7. /7 MARTIE 2023 - MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT
CONSTANTIN DIMITRESCU
Constantin Dimitrescu (Pe 7 martie 1847, Blejoi, județul Prahova – d. 9 mai 1928, București) a fost un compozitor, violoncelist și profesor român.
El a scris piese pentru violoncel și pian, cvartete pentru coarde, concerte pentru violoncel și muzică de scenă. Creația sa se caracterizează prin unele intonații folclorice și prin melodicitate. Dimitrescu a fost unul dintre principalii promotori ai muzicii de cameră din România, adaptată pentru vioară.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Născut în comuna Blejoi, din regiunea Ploiești, Constantin Dimitrescu s-a mutat în București încă din copilărie. Aici a cântat în corul bisericii „Curtea veche” și a luat lecții de violoncel cu compozitorul Alexandru Flechtenmacher, viitorul director al Conservatorului din București.
Între anii 1864 – 1867 a studiat la Conservatorul de Muzică și Declamațiune din București (astăzi Universitatea Națională de Muzică). A făcut parte din prima generație de studenți ai Conservatorului, care fusese înființat chiar în anul 1864. În această perioadă, Dimitrescu a continuat studiul violoncelului cu Alexandru Flechtenmacher și cu Joseph Neudörfler.
După absolvirea studiilor, a plecat cu o bursă de stat la Viena, unde a lucrat cu profesorul Carl Schelsinger pentru a-și perfecționa tehnica de interpretare la violoncel. Timp de un an, între 1869 –1870, a studiat violoncelul și la Paris, cu compozitorul și violoncelistul Auguste Franchomme.
La revenirea în țară, Constantin Dimitrescu a avut ocupații multiple, fiind simultan violoncelist, compozitor, dirijor și profesor.
A fost violoncelist la Orchestra Teatrului Național din București (1870 – 1893), dirijor (1893 – 1900), violoncelist în Orchestra Societǎții „Filarmonica Românǎ” (azi Filarmonica „George Enescu” din București)(1870 – 1904) și profesor la Conservator (1873 – 1916).
În 1880, a înființat prima formație românească de cvartet de coarde, cu statut permanent. A fost primul compozitor român care a scris cvartete de coarde și concerte instrumentale.
În anul 1898 a fost recompensat cu o medalie la un concurs internațional de compoziție, care a avut loc în Catania.
Compoziții[modificare | modificare sursă]
Muzică de operă și operetă[modificare | modificare sursă]
- Sergentul Cartuș, operetă în două acte, pe un libret de Ion Apostolescu (1895)
- Nini, operă comică pe un libret de Dimitrie Ionescu Zane (1897)
- Sânziana și Pepelea, feerie în cinci acte pe un libret de Vasile Alecsandri (1899)
Muzică simfonică[modificare | modificare sursă]
- Concertul nr. 1 pentru violoncel și orchestră în la major, op.45
- Concertul nr. 2 pentru violoncel și orchestră în si minor
- Concertul nr. 3 pentru violoncel și orchestră în re minor
Muzică instrumentală și de cameră[modificare | modificare sursă]
- Dans țărănesc, op. 15, pentru violoncel și pian (1891)
- Serenada pentru violoncel și pian, op. 9
- Cvartet de coarde nr. 1 în Sol major, op. 21 (1883)
- Cvartet de coarde nr. 2 în Re minor, op. 26
- Cvartet de coarde nr. 3 în Si bemol major, op. 33
- Cvartet de coarde nr. 4 în Sol minor, op. 38
- Cvartet de coarde nr. 5 în Fa major, op. 42
- Cvartet de coarde nr. 6 în Mi minor, op. 44
- Cvartetul de coarde nr. 7 în La minor (1923)
Constantin Dimitrescu - Dans taranesc
| Maurice Ravel | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Joseph Maurice Ravel  |
| Născut | [1][2][3][4] Ciboure, Aquitania, Franța[1][5][6] |
| Decedat | (62 de ani)[2][3][4][7] Paris, Franța[8][5] |
| Înmormântat | cimetière de Levallois-Perret[*] |
| Cauza decesului | Tulburări neurologice[*] |
| Părinți | Pierre-Joseph Ravel[*][6] Marie Ravel[*][6] |
| Frați și surori | Édouard Ravel[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța[9] |
| Religie | ateism[10] |
| Ocupație | dirijor pianist compozitor muzician |
| Limbi vorbite | limba franceză limba bască[11][12] |
| Gen muzical | Operă muzică clasică impressionist music[*] |
| Instrument(e) | pian |
| Premii | Prix de Rome Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] Grammy Hall of Fame[*] |
| Discografie | |
| Înregistrări notabile | Daphnis și Chloe Bolero Miroirs[*] Piano Concerto[*] Gaspard de la nuit[*] |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database VGMdb | |
Modifică date / text  | |
Joseph Maurice Ravel (n. ,[1][2][3][4] Ciboure, Aquitania, Franța[1][5][6] – d. ,[2][3][4][7] Paris, Franța[8][5]) a fost un compozitor francez impresionist, celebru mai ales datorită muzicii de balet pentru orchestră în Do major Boléro, compusă în 1928, una din ultimele piese compuse înainte ca boala să-l condamne la tăcere perpetuă.
La începutul secolului al XX personalitatea puternică a dirijorului și compozitorului M. Ravel s-a impus în lumea muzicală prin interpretări artistice și prin noutatea lucrărilor sale muzicale cu rafinate sonorități impresioniste și un pronunțat colorit folcloric. Pianist remarcabil dedică primele sale lucrări acestui instrument: menuet antic, habanera, pavană pentru o infantă moartă: dovedind o înclinație deosebită pentru dans; de la dansul din epoca barocului pană la cel modern: vals, foxtrot dar și pentru blues. Ravel reînvie spiritul clasic francez în sonatină pentru pian și în suita preclasică Mormântul lui Couperin.
A scris 2 importante cicluri pentru pian: Oglinzi și Suita Gaspard al nopții. În muzica dramatică a scris o operă bufă într-un act "Ora spaniolă". După modelul lui Schubert a compus 8 valsuri nobile și sentimentale, transformate mai târziu în baletul ADELAIDA sau Limbajul Florilor. Mai compune suita pentru voce și orchestră SHEHEREZADA, rapsodia spaniolă.
Cea mai populară creație a sa simfonică este BOLEROUL - conceput pe un ritm obstinat care persistă pană la sfârșitul lucrării. Ravel expune la flaut o amplă melodie alcătuită din 2 perioade muzicale după care reluând mereu aceeași linie melodică îi suprapune succesiv câte un instrument la cvartă și octavă. Rezultatul este persistența accentelor melodiei care la fiecare reluare modificându-se efectul timbral, crește ca intensitate. Sedus de muzica orientală compune pentru voce și pian diferite melodii incluse în cicluri: * 5 melodii grecești, * 2 melodii ebraice, * 3 cântece din Madagascar ,* 3 cântece ale lui Don Quijote, *7 cântece populare, * ciclul de lieduri Istoriile Naturale.
Ravel a lăsat posterității lucrări în genul muzicii de cameră:
- Trio în la minor,
- Cvartetul de coarde în Fa major ,
- Sonata pentru vioară și pian,
- Sonata pentru vioară și violoncel,
- Sonata pentru vioară și orchestra
- Rapsodia - TZIGANE - de o mare dificultate tehnică cu un caracter strălucitor.
A compus concerte instrumentale:
- Pian și Orchestră în Re major pentru mâna stângă.
- Pian și orchestră în Sol major. Marea sa varietate ritmică izvorăște din diferite surse folclorice și din particularitățile dansurilor care l-au inspirat; de la vechea pavană până la ritmurile moderne.
Armonia sa tonală cu structuri modale, dinamica și agogica tonală, diversitatea combinațiilor tonale conferă muzicii sale pregnanță și originalitate astfel încât alături de Claude Debussy, Ravel contribuie la dezvoltarea limbajului muzical modern din prima jumătate a secolului XX.
Pian[modificare | modificare sursă]
- 1893 : Sérénade grotesque (Serenadă grotescă)
- 1895 : Menuet antique[13]
- 1899 : Pavane pour une infante défunte (Pavană pentru o infantă moartă)
- 1901 : Jeux d'eau (Jocuri de apă)
- 1905 : Sonatine (Sonatina în fa diez minor)
- 1905 : Miroirs (Oglinzi)
- 1908 : Gaspard de la nuit (Gaspard al nopții)
- 1908 : Ma Mère l'Oye (Mamă mea gâscă)
- 1911 : Valses nobles et sentimentales (Valsurile nobile și sentimentale)
- 1917 : Le Tombeau de Couperin (Mormântul lui Couperin)
Orchestră[modificare | modificare sursă]
- 1907 : Rapsodie espagnole (Rapsodia spaniolă)
- 1920 : La Valse (Valsul)
- 1924 : Tzigane
- 1928 : Bolero (Boleroul)
- 1930 : Concerto pour la main gauche (Concertul pentru mâna stângă)
- 1931 : Concertul în sol major
Muzică de cameră[modificare | modificare sursă]
- 1902 : Cvartetul de coarde în fa major
- 1906 : Introducere și alegro pentru harpa
- 1914 : Trio pentru pian, vioară și violoncel
- 1922 : Sonate pentru vioară și violoncel
- 1924 : Tzigane, pentru vioară și pian
- 1927 : Sonate pentru vioară și pian
Cântec[modificare | modificare sursă]
- 1903 : Shéhérazade
- 1906 : Histoires naturelles
- 1913 : Trois poèmes de Mallarmé
- 1914 : Mélodies hébraïques
- 1922 : Chansons madécasses
- 1932 : Don Quichotte à Dulcinée
Balete[modificare | modificare sursă]
- 1909-1912 : Daphnis și Chloe (Daphnis et Chloé)
- 1928 : Bolero
- 1929 : Valsul
Cantate[modificare | modificare sursă]
- 1901 : Myrrha
- 1902 : Alcyone
- 1903 : Alyssa
Opere[modificare | modificare sursă]
- 1907-1911 : Ora spaniolă (L'Heure espagnole)
- 1919-1925 : Copilul și vrăjitoriile (L'Enfant et les Sortilèges)
Maurice Ravel - Bolero | Alondra de la Parra | WDR Sinfonieorchester
Gina Pătrașcu (n. 7 martie 1954) este o cântăreață română de muzică ușoară din orașul Petrila, județul Hunedoara.
În paralel cu școala generală și liceul, începînd cu clasa a VI-a, urmează cursurile Școlii Populare de Artă din Petrila. Mai întâi, în perioada 1966-1971, a urmat cursurile de pian cu profeoara Hedwiga Malide, apoi, în perioada 1970-1973 a studiat canto clasic[1].
După ce a participat la mai multe concursuri și festivaluri interjudețene, debutează oficial la concursul TV "Steaua fără Nume", pe 20 octombrie 1975. După ce a parcurs toate cele trei etape, obține Trofeul "Steaua fără Nume" la finala transmisă la TVR pe 22 mai 1977[2].
Printre distincțiile importante pe care le-a primit se numără și Premiul II la Festivalul Trofeul Tinereții de la Amara, în august 1976[3]. De asemenea, în 1983, obține Premiul I (Marele Premiu) la secțiunea "Interpretare" la Festivalul Național de Muzică Ușoară de la Mamaia[4].
A înregistrat peste 190 de cântece și a colaborat cu majoritatea compozitorilor de muzică ușoară din România, din anii'70 și '80. Din bogatul său repertoriu, nu au lipsit nici piese care s-au bucurat de mare succes, fiind difuzate des atât la Radio cât și la TVR. Acestea sunt, în ordine cronologică: “Cetatea florilor” (1976, Marius Țeicu), “Plaiuri de povești” (1976, Jolt Kerestely), “Lasă supărarea” (1981, Henri Mălineanu), “O nouă zi” (1982, Gabriel Mărgărint), “Omul meu drag” (1983, Dinu Giurgiu), “Poteci de ape” (1983, Dinu Giurgiu), “Prima scrisoare” (1985, Marius Țeicu), “Viața mea e muzica” (1987, Cover), “Mă-ntorc acasă” (1988, Dan V. Dumitriu), “Steaua iubirii” (1989, Dan Dimitriu), “Spirale de iubire” (1990, Dan V. Dumitriu).
În 1979, lansează un disc single cu două piese de George Grigoriu (“Cântați bucuria” și “Conjugarea I”). În 1984, lansează discul LP “Gina”. De asemenea, din 1979 și până în 1990, apare pe un număr de opt albume colective (compilații)[5].
În 1982, apare în filmul artistic Calculatorul mărturisește, unde interpretează o piesă de Ramon Tavernier[6][7].
În perioada 1983–1985, este angajată la Ansamblul “Rapsodia Română” din București[8]. Apoi, în perioada 1987-1999, este angajată la Ansamblului Doina al Armatei[9]. Ca și solistă vocală a Ansamblurilor “Rapsodia Română” și “Doina Armatei”, cântă la numeroase spectacole și recepții de grad 0, pentru Președinți de Stat, Prim-Miniștrii și Miniștrii ai Armatelor din Blocul NATO, Europa de Est și nu numai[10].
Pe 14 iunie 2014, în cadrul evenimentului Zilelor Orașului Petrila, organizat de Primăria și Consiliul Local al orașului Petrila, Gina Pătrașcu a susținut un concert, în cadrul căruia i s-a decernat titlul de “Cetățean de onoare” al acestui oraș[11].
A fost căsătorită cu celebrul actor de comedie Horia Șerbănescu. Împreună au o fată, Ilinca-Draga Șerbănescu[12].
În 1999, a emigrat în Germania, unde, împreună cu cel de-al doilea soț, Ștefan Toma, a organizat diferite manifestări culturale pentru comunitatea română din Germania, cum ar fi spectacole de folclor, de teatru, de colinde și, bineînteles, de varietăți. La aceste manifestări au invitat mari artiști ai divertismentului românesc[13][14].
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu