luni, 10 aprilie 2023

  4. /10 APRILIE 2023 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT; INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET


Florin Comișel

Biografie

Florin Comișel (n. 10 aprilie 1922Ploiești - d. 7 octombrie 1985Ploiești) a fost un compozitor, pianist și dirijor de cor și orchestră, culegător de folclor muzical românesc, profesor de armonie și dirijat la Conservator, unde i-a avut ca elevi, între alții, pe Marin Constantin și Ion Baciu.[1]
A fost fiul dirijorului de cor Gheorghe Comișel și fratele mai mic al etnomuzicologei Emilia Comișel.
Studiile muzicale le-a început în familie cu tatăl său, dirijorul și profesorul Gheorghe Comișel, iar între anii 1939-1948 și le-a continuat la Conservatorul de Muzică din București[2], unde i-a avut ca profesori pe Marțian NegreaConstantin Brăiloiu și Ion Ghiga.[3]
În anul 1943, pe când mai era student, a fost încadrat cercetător științific la Arhiva de Folclor a Societății Compozitorilor Români și apoi la Institutul de Folclor din București. Începând din anul 1947 și până în 1978, Florin Comișel a fost dirijor la diverse ansambluri și instituții artistice, printre care, în perioada 1957-1978, Ansamblul “Rapsodia Română”.[4]
S-a remarcat în domeniul muzicii de teatru (operetă), pentru care a scris 16 titluri.
Prin Decretul nr. 1077 din 22 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, compozitorului Florin Comișel i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Socialiste România „pentru merite deosebite în activitatea artistică”
Operete
  • Izbânda vieții (1947)
  • Culegătorii de stele (1954)
  • Soarele Londrei (1970)
  • Leonard (1976)
  • Adâncurile iubirii (1977)
  • Răspântia (1974)
Lucrări vocal-simfonice
  • Plutași și țapinari (1966)
  • Țara mea, mândria mea (1972)
Lucrări simfonice
  • Fantezia concertantă pentru țambal și orchestră simfonică
  • Suita pentru clarinet și o orchestră
  • Dans muntenesc
  • Suita în stil clasic
Lucrări corale
  • Codrule, frunză galbină
  • Cine bate potecuța
  • Măi bădiță, ce-ai cu mine
  • În țara mea
  • Cântecul luminii
  • Cântec de pace
  • Scrisoarea
  • Du-te carte peste țară
  • Vatră, casă de piatră
Colinde
  • La mulți ani cu sănătate - Suită de colinde pe versuri populare, 16 p., București, Editura Muzicală, 1975


Teatrul Național de Operetă "Ion Dacian" - Leonard, Aria lui Leonard "Dorule"


Soarele Londrei - selecțiuni


Culegătorii de stele


La răspântie de drumuri de Florin Comișel






Modest Iftinchi


Sari la navigareSari la căutare
Modest Iftinchi
Modest Iftinchi.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațiemuzician Modificați la Wikidata
Activitate
Instrument(e)vioară  Modificați la Wikidata

Modest Iftinchi (n. 10 aprilie 1930Constanța – d. 22 septembrie 2003) a fost un violonist român și profesor de vioară, autor de manuale și metodist la Universitatea Națională de Muzică din București.

EDUCAȚIE

Modest Iftinchi s-a născut la Constanța; arătând de timpuriu atracție pentru vioară, a studiat cu Alexandru Garabet la Conservatorul din Iași și a continuat după terminarea acestuia la Conservatorul din București, la început cu Alexandru Teodorescu și apoi cu marele profesor Garabet Avakian. Cu o formare violonistică solidă, Iftinchi a desfășurat o activitate concertistică susținută, atât în țară cât și în străinătate.

REPERTORIU

În programele sale au putut fi auzite atât sonate de MozartHandelBachBeethovenBrahms, Franck, etc., cât și un repertoriu de mare virtuozitate cum fi Saint-SaensPablo SarasatePaganiniWieniawski și mulți alții. Un mare merit al său este prezentarea și înregistrarea în primă audiție mondială a Sonatei de Emil Sjogren.

ACTIVITATE DIDACTICĂ

Dedicându-se învățământului viorii, Iftinchi a lucrat ca profesor la Liceul de Muzică George Enescu și mai apoi ca profesor titular și șef de catedră, la cadedra de vioară a Conservatorului de Muzică Ciprian Porumbescu din București. În anul 1973 a fost invitat ca profesor la academia din Tirana (Albania). Ca și autor al unor lucrări menite să ușureze munca violoniștilor, Modest Iftinchi a devenit unul dintre cei mai mari pedagogi ai viorii. După părerea multor muzicieni și pedagogi, el poate fi considerat fără nici un fel de exagerare, cel mai mare pedagog al României în „domeniul vioară”.

Majoritatea violoniștilor români din ultima generație (dar și din generația precedentă), au beneficiat de îndrumarea maestrului Modest Iftinchi, devenind violoniști de înalt prestigiu. Lecțiile sale sunt analitice, aprofundate, atât sub raport tehnic cât și cu efecte de durată în crearea violonistului modern.




Agostino Agazzari


Agostino Agazzari
Agostino Agazzari.jpg
Agostino Agazzari
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
SienaToscanaItalia Modificați la Wikidata
Decedat (61 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
SienaToscanaItalia Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
organist[*]
muzicolog[*]
teoretician al muzicii[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Instrument(e)orgă[*]  Modificați la Wikidata

Agostino Agazzari (n.2 decembrie 1578SienaToscana - d.10 aprilie 1640, Siena) a fost un compozitor și muzicolog italian din perioada barocă.

DESCRIERE

Agostino Agazzari s-a născut într-o familie aristocrată; a fost la început înscris în Collegium Germanicum din Roma, iar începând din 1607 a revenit la Siena.

LUCRĂRI

  • Primo libro de’ madrigali a sei voci (1596)[5]
  • Cento concerti ecclesiastici (1602)
  • Eumelio (1606)
  • Del sonare sopra'l basso: con tutti li stromenti e dell'uso loro nel conserto (1607), retipărită New York 1950.








Annie Fischer

Annie Fischer (5 iulie 1914 - 10 aprilie 1995) a fost o pianistă clasică maghiară .


BIOGRAFIE

Fischer s-a născut într-o familie de evrei din Budapesta și a studiat în acel oraș la Academia de muzică Franz Liszt cu Ernő Dohnányi . În 1933 a câștigat Concursul internațional de pian Franz Liszt în orașul natal. De-a lungul carierei sale a cântat în principal în Europa și Australia, dar a fost auzită rar în Statele Unite până târziu în viața ei, susținând doar două concerte acolo până atunci.

A fost căsătorită cu influentul critic și muzicolog (și mai târziu director al Operei din Budapesta) Aladar Toth (1898–1968); este înmormântată lângă el la Budapesta.

Fischer a fugit împreună cu soțul ei în Suedia în 1940, [1] după ce Ungaria, în timpul celui de-al doilea război mondial, s-a alăturat puterilor Axei . După război, în 1946, ea și Toth s-au întors la Budapesta. A murit acolo în 1995.

Mormântul lui Fischer la Budapesta

Jocul ei a fost lăudat pentru „intensitatea caracteristică” și „modul de formulare fără efort” (David Hurwitz), precum și puterea sa tehnică și profunzimea spirituală. A fost foarte admirată de contemporani precum Otto Klemperer și Sviatoslav Richter ; Richter a scris: „Annie Fischer este o mare artistă impregnată de un spirit de măreție și profunzime autentică”. Pianistul italian Maurizio Pollini a lăudat „simplitatea, imediatitatea și mirarea copilăriei” pe care le-a găsit în jocul ei. Interpretările sale despre Mozart , Beethoven , Brahms , Schubert și Schumann , precum și pe compozitori maghiari precum Béla Bartók continuă să primească cele mai înalte laude de la pianiști și critici.

Fischer a realizat înregistrări semnificative de studio în anii 1950 cu Otto Klemperer și Wolfgang Sawallisch , dar a considerat că orice interpretare creată în absența unui public ar fi în mod necesar constrângătoare artificial, deoarece nici o interpretare nu a fost „terminată” vreodată. Moștenirea ei de astăzi include astfel numeroase înregistrări de concerte live care au fost lansate pe CD și DVD (inclusiv o interpretare a concertului „împăratului” lui Beethoven disponibil pe YouTube și un al treilea concert Beethoven cu Antal Dorátidirijare). Cea mai mare moștenire a sa, totuși, este un set integrat realizat în studio al sonatelor complete pentru pian Beethoven. A lucrat la acest set timp de 15 ani începând cu 1977. Perfecționistă autocritică, nu a permis lansarea setului în viața ei, dar, de la moartea sa, a fost lansat pe discuri compacte și a fost lăudat pe scară largă. [2]

ÎNREGISTRĂRI

Înregistrările lui Annie Fischer au fost lansate de mai multe case de discuri importante, printre care se numără: BBC Records , Doremi , EMI Classics , Hungaroton , Orfeo , Palexa , Q Disc , Urania , Melodiya și ICA Classics.

Beethoven

  • Concertul nr. 1 în Do major, op. 15 (1)
  • Concertul nr. 3 în do minor, op. 37 (3)
  • Concertul nr. 5 în mi bemol major, op. 73 „Împărat” (1)
  • Sonata nr. 1 în fa minor, op. 2, nr. 1 (2)
  • Sonata nr.2 în La major, Op. 2, nr. 2 (2)
  • Sonata nr.3 în Do major, Op. 2, nr. 3 (2)
  • Sonata nr.4 în mi bemol major, op. 7 (2)
  • Sonata nr.5 în Do minor, op. 10, nr. 1 (2)
  • Sonata nr.6 în fa major, op. 10, nr. 2 (2)
  • Sonata nr. 7 în re major, op. 10, nr. 3 (3)
  • Sonata nr.8 în Do minor, op. 13 „Pathétique” (3)
  • Sonata nr. 9 în mi major, op. 14, nr. 1 (2)
  • Sonata nr. 10 în sol major, op. 14, nr. 2 (2)
  • Sonata nr.11 în bemol major, op. 22 (2)
  • Sonata nr.12 în La bemol major, Op. 26 „Marș funerar” (1)
  • Sonata nr. 13 în mi bemol major, op. 27, nr. 1 "Quasi una fantasia" (2)
  • Sonata nr. 14 în do dur, Op. 27, nr. 2 „Lumina lunii” (4)
  • Sonata nr. 15 în re major, op. 28 „Pastorală” (2)
  • Sonata nr. 16 în sol major, op. 31, nr. 1 (3)
  • Sonata nr.17 în re minor, op. 31, nr. 2 „Furtună” (2)
  • Sonata nr. 18 în mi bemol major, op. 31, nr. 3 (2)
  • Sonata nr. 19 în sol minor, op. 49, nr. 1 (2)
  • Sonata nr.20 în Sol major, Op. 49, nr. 2 (2)
  • Sonata nr.21 în Do major, Op. 53 „Waldstein” (2)
  • Sonata nr. 22 în fa major, op. 54 (2)
  • Sonata nr. 23 în fa minor, op. 57 „Appassionata” (2)
  • Sonata nr. 24 în fa major, Op. 78 (2)
  • Sonata nr. 25 în sol major, op. 79 (2)
  • Sonata nr.26 în mi bemol major, op. 81a „Les Adieux” (2)
  • Sonata nr. 27 în mi minor, op. 90 (2)
  • Sonata nr.28 în la major, op. 101 (2)
  • Sonata nr. 29 în bemol major, op. 106 „Hammerklavier” (2)
  • Sonata nr. 30 în mi major, op. 109 (2)
  • Sonata nr. 31 în La bemol major, Op. 110 (2)
  • Sonata nr. 32 în Do minor, op. 111 (3)
  • Variații (32) în Do minor pe o temă originală, WoO 80 (1)
  • Variații și Fugă în E  majore pe o temă originală „Eroica“, op. 35

Mozart

  • Concertul nr. 20 în re minor, K 466. (1)
  • Concertul nr. 20 în re minor, K 466: a doua mișcare, Romanze. (4)
  • Concertul nr. 21 în Do major, K 467 (3)
  • Concertul nr. 21 în Do major, K 467: a doua mișcare, Andante (3)
  • Concertul nr. 22 în mi bemol major, K 482 (5)
  • Concertul nr. 22 în mi bemol major, K 482: a doua mișcare, Andante (1)
  • Concertul nr. 23 în la major, K 488: a doua mișcare, Adagio (1)
  • Concertul nr. 24 în Do minor, K 491 (1)
  • Concertul nr. 27 în bemol major, K. 595 (1)
  • Preludiu și fugă în Do major, K 394 (383a) (1)
  • Rondo pentru pian și orchestră în re major, K 382 (1)
  • Sonata nr. 10 în Do major, K 330
  • Sonata nr.12 în fa major, K 332 (300k) (1)
  • Sonata nr. 14 în Do minor, K 457 (1)

Schumann

  • Carnaval , Op. 9 (2)
  • Concert în la minor, op. 54 (2)
  • Kinderszenen , Op. 15 (2)
  • Kreisleriana , Op. 16 (2)
  • Fantasia în Do major, Op. 17 (1)

Bartók

  • Concertul nr. 3, Sz 119 (3)
  • Cântece țărănești maghiare (15) pentru pian, Sz 71 (1)
  • Dansuri populare românești
  • Allegro Barbaro

Liszt

  • Concert Etudes (3), S 144: No. 3 in D flat major, Un sospiro (1)
  • Concertul nr. 1 în mi bemol major, S 124 (2)
  • Grandes Etudes (6) de Paganini , S 141: No. 6 in A minor, Quasi Presto (1)
  • Sonata în Si minor, S 178 (1)
  • Rapsodia maghiară nr. 14

Schubert

  • Impromptus (4), D 935 / Op. 142: Nr. 1 în fa minor (1)
  • Impromptus (4), D 935 / Op. 142: Nr. 2 în la bemol major (1)
  • Impromptus (4), D 935 / Op. 142: Nr. 3 în bemol major
  • Impromptus (4), D 935 / Op. 142: Nr. 4 în fa minor (1)
  • Sonata în la minor, re 845
  • Sonata în la major, re 959 (1)
  • Sonata în bemol major, re 960 (2)

Chopin

  • Concertul nr. 1 în mi minor, B 53 / Op. 11 (1)
  • Balada nr. 1 în sol minor op. 23
  • Scherzo nr. 3 în do ascuțit minor, B 125 / Op. 39 (1)

Bach

  • Concertul Brandenburg nr. 5 în Re major, BWV 1050

Brahms

  • Sonata nr. 3 în fa minor, op. 5

Dohnányi

  • Rapsodii (4), Op. 11: nr. 2 în fa minor minor

Haydn

  • Andante cu variații în fa minor, H 17 nr. 6

Kodály

  • Dansuri din Marosszék
  • Cântec persistent

Mendelssohn

  • Rondo capriccioso în mi major, op. 14
  • Scherzo în mi minor, op. 16 Nr. 2



Barbara Buchholz

Barbara Buchholz
Barbara Buchholz playing TVox.jpg
Barbara Buchholz
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
DuisburgRenania de Nord-WestfaliaRFG Modificați la Wikidata
Decedată (52 de ani)[2][1] Modificați la Wikidata
BerlinGermania Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancerModificați la Wikidata
CetățenieFlag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitoare
muzician de jazz[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicalmuzică electronică  Modificați la Wikidata
Instrument(e)theremin[*]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Identificator titlu IMDb

Barbara Buchholz (n. ,[1] DuisburgRenania de Nord-WestfaliaRFG – d. ,[2][1] BerlinGermania) a fost o muziciană, interpretă la teremin și compozitoare germană. S-a dedicat muzicii electronice. A trăit și a lucrat la Berlin.

VIAȚA

A studiat flautul, chitara, basul și vocea la Conservatorul Bielefeld (Germania).[3] Din anii optzeci, a activat ca interpretă și compozitoare, colaborând la diferite proiecte multidisciplinare în domeniul teatrului. A fost basistă al trupei germane de jazz Reichlich Weiblich, compusă exclusiv din femei. A produs proiecte precum „ Tap it deep tap dance dance” și muzică, Human Interactivity și Theremin: Berlin-Moscova.

La sfârșitul anilor 90 a cunoscut-o pe Lydia Kavina, nepoata lui Lev Theremin, inventatorul teremínului, cu Lev studiind acest instrument. Barbara Buchholz a cântat la teremín ca instrument solo în zona muzicii de jazz, muzică contemporană și în improvizație. A dezvoltat noi posibilități de sunet și tehnici noi de a cânta la acest instrument în contextul muzicii contemporane. Împreună cu Lydia Kavina a fondat Touch! Don't Touch!, o platformă de promovare a acestuia în domeniul muzicii contemporane noi. Numeroși compozitori precum Moritz EggertMichael HirschCaspar Johannes WalterJuliane KleinPeter GahnGordon KampeSidney Corbett etc., au creat piese pentru cele două virtuoase și ansamblurile lor.

În cadrul jazz-ului și a muzicii improvizatorice a cântat cu diferite ansambluri, printre altele, trio-ul cu trompetistul norvegian Arve Henriksen și muzicianul electronic Jan Bang. A participat în turnee alături de Jazz Bigband Graz cu producția Electric Poetry & Lo-Fi Cookies (proiect care a fost lansat și pe CD). Când a interpretat în direct prezentând albumul său solo, artistul și caricaturistul Pedda Borowski a susținut-o cu proiecții.

A cântat la teremin în mai multe piese de orchestră contemporană și opere, precum Mica sirenă, un balet de John Neumeier cu muzică de Lera AuerbachOpera pentru mâna stângă lui Moritz Eggert sau Opera celui mai bun om de Alex Nowitz.

Barbara Buchholz a participat în 2009 la programul de televiziune Das Supertalent din rețeaua germană RTL, unde a prezentat și a cântat la teremin în direct.

A murit de cancer la 10 aprilie 2012.

PREMII ȘI RECUNOAȘTERE

  • 1989: Premiul I la concursul Jazzszene NRW cu duo-ul Wilde Ehe cântă jazz.
  • 1995: Amadeus de argint în concursul de muzică creativă cu duo Blech, Bass und Bellaphonie.
  • 1996: Premiul I al concursului de jazz Herford cu grupul Tap It Deep.
  • 1998: Premiul II la concursul de compilare în jazz și muzică improvizată de Ostwestfalen-Lippe cu Trio der Zukunft (cu trombonistul Matthias Muche și chitaristul Frank Wingold).
  • 2002: Premiul special al juriului la Concursul de compoziții din orașul Bielefeld cu proiectul de muzică interactivă Waves și proiectul de muzică, cu artistul video Zeha Schröder și inginerul de sunet Sascha Kramski.
  • 2003: Grant din partea Ministerului Culturii NRW cu care efectuează reședința la Centrul Theremin din Moscova.

DISCOGRAFIE

  • 2006, Touch! Don´t Touch!, cu Lydia Kavina și ansamblul contemporan de muzică de cameră din Berlin.
  • 2006, Theremin: Russia with love.
  • 2008, Moonstruck.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...