987–1990 a fost membră a trupei de teatru studențesc Podul, condusă de profesorul Cătălin Naum. A absolvit Academia de Teatru și Film I.L. Caragiale din București în 1992 la clasa profesorului Florin Zamfirescu. A urmat un stagiu de pregătire la Universitatea și Teatrul Old Globe din San Diego (SUA), primind ulterior o bursă de studii la Academia Americană de Music-Hall și Artă Dramatică (AMDA) din New York, unde a absolvit în 1996.
Teatru[modificare | modificare sursă]
Bogata sa experiență profesională cuprinde spectacole în teatre de repertoriu din San Diego - Civic Light Opera, Repertory Theatre și București: Teatrul "C.I.Nottara", Teatrul Român-American "Eugene O'Neill" și Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, sub semnătura unor importanți regizori precum: Todd Sallovey, Noel Craig, Andrei Șerban, Mircea Cornișteanu, Ion Cojar, Grigore Gonța, Eliot Swift, Gelu Colceag, Felix Alexa, Alice Barb, Anca Ovanez și Claudiu Goga.[2][3]
Film și televiziune[modificare | modificare sursă]
De asemenea, biografia profesională a actriței cuprinde o bogată activitate cinematografică și de televiziune, unde a interpretat numeroase roluri principale sub bagheta unor regizori de prestigiu dintre care: Dan Pița, Andrei Blaier, Mircea Veroiu, Sergiu Nicolaescu, Nicolae Oprițescu, Malvina Urșianu, Ted Nicolau, Patrick Lissener, Viorel Sergovici, Valentin Hotea, Dinu Cernescu, Dominic Dembinski, Silviu Jicman.[2]
A participat cu spectacole și recitaluri la diverse manifestări de cultură teatrală precum: „Festivalul Femeii Balcanice” din Salonic, Festivalul de teatru de la Milano, Quartier d'Ete la Paris, Bienala de teatru din São Paolo, Open Stage Festival la Târgu Mureș, Unidram la Potsdam, Alternative Theatre Festival din Rasgrad, „Festivalul Artelor” la București și Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Rochia albă de dantelă (1989)
- Craii de Curtea Veche (1996)
- Șarpele (film TV, 1996)
- Triunghiul morții (1999)
Premii și distincții[2][modificare | modificare sursă]
- Premiul de debut la Festivalul de Film de la Costinești (1991)
- Premiul de teatru „Drama-Logue” acordat de Colegiul Criticilor din Los Angeles pentru cea mai buna actriță într-un rol de dramă (1994)
- Titlul de Societar de Onoare al Teatrului Național din București
- Ordinul Meritul Cultural (2004)
- A făcut parte din distribuția filmului „Poziția copilului” în regia lui Călin Peter Netzer, film care a primit Premiul „Ursul de Aur” la Festivalul de Film de la Berlin (2013)
- Premiul Gopo pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar - Carmen din filmul „Poziția copilului” (2014)
- Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol de teatru TV, pentru „Hedda Gabler” (2014)
- Premiul UARF de excelență „Clacheta de aur” pentru rolul Carmen din filmul „Poziția copilului” (2014)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu